Un beneficiu oferit frecvent de angajatori în 2020 este tocmai work-from-home, care permite angajaţilor să îşi îndeplinească sarcinile de serviciu din confortul de acasă. Deşi avantajele acestor practici pentru angajat şi angajator sunt de necontestat, riscurile legate de securitatea informaţiilor din organizaţie sunt pe măsură.
Studiile recente relevă că angajaţii rămân cea mai slabă verigă în faţa atacurilor informatice îndreptate asupra businessurilor. O cercetare întreprinsă de Bitdefender arată că 57% din directori sunt predispuşi la neglijenţe procedurale cu privire la protejarea datelor sau a sistemelor de pe care lucrează. La sfârşitul anului 2019, un sfert din şefii departamentelor de securitate recunoşteau că organizaţia lor suferise o breşă informatică. Aceiaşi factori de decizie spuneau că, folosind soluţiile de securitate curente, le-ar lua cel puţin o săptămână să depisteze o breşă.
Dacă unii atacatori informatici exploatează vulnerabilităţi direct în sistemele informatice, majoritatea joacă pe cartea sigură a neglijenţei sau indiferenţei angajaţilor. Ei pot folosi metode de inginerie socială ca să păcălească personalul, cu precădere pe cel din management, printr-un mail înşelător menit să-i facă să divulge date de acces sau să autorizeze tranzacţii financiare în conturi controlate de răufăcători.
Riscul de a suferi o breşă creşte şi mai mult când angajaţii se conectează de acasă la infrastructura companiei. Departe de protocoalele de securitate din companie, dar şi distraşi de familie, televizor şi activităţi casnice, angajaţii se expun la numeroase ameninţări informatice şi sporesc şansele firmei de a suferi o breşă de securitate. Reţeaua wireless de acasă nu este la fel de sigură ca cea de la birou, iar multitudinea aparatelor personale conectate măreşte considerabil suprafaţa de atac. Trebuie doar ca atacatorul să găsească un produs smart vulnerabil din locuinţă, precum o cameră video de supraveghere prost securizată, pentru a obţine acces la alte dispozitive din reţeaua victimei.
Mult mai nesigure sunt reţelele Wi-Fi publice, cum ar fi cele din cafenele, hoteluri, gări sau aeroporturi. Acestea trebuie evitate complet, nu doar în interes de serviciu, dar şi pentru uz personal. Au protocoale slabe de securitate şi sunt susceptibile la interceptări ale comunicaţiilor.
Scoaterea dispozitivelor de serviciu din perimetrul companiei aduce şi riscul pierderii acestora în locuri publice. Cel puţin un sfert dintre angajaţi recunosc că încalcă protocoale de securitate, precum folosirea unui VPN, când lucrează de la distanţă. Mai grav, dacă firma le permite, unii folosesc calculatoarele personale pentru activităţi de serviciu, chiar dacă dispozitivele nu au implementate măsuri de control şi securitate la fel de stricte ca dispozitivele companiei. Bitdefender raportează anual o creştere a atacurilor informatice care vizează companii, iar organizaţiile din România nu sunt o excepţie. Dar şi simple neglijenţe ies tot mai des la iveală din cauza noilor reglementări în vigoare. Anul trecut, în România a fost dată una din cele mai mari amenzi sub incidenţa GDPR în Europa. UniCredit Bank a plătit atunci 130.000 euro. Motivul? Neaplicarea măsurilor adecvate pentru protecţia datelor bancare ale clienţilor.
Acelaşi studiu Bitdefender la care au răspuns peste 6.000 de angajaţi din securitate informatică arată că firmele care instruiesc angajaţii să depisteze ameninţări digitale sunt proporţional mai eficiente şi mai rapide în oprirea la timp a unui atac. 38% dintre cei chestionaţi sunt de acord că instruirea este cea mai bună metodă de prevenţie a unui atac cibernetic. Astfel, instruirea angajaţilor e cel mai bun prim pas pentru o securitate informatică solidă.
Fireşte, soluţiile de securitate joacă un rol important în protejarea sistemelor informatice şi a datelor într-o companie. Există soluţii moderne de analiză a traficului de date care sporesc vizibilitatea departamentului IT asupra terminalelor conectate la reţeaua companiei. Aceste instrumente folosesc inteligenţă artificială şi analiză comportamentală ca să depisteze anomalii în traficul de date care intră şi iese din infrastructură, dar şi în interiorul acesteia, şi protejează astfel nu numai împotriva atacurilor externe, ci şi împotriva angajaţilor neglijenţi sau rău-intenţionaţi.
Omul e veriga cea mai slabă în tot acest lanţ. Din fericire, tehnologia vine să acopere şi acest gol şi să limiteze orice potenţial de a greşi în locuri unde eroarea poate avea consecinţe devastatoare.
Tag: securitate
-
OPINIE Bogdan Botezatu, director de cercetare în ameninţări informatice, Bitdefender: “Riscurile work-from-home – la ce se expun companiile când angajaţii lucrează din afara sediului”
-
Povestea omului care a construit o afacere de miliarde cu doar doi angajaţi. El vinde un produs cu totul inedit
Inspirat de un eveniment tragic – un atac terorist asupra unui grup de israelieni – Yoni Sherizen a lansat un business menit să protejeze oamenii în faţa altor atentate – produce şi instalează butoane de panică şi sisteme de securitate în locaţii expuse în faţa unor posibile incidente teroriste.
Startup-ul lui Yoni Sherizen a crescut de la doi angajaţi la şapte în ultimii trei ani, şi este pe cale să încheie cea mai mare tranzacţie din ultima vreme, iar investitorii evaluează afacerea la 13 milioane de dolari, scrie Bloomberg. Cu toate acestea, de fiecare dată când înregistrează un client, antreprenorul se preocupă de costul tragic al succesului.
Compania sa, Gabriel, ajută la protejarea locurilor precum centrele comunitare şi sinagogile în faţa atacurilor teroriste. „Din păcate, veştile proaste atrag multă atenţie asupra unui produs precum al nostru”, spune Sherizen, un rabin de 41 de ani, american, care trăieşte într-o comunitate (kibbutz) din centrul Israelului. Până în prezent, toţi clienţii companiei sunt grupuri evreieşti din Florida, Michigan şi New Jersey, oameni îngrijoraţi de violenţa antisemită, iar Sherizen urăşte ideea de a profita de împuşcături şi de frica pe care acestea o nasc. „Mă lupt cu asta tot timpul”, spune el.
Unicul produs al lui Gabriel este un pachet hardware şi software care include butoane de panică pentru a fi amplasate în jurul unui site, fiecare cu o cameră cu fish-eye care oferă poliţiei şi managerilor de securitate o vedere asupra scenei. Membrii comunităţii pot descărca o aplicaţie mobilă care are propriul buton de alertă, astfel încât pot trimite actualizări în timp real pe rutele de evacuare sau spre adăposturile sigure. Preţul începe de la 10.000 de dolari pe an pentru 10 dispozitive şi servicii asociate.
Sherizen spune că renunţă la „frământarea” unor companii de securitate, evitând imaginile filmărilor în masă în marketingul său şi evidenţiază în schimb sentimentul de siguranţă pe care îl poate găsi un client. „Industria securităţii este plină de personaje cu adevărat dure şi personalităţi uneori nefavorabile”, spune Sherizen, care a petrecut 15 ani lucrând pentru organizaţii non-profit, înainte de a-l fonda pe Gabriel împreună cu Asaf Adler. „Încercăm să scoatem din asta raritatea.”
Frica este fără îndoială cea care vinde astfel de produse. Ramapo, un oraş cu 90.000 de rezidenţi evrei la 30 de mile nord de New York, a purtat discuţii cu Sherizen de luni întregi. După trei atacuri asupra evreilor ortodocşi din zona metropolitană toamna trecută, „s-a instalat panica”, spune Mona Montal, şefa de personal pentru supravegherea oraşului. Ramapo este pregătit să instaleze sistemul Gabriel în peste 200 de locaţii – sinagogi, şcoli şi săli de banchete – care servesc peste 50.000 de oameni, ceea ce ar reprezenta o extindere de şapte ori a vânzărilor companiei. „Sper să nu-l folosim niciodată”, spune Montal.
Anul trecut, S.U.A. a înregistrat 400 de atacuri în masă în care patru sau mai multe persoane au fost rănite. Asta a sporit cererea pentru îmbunătăţirea securităţii în locuri publice, veniturile acestor afaceri estimându-se că vor creşte cu 52% până în 2025, până la 61 de miliarde de dolari la nivel mondial, potrivit cercetătorului Marketsand Markets. Zeci de companii s-au lansat pe această piaţă oferind totul, de la rucsacuri şi glugi rezistente la gloanţe, până la sisteme de monitorizare full-time. Rave Mobile Safety şi Alertus Technologies oferă software cu butoane de panică similare cu cel al lui Gabriel. Avigilon, o unitate a Motorola Solutions Inc., vinde echipamente video şi de supraveghere. Athena Security spune că poate programa camere pentru a detecta sute de tipuri de arme şi pentru a alerta imediat poliţia dacă simt o ameninţare. „Piaţa este pregătită să primească produse bune”, spune Noel Glacer, şeful unei firme de recrutare în industria de securitate, al cărui fiu era student la Liceul Marjory Stoneman Douglas din Parkland, Florida, când un bărbat înarmat a ucis prin împuşcături 17 oameni în urmă cu doi ani. „Le spun oamenilor, că, în ciuda faptului că nu se aşteaptă să li se întâmple ceva, este totuşi posibil. La am crezut şi. Şi atunci s-a întâmplat.”
O parte cheie a serviciului lui Sherizen este pregătirea pentru situaţii de urgenţă. În timp ce îşi testează sistemul, Gabriel realizează exerciţii care îi ajută pe elevi, profesori şi alţi membri ai comunităţii să înţeleagă ce trebuie să facă în cadrul unui atac armat şi să ofere administratorilor o şansă de a se familiariza cu echipamentul şi software-ul. Reţeaua lui Gabriel abordează de asemenea o latură dificil de acoperit de către poliţie: majoritatea evreilor ortodocşi evită site-uri precum Twitter şi Facebook din motive religioase, unde autorităţile postează de obicei actualizări de urgenţă. Rabinii au considerat aplicaţia lui Sherizen potrivită pentru adepţii lor.
Lui Sherizen i-a venit ideea înfiinţării companiei în 2016, după ce doi palestinieni au atacat un restaurant în Tel Aviv, ucigând patru persoane. În acelaşi an a început să lucreze la sistemul Gabriel, într-un sediu aflat într-o suburbie din Tel Aviv, cu sprijinul prietenilor şi rudelor. Astăzi negociază pentru obţinerea unei finanţări de 3 milioane de dolari de la noi investitori, în timp ce încearcă să treacă dincolo de comunitatea evreiască, ducându-şi produsul la şcoli, biserici, moschei, mall-uri, cluburi de noapte – oriunde se strâng grupuri mari de oameni. „Am ales numele Gabriel pentru că este religios”, spune Sherizen.
-
Cum a reuşit WhatsApp să atingă două miliarde de utilizatori
WhatsApp, cea mai populară aplicaţie de messaging, a atins un număr de două miliarde de utilizatori, în condiţiile în care platforma deţinută de Facebook înregistra 1,5 miliarde de utilizatori în urmă cu doar doi ani, potrivit BBC.
Astfel, WhatsApp devine doar a doua aplicaţie care atinge această bornă după Facebook, care are în prezent 2,5 miliarde de utilizatori. La sfârşitul lunii ianuarie, Facebook declara că a înregistrat 2,26 miliarde de useri zilnici de-a lungul aplicaţiilor Facebook, Messenger, Instagram şi WhatsApp, faţă de 2,2 miliarde în ultimul trimestru din 2019. Per total, cele enumerate însumează un total de 2,89 miliarde de utilizatori lunari, cu 9% mai mult faţă de anul trecut.
WhatsApp, fondată în urmă cu 11 ani şi cumpărată de Facebook pentru 19 miliarde de dolari în 2014, a declarat că plănuieşte să îşi continue angajamentul luat vis-a-vis de furnizarea criptărilor end-to-end la nivel global – o funcţie esenţială lăudată de experţi în securitate, dar contestată de un număr mare de guverne.
„O criptare puternică acţionează ca un ceas digital indestructibil care ţine în siguranţă informaţiile pe care le trimiţi prin intermediul WhatsApp şi te ajută să îţi protejezi telefonul de hackeri şi infractori. Mesajele sunt ţinute exclusiv pe telefonul tău, iar nimeni nu îţi poate citi mesajele sau asculta apelurile, nici măcar noi”, a scris WhatsApp într-o postare pe blogul companiei.
Printre ţările care încearcă să forţeze WhatsApp să renunţe la criptare se numără Statele Unite, Australia şi India, care reprezintă cea mai mare piaţă a aplicaţiei, cu 400 de milioane de utilizatori. Borna de două miliarde de utilizatori este un pas imens în faţă pentru WhatsApp, de vreme ce aplicaţia a atins acest nivel de popularitate fără să se marketeze în pieţe în curs de dezvoltare, precum India.
Un număr de startup-uri din pieţe in curs de dezvoltare încearcă să îşi construiască business-uri în jurul WhatsApp. Vahan, un startup din India, foloseşte WhatsApp pentru a ajuta startup-urile de food delivery să îşi găsească personal. Digi-Prex, tot din India, conduce o farmacie online pe bază de abonament concentrată asupra pacienţilor cu boli cronice. Pacienţii îşi împărtăşesc prescripţiile prin WhatsApp, iar angajaţii Digi-Prex le trimit medicamentele într-o serie de cicluri recurente.
Aplicaţia a cunoscut un număr însemnat de controverse. În 2018, India a acuzat compania că ar fi permis unui video în care sunt prezentaţi mai mulţi răpitori de copii să circule masiv în interiorul platformei, fapt ce a rezultat într-o serie de crime.
Anul trecut, NSO Group, o companie de securitate din Israel, a lansat mai multe atacuri cibernetice către WhatsApp, infectând astfel mii de telefoane mobile. Facebook a dat în judecată firma la sfârşitul anului.
Într-un interviu publicat în Wall Street Journal, Will Cathcart, CEO-ul WhatsApp, a declarat că „atenţia companiei asupra criptării şi comunicaţiilor private a fost «modelul ideal» pentru messaging, în ciuda complicaţiilor comerciale şi de reglementare”.
-
Ce avea în casă un colonel din cadrul Serviciul de Securitate rusesc: 72 milioane de dolari, 8 milioane de euro şi 811 milioane de ruble. Se estimează că Serviciul de Securitate a furat doar în ultimul deceniu 110 miliarde de dolari din asset-urile băncilor din Rusia
Un caz nemaiîntânit de fraudă şi mită a avut loc în Moscova, unde Kirill Cherkalin – membru al Serviciului Federal de Securitate a Rusiei – deţinea o cantitate impresionantă de cash. Mai exact, Cherkalin avea în casă 50 milioane de dolari, 1,8 milioane de euro şi 17 milioane de ruble. În centrul oraşului, într-un apartament pe care îl împărţea cu o iubită, avea mai multe cutii de pantofi, genţi şi valize umplute cu 22 milioane de dolari, 6,5 milioane de euro şi 794 milioane de duble. Per total, deţinea circa 100 milioane de dolari în valută, ceasuri din aur şi diamante, patru apartamente şi o casă de aproape 500 m² în Razdory, o suburbie a Moscovei unde şi-au construit case cei mai bogaţi oameni ai societăţii ruse, scrie Bloomberg,
Cherkalin nu este nici vreo autoritate de la Kremlin, nici vreun oligarh care şi-a construit averea prin exploatarea petrolului. Până primăvara trecută, a fost colonel al unuia dintre zecile de subdepartamente din cadrul Serviciului Federal de Securitate al Rusiei (FSB), principalul succesor al sovieticului KGB.
În vârstă de 38 de ani, Cherkalin este o figură centrală în peisajul mondial al supravegherii bancare. În perioada în care noile reglementări înceapu să lichideze credite pe bandă rulantă, şi în care acuzaţiile de spălare de bani, fraudă şi furt apăreau într-un ritm record, Cherkalin era principalul manager al Departamentului K, sectorul financiar al unităţii de contra-spionaj din cadrul FSB-ului. Împreună cu alte autorităţi de reglementare, putea să decidă ce bănci vor fi închise şi dacă proprieterii primeau sau nu sentinţe definitive.
În prezent, Cherkalin este închis într-un penitenciar din Moscova în urma unor acuzaţii de fraudă şi şpagă, însă nu a comentat până acum pe baza celor întâmplate. În noiembrie, avocatul acestuia declara că sumele de bani găsite în apartament veneau din „surse din afara legii”.
Cazul lui Cherkalin scoate în evidenţă amprenta economică a aparatului de securitate din timpul „mandatului” de 20 de ani al lui Vladimir Putin la cârma Rusiei. Deşi nu apare în statistici oficiale sau rapoarte, influenţa FSB-ului şi agenţiilor de aplicare a legii se extinde până în sectorul de business, denaturând pieţele şi subminând investiţiile.
Timp de ani de zile, sectorul bancar a fost o mină de aur pentru serviciile de securitate, sumele găsite în apartamentul lui Cherkalin fiind extrem de mari până şi pentru un oligarh al petrolului sau pentru un miliardar din big tech. Autorităţile de reglementare, incluzând aici Banca Centrală, au declarat că managerii de departament au furat circa 7 trilioane de ruble (100 miliarde de dolari) din asset-uri băncilor doar în ultimul deceniu.
-
Pensionarea la 40 de ani vs pensionarea la 60 de ani: Cum îţi poate afecta viaţa o retragere timpurie
Cele mai mai provocări când vine vorba de pensionare au de-a face cu incertitudinea. Pieţele financiare, ratele dobânzilor şi inflaţia sunt dificil de prezis şi nu putem face nimic pentru a le influenţa. Costurile legate de sănătate stau şi ele sub semnul întrebării. Cu toţii avem situaţii personale unice care ne vor afecta toleranţa la risc şi nevoia de securitate şi nimeni nu poate spune precis cât timp va mai trăi, scrie MarketWatch.
Cei care refuză să facă investiţii cât de mici după ce s-au pensionat se confruntă inevitabil cu incertitudini pe pieţele financiare, situaţia fiind în schimb uşor de gestionat pentru cei care se pensionează după ani întregi în care au reuşit să facă economii.
Un avantaj pe care îl reprezintă o pensionare timpurie este faptul că vei avea timp de lucrurile care într-adevăr te pasionează. Însă nu fără compromisuri, de vreme ce o pensionare la nici 45 de ani vine la pachet cu o mulţime de incertitudini. De asemenea, poate crea anxietate şi va necesita indiscutabil mai multă flexibilitate din punct de vedere financiar.
Un alt aspect al pensionării timpurii este felul în care reuşim să ne ocupăm timpul, în condiţiile în care nu este deloc de neglijat faptul că un număr însemnat de oameni care se pensionează la 40 de ani nu reuşesc să îşi găsească un scop precis în viaţă şi nu se pot obişnui cu lipsa de activitate decât după o perioadă lungă de timp. Cei care dau lovitura la o vârstă fragedă, care invevitabil depind de realizări pe plan profesional, vor găsi extrem de dificilă situaţia în care se vor retrage devreme, în ciuda situaţiei privilegiate în care se află.
Frumuseţea atunci când ajungi independent din punct de vedere financiar este că poţi alege cum vrei să-ţi arate viaţa. Provocarea atunci când ajungi independent din punct de vedere financiar este că va trebui să alegi cum vrei să-ţi arate viaţa.
Suntem condiţionaţi să ne construim vieţile în jurul muncii, iar ideea că ai fi putut realiza mai mult în viaţă ar putea să vină uneori precum un oaspete neinvitat.
-
Zeci de mii de canadieni, supăraţi că trebuie să suporte cheltuielile de securitate ale ducilor de Sussex
Peste 80.000 de canadieni au semnat o petiţie prin care au cerut prinţului Harry şi soţiei sale, Meghan, să achite factura pentru agenţii de securitate, cât timp se află în ţară. Petiţia a fost demarată de Federaţia canadiană a contribuabililor, întrucât Laurel Collins, care este deputatul pentru oraşul Victoria, unde Harry şi Meghan sunt cazaţi, a declarat că cetăţenii nu ar trebui să fie obligaţi să plătească pentru costurile de securitate ale ducilor de Sussex. Petiţia a obţinut cele peste 80.000 de semnături în doar şase zile, scriu cei de la Daily Mail.
Harry şi Meghan sunt pe insula Vancouver, unde se pregătesc să ducă o viaţă nouă împreună cu fiul lor de opt luni, Archie Mountbatten-Windsor, după ce au renunţat la îndatoririle regale.
Nu este clar cine va plăti factura pentru securitatea familiei atunci când vor părăsi oficial monarhia în primăvară.Un fost ministru al Biroului de Interne a avertizat publicul britanic că ar putea face faţă unui „proiect de lege enorm”, în timp ce s-a speculat că ar putea fi convenit un acord de „partajare a costurilor” între Marea Britanie şi Canada.
Cu toate acestea, Collins spune că se va opune unui astfel de aranjament. Ea a declarat: „Sper că intenţionează să acopere costurile de securitate. Când vine vorba de banii cheltuiţi de guvernul nostru şi de banii contribuabililor, este important să punem acest lucru în context şi să ne gândim la priorităţile noastre. Printre priorităţile noastre se numără un trai mai accesibil pentru oameni, protejarea mediului şi cheltuirea banilor pentru lucrurile care contează cu adevărat pentru canadieni”.
Aaron Wudrick, directorul grupului, a declarat: „Canadienii sunt încântaţi să-i întâmpine pe duce şi ducesa în Canada, dar au spus clar că contribuabilii nu ar trebui să fie obligaţi să îi susţină în timp ce locuiesc aici. Părerea noastră este că premierul Trudeau trebuie să respecte dorinţele canadienilor şi să lămurească faptul că, în timp ce ducele şi ducesa sunt bineveniţi în Canada, ei trebuie să îşi plătească singuri cheltuielile”. Collins a adăugat la rândul său că doreşte să se concentreze asupra familiilor tinere din zonă, care „s-ar putea confrunta cu criza locuinţelor sau să se lupte cu accesibilitatea”.
Potrivit unui sondaj realizat de Institutul Angus Reid, 73% dintre canadieni consideră că ţara nu ar trebui să achite factura de securitate a cuplului dacă cei doi vor ajunge să trăiască acolo permanent. În totalitate, cheltuielile pentru familia regală îi costă pe contribuabili peste 100 de milioane de lire sterline pe an, dar cifra reală nu este niciodată dezvăluită.
Harry şi Meghan îşi vor câştiga banii atunci când se vor ieşi complet din viaţa regală.Prinţul de Wales va oferi un ajutor financiar privat lui Harry şi Meghan, dar nu se ştie dacă acesta va fi acoperit din venitul de 21 de milioane de lire sterline pe an al Ducatului din Cornwall sau din alte fonduri private. Harry i s-a alăturat lui Meghan şi Archie în Canada luni seară. Ducele de Sussex a călătorit însoţit de cel puţin doi ofiţeri de securitate, care câştigă peste 100.000 de lire sterline pe an, fără a include ore suplimentare sau cheltuieli.
Scotland Yard a spus că „nu comentează niciodată chestiuni legate de protecţia personală”, Poliţia Regală Canadiană refuzând de asemenea să comenteze, deoarece experţii au susţinut că preţul protejării Sussexurilor în străinătate ar putea fi cuprins între 3 milioane şi 6 milioane de lire sterline.
Şi în Marea Britanie există nemulţumiri cu privire la faptul că contribuabilii ar putea fi obligaţi să plătească gărzile de corp ale ducilor de Sussex, în ciuda faptului că se prevede un acord de „împărţire a costurilor” între cele două ţări.
-
Exemplul Lituania: De ce ar putea deveni fintech-urile precum Revolut o ameninţare la adresa securităţii
Industria financiară din Lituania s-a apropiat pas cu pas de nevoia de transformare odată cu succesiunea de scandaluri de spălare de bani care a ieşit la iveală în regiunea baltică în ultimii ani.
În cazul Lituaniei, industria financiară trece printr-o transformare, profitând de avantajele tehnologiei, care ar putea transforma Vilnius în cel mai mare centru financiar pentru companii fintech din Uniunea Europeană, după ce Londra părăseşte blocul comercial, potrivit FT.
Mai mult, Brexitul ar putea determina majoritatea startup-urilor de tehnologie care încearcă să inoveze industria financiară să se îndrepte spre Lituania, în contextul în care ţara baltică s-a poziţionat ca „poarta de intrare în Europa” pentru fintech-urile din întreaga lume – din Israel până în China.
Cu toate acestea, pariul pe fintech-uri vine cu un anumit risc pentru Lituania. Majoritatea problemelor implicate în scandalurile de spălare de bani – Ukio în Lituania, ABLV în Letonia, Danske Bank în Estonia – apar în contextul apropierii regiunii baltice de Rusia şi dorinţei de a deveni un pod financiar între est şi Uniunea Europeană. Ceea ce s-a conturat însă ca rezultat este destabilizarea sistemului financiar.
Influenţa Rusiei rămâne o problemă şi în cazul industriei fintech-urilor, însă complexitatea discuţiei creşte în contextul în care există şi un interes semnificativ al Chinei în această piaţă.
„În termeni de securitate, fintech-urile reprezintă o provocare. Una care trebuie luată în serios”, a spus Linas Linkevicius, ministrul de Externe al Lituaniei.
Explozia înregistrată de această industrie în Lituania se datorează nemulţumirilor adunate faţă de băncile scandinave care domină sistemul financiar din regiune. După criza financiară din 2008, oficialii lituanieni au decis că băncile predominant suedeze din piaţă nu fac progrese majore în direcţia serviciilor digitale, ceea ce i-a determinat să deschidă piaţa pentru startup-urile interesate.
„Experimentam o lipsă de inovaţie. Le-am spus fintech-urilor: vă rog, veniţi aici, şi perturbaţi piaţa noastră locală”, a declarat Marius Jurgilas, membru al board-ului în cadrul băncii centrale din Lituania.
Astfel, Banca Lituaniei a emis 64 de licenţe de funcţionare pentru fintech-uri şi mai are încă 40 de aplicaţii în analiză. Prin comparaţie, Marea Britanie are 150 de licenţe de fintech-uri emise până acum. În rest, nicio ţară din Uniunea Europeană nu are mai mult de 20 de licenţe emise.
Prin această strategie Lituania a reuşit să atragă unele dintre cele mai mari nume din piaţa fintech-urilor, precum şi fintech-ul britanic Revolut.
„Banca Lituaniei este foarte abordabilă”, spune Richard Davies, directorul operaţional al Revolut.
În spaţiul public au apărut preocupări referitoare la Revolut din cauza originilor ruseşti ale fondatorului Nikolay Storonsky, însă banca digitală britanică a reuşit să îşi asigure licenţa de funcţionare. Totuşi, unii parlamentari lituanieni sunt îngrijoraţi cu privire la capacitatea autorităţii locale de supraveghere de a anticipa toate riscurile.
Banca centrală susţine că are 150 de angajaţi în divizia de supraveghere, dintre care două treimi se ocupă de segmentul de fintech-uri. „Nu suntem naivi”, spune Jurgilas.
Tadas Vizgirda, şeful fintech-ului local Shift4 Payments, crede că lituanienii sunt atât de obişnuiţi cu ameninţarea influenţei ruseşti, încât „este mai uşor pentru ei să identifice” fenomenul.
La fel de problematice pentru Lituania, ţară membră Nato, sunt relaţiile fintech-urilor cu China. Oficialii din Vilnius nu par să se pună de acord în legătură cu poziţia lor referitoare la fintech-urile din China.
În timp ce 3.000 de participanţi erau la o conferinţă fintech în capitala Lituaniei în noiembrie 2019, Lituania organiza o întâlnire între 17 ţări din Europa Centrală şi de Est, în care discuta cu China subiectul fintech-urilor.
-
Exemplul Lituania: De ce ar putea deveni fintech-urile precum Revolut o ameninţare la adresa securităţii
Industria financiară din Lituania s-a apropiat pas cu pas de nevoia de transformare odată cu succesiunea de scandaluri de spălare de bani care a ieşit la iveală în regiunea baltică în ultimii ani.
În cazul Lituaniei, industria financiară trece printr-o transformare, profitând de avantajele tehnologiei, care ar putea transforma Vilnius în cel mai mare centru financiar pentru companii fintech din Uniunea Europeană, după ce Londra părăseşte blocul comercial, potrivit FT.
Mai mult, Brexitul ar putea determina majoritatea startup-urilor de tehnologie care încearcă să inoveze industria financiară să se îndrepte spre Lituania, în contextul în care ţara baltică s-a poziţionat ca „poarta de intrare în Europa” pentru fintech-urile din întreaga lume – din Israel până în China.
Cu toate acestea, pariul pe fintech-uri vine cu un anumit risc pentru Lituania. Majoritatea problemelor implicate în scandalurile de spălare de bani – Ukio în Lituania, ABLV în Letonia, Danske Bank în Estonia – apar în contextul apropierii regiunii baltice de Rusia şi dorinţei de a deveni un pod financiar între est şi Uniunea Europeană. Ceea ce s-a conturat însă ca rezultat este destabilizarea sistemului financiar.
Influenţa Rusiei rămâne o problemă şi în cazul industriei fintech-urilor, însă complexitatea discuţiei creşte în contextul în care există şi un interes semnificativ al Chinei în această piaţă.
„În termeni de securitate, fintech-urile reprezintă o provocare. Una care trebuie luată în serios”, a spus Linas Linkevicius, ministrul de Externe al Lituaniei.
Explozia înregistrată de această industrie în Lituania se datorează nemulţumirilor adunate faţă de băncile scandinave care domină sistemul financiar din regiune. După criza financiară din 2008, oficialii lituanieni au decis că băncile predominant suedeze din piaţă nu fac progrese majore în direcţia serviciilor digitale, ceea ce i-a determinat să deschidă piaţa pentru startup-urile interesate.
„Experimentam o lipsă de inovaţie. Le-am spus fintech-urilor: vă rog, veniţi aici, şi perturbaţi piaţa noastră locală”, a declarat Marius Jurgilas, membru al board-ului în cadrul băncii centrale din Lituania.
Astfel, Banca Lituaniei a emis 64 de licenţe de funcţionare pentru fintech-uri şi mai are încă 40 de aplicaţii în analiză. Prin comparaţie, Marea Britanie are 150 de licenţe de fintech-uri emise până acum. În rest, nicio ţară din Uniunea Europeană nu are mai mult de 20 de licenţe emise.
Prin această strategie Lituania a reuşit să atragă unele dintre cele mai mari nume din piaţa fintech-urilor, precum şi fintech-ul britanic Revolut.
„Banca Lituaniei este foarte abordabilă”, spune Richard Davies, directorul operaţional al Revolut.
În spaţiul public au apărut preocupări referitoare la Revolut din cauza originilor ruseşti ale fondatorului Nikolay Storonsky, însă banca digitală britanică a reuşit să îşi asigure licenţa de funcţionare. Totuşi, unii parlamentari lituanieni sunt îngrijoraţi cu privire la capacitatea autorităţii locale de supraveghere de a anticipa toate riscurile.
Banca centrală susţine că are 150 de angajaţi în divizia de supraveghere, dintre care două treimi se ocupă de segmentul de fintech-uri. „Nu suntem naivi”, spune Jurgilas.
Tadas Vizgirda, şeful fintech-ului local Shift4 Payments, crede că lituanienii sunt atât de obişnuiţi cu ameninţarea influenţei ruseşti, încât „este mai uşor pentru ei să identifice” fenomenul.
La fel de problematice pentru Lituania, ţară membră Nato, sunt relaţiile fintech-urilor cu China. Oficialii din Vilnius nu par să se pună de acord în legătură cu poziţia lor referitoare la fintech-urile din China.
În timp ce 3.000 de participanţi erau la o conferinţă fintech în capitala Lituaniei în noiembrie 2019, Lituania organiza o întâlnire între 17 ţări din Europa Centrală şi de Est, în care discuta cu China subiectul fintech-urilor.
-
Analiză: Bugetele de securitate IT sunt mai mici decât media în 45% dintre IMM-uri
Conform sursei citate, acest lucru se întâmplă deşi cheltuielile cu securitatea cibernetică au crescut cu aproximativ 9% în 2019.
“La nivel global, bugetele de securitate IT au o dinamică pozitivă: după cum arată o serie de rapoarte ale analiştilor, acestea continuă să crească de la an la an. Sondajul Kaspersky în rândul a aproape cinci mii de organizaţii din întreaga lume confirmă această tendinţă, 70% dintre respondenţi arătând că se aşteaptă ca bugetul lor de securitate IT să crească în următorii trei ani. Cu toate acestea, statisticile rezultate din utilizarea Kaspersky IT Security Calculator în perioada octombrie 2018-2019 au relevat faptul că unele companii nu ţin pasul cu această tendinţă, deoarece cheltuielile lor de securitate IT sunt mai mici decât media. Acest lucru este observat în 45% dintre calculele pentru IMM-uri şi 50% pentru utilizatorii din întreprinderile mari”, transmite analiza.
Bugetele pentru IMM-uri au fost revizuite mai mult (46%) decât cele pentru companii mari (38%) şi companii foarte mici (16%). Pentru întreprinderile mici şi mijlocii, problema bugetului poate fi şi mai complicată: nu este vorba doar de bani, ci şi de alinierea procesului de planificare bugetară. Poate fi provocator din cauza cerinţelor în materie de resurse umane şi expertiză privind riscurile de securitate cibernetică relevante şi metodele de protecţie pentru diferite servicii din cadrul companiei.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Comisia Europeană a publicat lista celor 115 companii aeriene care nu pot opera în UE
115 companii aeriene nu pot opera în Uniunea Europeană, după Comisia Europeană a actualizat, luni, lista UE a companiilor aeriene care nu respectă standardele internaţionale de siguranţă, anunţă instituţia.
109 companii aeriene sunt certificate în 15 state şi au fost incluse în listă din cauza lipsei de supraveghere a siguranţei din partea autorităţilor aeronautice din aceste state. Alte şase companii aeriene individuale au fost incluse din cauza unor motive de îngrijorare legate de siguranţă în ceea ce priveşte aceste companii: Avior Airlines (Venezuela), Iran Aseman Airlines (Iran), Iraqi Airways (Irak), Blue Wing Airlines (Suriname), Med-View Airlines (Nigeria) şi Air Zimbabwe (Zimbabwe). Alte trei companii aeriene fac obiectul unor restricţii operaţionale şi pot efectua zboruri către UE doar cu anumite tipuri de aeronave: Air Koryo (Republica Populară Democrată Coreeană), Air Service Comores (Comore) şi Iran Air (Iran).
Toate companiile aeriene certificate în Gabon au fost eliminate de pe listă în urma îmbunătăţirilor pe care această ţară le-a adus situaţiei privitoare la siguranţa aviaţiei. În schimb, Comitetul Aviaţiei Civile Armene a fost plasat sub un control mai strict, din cauza indiciilor privind o reducere a nivelului de siguranţă.
Comisarul pentru transporturi Adina Vălean a spus: „Decizia de astăzi reflectă eforturile noastre neîntrerupte de a garanta cel mai ridicat nivel de siguranţă nu doar pentru pasagerii europeni, ci şi pentru cei din întreaga lume, fiindcă siguranţa aviaţiei nu ţine cont nici de graniţe, nici de naţionalitate. Mă bucur să anunţ că astăzi Comisia Europeană a putut elimina toţi transportatorii aerieni din Gabon de pe Lista UE a transportatorilor aerieni care nu îndeplinesc standardele de siguranţă. Gabonul se afla pe listă încă din 2008 şi este o veste foarte bună că putem acum să recunoaştem eforturile depuse de autorităţile din domeniul siguranţei aviaţiei din această ţară.”
Lista UE a transportatorilor aerieni care nu îndeplinesc standardele de siguranţă nu doar contribuie la menţinerea unor niveluri ridicate de siguranţă în UE, ci şi ajută companiile aeriene şi ţările incluse în listă să îşi sporească nivelurile de siguranţă, pentru ca în cele din urmă să fie eliminate de pe listă. De asemenea, Lista UE a transportatorilor aerieni care nu îndeplinesc standardele de siguranţă a devenit un instrument de prevenire de importanţă primordială, întrucât reprezintă o motivaţie pentru ţările cu probleme în domeniul siguranţei să ia măsuri în privinţa acestora înainte să devină necesară o interdicţie în cadrul Listei UE a transportatorilor aerieni care nu îndeplinesc standardele de siguranţă.