BusinessMagazin

Tag: scrisori

  • Decizia luată de Ion Ţiriac în această dimineaţă va face înconjurul planetei! SCRISORI ACIDE trimise către cei mai importanţi preşedinţi

    Prin intermediul a două scrisori adresate atât preşedintelui WTA, cât şi preşedintelui ITF, Ion Ţiriac cere ca procesul lui Ilie Năstase să fie unul public şi anunţă că suspendă acordarea trofeului la Madrid Open, proba feminină.

    “Domnule preşedinte,

    Din cauza comentariilor publice agresive ale WTA în privinţa acordării trofeului de la Madrid în prezenţa lui Ilie Năstase, va informez că am decis să suspend acordarea trofeului meu în evenimentele feminine. Mă refer la trofeul de aur şi diamant, precum şi la replicile de argint – acestea nu vor mai fi acordate câştigătoarelor de la Madrid.

    Acest trofeu e un simbol oferită de mine personal câştigătorului turneului şi pot fi prezent eu sau unul dintre invitaţii mei la acordarea lui. WTA nu poate să-mi cenzureze libertatea de a face o invitaţie specială la acordarea trofeului.

    De-a lungul anilor, am avut plăcerea de a invita la ceremonia de premiere pe Regina Spaniei, Prinţul Spaniei, primarul Madridului, iar în acest an invitaţia mea a fost acceptată de Ilie Năstase.

    Am fost informat că WTA l-a amendat de asemenea pe proprietarul evenimentului după ceremonia de premiere. Din nou, găsesc acest comportament al WTA agresiv şi în afara normelor WTA.

    Cititi mai multe pe www.prosport.ro

  • Drogul pe care Hitler şi-l injecta zilnic. Era folosit regulat şi pentru soldaţii nazişti

    Soldaţii nazişti luau o substanţă psihostimulentă ca să rămână treji în timpul lungilor marşuri, se arată în scrisorile lui Heinrich Boll, unul din cei mai cunoscuţi scriitori germani de după război şi câştigător al Premiului Nobel pentru Literatură în 1972.

    Comercializat sub numele de Pervitin, drogul era consumat regulat de militari pentru a-şi păstra moralul în condiţiile grele de pe front. Utilizarea generalizată este confirmată în scrisorile pe care Boll le-a trimis familiei, publicate  de Der Spiegel. Faptul că Boll, aflat pe front, cere insistent celor din familia sa să îi trimită drogul demonstrează dependenţa pe care o dădea.

    Află aici care era Drogul pe care Hitler şi-l injecta zilnic. Era folosit regulat şi pentru soldaţii nazişti

  • Bărbatul care a iniţiat ”Balena Albastră”: ”Victimele au fost deşeuri biologice”

    Philipp Budeikin este acuzat că a determinat cel puţin 16 eleve să se sinucidă prin implicarea în jocul Balena Albastră. În prezent, poliţiştii se tem de răspândirea jocului în Mare Britanie.

    Rusul are 21 de ani şi şi-a mărturisit faptele – potrivit Daily Mail, îşi caracterizează victimele drept ”deşeuri biologice”. El a mai declarat că victimele sale au fost ”fericite să moară”, iar el a ”curăţat societatea”.

    Balena Albastră a prins în capcanele lui adolescenţi din toată Europa. Media ruseşti afirmă că cel puţin 130 de copii s-au sinucis într-o perioadă de şase luni din cauza acestui joc.

    Potrivit presei internaţionale,  jocul îi determina pe tineri să îndeplinească 50 de sarcini, pe parcursul a 50 de zile; jucătorii le trimiteau o poză ”administratorilor” care le trimit misiunile, astfel încât să demonstreze că şi-au îndeplinit aceste sarcini.

    Jocul îi provoca pe utilizatori la acţiuni periculoase, precum: ”Trezeşte-te la 4.20 şi urmăreşte videoclipuri înfricoşătoare”; Ziua 26: vei primi data morţii tale”, ”Ziua 28: Nu vorbi cu nimeni”, ”Ziua 50: Sari de pe acoperiş” şi altele, parte a unor scenarii de groază.

    Se crede că ”jocul” a fost denumit astfel după convingerea că balenele albastre sfârşesc voluntar pe plaje. Potrivit analizelor publicate de presa internaţională, 62% din motivele pentru care adolescenţii comit suicid sunt asociate cu conflictele din familie, profesori, colegi, prieteni  şi, totodată, cu frica de violenţă a adulţilor; dintr-un raport al UNICEF reiese că numărul suicidelor în rândul copiilor creşte în perioade de criză economică sau schimbări ale societăţii. Spre exemplu, în Rusia a existat un număr crescut de astfel de tragedii între 1987 şi 1994, după prăbuşirea URSS-ului.

  • MOTIVUL pentru care scrisorile de dragoste pe care şi le-au scris aceşti doi criminali în urmă cu 50 de ani au fost SECRETIZATE până în 2051

    Cazul ucigaşilor Myra Hindley şi Ian Brady, care în anii ’60 au omorât nu mai puţin de cinci copii a fost mediatizat de-a lungul anilor în cărţi, filme şi documentare. Acum, autorităţile implicate în anchetarea celor doi au decis ca scrisorile de dragoste pe care aceştia şi le-au trimis să rămână secrete.

    Cazul lui Keith Bennet, un băieţel de 11 ani ucis, al cărui cadavru nu a fost găsit încă, rămâne în atenţia anchetatorilor. La începutul acestui an, poliţiştii au găsit carcase de gloanţe despre care cred că Ian Brady le-ar fi folosit pentru a-l ucide pe copil. Această descoperire a condus la ideea de reanalizare a scrisorilor pe care cei doi criminali, închişi de 51 de ani, şi le-au trimis în 1965. 

    Află aici motivul pentru care scrisorile de dragoste pe care şi le-au scris aceşti doi criminali în urmă cu 50 de ani au fost secretizate până în 2051

  • Tânăra care a construit un imperiu cu o afacere căreia nimeni nu-i dădea nicio şansă

    Joy Gendusa a fondat în 1997 PostcardMania, o companie cu venituri de aproape 50 de milioane de dolari anual, obţinuţi mai ales din campanii de promovare pentru companii realizate prin scrisori fizice. 

    Gendusa şi-a început afacerea în domeniul designului grafic şi a încercat mereu să ţină pasul cu piaţa, potrivit entrepreneur.com. ”Am început să fac mai mulţi bani din servicii de printare decât din designul grafic propriu zis”, a spus ea. La începutul afacerii, Gendusa ajunsese să lucreze 70 de ore pe săptămână, perioadă în care avea şi doi copii mici.

    Businessul genera venituri, dar nu atât de mari încât să îi schimbe viaţa, în pofida timpului pe care îl dedica acestuia.
    Boomul a început după momentul în care a făcut designul unei ilustrate prin care să îşi promoveze propriul business. Când a primit produsul, a observat că numărul de telefon al companiei care s-a ocupat de printarea ilustratei se afla pe aceasta. ”Mi-au spus că trebuie să plătesc 50 de dolari pentru a îndepărta brandingul companiei respective de pe ilustrata mea”. A plătit taxa şi i-a venit ideea legată de direcţia ideală în care să-şi dezvolte businessul.


    „Am decis să fondez PostcardMania şi să vindem ilustratele direct proprietarilor de afaceri. Nimeni nu făcea acest lucru la momentul respectiv.” Astfel, în 1998, a lansat o nouă industrie.Potrivit UnitedMail, 79% dintre oameni reacţionează la informările fizice, primite direct, în timp ce doar 45% dintre ei reacţionează la e-mailuri.

    Mai mult de două treimi dintre clienţi îşi deschid scrisorile, chiar şi în cazul în care acestea includ materiale promoţionale.
    În acest context, PostcardMania a ajuns să genereze în 2015 venituri de 45,7 milioane de dolari în 2015 aproape exclusiv din vânzarea a 135 de milioane de ilustrate create cu scopul vânzării de produse şi servicii pentru mai mult de 13.000 de clienţi.

  • Articol în limba română, publicat pe site-ul The New York Times. Jurnaliştii au făcut publice scrisorile românilor despre corupţie

    Palko Karasz notează că ”România a atras atenţia întregii lumi în ultima săptămână de când sute de mii de oameni au ieşit în stradă, protestând împotriva unei ordonanţe de urgenţă a guvernului percepută ca o frână în lupta împotriva corupţiei”.

    ”Corupţia este o problemă endemică în toată Europa de Est. Însă lupta României împotriva ei a plasat-o în centrul dezbaterii politice. Ordonanţa de urgenţă ar fi decriminalizat unele fapte de corupţie, ceea ce a alarmat judecătorii şi procurorii români. La Bruxelles, Comisia Europeană şi-a exprimat îngrijorarea şi numeroşi oameni din interiorul şi din afara României se temeau că această ordonanţă ar putea submina statul de drept dintr-una din cele mai tinere democraţii europene. Deşi guvernul a abrogat ordonanţa şi a supravieţuit unei moţiuni de cenzură în parlament miercuri, oponenţii se angajează în continuarea luptei”, notează jurnalistul New York Times.

    În continuare, autorul aduce în discuţie campania lansată de cotidianul american New York Times, săptămâna trecută, numită  “Ai experimentat corupţia din România? Spune-ne povestea”, scopul declarat al acestei acţiuni fiind acela de a colecta mărturii din partea românilor despre efectele corupţiei.

    “În ce fel corupţia vă afectează viaţa? Aţi fost victimă sau martor la fapte de corupţie la servici sau în timpul liber, la medic, în educaţie sau în alte domenii? Este posibil să vă folosim mărturiile într-un articol viitor”, a fost mesajul campaniei, scris în limba engleză, dar şi în română.

     

    Mărturiile românilor, trimise şi în engleză şi în română

    Dintre poveştile românilor despre corupţie, se remarca cea a unui doctor, intitulată sugestiv ”Nu iau bani de la pacienţii mei”: ”Corupţia este atât de împământenită în sistemul medical încât orice schimbare este aproape imposibilă fără sprijinul sistemului juridic. Mulţi dintre colegii mei iau mită de la pacienţi. Unii refuză să-şi trateze pacienţii dacă nu li se oferă bani, în timp ce sistemul medical din România garantează accesul gratuit la serviciile medicale. Eu nu iau bani de la pacienţii mei, iar când le refuz banii, unii se sperie crezând că-i refuz pentru că au vreo boală în stadiu terminal. Alţii cred că nu eşti un medic bun dacă îi tratezi fără să te plătească”.

    Medicul a mai mărturisit că a fost prezent la fiecare protest desfăşurat în Capitală.

    ”Ca mulţi alţii am simţit că recenta ordonanţă de urgenţă, care a fost adoptată la ora 22.30, a fost primul semn că România întoarce spatele democraţiei şi justiţiei”.

    O româncă a povestit cum a oferit mită pentru ca soţul ei să primească un tratament mai bun în spital. ”Am dat bani mulţi — echivalentul a 5000 euro în lei, — în spital de la portar la infirmiere, asistente, rezidenţi, doctori şi pe medicamente pentru soţul meu pentru care nu mai era speranţă de viaţă! În general, trebuie să dai mită ca să rezolvi orice problemă. Aşa era pe vremea lui Ceauşescu, aşa a rămas până azi”.

    O gălăţeancă a evocat tragedia din Colectiv, în urma căreia şi-a pierdut 3 prieteni: ”În 2015, incendiul fatal din clubul Colectiv din Bucureşti a fost pus pe seama corupţiei. Protestele care au urmat au dus la demiterea guvernului. Am participat la toate protestele din Galaţi începând cu noaptea în care guvernul a adoptat Ordonanţa de urgenţă 13/2017. Nu sunt genul revoluţionar, dar indignarea pe care am simţit-o în acea noapte m-a făcut să mă alătur sutelor de mii de oameni din stradă”.

    O profesoară a mărturisit cum a fost obligată să dea note de trecere unor studenţi care nu aveau nici măcar o prezenţă la cursuri: ”S-au făcut presiuni asupra mea ca să trec studenţi care nu veniseră niciodată la curs. Mi s-a oferit mită pentru a face asta şi am fost sancţionată pentru integritatea mea. Am fost forţată să părăsesc ţara de multe ori din cauza corupţiei teribile şi din cauza salariului insuficient pentru supravieţuire. Colegii mei au luat sume de bani enorme pentru diplome de absolvire sau note de trecere, dar şi alimente făcute în casă, cum ar fi brânză, băuturi alcoolice, chiar şi ouă!”.

    Câţiva tineri au evocat, de asemenea, amintiri din copilărie înconjurate de corupţie.

    ”Într-o comună mică, ca cea în care am crescut, nepotismul e la fel de obişnuit ca o moştenire de la părinţi, ca mersul la biserică duminica sau ca trecerea anotimpurilor : e ceva în tradiţia noastră, ceva acceptat pur şi simplu”, a mărturisit un student din Cluj, în vârstă de 25 de ani.

    ”Când creşti în România eşti înconjurat de <<corupţie>>. Îţi auzi părinţii vorbind despre cutare politician care a făcut avere folosindu-şi puterea. La televizor se discută numai despre asta. Când devii adult percepi corupţia ca pe o parte activă a societăţii”, a spus şi un student român care învaţă la Paris.

    ”Am crescut în anii ‘90 într-o ţară în care întotdeauna se păstra un pachet de Kent şi o sticlă de whiskey în sertar. Le păstrai pentru o vizită la medic, ca să intri într-o şcoală mai bună; le păstrai în caz că aveai un proces şi chiar pentru mers în concediu. România a făcut progrese mari în ultimii ani. A apărut o nouă generaţie care nu mai păstrează în sertar cadouri pentru dat mită. Totul se poate spulbera în următoarele 10 zile”, a povestit un expert în comunicare din Bruxelles.

     

  • Vrei să te angajezi la un gigant din tehnologie? Tot ce trebuie să faci este să treci acest test – VIDEO

    Candidaţii pentru un post în cadrul companiei de tehnologie Dyson trebuie să rezolve o problemă complicată dintr-un material video al companiei pentru a avea o şansă, potrivit unui articol publicat de Daily Mail.

    Potrivit articolului, şefii companiei britanice nu se uită la CV-uri, scrisori de recomandare sau interviuri – ei vor în schimb să vadă dacă cineva este suficient de inteligent pentru a înţelege puzzle-ul dintr-un material video care se întinde pe o durată 50 de secunde. O voce le spune candidaţilor cheia desluşirii mesajelor criptice din videoclip.

    ”Bună, suntem Dyson, compania globală de tehnologie. Filosofia noastră este să facem lucrurile să funcţioneze mai bine, aşa că atunci când vine vorba de angajarea de noi talente, vrem să găsim modalităţi mai bune prin care să găsim oameni care gândesc la fel ca şi noi. De aceea am construit Rethinkers, provocarea noastră în materie de recrutare.”

    Aplicanţii trebuie să treacă prin patru etape pentru a primi accesul la ”campusul top secret” de tehnologie al Dyson şi la la o întâlnire cu directorul executiv al companiei. Cheia întregii probleme este în videoclip.

    Clipul continuă: ”Fiecare etapă testează câte o calitate pe care o căutăm la angajaţii companiei. ”Dacă treci cu bine de toate cele patru etape, vei fi recompensat cu acces la campusul top secret de tehnologie al companiei şi la o întâlnire cu CEO-ul nostru. Aşadar, ai ceea ce trebuie?”

    Videoclipul face parte din planul producătorului de aspiratoare de a angaja 3.000 de noi ingineri în următorii patru ani.

    Dyson este o companie fondată de inventatorul britanic James Dyson care produce, printre altele, uscătoare de mâini şi aspiratoare.  

     

  • Două tinere au câştigat 35.000 de lei pentru că au livrat dragoste scrisă de mână în ţară şi în străinătate

    Cristina Dobrescu (29 de ani) şi Loredana Munteanu (27 de ani) sunt două antreprenoare care au făcut din scrisul de mână o afacere de 35.000 de lei anul trecut. Tinerele primesc de la clienţi mesajele lor pentru persoane dragi, le scriu caligrafic şi le expediază destinatarilor, sub umbrela conceptului “Livrez Dragoste”, administrat de S.C. Arta nu muşcă PR&Events S.R.L., firmă înfiinţată în 2012, prin care realizează diferite alte proiecte.

    “Ideea a apărut la finele lui 2013, de la o fotografie postată pe contul personal de Facebook, cu comentariul că mi-ar plăcea să livrez scrisori într-o zi. Eram lângă o bicicletă cu coş vintage. Ulterior, am discutat cu Cristina şi ne-am dat seama că ar fi o provocare, dar şi un potenţial în România să lansăm un concept axat pe caligrafie şi scrisori, mai ales în vremuri dominate de mesaje virtuale”, povesteşte Loredana Munteanu.

    Investiţia iniţială a fost de 1.500 de euro, bani pe care i-au folosit la realizarea site-ului, la şedinţa foto pentru produse, câteva achiziţii şi promovare. La doi de ani de la înfiinţare, tinerele au avut un rezultat de peste 35.000 de lei, iar pentru 2016 estimează o creştere de 40% a cifrei de afaceri. Logistica afacerii lor presupune diverse tipuri de hârtie, în funcţie de cererea clientului, plicuri, sticle, ceară, sigilii, instrumente de scris, detalii decorative şi ambalaje pentru transport.

    Citiţi continuarea pe www.zf.ro

  • Care este valoarea reală a clientului, astăzi, la noi?

    Veneam din Italia, unde tocmai mă minunasem în faţa unei abordări care mi s-a părut SF: o factură neplătită la electricitate şi, drept urmare, compania „taie“ curentul clientului. Cu toate acestea, clientul putea folosi becurile din casă, ba chiar şi instantul pentru încălzirea apei sau plita de gătit. Este adevărat, nu la putere maximă, dar o cafea tot puteai face. Iar clienţii au plătit ce au avut de plătit, ba chiar şi o taxă decentă de reconectare – care mi se pare în regulă – iar conflictul, dacă îi putem spune aşa, a fost stins civilizat, fără ameninţări, lapidări, deplasări sau alte „ări“.

    Când vom ajunge şi noi, oare, la relaţii cu adevărat normale între client şi furnizori? Ştiu că or să sară unii să-mi spună să nu generalizez, şi nici nu vreau asta, dar de cele mai multe ori, indiferent că vobim de un taximetrist, de un comerciant sau de un bancher, am sentimentul că eu, consumatorul, am pierdut meciul. Indiferent ce va să zică asta, că am îndurat fumul ţigării din taxi, că am închis ochii la calitatea mărfii sau că am acceptat un ton nepotrivit sau penalităţi aiurea.

    Care este valoarea reală a clientului astăzi, la noi, dincolo de fardul marketingului?

    Pentru că eu, consumatorul, cred că sunt important, şi nu numai eu, ci şi colegii mei, dumneavoastră, cei care citiţi revista, prietenii dumneavoastră şi toţi care susţinem întreg lanţul – magazine, bănci, furnizori de servicii. Plătim taxe şi impozite care sprijină pensionari, persoane asistate, funcţionari, investiţii publice, preşedinţi şi parlamente. Sunt/suntem alfa şi omega, începutul şi sfârşitul în circuitul economic şi oricine se consideră „too big to fail“ ar trebui să fie conştient că mărimea sa este suportată de micimea mea.

    Am scris în mai multe rânduri despre ceea ce cred că este o altă lipsă a societăţii româneşti – cea a avocaţilor. Avem foarte buni specialişti, experţi în legislaţie sau business sau procese penale şi civile, citaţi în reviste şi chemaţi le televiziuni, dar ne lipsesc avocaţi care să ajute cetăţeanul simplu în cazul în care a fost nedreptăţit. Avocaţi cu o atitudine proactivă, deschisă şi înţelegătoare, aflaţi în curtea furnizorului de utilităţi, în salonul spitalului sau pe holurile instituţiilor statului, avocaţi care să-i desluşească clientului clauzele contractuale pentru care semnează. Şi cred, sper că societatea românească, cinică şi crudă cu cei care nu ştiu să se apere, fie ei consumatori, întreprinzători, pietoni sau şoferi, medici sau pacienţi, s-ar însănătoşi în cazul în care nedreptatea ar fi taxată corespunzător.

    Doi la mână, poate că ar trebui să ieşim din poziţia de piaţă mică şi ieftină, din cauza puterii reduse de cumpărare. Îmi sprijină ideea Angela Filote, şeful reprezentanţei Comisiei Europene în România, care, la un summit pentru investitori, a pledat pentru o creştere a salariilor, dar bazată pe competitivitate, şi pentru măsuri destinate trecerii de la un stat cu costuri scăzute la unul cu forţă de muncă cu valoare adăugată medie şi mare, fără a pierde interesul investitorilor. „Nu cred că România îşi permite să aibă ca principal avantaj costul scăzut, nu cred că e corect pentru români“, a spus oficialul european.
    De aici ar trebui să înceapă treaba strategilor guvernamentali sau de partid, zic, şi, atunci când o să vă opriţi din râs, o să îmi daţi dreptate.

    Ilustrez cu „Masa frugală“ a lui Pablo Picasso.

  • Atenţie la scrisorile nigeriene; Sprijiniţi-i pe speculatori!

    Protejarea producţiei interne de orice este o temă perenă, analizată intens dar rămasă fără finalizare. Probabil iniţiatorii proiectului vor fi gândit în aceeaşi linie, dar au început să are ogorul din mijloc, iar bunele lor intenţii nu vor compensa nicicum lipsa unei baze reale pentru un asemenea proiect. În felul meu sunt un susţinător al cauzei, pentru că sunt un cumpărător „de piaţă ţărănească“ şi nu de supermarket. Dincolo de acesta, să vedem care este realitatea.

    Corul casandrelor agro-alimentare se plânge de importurile considerabile de produse alimentare şi de cheltuielile pe care le facem şi de faptul că suntem o ţară care care ar putea hrăni 60 de milioane de oameni, dar care nu reuşeşte să îşi asigure un minim de consum. Toată lumea îţi va povesti despre productivitatea scăzută şi costurile mari şi despre taxe şi nemuncă, dar nimeni nu spune că suferim din cauză că nu sunt destul de mulţi speculatori.

    Renunţând la peiorativul dispreţuitor cu care am fost setaţi să-i privim pe speculatori, aceştia sunt în stare – nu singuri, este adevărat – să dinamizeze agricultura şi industria alimentară locale. Ar putea să determine ţăranul să muncească oferindu-i un preţ corect pentru cereale, lapte şi carne. Speculatorii ar putea pune la punct nişte sisteme coerente din punct de vedere logistic, financiar şi tehnic de colectare a produselor, care să întregească lanţurile rupte dintre producători şi procesatori şi magazine. Speculanţi care să se concureze între ei şi astfel să mişte piaţa. Imobilismul înseamnă perpetuarea stării de sărăcie. Ne trebuiesc speculatori care să speculeze şi instituţii care să-i controleze şi să tempereze eventualele excese. Iar în momentul în care lanţurile se vor îmbina şi reţelele de magazine se vor putea aproviziona în mod constant şi la calitatea pe care o doresc, nici nu va mai fi nevoie de o lege specială pentru aşa ceva.

    A doua discuţie este despre bani. Să explic: am citit un studiu excelent despre o iniţiativă se poate dovedi cea mai reuşită iniţiativă de stimulare a antreprenoriatului şi de creare a locurilor de muncă din lume. Este vorba de Nigeria, unde guvernul a derulat, în 2011, un program de susţinere a 1.200 de antreprenori, cu 60 de milioane de dolari. Au solicitat bani 24.000 de oameni, din care au fost selectaţi în jur de 6.000, care au fost instruiţi şi ajutaţi să îşi întocmească planurile de afaceri. Dintre aceştia, au fost selectaţi circa 1.200 care au primit cash în medie câte 50.000 de dolari. Trei ani mai târziu, sute de noi companii erau pe profit, iar numărul locurilor de muncă create ajungea la 7.000. Dacă e să facem un calcul simplu, un loc de muncă a costat în jur de 8.500 de dolari. În plus, avem afacerile care funcţionează, taxele încasate de stat şi toate veniturile conexe.

    Să comparăm sumele cu cele 135 de milioane de euro – valoarea ajutoarelor de stat pe care guvernul actual anunţa că le acordă pentru crearea a 6.000 de locuri de muncă – este adevărat, cu grad înalt de calificare. Dar, totuşi, o altă împărţire simplă înseamnă 22.500 de euro pentru un loc de muncă (sunt calculele Ziarului Financiar din vara anului trecut). Suma nu este mare, pentru că un studiu al Băncii Mondiale estima cheltuielile pentru crearea unui loc de muncă undeva la 90.000 de euro. În aceste condiţii, nu cumva o soluţie mai eficientă decât investiţiile statului sau decât ajutoarele de stat sau decât toate ajutoarele de mii de miliarde din orice monedă vă trece prin cap care au fost risipite în criză se dovedesc a fi banii cash daţi oamenilor pentru a porni afaceri, pentru a cultiva terenuri, pentru a înfiinţa livezi sau pentru ferme de animale?

    La un moment dat acestor idei li s-a spus „bani din elicopter“. Sincer, cred în acest moment că ar fi fost o soluţie mult mai bună decât oricare alta.

    Şi poate ar trebui să privim mai cu atenţie la scrisorile nigeriene, cele care ne promit câte 50.000 de dolari.

    O pictură de Michael Echekoba, născut la Londra dar crescut în Nigeria, „Sărbătoare“ pe numele ei.