Tag: scoala

  • Structura anului ŞCOLAR 2020-2021. Când începe şcoala şi când sunt vacanţele

    Structura anului şcolar 2020-2021 cuprinde data la care începe şcoala, precum şi vacanţele stabilite şi aprobate de Ministerul Educaţiei. Potrivit Ministerului Educaţiei, cursurile noului an şcolar încep luni, 14 septembrie şi se întind pe respectiv 34 de săptămâni.

    Conform Ordinului nr. 3125/2020 al Ministerul Educaţiei şi Cercetării, privind structura anului şcolar 2020-2021, anul şcolar 2020-2021 începe la data de 1 septembrie 2020, se încheie la data de 31 august 2021 şi are 34 de săptămâni de cursuri. Cursurile anului şcolar 2020-2021 începând la data de 14 septembrie 2020.

    Semestrul I are 17 săptămâni de cursuri dispuse în perioada 14 septembrie 2020 – 29 ianuarie 2021.

    Cursuri – luni, 14 septembrie 2020 – marţi, 22 decembrie 2020.

    În perioada 26 octombrie-1 noiembrie 2020, elevii claselor din învăţământul primar şi copiii din grupele din învăţământul preşcolar sunt în vacanţă.

    Vacanţa de iarnă – miercuri, 23 decembrie 2020 duminică, 10 ianuarie 2021.

    Cursuri – luni, 11 ianuarie 2021 – vineri, 29 ianuarie 2021.

    Vacanţa intersemestrială – sâmbătă, 30 ianuarie 2021 duminică, 7 februarie 2021.

    Semestrul al II-lea are 17 săptămâni de cursuri dispuse în perioada 8 februarie-18 iunie 2021.

    Cursuri – luni, 8 februarie 2021 – joi, 1 aprilie 2021.

    Vacanţă – vineri, 2 aprilie 2021 – duminică, 11 aprilie 2021.

    Cursuri – luni, 12 aprilie 2021 – joi, 29 aprilie 2021.

    Vacanţă – vineri, 30 aprilie 2021 – duminică, 9 mai 2021.

    Cursuri – luni, 10 mai 2021 – vineri, 18 iunie 2021.

    Vacanţa de vară – sâmbătă, 19 iunie 2021 – data din septembrie 2021 la care încep cursurile anului şcolar 2021-2022.

     Programul naţional “Şcoala altfel” se va desfăşura în perioada 5 octombrie 2020 – 4 iunie 2021, pe o perioadă de 5 zile consecutive lucrătoare, a căror planificare se află la decizia unităţii de învăţământ.

  • A renunţat la o carieră peste hotare pentru a-şi deschide o afacere acasă, inspirată de o pasiune din copilărie

    „Patiseria şi zona de gastronomie îmi plac de când eram mică. Aveam 12-13 ani când, fiind elevă la Şcoala Americană, trebuia să strângem bani pentru un proiect social. Eu am ales să fac brioşe acasă, pe care le livram clienţilor înainte să merg la şcoală sau după ore. Şi de aici a început să îmi placă să gătesc. Am început să îmi cumpăr ustensile pentru bucătărie – cântar de bucătărie, oale, tigăi, produse pentru gătit prăjituri”, povesteşte Ioana Burcea, fondatoarea restaurantului Frank Bistro & Dessert Bar din Bucureşti. Se opreşte apoi şi se întreabă retoric de unde a moştenit această pasiune: „Mama mea nu găteşte, tata nu găteşte, bunica nu găteşte nici ea. Nu se ştie cum de eu am ales această cale”.

    În 2013, după absolvirea liceului, Ioana Burcea a plecat la facultate în Marea Britanie, unde a urmat o şcoală de business la Londra. În ultimul an s-a specializat în domeniul marketingului, dar nu acesta avea să fie domeniul în care să îşi construiască o profesie. „După facultate am hotărât să rămân în Anglia ca să urmez şi un master. Am absolvit masteratul în marketing strategic în cadrul Imperial College London. În cadrul acestor cursuri am studiat mai multe industrii, iar la final am ales să merg în zona de gastronomie – patiserie, pentru că asta mi-a plăcut.

    Apoi am plecat spre Paris să urmez cursurile de patiserie în cadrul şcolii culinare şi de ospitalitate Le Cordon Bleu”, îşi aminteşte antreprenoarea. După aceste cursuri, pe care le-a urmat în 2017 şi 2018, a deschis, anul trecut, Frank Bistro & Dessert Bar, în urma unei investiţii de aproximativ 100.000 de euro. O bună parte din fonduri au fost direcţionate în zona de bucătărie, care în prezent găzduieşte trei bucătari. În total, în cadrul restaurantului lucrează acum şase persoane. De asemenea, Frank Bistro & Dessert Bar are o capacitate de 22 de persoane la interior, la care pe timp de vară se mai adaugă 40 de locuri pe o terasă intimă care se află în faţa restaurantului.

    „Anul acesta în luna martie vrem să începem lucrările pentru a extinde terasa cu circa 20-24 de locuri, pentru a mări capacitatea de găzduire a restaurantului având în vedere că putem servi în jur de 200 de persoane odată cu bucătăria pe care o avem”, descrie Ioana Burcea ambiţiile sale pentru anul în curs. Mare parte din materia primă folosită la prepararea bucatelor din restaurant este achiziţionată de pe piaţa locală, însă carnea, brânzeturile, untul, făina şi smântâna sunt importate din Franţa, Italia, Argentina. „Pregătim totul în casă, de la dulceţuri, sosuri, pâine, chifle pentru burgeri, îngheţată, iar unele preparate necesită, spre exemplu, folosirea unui unt mai gras decât găsim pe piaţa locală, astfel că trebuie să aducem unt din Franţa sau Belgia, sau smântâna la fel”, explică antreprenoarea.

    În ceea ce priveşte preparatele preferate de clienţii care trec pragul restaurantului, Ioana Burcea spune că a observat o migrare a consumatorilor spre mâncarea sănătoasă, observaţie susţinută şi de unul dintre bucătarii restaurantului.
    „În general burgerii sunt cel mai comandaţi. Ouă Benedict, avocado cu ricotta (brânză italienească), salate, tarte cu ricotta. Lumea caută alternative la mâncarea tradiţională, dar caută şi să consume ce este în trend acum, precum avocado. Se cere avocado foarte mult şi este bine, că din el poţi să faci orice”, spune Octavian Ivaşcu, bucătar cu experienţă de peste 10 ani. El are în plan să aducă şi câteva îmbunătăţiri meniului din restaurant, adăugând la acesta o varietate mai mare de preparate din peşte, fructe de mare şi vită, spre exemplu. Având în vedere că restaurantul Frank a luat naştere abia la jumătatea anului trecut, antreprenoarea nu a putut oferi cifre legate de situaţia financiară a businessului. Ea spune că până în prezent, din punctul de vedere financiar, businessul a fluctuat lună de lună şi speră ca în următoarele şase luni situaţia să se stabilizeze. „Am avut luni bune şi luni proaste. Spre exemplu, luna noiembrie a fost foarte bună, cu mulţi clienţi şi evenimente, dar decembrie a fost pustie. Nu am o situaţie clară acum în ceea ce priveşte partea financiară, dar sper ca în următoarea perioadă să se aşeze lucrurile. Mi-am pus ca target ca oricare este cifra de afaceri după primul an de activitate, să o cresc în al doilea an cu 25%”, a spus Ioana Burcea.
    Pe lângă extinderea terasei, planurile de dezvoltare ale antreprenoarei vizează şi demararea unui alt proiect gastronomic, în zona Floreasca. „Acesta va fi de trei ori mai mare decât este Frank, va avea o capacitate maximă de 150 de locuri la masă, se va întinde pe două etaje, dar nu va fi deschis sub acelaşi nume. De asemenea, anul acesta vrem să producem îngheţată în cadrul Frank şi să o distribuim către alte localuri. Deja am vorbit pentru o colaborare”, descrie fondatoarea Frank Bistro & Dessert Bar ambiţiile sale în continuare.


    CV de bucătar

    Octavian Ivaşcu şi-a început cariera de bucătar la finalul clasei a VIII-a, când părinţii l-au îndrumat spre un liceu care avea şi un profil gastronomic.
     
    „La sfârşitul clasei a opta nu ştiam pe ce drum să o apuc, iar părinţii m-au îndrumat spre un liceu care avea un profil extra – tehnici de preparare în gastronomie. Eu am vrut să fac şcoala de bucătari la Hotel Park, dar aveam în jur de 14 ani şi nu m-au primit pentru că eram prea mic. Prima practică a fost la restaurantul Mica Elveţie, iar după trei luni de practică m-au angajat”, spune el. La 16 ani, s-a angajat pentru prima dată într-un restaurant şi a lucrat aproximativ un an şi jumătate în cadrul acestuia. „Apoi, după ce am terminat şi liceul, în 2014 m-am angajat într-un local din Centrul Vechi din Bucureşti, unde am lucrat trei ani. Era mai mult cafenea-teatru, dar se şi gătea şi mi-am îmbogăţit experienţa acolo”, povesteşte Octavian Ivaşcu.

  • Povestea omului pentru care zicala ai carte, ai parte nu a însemnat nimic. El a construit un adevărat imperiu cunoscut în toată lumea având doar şase clase

    Cu toate că, provenind dintr-o familie modestă, Milton Hershey nu şi-a permis să termine anii de şcoală, fiind nevoit să muncească din greu încă din copilărie, eforturile i-au fost pe deplin răsplătite. A ajuns un foarte apreciat ciocolatier şi a pus bazele uneia dintre cele mai renumite companii producătoare de dulciuri din lume, care îi poartă numele.

    Milton Snavely Hershey s-a născut pe 13 septembrie 1857 în Derry Township, SUA, în familia lui Henry şi a Veronicăi Snavely Hershey. Strămoşii săi, de origine elveţiană şi germană, se stabiliseră în Pennsylvania la începutul anilor 1700. La fel ca mulţi tineri din mediul rural la acea vreme, Hershey a trebuit să ajute la munca de la ferma familiei sale. Din această cauză, a avut o educaţie foarte limitată, absolvind doar şase clase.

    În 1871, el a devenit ucenic al unui tipograf din localitate, care publica un ziar german-englez. Nu i-a plăcut însă acest loc de muncă, considerând că este foarte plictisitor. A fost concediat la scurt timp după aceea. Tatăl său i-a cerut lui Ernst să-l primească înapoi, dar mătuşa şi mama lui au avut o altă idee. Ele doreau ca el să înveţe să fabrice bomboane. Aşadar, mama sa a aranjat ca Hershey, în vârstă de 14 ani, să fie ucenic la un cofetar pe nume Joseph Royer din Lancaster, Pennsylvania.

    În următorii patru ani, Hershey a învăţat meşteşugul de a crea dulciuri. În 1876, s-a mutat în Philadelphia pentru a începe prima sa afacere în domeniu. A călătorit apoi la Denver şi, găsind de lucru la o cofetărie locală, a învăţat cum să realizeze caramele folosind lapte proaspăt. A plecat apoi la New Orleans şi la Chicago în căutarea de oportunităţi, dar în 1883 s-a întors în Lancaster. A împrumutat bani de la bancă pentru a porni compania Lancaster Caramel, care a devenit rapid un succes. El a folosit reţeta de caramel pe care o obţinuse în călătoriile anterioare pentru a face bomboane.

    De asemenea, tot din călătoriile sale anterioare, a aflat că cel mai profitabil este să vândă caramelele în vrac. Compania a prins avânt după ce un englez venit în vizită în Lancaster „s-a îndrăgostit” de bomboanele lui Hershey şi a făcut o comandă mare, livrată în Marea Britanie. Hershey a putut să-şi achite datoria la bancă şi a rămas cu suficienţi bani pentru a cumpăra mai multe ingrediente şi echipamente. Până la începutul anilor 1890, Compania Lancaster Caramel a crescut, angajând peste 1.300 de angajaţi în cele două fabrici.


    Pe 25 mai 1898, Hershey s-a căsătorit cu Catherine Elizabeth „Kitty“ Sweeney. Deoarece Hershey şi soţia sa nu au putut avea copii, au decis să îi ajute pe alţii, deschizând o şcoală industrială în anul 1900. Cu timpul, antreprenorul a devenit cunoscut pentru actele sale filantropice.
    După o călătorie la Chicago, lui Hershey i-a fost stârnit interesul pentru ciocolată. În cele din urmă şi-a asumat un risc major şi a vândut compania Lancaster Caramel pentru un milion de dolari, astfel încât să pună bazele companiei de ciocolată Hershey.
    Încântat de potenţialul pe care îl oferea, ciocolata cu lapte fiind la acel moment un produs de lux, Hershey a hotărât să dezvolte o nouă formulă pentru ciocolata cu lapte, accesibilă publicului american. Folosind veniturile din vânzarea companiei Lancaster Caramel din 1900, Hershey a cumpărat iniţial terenuri agricole la aproximativ 50 de kilometri nord-vest de Lancaster, deoarece a putut obţine cantităţi mari de lapte proaspăt necesar pentru a perfecţiona ciocolata fină. După o serie de încercări şi eşecuri, şi-a creat propria formulă pentru ciocolata cu lapte. Prima tabletă de ciocolată Hershey a fost produsă în 1900. La 2 martie 1903 a început construcţia pentru ceea ce urma să devină cea mai mare fabrică producătoare de ciocolată din lume. Unitatea a fost finalizată în 1905 şi folosea cele mai noi tehnici de producţie în masă.


    În 1912, antreprenorul a rezervat bilete pentru a se îmbarca alături de soţia sa pe Titanic. Şi-au anulat rezervările în ultimul moment din cauza unor probleme de afaceri care necesitau prezenţa lui Hershey, scăpând ca prin urechile acului de tragedia care a lovit călătorii de la bordul navei. În timpul celui de-al doilea război mondial, compania a dezvoltat o ciocolată specială care nu se topea, pentru trupele din marină. Până la sfârşitul războiului, fabrica Hershey producea 24 milioane de tablete de ciocolată pe săptămână pentru raţiile soldaţilor. Antreprenorul a murit de pneumonie la Spitalul Hershey pe 13 octombrie 1945, la vârsta de 88 de ani, fiind îngropat în cimitirul care îi poartă numele şi pe care îl cumpărase pentru 1 dolar.
    La Şcoala Hershey, pe care a fondat-o, există o statuie din bronz a lui Milton Hershey, care ţine în braţe un băiat orfan. Sub statuie se află aceste cuvinte: „Faptele sale sunt monumentul său. Viaţa lui este inspiraţia noastră“. 13 septembrie, ziua de naştere a lui Hershey, a fost aleasă Ziua Internaţională a Ciocolatei. Pe 13 septembrie 1995, Serviciul Poştal al Statelor Unite a emis o ştampilă de 32 de cenţi pentru Milton S. Hershey, care îl onorează pentru activitatea filantropică. În 2018, compania Hershey a avut venituri de 7,8 miliarde de dolari şi o echipă de peste 15.000 de angajaţi. 

  • Alertă la o şcoală din Capitală: Elevi evacuaţi în urma unei igienizări. O fată, transportată la spital / Circulaţia în zonă este oprită

    UPDATE Circulaţia oprită în zona Şcolii 133 din Capitală pentru intervenţia ISU
    Circulaţia este retricţionată, la ora transmiterii ştirii, în zona Şcolii 133, pentru a facilita intervenţia echipajelor ISU după ce mai mulţi copii au acuzat un disconfort în urma unei deratizări, au precizat, pentru MEDIAFAX, reprezentanţii Brigăzii Rutiere.

    Poliţiştii au aplicat restricţii în zona Şcolii 133 din Capitală, pentru intervenţia echipajelor ISU, au precizat, pentru MEDIAFAX, reprezentanţii Brigăzii Rutiere.

    UPDATE Autospeciala pentru victime multiple, mobilizată la Şcoala 133
    O autospecială pentru victime multiple a fost mobilizată, marţi după-amiaza, la Şcoala 133 din Bucureşti, după ce elevii au fost evacuaţi din cauza igienizării făcute anterior de Primăria Sector 4, 15 copii fiind acum evaluaţi medical la faţa locului, conform ISU Bucureşti.

    UPDATE ISU: O elevă de la Şcoala 133, transportată la spital. La faţa locului acţionează trei ambulanţe
    Una dintre elevele care era în Şcoala 133, evacuată, marţi, ca urmare a igienizării unităţii de învăţământ, a fost transportată la Spitalul „Marie Curie”, anunţă oficialii Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Bucureşti.
    Conform sursei citate, este posibil ca elevii să se fi inhalat un gaz toxic.
     

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Satul din România unde şcoala este parcă din altă lume, depăşind şcolile din marile oraşe şi chiar şi pe cele din Bucureşti

    Prima şcoală “inteligentă”, în primul “sat inteligent” din România. Se întâmplă în aşezarea campioană la investiţii făcute cu fonduri europene

    Într-un sat din judeţul Alba a fost înfiinţată prima şcoală inteligentă în mediul rural din România. Astfel, 120 de elevi şi profesorii lor beneficiază, pe lângă modernizarea clădirii, şi de soluţii de ultimă oră pentru iluminat şi climatizare. Mai mult, dacă nu pot ajunge la şcoală, elevii urmăresc lecţiile pe calculator, iar părinţii pot vedea notele copiilor lor pe internet.

    Clădirea şcolii din Ciugud, construită în 1938, este azi de nerecunoscut. A fost reabilitată în întregime şi reorganizată.

    Sistemul modern permite ca în fiecare clasă iluminatul şi climatizarea să fie reglate cu ajutorul unor senzori.

    Chiar şi băile au senzori de inundaţie, care opresc robinetele când sesizează pe podea o cantitate mai mare de apă.

    Elevii sunt încântaţi de noua faţă a şcolii.

    Renovarea este şi pe placul profesorilor, care sunt încântaţi că a venit la pachet cu tehnologii la care nici nu visau.

    Şcoala de la Ciugud a devenit smart cu ajutorul unor fonduri private, accesate de primărie. Aici învaţă 120 de elevi, de la clasa pregătitoare până în clasa a VIII-a.

     

     

    Cititi mai multe pe www.TVR.ro

  • Vrei să faci şcoala de şoferi? Se schimbă vârsta de obţinere a permisului auto

    Potrivit proiectului, tinerii care vor dori să devină şoferi vor fi supuşi unui examen psihologic mai complex decât cel actual, informează ytb.ro.

    O altă condiţie ar fi ca tinerii să nu conducă maşini cu motoare care au capacitate cilindrică peste 1.000 centimetri cubi, deoarece acestea nu pot atinge viteze mari.

    De asemenea, în primul an de după obţinerea permisului auto, tinerii vor conduce numai alături de un însoţitor care are permis de conducere de minim cinci ani.

    Proiectul va avea nevoie de undă verde în comisiile de specialitate din Parlament, dar şi de votul deputaţilor şi senatorilor.

  • Un business cu şi despre etichetă

    „Totul a pornit din liceu, când mă gândeam cum aş putea să fac să nu mai existe diferenţe între copii din cauza statutului social sau din cauza educaţiei care le-a fost dată acasă. Şi atunci am zis că o să dezvolt eu ceva când o să fiu mare, care să rezolve asta. Când eşti mic contează foarte mult să ai prieteni, să fii acceptat şi te bazezi pe părerile celorlalţi despre tine“, spune Ştefana Mireţ, fondator al Manieres.

    Astfel, în anul I de facultate a împrumutat nişte bani de la mama sa, a făcut o asociaţie şi a început să bată la uşile şcolilor din Bucureşti pentru a preda primele cursuri. Ea îşi aminteşte că primele lecţii predate copiilor au fost despre cum trebuie să se salute, cum să se prezinte sau cum să stea la masă.

    Ştefana Mireţ predă cursuri de bune maniere atât pentru grupuri de trei sau cinci persoane, cât şi 15-20. Un curs de weekend durează o oră şi jumătate, iar modulul este format din 4 ore, care costă 210 lei.

    Încasările din 2018 ale Manieres au fost de câteva zeci de mii de euro, iar o mare parte din sumele încasate merg mai departe în investiţii în materiale didactice. O altă parte importantă a fost investită într-o platformă în care antreprenoarea vrea să pună filmuleţe cu cursurile predate în licee, astfel încât să poată fi replicate de profesori sau părinţi când se află într-o situaţie de criză.

  • Cum reuşeşte un antreprenor pasionat de tehnologie să îi înveţe pe copii să programeze încă de la grădiniţă

    Antreprenorul Cristian Lăcraru, care a pus pe piaţă conceptul Şcoala IT, vrea să extindă businessul şi în alte oraşe în următorii doi ani, pe listă fiind Cluj-Napoca şi Braşov.

    „Ideea de a face o şcoală de IT a venit din pasiunea pentru tehnologie. Backgroundul meu este unul tehnic, am terminat Electronică la Universitatea Politehnică. Am văzut cât de rapid este avansul tehnologic, iar scopul meu a fost să-i învăţăm pe cei mici cum să înţeleagă tehnologia şi cum să o manevreze, să ştie şi ce se află în spatele ecranului“, a spus Cristian Lăcraru.
    Publicul-ţintă al Şcolii IT îl reprezintă copiii cu vârste între 5 şi 12 ani, după ce din programul pilot a reieşit că la vârste mai mici, chiar dacă sunt atraşi de roboţi, copiii nu reţin elementele pe care le învaţă.
    Investiţia iniţială în business, în 2009, a fost de circa 5.000 de euro şi a presupus echipamentele pentru un laborator.
    În prezent, Şcoala IT lucrează cu grădiniţe şi şcoli primare, dar are programe şi pentru gimnaziu, liceu. Un curs de robotică şi programare costă 50-60 de lei pe şedinţă, sumă care include şi echipamentele, consumabilele, roboţii cu care vine Şcoala IT.

  • Cine sunt „ăştia”: Un român este CFO-ul Mars Italia, un business de 260 mil. euro: Noi nu am părăsit România, ci doar am decis să descoperim Italia

    Executivul român Adrian Comăneci şi-a construit cariera în multinaţionale şi, deşi a cochetat o vreme cu consultanţa, a preferat să se întoarcă în cadrul unor companii internaţionale gigant care i-au fost şi şcoală de business, şi de leadership. Acum el este CFO al grupului american Mars pe piaţa din Italia, una dintre cele mai dezvoltate economii din Europa, unde producătorul brandurilor
    M & M, Snickers, Orbit sau Whiskas are vânzări de 260 de milioane de euro anual.

    “Cariera mea de până acum reprezintă o călătorie foarte interesantă pe parcusul căreia am întâlnit oameni frumoşi, am trăit experienţe diverse şi am evoluat atât ca om de business, dar mai ales ca om”, spune executivul de 37 de ani.

    Uitându-se în urmă, afirmă că primul său rol transformaţional a fost cel de membru al asociaţiei studenţeşti Voluntari pentru Idei şi Proiecte din cadrul ASE. Descrie acea perioadă ca doi ani intenşi în care a avut ocazia să înveţe ce înseamă managementul de proiect, un business plan, ce presupune lucrul în echipă şi cum poţi obţine finanţare comunicând o viziune şi nu doar beneficii materiale.

    Au trecut nu mai puţin de 16 ani de atunci, cu diverse roluri şi proiecte interesante – la nivel operaţional şi strategic – pentru mai multe companii din industrii diverse, de la FMCG, oil & gas, logistică & transporturi sau banking.

    „În cariera mea am îmbinat perspectiva de consultant extern cu cea de angajat, iar acest lucru s-a dovedit a fi un factor important pentru rezultatele mele de până acum.”

    Celelalte ingrediente esenţiale ale carierei sale sunt ambiţia şi respectul pentru muncă – preluate de la părinţii săi –, o şcoală extraordinară de business (Procter & Gamble) şi o şcoală unică de people leadership (Mars), după cum spune chiar el.
    „La sfârşitul anului 2016 am început prima experienţă pe termen lung în afară ţării, preluând rolul de CFO pentru businessul Mars din Italia.” A văzut în această mutare două mari oportunităţi.

    Pe de-o parte este vorba de o oportunitate profesională dat fiind că businessul gigantului american pe piaţa din Italia este de câteva ori mai mare cât cel din România, fiind una dintre cele mai complexe pieţe din Europa, unde coordonează o echipă de 18 persoane. Pe de altă parte, a fost vorba de o oportunitate personală, „aceea de a experimenta împreună cu familia mea viaţa într-o altă ţară, cu tot ceea ce aduce ea – descoperire, adaptare, învăţare şi schimbare. Noi nu am părăsit România, ci doar am decis să descoperim Italia.” Acum locuieşte în Milano, centrul financiar şi industrial al Cizmei, un oraş de unde se mişcă mare parte din economia Italiei.

    Jobul său actual are trei componente principale, potrivit lui Adrian Comăneci. Este vorba despre definirea strategiei de portofoliu (produse şi clienţi) şi a proiectelor pe termen lung care vor genera valoare adăugată atât pentru companie, cât şi pentru consumatorii, clienţii şi partenerii Mars. În al doilea rând este vorba de urmărirea implementării acestor proiecte, ca responsabil direct pentru unele dintre ele şi prin monitorizarea progresului şi impactului în business pentru celelalte – atât din punct de vedere financiar, cât şi operaţional. Şi poate cel mai important aspect este cel legat de dezvoltarea organizaţiei şi a persoanelor care vor pune umărul la creşterea Mars în anii ce vor urma – prin coaching, mentoring, training şi nu în ultimul rând selecţie şi recrutare.

    „O zi obişnuită la birou presupune o comunicare continuă cu colegii mei, pentru a înţelege ce funcţionează şi ce poate fi îmbunătăţit, pentru a învăţa unii de la alţii (…).” În acest rol, de CFO al Mars Italia, Adrian Comăneci spune că 80% din ceea ce realizează este prin alţi oameni şi mai puţin de 20% doar prin efortul său individual. 

    În prezent coordonează o echipă formată din 18 persoane, echipă pe care o descrie ca fiind foarte interesantă prin diversitatea ei – din punctul de vedere al experienţei, competenţelor şi aspiraţiilor personale şi profesionale.

    Înainte de a prelua poziţia actuală, Adrian Comăneci a ocupat timp de trei ani funcţia de CFO al Mars România, subsidiara locală a unui gigant care are în portofoliu branduri prezente în toată lumea, precum Twix, Snickers, Mars, M&M (ciocolată), Whiskas (mâncare pentru animale) sau Uncle Ben’s (orez). De circa doi ani, din portofoliu Mars fac parte şi brandurile de gumă de mestecat ale Wrigley. Tranzacţia dintre cei doi giganţi – Mars şi Wrigley – a debutat acum un deceniu, având o valoare de 23 mld. dolari.

    Mutarea a creat la momentul acela cel mai mare jucător din industria dulciurilor la nivel mondial. Mars deţinea 81% din Wrigley, producătorul gumelor Orbit, în timp ce restul de acţiuni erau controlate de miliardarul Warren Buffett prin fondul Berkshire Hathaway. În 2016, Mars a preluat şi restul de acţiuni şi a început integrarea businessurilor.

    Înainte de „era” Mars, care a debutat în 2014 în România, Adrian Comăneci a lucrat pentru compania din sectorul bunurilor de larg consum P&G, în cadrul companiei din domeniul petrolului Rompetrol, dar şi în sectorul de audit şi consultanţă.
    Se gândeşte să se întoarcă în România?

    „Întoarcerea în România a fost şi va fi mereu una dintre variante. Momentan nu există un moment bine definit deoarece dorim să luăm lucrurile pas cu pas şi să ne bucurăm de experienţa de familie pe care o trăim acum în afara ţării.” Executivul spune că există o vorbă în popor, „Nu aduce anul ce aduce ceasul”, aşa că revenirea ar putea fi peste o lună sau la fel de bine peste câţiva ani.

    „Un aspect important este că atât eu, cât şi soţia mea ne dorim ca la un moment dat să jucăm un rol activ în realizarea unui viitor mai bun pentru ţara noastră (nu mă refer la politică) şi probabil că întoarcerea noastră va fi mai uşoară atunci când vom identifica exact acest rol.”
    Cel mai dor le este de prieteni şi familie. Chiar la final de septembrie au fost în ţară şi au avut ocazia să se întâlnească cu persoane dragi. „Un moment special a fost duminică dimineaţa, înainte de a pleca spre aeroport, când patru familii şi trei generaţii s-au reunit într-o sufragerie primitoare din Pantelimon pentru a savura o cafea şi/sau o porţie de râsete şi voie bună.”  

    Cel mai puţin dor le este de lipsa spiritului civic şi a respectului reciproc care se poate observa zilnic la foarte mulţi dintre români. „Pare că în ADN-ul poporului român încă există o mutaţie care activează individualismul şi nepăsarea, şi doar printr-o educaţie de calitate vom găsi antidotul care să ne salveze.” O educaţie care începe de acasă, se cultivă la şcoală şi se defineşte de-a lungul întregii vieţi.


    Spuneţi-mi trei lucruri care ar trebui îmbunătăţite în România.
    Din punctul meu de vedere, educaţia reprezintă punctul de pornire pentru rezolvarea tuturor problemelor fundamentale cu care ne confruntăm. Şi nu mă refer doar la educaţia academică, ci şi la autocunoaştere şi dezvoltare personală, la acel proces prin care descoperim cine suntem cu adevărat, învăţam să ne iubim şi să ne respectăm pe noi înşine, pentru ca apoi să putem să-i iubim şi să-i respectăm pe cei din jurul nostru. Oamenii conştienţi respectă, iubesc şi schimbă în bine lumea din jurul lor.

    Când aţi venit ultima dată acasă? Ce s-a schimbat de când aţi plecat?
    Venim acasă cel puţin o dată la trei luni de zile, mai ales pentru a petrece împreună cu familia şi prietenii sărbătorile şi evenimentele importante. În “bula” în care trăim noi nu s-au schimbat foarte multe, însă la nivelul ţării se poate observa, din păcate, o segregare şi mai mare a categoriilor sociale, iar acest lucru nu cred că este benefic nimănui.

    Cum e traficul în România faţă de unde locuiţi? Dar cafeaua şi scena culinară?

    Suntem foarte norocoşi să trăim în Italia, o ţară extraordinar de frumoasă şi recunoscută pentru tradiţia şi calitatea culinară. Există multe zboruri din România (către Italia – n.red.) la preţuri accesibile, iar infrastrucura este foarte bună, aşa că vă invit cu toată căldura să descoperiţi Italia în mod direct. Noi locuim la 15 minute de Milano, într-o zonă verde şi liniştită (Milano 3), perfectă pentru familiile cu copii mici.

  • Copii duşi la şcoală, înghesuiţi într-o căruţă nesemnalizată. Inspectoratul şcolar dă vina pe părinţi

    Imaginea cu şcolarii transportaţi spre unitatea de învăţământ cu o căruţă a fost postată pe Facebook alături de comentariul: „Ora 7:30am, ceaţă, 3 grade şi o căruţă care transportă copiii la şcoală. Unul dintre motivele pentru care votul meu a fost NUL, staţi liniştiti, la fel de stagnaţi vom fi şi peste 5 ani… P.S ca să nu fim aşa negativi de dimineaţă, copii mi-au zâmbit şi au zis că e ca o aventură pentru ei. În rest, să fim sănătoşi”.

    În imagini se vede cum căruţa nu este semnalizată, iar elevii sunt înghesuiţi, unii dintre ei stând pe margine.

    Inspectorul şcolar general al ISJ Bacău, Ida Vlad, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, că şcolarii sunt din satul Tisa Silvestri, comuna Odobeşti. Căruţa transporta 9 elevi, din aceeaşi localitate unde se află unitatea de învăţământ, de acasă la şcoală.

    „Nu ştiu de cât timp sunt transportaţi aşa. Este un singur microbuz şcolar care face transportul elevilor din alte localităţi, şi anume trei sate, la şcoală. Acest transport nu este organizat de şcoală, este în interiorul localităţii. Asta e opţiunea părinţilor. (…) Din cum stăteau, singuranţa lor nu era deloc asigurată”, a declarat Ida Vlad.

    Vlad a adăugat că şcoala va convoca părinţii elevilor transportaţi în acest mod pentru a-i informa asupra riscurilor la care sunt expuşi şcolarii.