BusinessMagazin

Tag: sarbatorire

  • Ţara unde nu contează dacă eşti femeie, bărbat, emigrant sau cetăţean: toţi vor primi salariu pe care-l merită

    Guvernul islandez le cere companiilor să dovedească că angajaţii de pe aceeaşi poziţie primesc acelaşi salariu. Ţara nordică devine prima care obligă companiile private sau de stat care să facă acest lucru. Noua lege le cere companiilor cu peste 25 de angajaţi să obţină un certficat prin care se demonstrează că toţi angajaţii sunt plătiţi egal “indiferent de sex, etnie, sexualitate sau naţionalitate”. 

    ,,Drepturile omului includ noţiunea de egalitate. Trebuie să ne asigurăm că femeile şi bărbaţii se bucură de oportunităţi egale la locul de muncă. Este responsabilitatea noastră să luăm toate măsurile necesare pentru a realiza acest lucru”, a declarat ministrul pentru Egalitate şi Afaceri Sociale, Thorsteinn Viglundsson

    Islanda, o ţară cu o populaţie de aproximativ 330.000 de locuitori, vrea să elimine diferenţele salariale determinate de gen până în 2022.

    Forumul Economic Mondial a clasat Islanda pe primul loc în topul ţărilor unde inegalitatea de gen este cel mai puţin răspândită. Cu toate acestea, femeile islandeze încă sunt plătite cu până la 18 dolari mai puţin decât bărbaţii. 

  • Ryanair lansează două rute noi din România şi anunţă tarife de 19,99 de euro

    Compania aeriană low-cost Ryanair, a anunţat primele sale zboruri din Oradea, cu două rute noi către Barcelona Girona (2 x săptămână) şi Milano Bergamo (2 x săptămână) începând din martie. Potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei, acestea vor aduce 60.000 de pasageri pe aeroportul din  Oradea, cel de-al patrulea aeroport pe care operează Ryanair în România.

    Ryanair a sărbătorit noile sale zboruri din Oradea prin scoaterea la vânzare a locurilor, la tarif promoţional, începând de la doar 19,99 de euro pentru călătorii în aprilie 2017, care sunt disponibile pentru rezervări până la miezul nopţii, luni (26 septembrie).

  • Sărbătorim 25 de ani de conectivitate: cum a început povestea World Wide Web

    A fost odată ca niciodată, cu mult timp în urmă, o vreme când mesajele erau trimise cu ajutorul unei practici rudimentare numită “scrisoare”, când pisicile nu erau ţinta glumelor din lumea întreagă iar social media însemna să stai de vorbă cu prietenii la o ceaşcă de cafea. |n martie 1989, un om de ştiinţă ce lucra la Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară (CERN) lângă Geneva a propus ideea de a împărtăşi informaţiile experimentelor prin ceea ce el a numit “hypertext” – un limbaj de programare. Omul de ştiinţă, pe numele său Tim Berners-Lee, era pe cale să schimbe fundamental modul în care oamenii comunică, lucrează şi se joacă.

    Tim Berners-Lee a inventat world wide web în 1989, la aproape 20 de ani după ce prima conexiune fusese realizată în cadrul a ceea ce astăzi numim internet. La acea vreme, Berners-Lee era un inginer sofwtare în cadrul CERN, laboratorul de fizică de lângă Geneva. Cercetătorii din lumea întreagă erau nerăbdători să împărtăşească date şi rezultatele analizelor între ei, dar era extrem de dificil să facă asta. Berners-Lee a înţeles această problemă şi a văzut potenţialul neexploatat al milioanelor de calculatoare ce pot fi conectate între ele.

    Tim Berrners-Lee a trimis documentaţia pentru ceea ce avea să devină world wide web, la sfârşitul anului 1989, către managementul CERN. Această propunere specifica o serie de tehnologii care ar fi făcut noul sistem accesibil şi util întregii lumi. Propunerea sa nu a fost însă imediat acceptată; în octombrie 1990, el notase deja principalele trei aspecte fundamentale care reprezintă şi astăzi fundaţia world wide web-ului.

    Berners-Lee a scris de asemenea primul editor web şi browser (“WorldWide Web”) şi primul server (“httpd”). Până la sfârşitul anului 1990, prima pagina web era funcţională. De-a lungul anului 1991, oameni din afara CERN s-au alăturat comunităţii web. Un moment extrem de important în evoluţia sa a venit în aprilie 1993, când CERN a anunţat că tehnologia va fi disponibilă, gratuit, pentru oricine vrea să o folosească.

    “Indiferent de calculatorul sau device-ul de pe care accesezi o informaţie, ea ar trebui să fie întotdeauna aceeaşi”, spunea Tim Berners-Lee. “Fiecare persoană influenţează lumea, mai mult sau mai puţin, atunci când intră pe web”.

    De atunci, world wide web a schimbat lumea. A devenit cel mai important mediu de comunicare cunoscut vreodată. Chiar dacă, în mod curent, doar 25% din populaţia lumii foloseste web-ul, acesta a schimbat modul în care învăţăm, cumpărăm, ne informăm, împărţim, colaborăm şi adresăm probleme variind de la ceea ce putem găti până la metode de a trata bolile.

    Tim Berners-Lee şi alţii au înţeles că pentru ca web-ul să îşi atingă adevăratul potenţial, tehnologiile ce stau la bază trebuie să devină standarde globale, implementate în acelaşi fel peste tot în lume. Prin urmare, în 1994 aceştia au fondat Consorţiul World Wide Web (W3C), ca un loc în care cei interesaţi să poata dezvolta specificaţii pentru a asigura funcţionalitatea corectă a web-ului şi să poată verifica, în mod constant, că reţeaua evoluează într-o manieră responsabilă.

    Astăzi, creatorul web consideră că mai este drum lung până se va atinge adevăratul potenţial al comunicărilor globale. “Web-ul, aşa cum l-am visat eu, nu este ceea ce avem acum la dispoziţie. Viitorul său e mult mai mare decât trecutul”, spune Berners-Lee.

    Trebuie menţionat că world wide web şi internet sunt două lucruri diferite. Termenul de internet se referă la o reţea de calculatoare (adică infrastructura conexiunilor şi serverelor) care transportă date în jurul lumii. Termenul de web descrie una din aplicaţiile care folosesc aceasta reţea pentru a livra date în formatul paginilor web (site-urile pe care le cunoaştem cu toţii). Alte aplicaţii similare www sunt Skype sau tehnologia e-mail.

    Lucruri neştiute despre tehnologia care a schimbat lumea

    Expresia “surfing the web” i se atribuie lui Jean Armour Polly, care în 1992 a scris un ghid al web-ului. Căutând un titlu pentru articol, a văzut că mouse pad-ul său avea o poză cu un surfer pe un val. Ideea a venit aproape instantaneu, iar termenul de mai sus avea să devină una dintre cele mai importante expresii ale anilor ’90.

    Mulţi dintre noi luăm tehnologia ca un bun dat, fără a ne întreba cum au început companiile despre care citim zi de zi. Cum totul are însă un început, vă prezentăm câteva dintre “primele” care au schimbat lumea în care trăim.

    Primul email a fost trimis de Ray Tomlinson în 1971. “Mesajul test mi l-am trimis mie şi nu conţinea nimic memorabil. Era probabil un şir de caractere de genul QWERTY”, a declarat, ani mai târziu, Tomlinson. Primul domeniu înregistrat vreodată a fost symbolics.com, pe 15 martie 1985. Acum, domeniul funcţionează ca unul istoric. Prima pagină web din lume este cea creată de Tim Berners-Lee şi a devenit activă pe 6 august 1991. Ea conţine informaţii despre proiectul World Wide Web şi poate fi accesată şi astăzi. Prima poză încărcată vreodată pe reţea este a unui grup numit “Les Horribles Cernettes”. Acesta era format din colege ale lui Berners-Lee din cadrul CERN. Primul mesaj instant AOL a fost trimis de Ted Leonsis soţiei sale pe 6 ianuarie 1993. Mesajul citea “nu te teme… sunt eu. Te iubesc şi mi-e dor de tine”. Ulterior, Leonsis avea să devină vicepreşedintele AOL. Prima reclamă online îi aparţine lui Joe McCambley. Mesajul a apărut în octombrie 1994 pe HotWired.com şi promova şapte muzee de artă. Primul obiect vândul pe e-Bay (numit la acea perioadă AuctionWeb) a fost un indicator cu laser stricat, pentru 14,83 dolari. Cel care l-a cumpărat a declarat ulterior că are o vastă colecţie cu astfel de produse. Prima carte cumpărată pe Amazon, în 1995, a fost “Concepte fluide şi analogii creative: Modele computerizate ale mecanismelor fundamentale de gândire”, scrisă de Douglas Hofstadter. Prima frază a fost rostita pe Skype în estoniană de către un membru al echipei de dezvoltare în aprilie 2003. Acesta a spus “Tere, sa kuuled mind?” (Bună, mă puteţi auzi?) Prima persoană de pe Facebook a fost chiar Mark Zuckerberg, creatorul reţelei de socializare. El a avut contul cu numărul patru, deoarece primele trei conturi fuseseră utilizate pentru teste. Primul videoclip de pe Youtube a fost postat de cofondatorul Jawed Karim. Clipul, încărcat pe 23 aprilie 2005, era filmat la grădina zoologică din San Diego. Primul mesaj de pe Twitter a fost scris pe 21 martie 2006 de cofondatorul Jack Dorsey. Mesajul era simplu: “Mă pregătesc să instalez Twitter”.

  • Sărbătorim 25 de ani de conectivitate: cum a început povestea World Wide Web

    A fost odată ca niciodată, cu mult timp în urmă, o vreme când mesajele erau trimise cu ajutorul unei practici rudimentare numită “scrisoare”, când pisicile nu erau ţinta glumelor din lumea întreagă iar social media însemna să stai de vorbă cu prietenii la o ceaşcă de cafea. |n martie 1989, un om de ştiinţă ce lucra la Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară (CERN) lângă Geneva a propus ideea de a împărtăşi informaţiile experimentelor prin ceea ce el a numit “hypertext” – un limbaj de programare. Omul de ştiinţă, pe numele său Tim Berners-Lee, era pe cale să schimbe fundamental modul în care oamenii comunică, lucrează şi se joacă.

    Tim Berners-Lee a inventat world wide web în 1989, la aproape 20 de ani după ce prima conexiune fusese realizată în cadrul a ceea ce astăzi numim internet. La acea vreme, Berners-Lee era un inginer sofwtare în cadrul CERN, laboratorul de fizică de lângă Geneva. Cercetătorii din lumea întreagă erau nerăbdători să împărtăşească date şi rezultatele analizelor între ei, dar era extrem de dificil să facă asta. Berners-Lee a înţeles această problemă şi a văzut potenţialul neexploatat al milioanelor de calculatoare ce pot fi conectate între ele.

    Tim Berrners-Lee a trimis documentaţia pentru ceea ce avea să devină world wide web, la sfârşitul anului 1989, către managementul CERN. Această propunere specifica o serie de tehnologii care ar fi făcut noul sistem accesibil şi util întregii lumi. Propunerea sa nu a fost însă imediat acceptată; în octombrie 1990, el notase deja principalele trei aspecte fundamentale care reprezintă şi astăzi fundaţia world wide web-ului.

    Berners-Lee a scris de asemenea primul editor web şi browser (“WorldWide Web”) şi primul server (“httpd”). Până la sfârşitul anului 1990, prima pagina web era funcţională. De-a lungul anului 1991, oameni din afara CERN s-au alăturat comunităţii web. Un moment extrem de important în evoluţia sa a venit în aprilie 1993, când CERN a anunţat că tehnologia va fi disponibilă, gratuit, pentru oricine vrea să o folosească.

    “Indiferent de calculatorul sau device-ul de pe care accesezi o informaţie, ea ar trebui să fie întotdeauna aceeaşi”, spunea Tim Berners-Lee. “Fiecare persoană influenţează lumea, mai mult sau mai puţin, atunci când intră pe web”.

    De atunci, world wide web a schimbat lumea. A devenit cel mai important mediu de comunicare cunoscut vreodată. Chiar dacă, în mod curent, doar 25% din populaţia lumii foloseste web-ul, acesta a schimbat modul în care învăţăm, cumpărăm, ne informăm, împărţim, colaborăm şi adresăm probleme variind de la ceea ce putem găti până la metode de a trata bolile.

    Tim Berners-Lee şi alţii au înţeles că pentru ca web-ul să îşi atingă adevăratul potenţial, tehnologiile ce stau la bază trebuie să devină standarde globale, implementate în acelaşi fel peste tot în lume. Prin urmare, în 1994 aceştia au fondat Consorţiul World Wide Web (W3C), ca un loc în care cei interesaţi să poata dezvolta specificaţii pentru a asigura funcţionalitatea corectă a web-ului şi să poată verifica, în mod constant, că reţeaua evoluează într-o manieră responsabilă.

    Astăzi, creatorul web consideră că mai este drum lung până se va atinge adevăratul potenţial al comunicărilor globale. “Web-ul, aşa cum l-am visat eu, nu este ceea ce avem acum la dispoziţie. Viitorul său e mult mai mare decât trecutul”, spune Berners-Lee.

    Trebuie menţionat că world wide web şi internet sunt două lucruri diferite. Termenul de internet se referă la o reţea de calculatoare (adică infrastructura conexiunilor şi serverelor) care transportă date în jurul lumii. Termenul de web descrie una din aplicaţiile care folosesc aceasta reţea pentru a livra date în formatul paginilor web (site-urile pe care le cunoaştem cu toţii). Alte aplicaţii similare www sunt Skype sau tehnologia e-mail.

    Lucruri neştiute despre tehnologia care a schimbat lumea

    Expresia “surfing the web” i se atribuie lui Jean Armour Polly, care în 1992 a scris un ghid al web-ului. Căutând un titlu pentru articol, a văzut că mouse pad-ul său avea o poză cu un surfer pe un val. Ideea a venit aproape instantaneu, iar termenul de mai sus avea să devină una dintre cele mai importante expresii ale anilor ’90.

    Mulţi dintre noi luăm tehnologia ca un bun dat, fără a ne întreba cum au început companiile despre care citim zi de zi. Cum totul are însă un început, vă prezentăm câteva dintre “primele” care au schimbat lumea în care trăim.

    Primul email a fost trimis de Ray Tomlinson în 1971. “Mesajul test mi l-am trimis mie şi nu conţinea nimic memorabil. Era probabil un şir de caractere de genul QWERTY”, a declarat, ani mai târziu, Tomlinson. Primul domeniu înregistrat vreodată a fost symbolics.com, pe 15 martie 1985. Acum, domeniul funcţionează ca unul istoric. Prima pagină web din lume este cea creată de Tim Berners-Lee şi a devenit activă pe 6 august 1991. Ea conţine informaţii despre proiectul World Wide Web şi poate fi accesată şi astăzi. Prima poză încărcată vreodată pe reţea este a unui grup numit “Les Horribles Cernettes”. Acesta era format din colege ale lui Berners-Lee din cadrul CERN. Primul mesaj instant AOL a fost trimis de Ted Leonsis soţiei sale pe 6 ianuarie 1993. Mesajul citea “nu te teme… sunt eu. Te iubesc şi mi-e dor de tine”. Ulterior, Leonsis avea să devină vicepreşedintele AOL. Prima reclamă online îi aparţine lui Joe McCambley. Mesajul a apărut în octombrie 1994 pe HotWired.com şi promova şapte muzee de artă. Primul obiect vândul pe e-Bay (numit la acea perioadă AuctionWeb) a fost un indicator cu laser stricat, pentru 14,83 dolari. Cel care l-a cumpărat a declarat ulterior că are o vastă colecţie cu astfel de produse. Prima carte cumpărată pe Amazon, în 1995, a fost “Concepte fluide şi analogii creative: Modele computerizate ale mecanismelor fundamentale de gândire”, scrisă de Douglas Hofstadter. Prima frază a fost rostita pe Skype în estoniană de către un membru al echipei de dezvoltare în aprilie 2003. Acesta a spus “Tere, sa kuuled mind?” (Bună, mă puteţi auzi?) Prima persoană de pe Facebook a fost chiar Mark Zuckerberg, creatorul reţelei de socializare. El a avut contul cu numărul patru, deoarece primele trei conturi fuseseră utilizate pentru teste. Primul videoclip de pe Youtube a fost postat de cofondatorul Jawed Karim. Clipul, încărcat pe 23 aprilie 2005, era filmat la grădina zoologică din San Diego. Primul mesaj de pe Twitter a fost scris pe 21 martie 2006 de cofondatorul Jack Dorsey. Mesajul era simplu: “Mă pregătesc să instalez Twitter”.

  • De ce un japonez a donat 390.000 de dolari echipei de fotbal a Nigeriei care s-a clasat pe locul trei la Jocurile Olimipice de la Rio

    Pe 20 august echipa de fotbal a Nigeriei a învins echipa din Honduras şi jucătorii africani au sărbătorit cu medaliile de bronz atârnându-le la gât, dar şi cu câteva mii de dolari în buzunare datorită generozităţii arătate de Katsuya Takasu, un chirurg plastician din Tokyo, relatează Quartz

    Japonezul a zburat la Rio pentru a le înmâna personal banii jucătorilor. De ce? a fost impresionant de performanţa echipei nigeriene care a reuşit să obţină un onorabil loc trei în ciuda dificultăţilor pe care le-au întâmpinat.

    În primul rând, nigerienii au fost uitaţi pe aeroportul din Atlanta, SUA, pentru că biletele lor de avion nu au fost plătite. Într-un final, au ajuns la Rio cu doar şapte ore înainte de primul meci, împotriva Japoniei. Cu toate acestea, Nigeria a învins Japonia şi la finalul tuturor meciurilor, echipa africanilor s-a clasat pe primul loc în grupă. Ghinioanele nu s-au oprit aici pentru echipa de fotbal a Nigeriei. Înainte de meciul din sferturile competiţiei, jucătorii de fotbal au ameninţat că nu se prezintă la meci drept protest pentru că nu li s-au plătit diurnele. Japonezul a citit despre problemele echipei şi a decis să facă ceva: a donat 200.000 de dolari pentru a acoperi bonusurile şi diurnele apoi a mai donat câte 10.000 de dolari fiecărui membru al echipei pentru performanţa obţinută la Rio.

    “Echipa a dovedid o ambiţie remarcabilă şi s-au luptat din greu pentru a obţine o clasare cât mai bună în ciuda ghinioanelor. Alţi oameni, alte echipe ar fi renunţat”, a spus Takasu pentru BBC.

  • De ce un japonez a donat 390.000 de dolari echipei de fotbal a Nigeriei care s-a clasat pe locul trei la Jocurile Olimipice de la Rio

    Pe 20 august echipa de fotbal a Nigeriei a învins echipa din Honduras şi jucătorii africani au sărbătorit cu medaliile de bronz atârnându-le la gât, dar şi cu câteva mii de dolari în buzunare datorită generozităţii arătate de Katsuya Takasu, un chirurg plastician din Tokyo, relatează Quartz

    Japonezul a zburat la Rio pentru a le înmâna personal banii jucătorilor. De ce? a fost impresionant de performanţa echipei nigeriene care a reuşit să obţină un onorabil loc trei în ciuda dificultăţilor pe care le-au întâmpinat.

    În primul rând, nigerienii au fost uitaţi pe aeroportul din Atlanta, SUA, pentru că biletele lor de avion nu au fost plătite. Într-un final, au ajuns la Rio cu doar şapte ore înainte de primul meci, împotriva Japoniei. Cu toate acestea, Nigeria a învins Japonia şi la finalul tuturor meciurilor, echipa africanilor s-a clasat pe primul loc în grupă. Ghinioanele nu s-au oprit aici pentru echipa de fotbal a Nigeriei. Înainte de meciul din sferturile competiţiei, jucătorii de fotbal au ameninţat că nu se prezintă la meci drept protest pentru că nu li s-au plătit diurnele. Japonezul a citit despre problemele echipei şi a decis să facă ceva: a donat 200.000 de dolari pentru a acoperi bonusurile şi diurnele apoi a mai donat câte 10.000 de dolari fiecărui membru al echipei pentru performanţa obţinută la Rio.

    “Echipa a dovedid o ambiţie remarcabilă şi s-au luptat din greu pentru a obţine o clasare cât mai bună în ciuda ghinioanelor. Alţi oameni, alte echipe ar fi renunţat”, a spus Takasu pentru BBC.

  • Cluj-Napoca a sărbătorit, în week-end, 700 de ani. Cum arată viaţa în Silicon Valley de România

    Prima oară când am fost la Cluj, în urmă cu vreo 11-12 ani, am rămas cu genul de impresie plăcută pe care ţi-l lasă un oraş civilizat, cu clădiri vechi şi monumente bine aşezate. Îmi aduc aminte de un oraş curat, destul de agitat şi cu problemele pe care un oraş mare nu le poate evita. De atunci am mai ajuns de câteva ori la Cluj, dar nu am stat suficient de mult pentru a sesiza schimbările mai mici sau mai mari din oraşul de pe Someş. Anul acesta am avut însă ocazia de a petrece o săptămână întreagă, iar schimbările de care vorbesc mi-au fost parcă evidente. Oraşul e în continuare curat, clădirile vechi sunt tot acolo, dar printre ele şi-au făcut loc şi coloşii de sticlă şi termopan care anunţă parcă noua epocă a Clujului: transformarea sa într-un oraş modern, de genul celor pe care le vezi prin Vest. Cum a reuşit însă Clujul să depăşească alte oraşe mari din România, precum Constanţa sau Timişoara?

    Clujul, un centru universitar cu tradiţie, o zonă care a devenit în ultimii ani un magnet pentru companiile de IT şi outsourcing are, după Bucureşti, cel mai mare număr de companii din ţară (peste 32.000 de firme în 2012), are un câştig salarial mediu net de 1.990 de lei (iunie 2015), iar la capitolul „pofta de business” a tinerilor antreprenori, Clujul a bătut Capitala (cu peste 2.200 de start-up-uri ale tinerilor debutanţi faţă de 2.000 în Bucureşti). Clujul are una dintre cele mai bune rate de angajare a populaţiei stabile, chiar dacă jumătate dintre marii angajatori sunt instituţii sau companii de stat.

    Competiţia dintre Cluj şi Bucureşti i-a obligat pe specialiştii din institutele de cercetare de profil din Cluj-Napoca să adopte rapid o atitudine antreprenorială, încercând să atragă comenzi din exteriorul ţării prin intermediul institutelor sau să dezvolte mici afaceri private capabile să furnizeze soluţii proprii pentru mediul economic local şi regional, spune Stelian Brad, preşedinte al Cluj IT. „S-a constatat că institutele de cercetare de profil din Bucureşti beneficiau de marea majoritate a fondurilor publice de cercetare (peste 60-70% sau chiar mai mult). În timp relativ scurt, bazându-se pe un fond uman bun, deschis pentru învăţare şi adaptare, cu o atitudine adecvată pentru muncă şi calitate moştenită din tradiţia istorică transilvăneană, comunitatea de IT din oraş a învăţat bine lecţia afacerilor în domeniul software şi a proceselor tehnice aferente, a câştigat încrederea partenerilor externi, şi-a consolidat lanţul valorii şi şi-a dezvoltat şi diversificat reţelele internaţionale de afaceri. Beneficiind de un bazin constant de resurse umane tinere bine calificate şi motivate pentru afirmare profesională, firmele de IT locale şi-au putut creşte treptat-treptat afacerile – preponderent pe pieţele internaţionale (peste 90%). De la acest punct, evoluţia fenomenului de clusterizare în acest caz particular nu mai are rost să fie prea mult descris.”

    Industria de IT este cea care a determinat dezvoltarea rapidă a Clujului, transformând oraşul de pe Someş în al doilea “motor” al economiei după Bucureşti. Iar acest lucru a fost posibil printr-o serie de oportunităţi de care clujenii au profitat, după cum remarcă Stelian Brad. “Dintre oportunităţile acelor vremuri aş menţiona deschiderea canalelor de comunicare cu occidentul, capacitatea specialiştilor IT din oraş de a comunica uşor cu colegii omologi din occident, nivelul redus al capitalului financiar iniţial necesar pentru a porni o afacere privată în domeniul dezvoltării software, raportul preţ/calitate al serviciilor prestate de specialiştii locali extrem de competitiv, evoluţia pozitivă a industriei IT pe plan internaţional, dezvoltarea accelerată a internetului, explozia tehnologiilor hardware şi software în domeniul comunicaţiilor care a facilitat globalizarea afacerilor IT precum şi impactul IT asupra creşterii productivităţii şi competitivităţii altor sectoare economice”, spune Brad.

    În ceea ce priveşte concentrarea geografică de companii de IT din Cluj, aceasta s-a dezvoltat pe fondul cererii venite din pieţele vestice. “Acestea au ajuns la un grad de saturaţie. Clujul însemnă o masă critică de specialişti care pot fi educaţi prin interacţiunea cu pieţele mature. Motivaţiile primare au fost secondate de factori precum preţuri convenabile, competenţele lingvistice, proximitatea geografică, avantajul unei culturi europene sau reducerile de taxe”, subliniază Călin Văduva, CEO al Fortech. “În primul rând, la nivelul României, Clujul deţine cea mai mare pondere de specialişti IT raportat la populaţia activă. Totodată, Clujul este caracterizat de o forţă de muncă preponderant tânără, orientată spre învăţare. Astfel, oraşul a împrumutat repede o cultură a standardelor şi calităţii muncii, inspirată de experienţa colaborarii cu clienţii internaţionali. Apoi colaborarea dintre universităţi şi companii, dezvoltarea unui cluster de IT sau elanul antreprenorial, pot constitui factori diferenţiatori, sporind capitalul de atractivitate al Clujului în comparaţie cu alte oraşe.”

  • Cluj-Napoca a sărbătorit, în week-end, 700 de ani. Cum arată viaţa în Silicon Valley de România

    Prima oară când am fost la Cluj, în urmă cu vreo 11-12 ani, am rămas cu genul de impresie plăcută pe care ţi-l lasă un oraş civilizat, cu clădiri vechi şi monumente bine aşezate. Îmi aduc aminte de un oraş curat, destul de agitat şi cu problemele pe care un oraş mare nu le poate evita. De atunci am mai ajuns de câteva ori la Cluj, dar nu am stat suficient de mult pentru a sesiza schimbările mai mici sau mai mari din oraşul de pe Someş. Anul acesta am avut însă ocazia de a petrece o săptămână întreagă, iar schimbările de care vorbesc mi-au fost parcă evidente. Oraşul e în continuare curat, clădirile vechi sunt tot acolo, dar printre ele şi-au făcut loc şi coloşii de sticlă şi termopan care anunţă parcă noua epocă a Clujului: transformarea sa într-un oraş modern, de genul celor pe care le vezi prin Vest. Cum a reuşit însă Clujul să depăşească alte oraşe mari din România, precum Constanţa sau Timişoara?

    Clujul, un centru universitar cu tradiţie, o zonă care a devenit în ultimii ani un magnet pentru companiile de IT şi outsourcing are, după Bucureşti, cel mai mare număr de companii din ţară (peste 32.000 de firme în 2012), are un câştig salarial mediu net de 1.990 de lei (iunie 2015), iar la capitolul „pofta de business” a tinerilor antreprenori, Clujul a bătut Capitala (cu peste 2.200 de start-up-uri ale tinerilor debutanţi faţă de 2.000 în Bucureşti). Clujul are una dintre cele mai bune rate de angajare a populaţiei stabile, chiar dacă jumătate dintre marii angajatori sunt instituţii sau companii de stat.

    Competiţia dintre Cluj şi Bucureşti i-a obligat pe specialiştii din institutele de cercetare de profil din Cluj-Napoca să adopte rapid o atitudine antreprenorială, încercând să atragă comenzi din exteriorul ţării prin intermediul institutelor sau să dezvolte mici afaceri private capabile să furnizeze soluţii proprii pentru mediul economic local şi regional, spune Stelian Brad, preşedinte al Cluj IT. „S-a constatat că institutele de cercetare de profil din Bucureşti beneficiau de marea majoritate a fondurilor publice de cercetare (peste 60-70% sau chiar mai mult). În timp relativ scurt, bazându-se pe un fond uman bun, deschis pentru învăţare şi adaptare, cu o atitudine adecvată pentru muncă şi calitate moştenită din tradiţia istorică transilvăneană, comunitatea de IT din oraş a învăţat bine lecţia afacerilor în domeniul software şi a proceselor tehnice aferente, a câştigat încrederea partenerilor externi, şi-a consolidat lanţul valorii şi şi-a dezvoltat şi diversificat reţelele internaţionale de afaceri. Beneficiind de un bazin constant de resurse umane tinere bine calificate şi motivate pentru afirmare profesională, firmele de IT locale şi-au putut creşte treptat-treptat afacerile – preponderent pe pieţele internaţionale (peste 90%). De la acest punct, evoluţia fenomenului de clusterizare în acest caz particular nu mai are rost să fie prea mult descris.”

    Industria de IT este cea care a determinat dezvoltarea rapidă a Clujului, transformând oraşul de pe Someş în al doilea “motor” al economiei după Bucureşti. Iar acest lucru a fost posibil printr-o serie de oportunităţi de care clujenii au profitat, după cum remarcă Stelian Brad. “Dintre oportunităţile acelor vremuri aş menţiona deschiderea canalelor de comunicare cu occidentul, capacitatea specialiştilor IT din oraş de a comunica uşor cu colegii omologi din occident, nivelul redus al capitalului financiar iniţial necesar pentru a porni o afacere privată în domeniul dezvoltării software, raportul preţ/calitate al serviciilor prestate de specialiştii locali extrem de competitiv, evoluţia pozitivă a industriei IT pe plan internaţional, dezvoltarea accelerată a internetului, explozia tehnologiilor hardware şi software în domeniul comunicaţiilor care a facilitat globalizarea afacerilor IT precum şi impactul IT asupra creşterii productivităţii şi competitivităţii altor sectoare economice”, spune Brad.

    În ceea ce priveşte concentrarea geografică de companii de IT din Cluj, aceasta s-a dezvoltat pe fondul cererii venite din pieţele vestice. “Acestea au ajuns la un grad de saturaţie. Clujul însemnă o masă critică de specialişti care pot fi educaţi prin interacţiunea cu pieţele mature. Motivaţiile primare au fost secondate de factori precum preţuri convenabile, competenţele lingvistice, proximitatea geografică, avantajul unei culturi europene sau reducerile de taxe”, subliniază Călin Văduva, CEO al Fortech. “În primul rând, la nivelul României, Clujul deţine cea mai mare pondere de specialişti IT raportat la populaţia activă. Totodată, Clujul este caracterizat de o forţă de muncă preponderant tânără, orientată spre învăţare. Astfel, oraşul a împrumutat repede o cultură a standardelor şi calităţii muncii, inspirată de experienţa colaborarii cu clienţii internaţionali. Apoi colaborarea dintre universităţi şi companii, dezvoltarea unui cluster de IT sau elanul antreprenorial, pot constitui factori diferenţiatori, sporind capitalul de atractivitate al Clujului în comparaţie cu alte oraşe.”

  • De ce un japonez a donat 390.000 de dolari echipei de fotbal a Nigeriei care s-a clasat pe locul trei la Jocurile Olimipice de la Rio

    Pe 20 august echipa de fotbal a Nigeriei a învins echipa din Honduras şi jucătorii africani au sărbătorit cu medaliile de bronz atârnându-le la gât, dar şi cu câteva mii de dolari în buzunare datorită generozităţii arătate de Katsuya Takasu, un chirurg plastician din Tokyo, relatează Quartz

    Japonezul a zburat la Rio pentru a le înmâna personal banii jucătorilor. De ce? a fost impresionant de performanţa echipei nigeriene care a reuşit să obţină un onorabil loc trei în ciuda dificultăţilor pe care le-au întâmpinat.

    În primul rând, nigerienii au fost uitaţi pe aeroportul din Atlanta, SUA, pentru că biletele lor de avion nu au fost plătite. Într-un final, au ajuns la Rio cu doar şapte ore înainte de primul meci, împotriva Japoniei. Cu toate acestea, Nigeria a învins Japonia şi la finalul tuturor meciurilor, echipa africanilor s-a clasat pe primul loc în grupă. Ghinioanele nu s-au oprit aici pentru echipa de fotbal a Nigeriei. Înainte de meciul din sferturile competiţiei, jucătorii de fotbal au ameninţat că nu se prezintă la meci drept protest pentru că nu li s-au plătit diurnele. Japonezul a citit despre problemele echipei şi a decis să facă ceva: a donat 200.000 de dolari pentru a acoperi bonusurile şi diurnele apoi a mai donat câte 10.000 de dolari fiecărui membru al echipei pentru performanţa obţinută la Rio.

    “Echipa a dovedid o ambiţie remarcabilă şi s-au luptat din greu pentru a obţine o clasare cât mai bună în ciuda ghinioanelor. Alţi oameni, alte echipe ar fi renunţat”, a spus Takasu pentru BBC.

  • Un brand românesc a fost sărbătorit cu mare fast în Franţa

    Miza pe farmecul castelelor franţuzeşti a fost alegerea producătorului de autoturisme Renault pentru desfăşurarea ediţiei din acest an, a opta, a Marelui Picnic. Domeniul castelului Courson, aflat în Normandia, la 35 km distanţă de Paris, a fost pentru o zi gazda a circa 11.000 de participanţi la Grand Piquenique Dacia (Marele Picnic Dacia). Castelul datează din secolul XVI, iar de-a lungul timpului personalităţi istorice diverse şi-au pus amprenta pe dezvoltarea şi modelarea construcţiei şi a domeniului. De pildă împărăteasa Josephine, soţia lui Napoleon, a angajat peisagişti celebri ai epocii pentru a amenaja parcul care înconjoară castelul aflat în Normandia.

    Pentru brandul românesc, Franţa este principala piaţă, peste 100.000 de maşini fiind cumpărate de francezi în fiecare an; 85% din vânzări sunt adjudecate de clienţi persoane fizice. În plus, Dacia este a patra marcă de pe piaţa franceză în vânzările de autovehicule noi către clienţi persoane fizice, în contextul în care primele trei mărci denotă clar naţionalismul francez: Renault, Peugeot şi Citroën. Ca model, Sandero este cel mai vândut model către clienţi persoane fizice din Franţa, depăşind Renault Clio şi Peugeot 208, două vedete istorice ale pieţei franţuzeşti.

    Cei mai mândri posesori francezi de Dacii s-au strâns în ultima zi de duminică de vară să schimbe impresii, să testeze modele noi româneşti şi să consolideze astfel comunitatea Dacia din Hexagon. E o tradiţie pentru francezii care apreciază marca românească să se întâlnească an de an într-un soi de sărbătoare câmpenească modernă; anul acesta, grupul Renault a avut un motiv în plus de sărbătoare: a ajuns la pragul de 4 milioane de unităţi Dacia vândute la nivel mondial. Compania oferă şi detalii despre cumpărătorul maşinii cu numărul 4.000.000: Denys Charrasse a cumpărat Dusterul de la agentul Dacia din oraşul în care locuieşte, Saint-Quentin-en-Yvelines, intrând astfel, fără să se fi gândit vreodată, în istoria mărcii.

    „Venim la eveniment în fiecare an pentru că ne place Dacia. E o maşină bună, e accesibilă. Ştim că e din România, e un produs de calitate“, spune unul dintre participanţii la Marele Picnic.

    De fapt, majoritatea străinilor care conduc Dacii ştiu că România este ţara de provenienţă şi respectă tradiţia realizării unui autovehicul care păstrează caracteristicile maşinilor clasice, fără a fi excesiv tehnologizat. „Oamenii care cumpără Dacia vor maşini care să rămână foarte simple, robuste şi solide, nu vor gadgeturi electronice. Noi adăugăm echipamente în funcţie de cât de mari sunt cererea şi nevoia. Vrem să păstrăm preţuri accesibile, nu vrem o maşină scumpă, ci una aproape de oameni şi accesibilă. Adăugăm doar echipamentele absolut necesare, atâta timp cât sunt cerute de clienţi. Maşinile moderne devin din ce în ce mai complicate şi mai echipate, iar unii oameni vor în continuare maşini simple“, a spus François Mariotte, directorul comercial al mărcii Dacia la nivel mondial.

    La evenimentul de pe domeniul Courson, producătorul de autoturisme a organizat standuri pentru prezentarea gamei de modele Dacia şi a programelor lansate pentru clienţii francezi, dar şi zone pentru activităţi sportive (volei, fotbal, jocuri nautice), animări fotografice, ateliere pentru copii şi un concert al artistului local Christophe Willem. Toţi participanţii care au dorit s-au putut semna pe maşina Duster special pregătită cu această ocazie; automobilul a fost complet colantat, astfel încât oricine să se poată semna nestingherit.

    Dacia este prezentă astăzi pe 44 de pieţe din întreaga lume, în principal în Europa, dar şi în Africa. De altfel, alături de fabrica din Piteşti, compania mai are o unitate de producţie în oraşul marocan Tanger, unde se lucrează în trei schimburi, zi şi noapte. „Nu avem ca obiectiv să creştem numărul de ţări pe care suntem prezenţi, vrem să rămânem la aproximativ 44, dar ne dorim să creştem performanţa în aceste ţări, pentru că există un potenţial enorm. Dacia este o maşină mare, robustă, clienţii care au nevoie să-şi optimizeze bugetul pot cumpăra o maşină nouă la preţul unei maşini second-hand, iar asta contribuie la succesul mărcii“, a explicat directorul comercial al Dacia.

    Preţul mediu al unei Dacii este de 12.000 de euro, raportat la toate pieţele, iar pentru un Logan, spre exemplu, diferenţa dintre preţul din urmă cu zece ani şi cel de astăzi este de mai puţin de 500 de euro, pentru că producătorul are o abordare axată pe preţuri scăzute. O explicaţie este tocmai faptul că Dacia nu mizează pe tehnologizarea excesivă a automobilelor sale, preferând să păstreze conceptul de maşină simplă, care are doar dotările absolut necesare.

    Industria auto locală a urcat de la o cifră de afaceri de 3,8 miliarde de euro în 2005, anul în care Dacia a ieşit cu Logan la export, la peste 20 de miliarde de euro, potrivit datelor Asociaţiei Constructorilor de Automobile din România (ACAROM), creşterea cea mai puternică fiind înregistrată pe sectorul producătorilor de componente, ale căror afaceri s-au majorat de la 2,4 miliarde de euro în acel an la aproape 15 miliarde de euro anul trecut.

    În prezent, cei 600 de producători de prezenţi pe piaţa locală au peste 200.000 de salariaţi, număr care a înregistrat creşteri însemnate de-a lungul anilor, din prisma apetitului pe care pieţele externe îl au pentru maşinile produse la Mioveni.