BusinessMagazin

Tag: sanctiuni

  • După un an de război, sancţiuni şi tensiuni Kremlinul intră la apă: Elita oligarhilor care a mai rămas lângă Vladimir Putin şi care a susţinut războiul până în pânzele albe s-a trezit brusc la realitate şi vrea să abandoneze corabia până nu se scufundă definitiv

    În rândul armatei de oligarhi loiali lui Vladimir Putin a început să se strecoare o presimţire submbră: şansele dictatorului de la Kremlin să mai câştige războiul pe care el l-a deschis sunt aproape nule. Chiar şi cei mai optimişti oligarhi cred că în cel mai fericit scenariu, Vladimir Putin va obţine un conflict „îngheţat”, departe oricum de episodul unei victorii totale  în Ucraina, scrie Bloomberg.

    Mulţi din cadrul elitei politice şi de afaceri s-au săturat de război şi doresc ca acesta să înceteze, deşi se îndoiesc că Putin va opri luptele. Deşi nimeni nu este dispus să se opună preşedintelui în legătură cu invazia, încrederea absolută în conducerea sa a fost zdruncinată.

    În cel mai fericit scenariu, negocierile pentru îngheţarea conflictului vor începe la finalul anului, ceea ce i-ar permite lui Putin să proclame o victorie pirică, păstrând teritorii ucrainene deja aflate sub ocupaţie rusească.

    „Există un blocaj în rândul elitei. Le este teamă să nu devină ţapii ispăşitori ai unui război care nu are niciun sens. Este surprinzător cât de repede s-a răspândit acest sentiment sumbru privind deznodământul războiului în rândul oligarhilor”,  adeclarat Kirll Rogov, fost consilier guvernamental care s-a retras în Viena după începerea războiului.

    Deznădejdea care continuă să crească va duce în final la un joc de leapşa cu responsabilitatea pentru conflict. Întrebarea care se pune este: Cine va fi învinuit pentru eşecurile din Ucraina?

    În condiţiile în care Kremlinul se confruntă cu o contraofensivă ucraineană susţinută de miliarde de dolari în arme din partea SUA şi a Europei, aşteptările oficialilor ruşi sunt scăzute în ceea ce priveşte orice progrese semnificative pe câmpul de luptă, după o iarnă în care forţele Moscovei au făcut puţine progrese şi au suferit pierderi uriaşe.

    Chiar şi unii dintre cei mai mari susţinători ai războiului  si-au pierdut speranţa că Rusia mai poate bifa victori semnificative, cu atât mai mult o victorie totală.

    Naţionaliştii conduşi de Evgheni Prigozhin, fondatorul grupului de mercenari Wagner, s-au dezlănţuit împotriva ministrului apărării Serghei Şoigu şi a şefului armatei ruse, Valeri Gerasimov, pentru eşecurile militare, în timp ce fac presiuni pentru o mobilizare la scară largă şi pentru legea marţială pentru a evita o înfrângere potenţial catastrofală.

    „Au fost prea multe greşeli mari. Au existat aşteptări cu mult timp în urmă că Rusia va prelua controlul asupra majorităţii Ucrainei, dar aceste aşteptări nu s-au materializat.” a declarat Serghei Markov, un consultant politic cu legături strânse cu Kremlinul.

    Putin şi oficialii săi  insistă că Rusia va câştiga, chiar dacă nu mai este foarte clar ce ar constitui o victorie, după ce armata sa nu a reuşit să cucerească Kievul la începutul războiului. Nu există încă niciun semn de contestare a conducerii sale din interiorul cercului său.

    În ciuda tuturor aceste aspecte, un final clar al luptelor încă nu se vede la orizont, iar magnaţii ruşi ştiu că s-ar putea confrunta cu ani întregi de izolare pe plan internaţional şi cu o dependenţă tot mai mare de Kremlin.

    Aceştia şi familiile lor au fost loviţi de îngheţarea activelor şi de interdicţii de călătorie în cadrul sancţiunilor americane şi europene care au făcut ca economia Rusiei să fie una dintre cele mai sancţionate din lume, distrugând decenii de integrare pe pieţele globale.

    „Oamenii lui Putin au încercat să se adapteze la situaţie, dar nimeni nu vede lumina de la capătul tunelului – sunt din ce în ce mai pesimişti privind viitorul. Cea mai mare speranţa a lor este ca Rusia să piardă, însă fără să fie umilită”, a declarat alexandra Pokopenko, fost jurnalist rus şi consilier al băncii centrale.

  • Oamenii de afaceri din Rusia cer trecerea la săptămâna de lucru de 6 zile pentru a face faţă sancţiunilor

    O asociaţie a unor importanţi oameni afaceri din Rusia a cerut Ministerului Muncii să ia în considerare trecerea la o săptămână de lucru de şase zile pentru a putea face faţă mai bine consecinţelor sancţiunilor occidentale, a relatat luni presa controlată de Kremlin.

    În condiţiile în care sancţiunile pun la grea încercare economia rusă, “sistemul nostru financiar şi economic are în continuare nevoie de investiţii suplimentare”, a declarat clubul de afaceri Avanti într-o scrisoare adresată ministrului muncii, Anton Kotiakov, potrivit publicaţiei ruse Izvestia.
    Rusia sovietică a renunţat la săptămâna de lucru de şase zile în 1967, potrivit POLITICO.
    Rusia se află sub sancţiuni internaţionale din 2014, când trupele Kremlinului au invadat Crimeea, iar ţările occidentale şi-au intensificat efortul de sancţionare de când Moscova a invadat Ucraina în februarie anul trecut.
    UE discută în prezent o a 11-a rundă de sancţiuni împotriva Rusiei, ce ar putea include măsuri care vizează ţările care continuă să facă afaceri cu Moscova, permiţându-i astfel să ocolească sancţiunile.
    Creat în 2014, grupul de antreprenori Avanti are membri din sectorul de afaceri, dar şi mai mulţi parlamentari ruşi, potrivit site-ului său.
     

  • Lumea luxului se cutremură: Sancţiunile europene ar putea provoca un dezastru pe o piaţă de miliarde de dolari unde se „joacă” elita super-bogaţilor

    Grupul G-7 intenţionează să lanseze noi sancţiuni împotriva Rusiei, iar de această dată au intrat în vizor exporturile de diamante ruseşti. Dacă sancţiunile îşi vor urma cursul, această piaţă unde se rulează constant miliarde de dolari s-ar putea confrunta cu turbulenţe serioase şi creşteri importante de preţuri, scrie CNCB.

    În 2021, Rusia a încasat aproximativ 4,7 miliarde de dolari din exporturile de diamante, potrivit datelor Observatorului de Complexitate Economică. Acest lucru a făcut din Rusia al optulea cel mai mare exportator de diamante din lume.

     Diamantele nu sunt comercializate în mod obişnuit ca petrolul sau aurul, dar reprezintă o piaţă mare care merge dincolo de bijuterii. Pietrele sunt folosite, de asemenea, pentru foraje, stomatologie, calculatoare, printre altele.

    Exporturile de diamante ale Rusiei au fost în mare parte scutite de sancţiunile internaţionale după invazia la scară largă a Moscovei în Ucraina în februarie anul trecut. Asta în ciuda apelurilor din partea Ucrainei şi a unor ţări europene, precum şi a mai multor runde de măsuri care vizează exporturile de energie, băncile şi oligarhii apropiaţi Kremlinului.

    „Dacă sancţiunile ar fi implementate într-un mod în care să facă dificilă eludarea lor, atunci este posibil ca oferta Rusiei să scadă, iar preţurile să crească semnificativ”, a declarat economistul Edward Gardner.

    În martie, SUA şi UE au declarat că „Rusia continuă să câştige miliarde de dolari din comerţul cu diamante” şi ambele „rămân angajate să impună Rusiei consecinţele economice pentru invazia declanşată împotriva Ucrainei”.

    Hans Merket, un cercetător din Belgia care se ocupă de resursele naturale la International Peace Information Service, un institut de cercetare independent, a declarat că sancţiunile care vizează diamantelor ruseşti sunt o chestiune de timp.

    Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a vorbit marţi despre un al 11-lea pachet de sancţiuni împotriva Rusiei, care este dezbătut în prezent de cele 27 de membre ale UE, însă nu s-a menţionat nimic despre diamante.

    În schimb, următorul set de sancţiuni se va concentra „pe reprimarea eludării”.

    Dintre cele câteva runde de sancţiuni de până acum, măsurile UE au vizat petrolul, cărbunele, băncile, oligarhii şi mass-media din Rusia.

    Analiştii care au urmărit parcursul războiului, reacţiile comunităţii internaţionale şi fiecare rundă de sancţiuni sunt de părere că până în prezent există foarte multe breşe şi probleme în ceea ce priveşte aplicarea acestora, iar acest fapt trebuie să se schimbe.

     

  • Ţările UE încep discuţiile privind noile sancţiuni împotriva Rusiei

    Discuţiile între trimişii UE încep la ora 08:00 GMT şi se anunţă a fi aprinse, potrivit unui diplomat, cu şoimi ai Rusiei supăraţi că planul nu merge suficient de departe, dar alţii atenţi la riscul de a deteriora legăturile lor internaţionale.

    Perspectivele foarte diferite înseamnă că nu se aşteaptă un acord rapid, au declarat mai mulţi diplomaţi.

    Şeful executivului UE a dezvăluit planul în cadrul unei călătorii simbolice la Kiev marţi – o contrapondere la sărbătorirea anuală la Moscova a victoriei din Al Doilea Război Mondial asupra Germaniei naziste, pe care preşedintele Vladimir Putin o aseamănă cu invazia sa în Ucraina.

    Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat că noile sancţiuni se vor concentra pe combaterea eludării restricţiilor comerciale impuse deja Rusiei şi au fost concepute „în foarte strânsă coordonare” cu naţiunile din Grupul celor Şapte (G7).

    „Dacă vedem că mărfurile pleacă din Uniunea Europeană către ţări terţe şi ajung apoi în Rusia, am putea propune statelor membre să sancţioneze exportul acestor mărfuri. Acest instrument va fi o ultimă soluţie şi va fi folosit cu prudenţă”, a spus ea.

    Ea a adăugat că UE va opri tranzitul prin Rusia a unui număr mai mare de exporturi, inclusiv produse de tehnologie avansată şi piese de avion.

    Surse diplomatice familiarizate cu propunerea – redactată de Comisia von der Leyen – au declarat că aceasta include, de asemenea, includerea pe lista neagră a „zeci” de noi companii, inclusiv din China, Iran, Kazahstan şi Uzbekistan.

    Potrivit surselor, noile sancţiuni ar sublinia faptul că petrolierele nu au voie să descarce în largul mării sau să ajungă în porturi cu localizatoarele GPS dezactivate, o încercare de a contracara încălcarea restricţiilor G7 privind comerţul cu petrol rusesc.

    Toate cele 27 de ţări ale UE trebuie să fie de acord pentru ca noile sancţiuni să intre în vigoare în ceea ce ar fi a 11-a rundă de astfel de măsuri ale blocului de când Rusia a invadat Ucraina în februarie 2022.

    Ar fi pentru prima dată când blocul ar viza China din cauza acuzaţiilor privind rolul Beijingului în război, lucru împotriva căruia Ministerul chinez de Externe a avertizat UE.

    O sursă diplomatică dintr-o ţară din UE cu o atitudine de şoimăreală faţă de Rusia s-a declarat frustrată că propunerea Comisiei nu a inclus oprirea importurilor de diamante ruseşti sau a cooperării în domeniul energiei nucleare.

    Persoana respectivă a declarat că pierderile comerciale în cadrul propunerii au fost estimate la o valoare de până la 500 de milioane de euro (550 de milioane de dolari), în comparaţie cu ceea ce von der Leyen a declarat că s-a ridicat la 11 miliarde de euro în runda anterioară.

    La capătul opus al dezbaterii, o sursă diplomatică dintr-o ţară care critică sancţiunile a declarat că propunerea de a viza ţări terţe va declanşa cu siguranţă o discuţie încrâncenată.

  • Tot mai puţine soluţii: Uniunea Europeană îşi propune să împiedice ţările terţe din a mai ajuta Rusia să ocoloească sancţiunile occidentale

    Uniunea Europeană discută un nou mecanism pentru a viza ţările terţe despre care se crede că nu fac suficient pentru a împiedica Rusia să eludeze regimul de sancţiuni, scrie Bloomberg.

    Tările membre îşi propun, de asemenea, să extindă domeniul de aplicare a mai multor restricţii de export existente şi să interzică mai multe mărfuri care tranzitează Rusia.

    Pachetul de sancţiuni, al 11-lea UE din februarie 2022, se va concentra în principal pe înlăturarea lacunelor în măsurile deja adoptate, precum şi pe consolidarea capacităţii blocului de a-şi aplica restricţiile. Este o reacţie la modul în care Moscova a reuşit până acum să obţină numeroase bunuri sancţionate prin ţări terţe.

    Importurile în Rusia de bunuri precum semiconductori, circuite integrate şi alte tehnologii au crescut din ţări precum Kazahstan, Emiratele Arabe Unite, Turcia şi China.

    Sancţiunile UE necesită sprijinul tuturor statelor membre pentru a fi adoptate. Ţările membre îşi propun să finalizeze măsurile înaintea unui summit G7 la sfârşitul acestei luni.

     

  • Huawei înregistrează cel mai mare declin al profitlui anual din istoria sa. În 2022 compania a făcut cu 69% mai puţini bani faţă de anul precedent

    Huawei a raportat vineri cea mai mare scădere anuală a profitului înregistrată vreodată, sancţiunile SUA continuă să-i afecteze afacerile precum şi măsurile stricte impuse de China în timpul pandemiei.

    Gigantul chinez de telecomunicaţii a declarat că profitul net pentru 2022 a fost de 35,6 miliarde de yuani (5,18 miliarde de dolari), o scădere de 69% faţă de anul precedent. Acesta este mai mare decât scăderea anuală de 54% din 2011, conform calculelor CNBC.

    Touşi, în 2021, compania a obţinut o creştere a profitului după ce şi-a vândut brandul Honor unui consorţiu de cumpărători, făcând comparaţia cu 2022 una destul de grea.

    Huawei a continuat să lanseze dispozitive, dar compania s-a chinuit să le vândă în afara Chinei, deoarece nu poate folosi Android, un celebru sistem de operare pentru telefoanele mobile.

     

  • Moldova cere UE să-i sancţioneze pe oligarhii care ajută Rusia

    Ministrul de externe al Republicii Moldova Nicu Popescu crede că „oligarhi corupţi“ complotează „umăr la umăr“ cu Rusia pentru a-i destabiliza ţara, scrie Deutsche Welle. Oficialul a cerut Uniunii Europene să-i sancţioneze pe cei acuzaţi. „UE trebuie să-i sancţioneze pe oligarhii corupţi care au fugit din Moldova, care au furat mulţi bani şi care complotează umăr la umăr cu Rusia să destabilizeze ţara, să aducă violenţa pe străzile Moldovei“, a spus Popescu. La sfârşitul săptămânii trecute în capitala Chişinău au avut loc proteste contra guvernului prooccidental. Moldova este considerată cea mai săracă economie europeană. Se învecinează cu Ucraina, are trupe ruse staţionate pe teritoriul său şi este dependentă de energia vândută scump de un complex energetic controlat de o administraţie separatistă.

  • Cum îşi îneacă miliardarii ruşi amarul războiului în vin scump european aflat sub embargo?

    La ce bună bogăţia dacă n-o poţi etala? Dacă n-o poţi gusta? Uniunea Europeană a ştiut exact ce face atunci când printre sancţiunile aplicate Rusiei a introdus interdicţia de a exporta produse de lux, cum ar fi vinurile scumpe.

    Prin istorie, tradiţie şi preţ, vinul este asociat cu un anumit statut social. Cu cât eşti mai bogat, cu atât ai acces la băuturi mai scumpe, renumite, cu o legendă şi o poveste în spate.

    Vinurile europene au istorie, tradiţie, legendă şi, teoretic, dacă sunt de lux n-ar mai trebui să poată ajunge în Rusia. Scopul este de a crea frustrare în rândul oligarhilor din jurul lui Putin, în rândul celor care s-au îmbogăţit nu pentru a susţine sau urma o ideologie, ci pentru a gusta din bucuriile scumpe ale vieţii. Însă, în ciuda sancţiunilor, Kremlinul continuă să cumpere sute de sticle de vin în valoare de mii şi zeci de mii de dolari fiecare, iar cu această operaţiune se ocupă Aleksei Repik, un prieten al fiicei preşedintelui rus Vladimir Putin, Ekaterina Tihonova, scrie revista rusească de investigaţie şi analiză The Insider. Publicaţia a fost fondată de jurnalistul Roman Dobrochotov, acum în exil.

    Vinurile rare, care nu mai sunt vândute pe piaţa liberă după ce Rusia a invadat Ucraina, sunt acum disponibile în restaurantele de lux deţinute de Repikşi de partenerul său Ivan Sibirev, top manager al companiilor controlate de oligarhul Ghenadi Timcenko, prieten apropiat al lui Putin. Apropiaţii lui Putin importă vin sub pretextul „probelor de certificare”. În ce măsură funcţionarii vamali sunt implicaţi în eludarea sancţiunilor este o întrebare deschisă. După pornirea invaziei, UE a interzis exporturile de vinuri care costă peste 300 de euro către Rusia. Spre deosebire de embargoul total asupra vinului din Australia şi SUA, sancţiunea europeană este mai mult o restricţie simbolică deoarece ponderea acestor băuturi era mai mică de 1% din totalul importurilor  de vin ale Rusiei.

    Dar aşa a încercat executivul european să-i priveze pe oligarhii ruşi de Grand Cru de Burgundia şi de Bordeaux fără să dea cu bâta în producătorii obişnuiţi. Dar, în practică, această măsură a dus la apariţia importurilor semilegale sau semiilegale şi a unui nou tip de importator. La sfârşitul anului trecut, Riatiko, o companie puţin cunoscută aparţinându-i lui Aleksei Repik, proprietarul gigantului farmaceutic R-Pharm, a importat în Rusia unele dintre cele mai scumpe vinuri din lume. Aproape două sute de sticle cu cele mai rare vinuri (dintr-un total de 800 de sticle) şi-au făcut drum în Rusia, ocolind sancţiunile UE. Preţurile de achiziţie ale doar câtorva zeci de vinuri depăşesc un milion de ruble (14.200 dolari) sticla. Şi nu este vorba doar de preţurile exorbitante, ci şi că aceste vinuri nu sunt deloc uşor de obţinut. Piaţa vinurilor premium diferă de segmentul mai ieftin nu doar prin preţ, ci şi prin disponibilitatea la vânzare a soiului şi anului dorit. Cererea de vinuri de la cramele de top depăşeşte oferta de multe ori. Această disproporţie poate fi observată cel mai clar la vinul de Burgundia. De exemplu, emblematicul Domaine Leroi de Burgundia a produs doar 608 sticle la podgoria Musigni în 2007 – mai puţin de un palet. Cei mai respectabili distribuitori din lume, fie că sunt din Marea Britanie şi Statele Unite sau din Japonia şi Hong Kong, concurează pentru dreptul de a cumpăra acest vin. Prin urmare, proprietarii cramelor le vând pe bază de cotă sau de alocare. Un cumpărător extern care doreşte să cumpere vin de la un castel sau un domeniu va fi pur şi simplu refuzat şi îndrumat către un distribuitor.

    Un exemplu tipic este descris de Piotr Aven în cartea sa „Vremurile lui Berezovski”. Vladimir Zecikov, proprietarul agenţiei de publicitate Premier şi creatorul grupului Beli Oriol, l-a iniţiat pe Boris Berezovski în aspectele mai fine ale culturii vinului.

    „— Boris, le ai cu vinul?”

    „— Vorbeşti serios? Bineînţeles că da.”

    „— Boria, care este cel şmecher vin?”

    „— De ce? Petrus, desigur.”

    „— Boris, dar tu nu ştii nimic despre vin!”

    Şi Zecikov începe să-i dea prelegeri despre Romanée-Conti, un vin imposibil de cumpărat, doar că „am aici o sticlă, te las să-l încerci”. Boria sună pe cineva şi cere să i se aducă imediat o sticlă de Romanée-Conti. Dar constată că vinul nu se găseşte pe nicăieri.

    Având în vedere cele de mai sus, cele două sute de sticle ale noului importator rus par absolut fantastice. Canalul de Telegram „Drunken Master” a fost primul care a atras atenţia asupra declaraţiei vamale pentru cele mai scumpe vinuri din lume. Autorii alcool-tabloidului au fost surprinşi de contrastul dintre livrările vechi şi noi ale unei anume firme, Riatico. Compania, care a importat ani buni diverse produse din Japonia – de la ghimbir murat la stimulente pentru creşterea masei musculare – înregistra dintr-o dată importuri de vin de Burgundia ultrascump.

    Potrivit Registrului Federal al Produselor Alcoolice, din 23 noiembrie, furnizorul care se ocupase până de curând de sos de soia a importat aproape două sute de vinuri de top din Burgundia, Bordeaux şi Piemont. Dintre cele cinci castele din Bordeaux, care au primit cel mai înalt statut în clasificarea din 1855, Riatico le-a importat pe toate cinci (Chateau Haut-Brion, Chateau Lafite Rothschild, Chateau Latour, Château Margaux şi Château Mouton Rothschild) în trei zile. Domaine de la Romanée-Conti, pe care îl adorase doamna Pompadour, amanta lui Ludovic al XV-lea, a venit şi el din nou în Rusia. A fost adus şi legendarul Henri Jaier, al cărui fondator a condus renaşterea postbelică a Burgundiei. Vinurile acestor producători alcătuiesc topul celor mai scumpe vinuri din lume.

    În parte, producţii similare pot fi obţinute de la câteva companii ruseşti de comercializare a vinurilor, cum ar fi Simple sau DP-Trade, care lucrează la reputaţia lor internaţională de zeci de ani. Dar dacă importatorii obişnuiţi trebuie să se mulţumească cu producţii recente, colecţia Riatico include soiuri unice din secolul XX. Henri Jaier, menţionat mai sus, producea vin Richebourg la podgoria omonimă la o rată de puţin peste o mie de sticle pe an. 1987 a fost ultimul an de producţie, iar în 2006 Henri însuşi a murit. Aceste două evenimente au împins preţurile până în stratosferă. O sticlă de Richebourg din 1984 s-a vândut cu 183.750 de lire sterline la Christie’s în 2020. Şi în 2022, fostul importator de sos de soia a adus în Rusia zece sticle de Henri Jaier, inclusiv un Richebourg din 1984. Lista cu livrări a Riatico includea Chateau Haut-Brion din 1929, Château Cheval Blanc din 1947, Chateau la Mission Haut Brion din 1961 – aceste nume şi producţii sunt uluitoare.

    Din ce a adus Riatico, pe baza preţurilor medii mondiale disponibile de la WineSearcher, se poate estima că firma a importat vinuri în valoare de 4 milioane de euro în Rusia doar în noiembrie şi decembrie 2022.

    Dacă sticlele achiziţionate ar fi cumpărate în stare bună şi vânzătorul ar avea garanţie de provenienţă, preţul ar putea fi mult mai mare. Estimarea include doar preţul de achiziţie fără costurile de livrare, fără taxe şi accize.

    Banii ar fi putut fi folosiţi pentru a instala toalete încălzite în 300 de şcoli ruseşti, iar în condiţiile în care au fost cheltuiţi în doar  două luni de achiziţii, în termeni anuali ar fi fost suficienţi pentru 2.000 de şcoli ruseşti unde încă nu există toalete încălzite.

    De unde a obţinut o companie cu un capital social de 10.000 de ruble (145 dolari) bani pentru a cumpăra vinuri de lux? Patronul de la Riatico este Aleksei Repik, a cărui avere este estimată la 1,4 miliarde de dolari. R-Pharm este cel mai mare producător de farmaceutice din Rusia şi îşi primeşte cei mai mulţi bani de la guvern. Serviciul Federal Antimonopol suspectase o înţelegere de tip cartel între ministerul sănătăţii şi Repik, care a dus la preţuri mai mari la medicamente, şi chiar a efectuat o inspecţie neprogramată la minister. Dar investigaţiile nu au dus nicăieri.

    Poziţia de neurnit a lui Repik poate fi explicată în parte prin legătura companiei sale cu familia lui Putin. Potrivit unei investigaţii efectuate de Important Stories şi Der Spiegel, compania offshore a lui Repik deţine un avion de afaceri Bombardier Global 5000 cu indicativul M-FINE. Avionul a fost folosit de Ekaterina Tihonova, fiica cea mai mică a lui Vladimir Putin. Tihonova şi Repik nu sunt legaţi doar printr-un avion de afaceri. Natalia Popova, prietenă de multă vreme a fiicei ţarului de la Kremlin (şi adjuncta ei la Fundaţia Innopractica), este căsătorită cu Kirill Dmitriev, care conduce Fondul Rus de Investiţii Directe (FRID). Pe de o parte, Dmitriev are o relaţie strânsă cu Tihonova şi a fost invitat la nunta ei cu Kirill Şamalov. Pe de altă parte, fondul de stat pe care îl conduce a investit generos în afacerile lui Repik. De exemplu, în 2020, FRID şi R-Pharm au anunţat o investiţie comună de 4 miliarde de ruble (56,6 milioane dolari) în dezvoltarea şi producţia de medicamente şi vaccinuri biotehnologice pentru combaterea COVID-19.

    Pe piaţa rusă liberă nu pot fi găsite vinuri de milioane de ruble sticla. Dar pot fi cumpărate în restaurantele deţinute de Aleksei Repik şi de Ivan Sibirev. Anterior, Sibirev a fost directorul general al Stroitransneftegaz, unul dintre cei mai mari contractori ai Gazprom, deţinut de prietenul lui Putin, Timşenko. În 2017, Sibirev a deschis selectul Wine & Crab pe strada Nikolskaia din Moscova. Unitatea a devenit unul dintre cele mai luxoase restaurante ale Moscovei: bucătari pricepuţi – fraţii Berezuţki (a nu se confunda cu jucătorii de fotbal), importuri directe de fructe de mare cu avionul din Orientul Îndepărtat şi o listă de vinuri care conţine cele mai mari nume din lume. Un al doilea stabiliment Wine & Crab a fost deschis la scurt timp în Barviha, urmat de restaurantul la care fraţii Berezuţki şi-au pus cel mai mult amprenta, Twins Garden, în 2019. Restaurantele au fost recunoscute internaţional: în octombrie 2021, Twins Garden a fost clasat pe locul 30 în top 50 al restaurantelor lumii şi a fost premiat cu două stele Michelin în acelaşi an.

    Echipa lui Aleksei Navalnîi a descoperit în cadrul investigaţiei că partenerul lui Sibirev în afacerea cu restaurante era fiica vitregă a lui Alexei Miller, Svetlana Kuzneţova. Soţul ei Aleksander Kuzneţov este directorul general al Gazprom Komplektatsiia. În decembrie 2019, au existat zvonuri despre vânzarea Twins Garden către Aleksei Repik, care a devenit unicul fondator al companiei în 2020. Sibirev şi Kuzneţova au păstrat proprietatea restaurantelor Wine & Crab. Bucătăria de top a fraţilor Berezuţki şi exigenţele la fel de mari ale proprietarilor au cerut un acompaniament adecvat de vinuri. Somelierul restaurantelor Wine & Crab, şi în trecutul recent al Twins Garden, este Anton Panaşenko, cel mai bun somelier al Rusiei în 2003. Cererea pentru vinuri de top a dat naştere unei noi linii de afaceri în doar câţiva ani. La început, somelierul a negociat alocările cu cramele, folosind importatori terţi pentru importurile tehnice. Între timp, operaţiunea a continuat să se extindă: a deschis un magazin de vinuri, iar apoi şi-a înregistrat propria companie, Burgundi, în 2021.

    Alături de Panaşenko, cofondator al companiei este Konstantin Nureiev, director general adjunct interimar al Stroitransneftegaz şi coleg cu Ivan Sibirev. Conexiunile lui Anton Panaşenko în lumea vinului l-au ajutat să strângă un portofoliu de crame de top din Burgundia, Bordeaux şi Champagne. Lista producătorilor de vinuri de pe lista de preţuri a companiei Burgundi se potriveşte în mare măsură cu importurile recente ale Riatico – de la G. Roumier, Méo-Camuzet Frère & Soeurs, Domaine Ramonet, Emmanuel Rouget. Companiile au aproape o duzină de parteneri. Probabil că contactele de afaceri ale lui Panaşenko sunt cele care i-au permis importatorului de ghimbir murat să pună mâna pe vinuri de top căutate de colecţionari din întreaga lume. Apropierea lui Anton de doi vinificatori din Burgundia este evidenţiată de o cină la Twins Garden în 2019. Jean-Claude Ramonet, proprietarul renumitului Domaine Ramonet, şi Guillaume Rouget, fiul lui Emmanuel Rouget, şi-au prezentat personal vinurile patronilor restaurantului. Pe lângă domeniul tatălui său, Guillaume l-a reprezentat şi pe Henri Jaier – legendar vinificator care a fost unchiul şi mentorul tatălui său. În luna decembrie a aceluiaşi an, Anton a luat din nou masa cu Jean-Claude Ramone, de data aceasta în Burgundia, unde francezul i-a deschis o sticlă de Chateau Mouton Rothschild 1965, anul său de naştere. Împătimiţii vinurilor de la Kremlin nu ar fi putut să cumpere vin fără ajutorul companiilor europene în a eluda sancţiunile. Este evident că Riatico a folosit serviciile unui intermediar european, care a ajutat la colectarea comenzilor de la diverşi producători şi la realizarea documentaţiei. Toate livrările de vinuri premium s-au efectuat în baza unui singur contract, nr. 12/6/22 din 12 iunie 2022. În paralel, plata vinurilor către zeci de producători diferiţi s-a făcut prin două facturi, nr. 2 din 30 iunie 2022 şi nr. 3 din 12 august 2022. Este probabil ca aceiaşi intermediari să fi trimis mostre către laboratorul francez S.A.S. Sofralab la Bar sur Seine din 1 bis avenue Paul Portier BP 46, care a eliberat certificate de testare pentru toate vinurile achiziţionate de la Riatico pe 3 şi 5 iunie. Aceste fapte sugerează că aceeaşi companie a furnizat servicii către Riatico în legătură cu plasarea comenzilor şi întocmirea documentelor.

    Dimensiunea acelor loturi a depăşit semnificativ standardul prescris, „nu mai mult de 2,5 litri din fiecare tip”. Numai Domaine Romanée-Conti a contabilizat 78 de sticle de 0,75 litri şi butelii de 1,5 litri. Acest lucru sugerează indirect că valoarea în vamă a vinurilor a fost serios subestimată.

    În acest scop, majoritatea importatorilor închiriază depozite de accizare în Letonia, Lituania şi Estonia, unde lipesc timbre de accize şi contraetichete ruseşti pe sticlele importate. După izbucnirea războiului, guvernul a început să experimenteze cu aplicarea timbrelor pe teritoriul Rusiei, dar majoritatea importatorilor au continuat să folosească vechiul sistem. Schema incomodă s-a dovedit utilă pentru eludarea sancţiunilor: producători europeni respectabili îşi expediază produsele în Europa, iar întregul risc de eludare a sancţiunilor revine intermediarilor.

    Cum lasă vama să treacă vinul sancţionat? Mai exact, Riatico a folosit o abordare creativă: 22 de loturi dintre cele mai scumpe vinuri au fost aduse ca mostre pentru certificare.

    A doua posibilitate presupune folosirea unui intermediar european care poate cumpăra vin de la un producător din UE la preţul pieţei şi apoi „ajustează” preţul pentru cumpărătorul rus. Iar a treia posibilitate implică transferul fictiv pe teritoriul Rusiei către alte ţări ale Uniunii Vamale (un fel de UE patronat de Rusia). De exemplu, pe hârtie este menţionat că mărfurile au ca destinatar o companie din Kazahstan şi că drumul lor trece prin Rusia. În timpul tranzitului pe teritoriul rusesc, destinatarul kazah respinge mărfurile, iar documentele de expediere sunt apoi modificate pentru a include un destinatar rus. O persoană care nu este familiarizată cu realităţile ruseşti s-ar putea întreba cine ar cheltui milioane de ruble pe o sticlă de vin care poate fi consumată în câteva ore. Răspunsul la această întrebare este bine cunoscut de somelierii din Moscova. În 2017, ziarul Sobesednik a publicat un contract de livrare încheiat între „Serviciul de catering nr. 4”  al Kremlinului şi grupul de companii AST al miliardarului azer-rus-turc Telman Ismailov. Anexa la contractul de livrare de băuturi alcoolice pentru nevoile Dumei de Stat, Consiliului Federaţiei şi Camerei de Contabilitate includea Romanée-Conti 2001, 2002 şi 2005 în valoare de 1,2 milioane ruble (17.380 dolari), 1,3 milioane ruble (18.800 dolari) şi respectiv 1,5 milioane de ruble (21.700  dolari). Angajaţii restaurantului Sixti, cel mai bun restaurant din Europa la acea vreme, au povestit despre banchetul lui Dimitri Medvedev din 2014. Restaurantul de la etajul 62 al Turnului Federaţiei din Moscova a fost închis publicului pentru banchetul primului-ministru. Medvedev a ales cel mai scump articol de pe lista de vinuri (s-a dovedit a fi un Romanée-Conti), spunând inocent că „VTB plăteşte”. Potrivit datelor oficiale ale Rosstat, 17,6 milioane de ruşi trăiesc cu mai puţin de 13.500 de ruble (200 de dolari) pe lună. Un astfel de rus ar trebui să strângă bani timp de 24 de ani pentru a-şi permite o butelcă de Romanée-Conti 2003 fără a cheltui un ban pe hrană şi adăpost.  

  • Mai multe ţări europene vor ca UE să aibă puteri mai mari pentru a-i lovi pe cei care ajută Rusia să evite sancţiunile

    Un grup de state membre ale Uniunii Europene face presiuni pentru ca blocul comunitar să-şi sporească forţa de a riposta faţă de cei care ajută Rusia să ocolească sancţiunile impuse pentru a o forţa să înceteze războiul din Ucraina.

    Printre mijloacele vizate figurează şi utilizarea de măsuri comerciale, scrie Bloomberg.

    Noile puteri pot include emiterea de avertismente către oameni sau companii din interiorul sau din afara UE sau capacitatea de a acţiona când ajutorul dat Rusiei are legătură cu produse folosite în lupta contra Ucrainei, potrivit unor documente văzute de Bloomberg.

  • Uriaşul cu picioare de lut se prăbuşeşte încet: Războiul a adus Rusiei un deficit bugetar record de 24 mld. dolari. Economiştii se întreabă cât va mai putea pompa Putin bani în conflict pe măsură ce problemele economice se adâncesc şi sancţiunile continuă să curgă

    Economiştii sunt de părere că lunile următoare sunt cruciale pentru a afla cât de rezistentă este economia Rusiei în faţa unui nou val de sancţiuni şi cât va mai putea Putin să arunce bani în războiul contra Ucrainei. Deficitul bugetar al ţării a ajuns la 24 mld. dolari, un nivel record, în timp ce veniturile au scăzut cu peste o treime, scrie CNBC.

    Producţia industrială şi retailul au înregistrat în decembrie cele mai grave contracţii de la începutul pandemiei COVID-19.  Vânzările cu amănuntul au scăzut cu 10,5% de la an la an, în timp ce producţia industrială s-a contractat cu 4,3%, faţă de o contracţie de 1,8% în noiembrie.

    Potrivit Băncii Mondiale, Fondului Monetar Internaţional şi OCDE, PIB-ul Rusiei a scăzut cu cel puţin 2,2% în cel mai optimist scenariu în 2022 şi cu până la 3,9% în cel mai rău caz. De asemenea o contractare a economiei este aşteptată şi în 2023.

    Cu toate acestea, atât ministerul rus de finanţe, cât şi banca centrală susţin că toate aceste rezultate nu se pliază pe datele şi prognozele lor.

    Scăderea mare a veniturilor fiscale s-a datorat în mare parte schimbărilor în regimul fiscal care au intrat în vigoare la începutul lunii ianuarie, a susţinut Ministerul de Finanţe. Anterior, companiile plăteau impozitele de două ori pe lună, dar acum fac o singură plată consolidată pe data de 28 a fiecărei luni.

    Ţările care au aplicat sancţiuni au extins interdicţiile pentru a interzice navelor să transporte produse petroliere de origine rusă începând cu 5 februarie, iar Agenţia Internaţională pentru Energie se aşteaptă ca exporturile ruseşti să scadă, deoarece Rusia are probleme să găsească parteneri comerciali alternativi.

    Preţul de export al ţiţeiului rusesc este considerat un factor determinant pentru rapiditatea cu care vor fi cheltuite resursele financiare pentru război ale lui Putin.

    Mai multe rapoarte de anul trecut au sugerat că Moscova ar putea investi într-o rezervă de yuani şi alte valute “prietenoase” dacă veniturile din petrol şi gaze vor permite acest lucru. Cu toate acestea, având în vedere situaţia fiscală actuală, s-ar putea să nu-şi poată reface rezervele valutare pentru o perioadă de timp, potrivit lui Agathe Demarais, director de previziuni globale la Economist Intelligence Unit.

    “Statisticile sunt secrete de stat în aceste zile în Rusia, în special în ceea ce priveşte mişcările fondurilor suverane de investiţii – este foarte greu de ştiut când se va întâmpla acest lucru, dar tot ceea ce vedem din poziţia fiscală este că lucrurile nu merg foarte bine şi, prin urmare, este clar că Rusia trebuie să cheltuiască semnificativ din rezervele sale”, a declarat aceasta pentru CNBC.

    Sancţiunile şi măsurile care au urmat invaziei Ucrainei au avut ca scop scoaterea Rusiei din sistemul financiar global şi îngheţarea activelor deţinute în monede occidentale, interzicând în acelaşi timp investiţiile în această ţară. De la lansarea acestora economia rusă a început să se contracte şi să se confrunte cu probleme pe care nu şi le va putea rezolva nici măcar după încheierea războiului.