BusinessMagazin

Tag: reviste

  • 15 evenimente care au marcat anul 2015

    Conceptul ultimei reviste din 2015 este marcat, din punctul de vedere al redacţiei Business Magazin,de intensitatea anului care se încheie. Anterior lui 2015, ultimii ani au fost marcaţi de criză, care a afectat diferit toate structurile societăţii. 2015 nu a mai fost afectat de criză, ci de atât de multe evenimente din atât de multe arii încât nu a putut lăsa pe nimeni indiferent, neimplicat sau neconectat la ştiri şi la efectul acestora.

    Oamenii de business îl numesc cel mai bun an de după criză. Capitalul românesc a cunoscut creşteri precum achiziţia Volksbank de către Banca Transilvania sau căderi precum falimentul celui mai mare asigurător românesc, Astra. Tranzacţiile precum vânzările lui Ion Ţiriac sau achiziţiile din imobiliare vorbesc de la sine despre o dezmorţire a banilor.

    Oamenii de pe stradă cred despre 2005 că a fost cel mai intens an politic.

    Toţi oamenii îl văd ca pe cel mai trist an de după Revoluţie încoace, din cauza dramei de la Colectiv, care l-a marcat şi care ne-a marcat
    pe toţi. Oamenii din toată Europa văd 2015 ca pe un an de turnură pentru modul cum vor evolua societatea, religia şi cultura celui mai democratic continent din lume.

    Oamenii din toată lumea se gândesc însă la cum va afecta ceea ce s-a întâmplat în 2015 pacea şi stabilitatea unei planete unde radicalismul, terorismul şi pericolele legate de războaie şi incertitudini politice serioase nu mai sunt teorii, ci lucruri care s-au întâmplat sistematic în acest an şi care au schimbat modul cum oamenii gândesc, cum călătoresc, cum fac business sau cum îşi extind afacerile, cum îşi construiesc casele sau cum îşi planifică viaţa.

    2015 a fost un an al extremelor, care ne face să intrăm în 2016 cu un bagaj de temeri, de resentimente sau de atenţie la oportunităţi. Vă invităm să citiţi în continuare cele 15 evenimente care au marcat businessul din România şi din lume, dar mai ales care au marcat fundamental România şi lumea.

    3 victorii macroeconomice

    Un nou candidat la podium-comerţ

    Anul dezmorţirii imobiliare

    Criza refugiaţilor

    Conflicte armate

    Robotizarea de la Dacia

    Falimentul anului

    Tragedia din clubul Colectiv

    Primii paşi în AeRO-Bursă

    Petrolul

    Pariul tehnologic al anului

    Gadgeturile anului

    Topul cărţilor de business (şi nu numai) ale anului

    Cele mai bune filme ale anului 

    Business Magazin în cel de-al 11-lea an

    Evenimentele inedite ale anului 2015

  • Tânărul care vă oferă posibilitatea de a vă construi propriul televizor. Sau laptop. Sau orice aparat electronic

    La începutul lunii iulie proiectul Visionbot, un robot creat de studenţii  Ionuţ Budişteanu şi Ane Mari Androniceanu, a obţinut CISCO Systems Technopreneurship Award, în cadrul concursului European Enterprise Challenge 2015. Ionuţ Budişteanu este, la doar 21 de ani, unul dintre cei mai apreciaţi tineri din lume, care a câştigat premii atât în Europa cât şi în Statele Unite, iar invenţiile sale au ajuns pe paginile celor mai importante reviste din lume. Acum vrea să ofere oamenilor posibilitatea să îşi construiască singuri, cu ajutorul Visionbot, propriile aparate electronice, de exemplu televizorul.

    Cel mai recent proiect al lui Ionuţ Budişteanu, VisionBot, este un robot de asamblare a produselor electronice. Ideea i-a venit în timp ce căuta o companie care să îi producă piese pentru maşina autonomă. „Anul trecut am încercat să colaborez cu trei fabrici din Shenzhen pentru a produce sistemul Lidar de la maşina fără şofer într-un volum de 200-300 de bucăţi. Pentru mine era o investiţie uriaşă, în jur de 40.000 de euro, dar am fost refuzat pentru motivul că este un volum nesemnificativ pentru ei”, povesteşte tânărul antreprenor. „Ulterior, noi am dorit achiziţionarea roboţilor de asamblare a produselor electronice, dar aceştia costă foarte mult, pot ajunge şi la costuri de peste 100.000 de dolari. Aşa că am căutat informaţii despre cum funcţionează şi ne-a venit ideea de a folosi tehnologia de la imprimantele 3D pentru a realiza roboţi de asamblare a plăcilor electronice. Există milioane de ingineri în electronică, inventatori, start-up-uri şi companii mici şi mijlocii care se lovesc de problema de a transforma un prototip electronic într-un produs. Noi încercăm să oferim o soluţie integrată de asamblare a dispozitivelor electronice acasă sau în propriul garaj.”

    ÎN 2013, IONUŢ BUDIŞTEANU A PARTICIPAT LA INTEL INTERNATIONAL SCIENCE AND ENGINEERING FAIR (ISEF) cu un proiect al unei maşini care se conduce singură. Deşi nu era ceva neapărat nou, audienţa a fost captivată de modul în care un tânăr de 19 ani a reuşit să dezvolte un concept similar cu cel lansat de Google, la un preţ mult mai mic. Maşina autonomă gândită de Budişteanu ar fi costat 4.000 de dolari; prototipul Google are un preţ de aproape 100.000 de dolari.  În loc să se folosească de sistemul Lidar (responsabil de detectarea obstacolelor din trafic), Ionuţ Budişteanu a folosit patru laptopuri şi o cameră pentru a analiza traficul şi a detecta obiectele din apropiere. Această metodă i-a convins pe membrii juriului să îi acorde marele premiu Gordon E. Moore şi un cec în valoare de 75.000 de dolari. A urmat recunoaşterea internaţională, Budişteanu fiind numit de către revista Time unul dintre cei mai influenţi adolescenţi din lume.

    PROIECTUL VISIONBOT A ÎNCEPUT ÎN AUGUST 2014, iar dezvoltarea prototipului a început în noiembrie. Investiţia de până acum a fost relativ mică, iar Budişteanu preferă să nu apeleze la finanţări. “Până acum am investit în jur de 1.500 de dolari pentru a realiza primul prototip. Acum lucrăm la a finaliza cel de‑al doilea prototip. De asemenea, luna aceasta o să achiziţionăm şi echipamentele necesare ce ne vor permite să producem roboţii VisionBot într-un volum mai mare. Investiţia nu o să fie mare, până în 5.000 de dolari. Am primit şi oferte de investiţii, dar am încercat să stăm independenţi şi cât mai departe de investitori. Cel mai important lucru este că la fiecare 2-3 zile primim câte un e-mail de la cineva care doreşte să îl cumpere. Succesul de până acum ne-a forţat şi ne-a dat încrederea să mergem mai departe.”

    Primele prezentări publice au adus şi primele premii: VisionBot a câştigat premiul pentru impact social în cadrul Impact Hub Bucureşti, premiul Junior Achievement şi un cec de 10.000 de euro din partea Hyundai, pentru ca ulterior să obţină CISCO Systems Technopreneurship Award. Compania BIT Technologies, fondată de Budişteanu, a primit invitaţii în cadrul unor evenimente din San Francisco şi Silicon Valley. „Dacă imprimantele 3D au început o revoluţie în prototipare, credem că VisionBot poate crea o revoluţie în domeniul automatizării şi producţiei electronice industriale.  Potenţialul este foarte mare. Există câteva milioane, chiar şi zeci de milioane de potenţiali cumpărători. Orice produs electronic cu care interacţionăm, telefon mobil, laptop, calculator, aparatură electronică dintr-o maşină, televizorul, sunt produse în fabrici uriaşe. Aceste fabrici au costat zeci, sute de milioane de dolari. Noi încercăm să oferim posibilitatea oricui să îşi asambleze acasă propriile produse electronice cu o investiţie de până în 3.000 de dolari.”

     

  • A fost concediată de 11 ori, dar s-a întors de fiecare dată să lucreze

    Una dintre cele mai periculoase meserii din Statele Unite este, în mod surprinzător, vânzarea directă a revistelor şi abonamentelor. Deşi pare ceva extrem de banal, oamenii care trăiesc din comisioanele obţinute sunt supuşi de multe ori unor tratamente extrem de dure de către companiile care îi contractează, notează The Atlantic.

    Aceste companii, care se află în vizorul autorităţilor americane de peste 30 de ani, organizează vânzătorii în echipe şi îi trimit să parcurgă trasee de mii de kilometri pentru a convinge oamenii să semneze contracte la suprapreţ.

    “Am lucrat în cadrul echipelor timp de trei ani şi am fost concediată de 11 ori”, povesteşte Stephanie Dobbs, mamă a trei copii care a fost angajată a companiei Young People Working, LLC. “M-am întors de fiecare dată, pentru că trebuie să fac ceva pentru a-mi susţine familia. Dacă eşti un bun vânzător, poţi face bani repede din asta.”

    Dobbs a avut o relaţie cu Aaron Harvey, un alt angajat al companiei, în perioada în care acesta a avansat de la poziţia de junior manager la cea de manager. Femeia nu crede însă că va avea răbdare să urmeze acelaşi traseu profesional. “Genul ăsta de muncă presupune să fii plecat săptămâni întregi, să nu-ţi vezi familia, chiar dacă auzeam copiii în fiecare seară la telefon. Este greu şi nu ştiu cât de mult voi mai rezista.”

    Anul trecut, Stephanie Dobbs a fost implicată într-un accident care a obligat-o să stea la pat câteva săptămâni. Echipa a lăsat-o în spital, la mii de kilometri de casă, şi a continuat traseul. Acest eveniment nu este ieşit din comun, fiind depuse zeci de plângeri referitoare la comportamentul şefilor de echipă faţă de angajaţii care întâmpină anumite probleme.

    60% dintre oamenii de vânzări din România rezistă mai puţin de un an. O cercertare statistică a Salestrust.eu arată că majoritatea românilor cred că oamenii de vânzări buni sunt nativi şi nu construiţi pe parcursul vieţii – “cei mai descurcăreţi, sociabili şi muncitori”.

    Fluctuaţia mare de personal se explică prin faptul că marea majoritatea a angajaţilor renunţă nu numai la jobul respectiv, ci şi la cariera în vânzări, pentru că ajung să înţeleagă că nu sunt făcuţi pentru asta.

    “Un om ajunge întâmplător în vânzări; se angajează, învaţă trei luni produsul, după care trebuie să îşi îndeplinească ţintele. Nefiind bine pregătit şi fără să înţeleagă că încrederea în client se câştigă în timp, renunţă”, susţin specialiştii.

  • Ministerul Culturii a alocat peste 1 milion de lei revistelor şi publicaţiilor culturale

    Astfel, Uniunea Scriitorilor din România (USR) a primit suma de 590.000 de lei, publicaţiile finanţate fiind România literară (200.000 de lei), Luceafărul de dimineaţă (60.000 de lei), Ramuri (60.000 de lei), Orizont (50.000 de lei), Apostrof (50.000 de lei), Helikon (50.000 de lei), Viaţa Românească (60.000 de lei) şi Steaua (60.000).

    De asemenea, Uniunea Arhitecţilor din România (UAR) a primit suma de 40.000 de lei, pentru editarea revistei Arhitectura, Uniunea Artiştilor Plastici din România (UAPR) a beneficiat de o finanţare de 60.000 de lei, pentru revista Arta, iar Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor (UCMR) a primit 60.000 de lei, jumătate din sumă fiind pentru editarea revistei Muzica şi cealaltă pentru Actualitatea muzicală.

    Bani a primit şi Uniunea Teatrală din România (UNITER), finanţarea având o valoare de 60.000 de lei, pentru publicaţia Teatrul de azi.

    O finanţare în valoare de 290.000 de lei au primit şi revistele şi publicaţiile culturale finanţate de Ministerul Culturii pe bază de contracte. Astfel, publicaţiile Contemporanul – Ideea Europeană, Convorbiri literare, Korunk, Mişcarea literară, Szekelyfold, Cultura şi Varad au primit câte 40.000 de lei, iar Poesis Internaţional a beneficiat de suma de 10.000 de lei.

    Ministerul Culturii finanţează programul de susţinere a editării revistelor şi publicaţiilor culturale pentru anul 2014, potrivit legii bugetului de stat pe anul acesta. Astfel, din finanţarea acordată potrivit prezentelor norme se pot acoperi următoarele categorii de cheltuieli eligibile: cheltuielile de realizare a programului, precum onorarii, prestări servicii (cheltuieli redacţionale, cheltuieli tipografice şi cheltuieli de difuzare) şi alte cheltuieli specifice şi cheltuieli de personal şi cheltuieli administrative, aferente perioadei de realizare a programului.

  • Douăzeci de ani cu Wired

    Cred că era prin 1988 când am văzut prima oară o revistă de tehnologie IT. Întâmplarea a fost că revista care mi-a căzut în mâini să fie tocmai BYTE, etalonul suprem în domeniu (cum aveam să aflu câţiva ani mai târziu). Am fost totodată uimit şi speriat: nu înţelegeam nimic. Eu lucram pe un calculator care împreună cu perifericele cântărea cel puţin o tonă, în vreme ce în revistă nu se vorbea decât de computere care stăteau lejer pe un birou. Eram complet deconectaţi de restul lumii.

    Sigur că după revoluţie a apărut o imensă “foame” de informaţie din domeniul noilor tehnologii informatice. Şi folosesc la modul propriu cuvântul “tehnologie”: oamenii voiau să ştie cum funcţionează procesoarele şi sistemele de operare, să afle despre tendinţele din lumea limbajelor de programare, despre programele cele mai performante din diverse domenii şi, foarte curând, despre internet. Eram cu ani buni în urmă şi sunt mândru că am contribuit după puterile mele la reducerea decalajului prin revistele la care am lucrat începând din 1992. Ceea ce era de neimaginat în 1988 s-a întâmplat în 1995: a apărut ediţia românească a revistei BYTE. Iar eu eram redactorul-şef.

    Am avut în aceşti ani şansa să simt pe viu evoluţia interesului publicului: pe măsură ce PC-urile deveneau mai accesibile, interesul s-a mutat de la tehnologie la bricolaj: de la overclocking până la asamblarea unui întreg computer din componente. Apoi, când PC-urile au devenit un produs de larg consum, interesul s-a mutat spre partea de achiziţie, cu teste de performanţe, comparaţii etc. În cele din urmă, interesul a dispărut cu totul: computerul a devenit egalul frigiderului sau al maşinii de spălat. Nici măcar BYTE n-a făcut faţă acestei evoluţii şi în 1998 a dispărut, urmată de cea mai mare parte a revistelor de specialitate. Nu e trist, pentru că e firesc: exact la fel s-a întâmplat cu electronica în urmă cu câteva decenii.

    Chiar şi interesul meu a evoluat. Sunt, desigur, interesat de tehnologiile tangente cu meseria mea, însă mă interesează mai mult implicaţiile noilor tehnologii în societate, cultură şi, în cele din urmă, în viaţa de zi cu zi. Mă lovisem de referinţe la revista Wired, dar n-am avut ocazia să pun mâna pe ea. Am găsit-o întâmplător la un stand de presă în Amsterdam şi a fost dragoste la prima vedere. Vorbesc aici de obiectul fizic, pentru că este poate cea mai extravagantă tipăritură pe care am văzut-o – exact cum şi-o imaginau fondatorii: “O revistă care pare că ţi-a fost trimisă din viitor”. În interior nu apare nicio poză înfăţişând computere, telefoane sau alte produse. Pagini luxuriant ilustrate alternează cu zeci de pagini conţinând doar text.

    De fapt, nu este o revistă de sau despre tehnologie. Ideea de la care s-a pornit a fost în aparenţă simplă: cum ar fi văzut oare Marshall McLuhan evoluţia unui nou mediu de comunicare. Şi iată că, într-o vreme când presa scrisă piere, Wired împlineşte 20 de ani şi o duce tot mai bine.
    Totul a început la Amsterdam, unde un american pe nume Louis Rossetto şi prietena sa Jane Metcalfe lucrau la o firmă de traduceri şi colaborau la o revistă de specialitate. Rossetto a intuit că urmează o revoluţie tehnologică de amploare, aşa că a plănuit împreună cu Jane o revistă care să documenteze “cultura digitală” pe care o va genera.

    Au plecat înapoi în SUA să o pună în practică şi au creat împreună cu graficianul John Plunkett şi alţi prieteni un prototip. Dar n-au reuşit să convingă niciun investitor până când, în cele din urmă, s-au întâlnit cu Nicholas Negroponte, care a studiat proiectul şi le-a pus o întrebare scurtă: câţi bani vă trebuie? De aici lucrurile au început să se precipite şi în jurul proiectului au început să se adune nume grele, printre care John Perry Barlow, Kevin Kelly, Stewart Brand, Bruce Sterling, William Gibson.

    Primul număr a apărut în ianuarie 1993 şi a fost distribuit clandestin la MacWorld. A devenit celebră aproape instantaneu în rândul aşa-zişilor “digerati” din Vale şi apoi în lumea întreagă. Am adunat aproape un raft de Wired şi de fiecare dată când scot la întâmplare un număr găsesc un subiect care mai apoi s-a dovedit important. Este istoria vie a vremurilor noastre.

  • Cele mai controversate coperte de reviste din istorie – GALERIE FOTO

    De la manipulare la rasism, subiectul controversei diferă, dar toate au în comun dezbaterile şi publicitatea numeroase pe care le-au stârnit

  • Penthouse ofera 210 milioane de dolari pentru achizitia Playboy

    FriendFinder a lansat aceasta oferta la cateva zile dupa ce Hugh
    Hefner, fondatorul Playboy, a anuntat ca intentioneaza sa cumpere
    toate actiunile pe care nu le detine deja in cadrul companiei si sa
    o delisteze de la bursa.


    Cititi mai multe     pe www.mediafax.ro

  • Mario Garcia: Vor exista mereu ziare si reviste

    Mario Garcia, expert in design de publicatii print si online, a
    sustinut, marti, la Centrul Cultural American din Bucuresti, o
    prezentare si o dezbatere despre viitorul presei scrise si despre
    presa scrisa versus media online.

    Cititi mai multe pe www.medafax.ro

  • Rupert Murdoch: Jurnalismul este “o marfa scumpa.

    In prezent, seful News Corp incearca sa introduca taxe de
    accesare pentru continutul online al publicatiilor din portofoliu:
    The Times, The Sun si New York Post.
    Ideea, enuntata de magnat in nenumarate randuri, a fost sustinuta
    in cadrul unei conferinte organizate de autoritatile de
    reglementare in domeniul media


    Cititi mai multe     pe www.mediafax.ro

  • Daca va place glossy

    Sfarsitul anului 2007 si inceputul lui 2008 a insemnat aparitia a patru titluri noi pe piata revistelor up-market pentru femei – Harper’s Bazaar, Eve, InStyle si Marie Claire. Odata cu aparitia lor, numarul de reviste glossy up-market pentru femei s-a dublat, ceea ce ii face pe reprezentantii companiilor de publishing sa exprime pareri diferite in ceea ce priveste aglomerarea pietei. Els Loesberg, director general al Sanoma Hearst Romania, compania care editeaza revistele Cosmopolitan, Harper’s Bazaar si Marie Claire, spune ca piata revistelor are inca potential de crestere: “Piata de reviste nu este aglomerata deloc, cu totii avem inca cifre de tiraj mici. In primul trimestru, publicatiile noastre au crescut, desi s-au lansat nume noi”.

    O opinie diferita are Cristina Simion, directorul general al Edipresse Romania, grupul care editeaza revista Elle, cel mai cunoscut nume de pe aceasta piata. Ea considera ca acest segment este in Romania mult mai aglomerat decat in alte tari, atat raportat la marimea pietei, cat si la puterea de cumparare. “Sunt mai multe titluri internationale decat in piete cu potential mult mai mare, cum sunt de exemplu Polonia sau Ungaria. In mod clar, nu toate aceste titluri vor fi investitii profitabile, cel putin pe termen scurt si mediu”, spune ea, adaugand ca sunt editori care aleg sa lanseze titluri mai mult pentru imagine, profitul fiind mai putin important.

    “Piata este aglomerata atat timp cat ne comparam cu pietele vestice ca numar de titluri, dar ca venituri din publicitate si ca numar de cititori, suntem sub aceste piete”, afirma Cosmina Noaghea, directorul PubliMedia International, care editeaza The One.

    Daca pentru unii editori conteaza imaginea atunci cand lanseaza titluri noi, pentru altii un rol important il are intrarea unor branduri de lux internationale, care investesc in publicitate in revistele pentru femei. Printre marcile premium care s-au lansat de curand pe piata interna se numara LVMH, Christian Lacroix, Cacharel, Cavalli, Versace, Massimo Dutti. Lansarea unor astfel de branduri o face pe Els Loesberg sa declare ca o revista precum Marie Claire era necesara pentru clientii de publicitate. “Primul numar al revistei a avut aproximativ 80 de pagini cu reclame. Pentru advertiseri era timpul potrivit pentru o astfel de lansare, intrucat acestia prefera brandurile de publicatii internationale”, afirma Loesberg, adaugand ca este timpul potrivit si pentru lansarea Vogue, competitorul direct al Harpers’s Bazaar. Ea afirma ca la inceputul anului viitor va mai lansa inca trei titluri de reviste.

    Potrivit datelor Studiului National de Audienta din perioada ianuarie 2007- ianuarie 2008, revista cea mai citita a fost Cosmopolitan, cu 204.000 de cititori, dar in scadere cu 6,4% fata de perioada octombrie 2006-octombrie 2007, o alta revista importanta care a inregistrat mai putini cititori fiind Elle, care a scazut cu 2,3%, ajungand la 127.000 de cititori.

    Pe de alta parte, revista Tabu a crescut cu 2,5%, pana la 167.000 de cititori fata de perioada de studiu anterioara, in timp ce Tango a crescut cu 4,9%, la 64.000 de cititori.

    Cum se reflecta aceste date in investitiile in publicitate? Potrivit datelor AlfaCont, anul trecut investitiile in publicitate la rate card (investitiile brute fara discount) pentru Cosmopolitan, Elle, Tabu si The One au fost de aproximativ 15,5 milioane de euro, iar estimarile editorilor implicati variaza la randul lor in functie de numarul si de numele revistelor luate in considerare.

    Cosmina Noaghea considera ca anul trecut piata de reviste glossy up-market a fost de aproximativ noua milioane de euro, din aceasta suma sase milioane reprezentand veniturile nete din publicitate, iar trei milioane cele din vanzari.

    Revistele considerate de Cosmina Noaghea ca fiind up-market sunt Beau Monde, Elle, Tabu, Tango si The One. Ea spune ca The One a avut anul trecut incasari din publicitate de aproximativ 1 milion euro, pentru acest an estimand o crestere de 50%.

    Laura Cristescu, publisher de reviste lifestyle in cadrul grupului Realitatea-Catavencu, care editeaza revista Tabu, apreciaza ca din totalul investitiilor in publicitate pe piata de presa scrisa, pe care o evalueaza la aproximativ 88 de milioane de euro pentru anul 2007, pentru reviste s-au cheltuit aproximativ 30 de milioane de euro.

    Ea afirma ca din totalul pietei de 30 de milioane de euro, in jur de 15-20 de milioane de euro au fost investiti in publicatiile up-market pentru femei si estimeaza pentru acest an o crestere de 20%.

    Revistele luate in considerare de Laura Cristescu au fost Elle, Cosmopolitan, Glamour, Tabu, The One, Harper’s Bazaar si Beau Monde.

    Ruxandra Buha, buying director la Starcom Media Vest, divizia de media a grupului de comunicare Leo Burnett, evalueaza incasarile din publicitate ale revistelor glossy pe parcursul anului trecut la aproximativ 9 milioane de euro, titlurile la care se raporteaza fiind Elle, Cosmopolitan, Tabu si The One. Ea apreciaza ca Elle a avut incasari de circa 3,2 milioane de euro, Cosmopolitan – 2,4 milioane de euro, in timp ce Tabu si The One au avut fiecare aproximativ 1,5 milioane de euro.

    In ceea ce priveste perspectiva pentru acest an, daca Laura Cristescu crede intr-o crestere a sumelor din publicitate cu 20%, alte estimari sunt mult mai modeste. Maria Bucur, media account director la MindShare, agentia de media a grupului de comunicare Ogilvy, apreciaza ca valoarea investitiilor in publicitate pe piata de reviste glossy up-market pentru femei va ajunge anul acesta la 22,5 milioane de euro, cu aproximativ 2% mai mult fata de anul trecut, revistele la care se raporteaza fiind Beau Monde, Cosmopolitan, Elle, Glamour, Harper’s Bazaar, Tabu si The One. Reprezentanta agentiei de media MindShare considera ca cele mai mari incasari din publicitate in 2008 le vor avea Cosmopolitan, cu 2,5 milioane de euro, Elle, cu venituri de 1,9 milioane de euro, si Tabu, cu 1,3 milioane de euro