BusinessMagazin

Tag: reusita

  • Un business extrem de profitabil: Un tânăr român a pornit o afacere cu banii pe care îi dai pe o maşină. La scurt timp facea deja peste 1 milion de euro, cu numai 7 angajaţi

    Syswin Solutions este o companie românească de cercetare şi dezvoltare aplicată (applied research & development), înfiinţată acum 7 ani cu capital privat. Soluţiile integrate ale companiei sunt create de la nivelul de concept până la producţia de serie, atât hardware, cât şi software. „Viziunea din spatele companiei a fost aceea de a conecta mii de echipamente inteligente şi chiar mediul înconjurător într-o reţea virtual infinită, plecând de la câteva industrii ce au fost de interes şi considerate cu potenţial în decembrie 2012 de către fondatorul companiei”, explică Adrian Zărnescu, CTO al Syswin Solutions.

    Investiţia iniţială în 2012 a fost de numai 30.000 euro, însă compania a reuşit să se autofinanţeze relativ repede, atingând în 2016 o cifră de afaceri de 1,1 milioane euro din vânzarea de sisteme de monitorizare şi control, având la acel moment doar 7 angajaţi. La finalul anului 2016, odată cu demararea proiectului de cercetare finanţat din fonduri europene, echipa a crescut la peste 35 de ingineri, cercetători şi programatori; în prezent, Syswin Solutions are 41 de angajaţi.

    A pornit o companie cu banii pe care îi dai pe o maşină. La scurt timp facea deja peste 1 milion de euro, cu numai 7 angajaţi 

  • Tehnologia IoT, de la idee la produs

    Syswin Solutions este o companie românească de cercetare şi dezvoltare aplicată (applied research & development), înfiinţată acum 7 ani cu capital privat. Soluţiile integrate ale companiei sunt create de la nivelul de concept până la producţia de serie, atât hardware, cât şi software. „Viziunea din spatele companiei a fost aceea de a conecta mii de echipamente inteligente şi chiar mediul înconjurător într-o reţea virtual infinită, plecând de la câteva industrii ce au fost de interes şi considerate cu potenţial în decembrie 2012 de către fondatorul companiei”, explică Adrian Zărnescu, CTO al Syswin Solutions.

    Atenţia echipei Syswin a fost îndreptată, încă de la început, către protecţia mediului înconjurător şi susţinerea agriculturii de precizie prin intermediul tehnologiei IoT (Internet of Things). Înţelegând nevoia de finanţare pe termen lung a activităţii de cercetare privată, compania a accesat în 2016 o finanţare de 1 milion de euro din fonduri europene, cu ajutorul căreia a pus bazele propriei linii de micro-producţie electronică şi a lansat pe piaţă, la finalul anului 2018, patru soluţii IoT pentru agricultura de precizie, oraşe inteligente şi mediul înconjurător.

    Investiţia iniţială în 2012 a fost de numai 30.000 euro, însă compania a reuşit să se autofinanţeze relativ repede, atingând în 2016 o cifră de afaceri de 1,1 milioane euro din vânzarea de sisteme de monitorizare şi control, având la acel moment doar 7 angajaţi. La finalul anului 2016, odată cu demararea proiectului de cercetare finanţat din fonduri europene, echipa a crescut la peste 35 de ingineri, cercetători şi programatori; în prezent, Syswin Solutions are 41 de angajaţi.

    „Fiecare dintre soluţiile noastre şi-a propus să contribuie la rezolvarea unei probleme specifice industriei căreia i se adresează”, explică Adrian Zărnescu. „În agricultură, soluţia SysAgria oferă fermierilor, prin crearea de reţele de tip mesh LoRa (tehnologie care permite dispozitivelor comunicarea pe distanţe mari cu aplicaţii conectate la internet – n. red.), extinse pe suprafeţe de mii sau zeci de mii de hectare, informaţii vitale în timp real despre microclimatul pe care îl monitorizează cu o multitudine de senzori precum temperatura, umiditatea, precipitaţiile, radiaţia solară, direcţia şi viteza vântului, presiunea atmosferică, stratul de zăpadă şi altele – toate cu scopul de a oferi avertizări asupra riscului de apariţie a bolilor specifice culturilor extinse şi de estimare a producţiei pe regiunile cultivate.”

    Toate aceste informaţii, explică CTO-ul Syswin, îi oferă fermierului suportul de a decide rapid şi de a-şi planifica acţiunile bazându-se pe date. „Agricultura românească a evoluat în ultimii ani în direcţia adoptării de noi tehnnologii şi suntem convinşi de faptul că şi această tehnologie de ultimă generaţie va fi adoptată la scară largă.”

    Pentru monitorizarea nivelului de poluare urbană, compania a lansat o soluţie care măsoară în timp real toţi parametrii indicaţi prin Directiva Europeană 2008/50/EC, printre care se numără anumite particule în suspensie sau gaze precum dioxidul de carbon. Municipalităţile pot crea reţele extinse la nivelul oraşelor şi împrejurimilor pentru a monitoriza atât poluarea generată de trafic, cât şi cea generată de gropile de gunoi sau de surse industriale. 

    „Pentru corelarea nivelului de poluare cu traficul am creat o reţea integrată de staţii SmartAir City şi senzori magnetici SysTraffic instalaţi la o adâncime de până la 60 de centimetri sub stratul de uzură al carosabilului, prezentând astfel legătura directă între emisiile autovehiculelor şi evoluţia gazelor nocive la nivelul mediului urban, explică Zărnescu. „O astfel de soluţie, bazată pe senzori magnetici, are multiple avantaje precum instalarea facilă şi neafectarea acestora de către lucrările de reparaţie aduse covorului asfaltic.

    Anul acesta a reprezentat un moment important în evoluţia companiei, întrucât lansarea pe piaţă a patru noi soluţii complexe şi de ultimă generaţie din punctul de vedere al tehnologiilor utilizate a reprezentat un efort uman şi financiar şi greu de susţinut pentru o companie mică, spune Adrian Zărnescu. „Cu toate acestea, soluţia destinată agriculturii a obţinut încrederea unuia dintre cei mai importanţi fermieri români şi luna aceasta am finalizat punerea în funcţiune a celei mai mari reţele de tip mesh LoRa din România, pe o suprafaţă de peste 25.000 ha exploatate de grupul Cerealcom.”

    Al doilea moment important a avut loc în luna septembrie, când compania a obţinut finanţare pentru un alt proiect destinat agriculturii de precizie prin Horizon 2020, devenind a şaptea companie din România, de la lansarea acestui program în urmă cu opt ani, care beneficiază de susţinere financiară.

    Adrian Zărnescu nu consideră că a întâlnit, până în acest moment, obstacole „în adevăratul sens al cuvântului”, însă activitatea de cercetare şi dezvoltare aplicată presupune un timp extrem de scurt de la idee la valorificare, astfel încât inovaţia să îşi atingă scopul. „Drept urmare, efortul trebuie să fie permanent susţinut, gradul de noutate este foarte ridicat, iar curba de învăţare este foarte scurtă pentru întreaga echipă. Implicit, presiunea devine uneori extrem de mare. Datorită pasiunii pentru electronică şi inovare, presiunea a scos uneori la suprafaţă «diamante».”

    Zărnescu spune că şi-a propus ca activitatea de bază a companiei să rămână cercetarea şi dezvoltarea de soluţii proprietare cu focus pe agricultura de precizie şi mediu, „ceea ce va însemna extinderea departamentului intern destinat accesării de fonduri europene pentru cercetare şi consolidarea prezenţei acestor soluţii pe piaţa europeană prin intermediul parteneriatelor strategice”.

  • Povestea uneia dintre puţinele afaceri începute în perioada lui Ceauşescu şi care face profit şi în zilele noastre

    Povestea Petromidiei a început în perioada socialistă şi a continuat cu drumul către capitalism. Rafinăria A trecut prin crize financiare sau crize politice, dar a reuşit de fiecare dată să rămână în picioare. Petromidia a supravieţuit.

    Intrând pe platforma Petromidia, puţine sunt lucrurile care să-ţi sugereze că te afli în mijlocul unui proiect cu o vechime de doar patru decenii. Milioanele de tone de oţel care formează labirintul de ţevi şi instalaţii par să existe acolo dintotdeauna. Pe alocuri, clădiri noi din sticlă punctează faptul că Petromidia a trecut prin multe transformări, ajungând azi să fie privită ca una dintre cele mai performante rafinării din Europa.

    „Eu lucrez de 41 de ani şi sunt martorul ocular al evoluţiilor pozitive din 1979 şi până astăzi”, povesteşte Alexandru Nicolcioiu, unul dintre cei care au ajutat la ridicarea rafinăriei. El a fost director al rafinăriei din 1979 până în 2007 şi ocupă, în prezent, funcţia de adviser al CEO-ului KMG International, Zhanat Tussupbekov. „Dacă ar fi să facem o comparaţie între 1979 şi 2019, sunt practic două lumi paralele. Nimeni nu îşi poate închipui cum era atunci, când erau atât de multe probleme şi era atât de greu doar să menţii funcţionarea, faţă de cum este astăzi, când suntem complet automatizaţi, suntem pe pilot automat.”

    Petromidia este în prezent cea mai mare rafinărie din România, precum şi una dintre cele mai moderne şi complexe din regiunea Mării Negre. Rafinăria este operată de Rompetrol Rafinare, care mai are în portofoliu Vega Ploieşti, cea mai longevivă unitate de prelucrare – funcţionează de aproape 120 de ani – dar şi divizia de petrochimie, unicul producător de polimeri din ţară.

    Compania este deţinută de KMG International (54,63%; direct şi indirect) şi de statul român prin Ministerul Energiei (44,69%). Rompetrol este principala marcă a KMG International, grup deţinut de KazMunayGas, compania naţională de petrol şi gaze din Kazahstan. Cu 6.000 de angajaţi, KMG International Group activează în zona Mării Negre şi Marea Mediterană, fiind prezentă în 11 pieţe principale. Rompetrol are peste 1.100 de staţii de distribuţie a carburanţilor în patru ţări.

    Istoria Petromidia începe însă în 1975, odată cu semnarea decretului de înfiinţare a Întreprinderii Socialiste de Stat Combinatul Petrochimic Năvodari. Un nume lung pentru ambiţii mari.

    La mijlocul anilor 1970, zona din jurul oraşului Năvodari era practic o mlaştină. La acel moment 6.000 de oameni trăiau în Năvodari; spre finalul anilor ’80 numărul ajunsese la 26.000, iar astăzi populaţia se apropie de 40.000.

    Combinatul petrochimic urma să aibă o capacitate anuală de prelucrare de 3,5 milioane tone de ţiţei, la standarde ridicate pentru acea perioadă. Pentru construcţia rafinăriei a fost nevoie să se recupereze din mare 37 de hectare de teren. Timp de patru ani, între 1975 şi 1979, lucrările s-au derulat în ritm alert, pentru dezvoltarea unei rafinării care să se integreze în planul general de la acea vreme. Lucrările la combinat au durat 13 ani şi la ridicarea rafinăriei au pus umărul 5.000-6.000 de oameni.

    Prima instalaţie a fost pornită în 1979 – cea de distilare atmosferică; cu timpul, rafinăria a început să introducă în fluxul tehnologic tot mai multe instalaţii, inclusiv pe cele din Divizia de Petrochimie. De altfel, astăzi, Petromidia este unicul producător naţional de polietilene şi polipropilene.
    În anul 1989, Petromidia reuşea pentru a doua oară să depăşească pragul de 3,6 milioane de tone de materii prime procesate – era capacitatea proiectată cu aproape 15 ani înainte şi care integra Petromidia într-o reţea de rafinării menită să proceseze, cumulat, peste 30 de milioane de tone în fiecare an. A venit apoi anul 1990, iar transformările prin care trecea România au generat efecte serioase asupra sectorului industrial. Combinatul Petrochimic Midia a devenit Societatea Comercială Petromidia, 70% dintre acţiuni fiind deţinute de Fondul Proprietăţii de Stat, iar 30% de Fondul Proprietăţii Private. Rafinăria a trecut prin momente grele, salvarea venind în anul 1992.

    Atunci, Petromidia a avut posibilitatea să acceseze un credit de 50 de milioane de dolari garantat de către guvernul României şi de către Banca Naţională. Aceşti bani au ajutat la modernizarea unei părţi din rafinărie şi la retehnologizare, transformând rafinăria într-un obiectiv de mare importanţă.

    A urmat un moment de cotitură pentru Petromidia: după ce e trecută de guvern pe o listă a societăţilor ce trebuie lichidate, în 1998 Fondul Proprietăţii de Stat decide să scoată la vânzare pachetul de 65,3% deţinut la rafinărie. În ianuarie 1999, semnează un contract cu o societate din Turcia, prin care turcii acceptau să plătească peste 470 de milioane de dolari pentru acţiuni şi investiţii; compania rezistă însă doar câteva luni la Petromidia. În cele din urmă, Petromidia s-a privatizat, pachetul majoritar de acţiuni fiind preluat în anul 2000 de Grupul Rompetrol.

    În 2008, în urma unor investiţii de peste 40 milioane dolari, Rompetrol Rafinare începe producţia de benzină Euro 5; pentru prima dată în istorie, Petromidia depăşeşte pragul de 4 milioane de tone de ţiţei procesat.

    Trecerea la carburanţi de calitate superioară a fost realizată în mai multe etape: după modernizările făcute la începutul anilor 1990, rafinăria a început să producă din 1996 carburant Euro 2. La patru ani distanţă, din Petromidia au plecat carburanţi Euro 3, iar în 2005 a fost atins standardul de calitate Euro 4. În 2007, anul preluării de către KMG International, Petromidia a început să livreze intern carburanţi Euro 5, cu doi ani înainte de impunerile Comisiei Europene. Pasul a fost realizat ca urmare a măririi volumelor reactoarelor de peste trei ori. Carburantul Euro 5 (sub 10 părţi de sulf per milion) este îmbunătăţit şi optimizat constant, ca urmare a modernizării instalaţiilor din rafinărie.

    De la preluarea Rompetrol de către KazMunayGas, au fost realizate investiţii totale de peste 1,6 miliarde de dolari. Din această sumă, aproximativ un miliard de dolari a fost direcţionat către Petromidia, iar cel mai amplu proiect, în valoare de aproximativ 450 de milioane de dolari, a vizat modernizarea şi creşterea capacităţii procesate anual.

    Acest moment definitoriu pentru Petromidia s-a consemnat în 2012, odată cu finalizarea programului de creştere a capacităţii de la 3,5 milioane de tone la 5 milioane de tone pe an. Valoarea totală a investiţiilor a fost de 380 de milioane de dolari, iar numărul companiilor implicate în proiect a fost de 280.

    Patruzeci de ani mai târziu

    „Rafinăria Petromidia este, practic, inima activităţii noastre la nivel de grup. Se bazează pe stâlpi extrem de importanţi, care îi dau practic eficienţa pe care o vedem cu toţii astăzi: un acţionar extrem de puternic, care a fost alături de grup de la bun început în momentele grele şi care este alături de rafinărie şi astăzi; o echipă de specialişti unde se îmbină tinereţea cu maturitatea, unde se îmbină elanul cu entuziasmul; gradul de modernizare a rafinăriei, modul în care s-a investit – logic şi anticipând mişcările de piaţă; nu în ultimul rând, extrem de important, poziţionarea geografică a Petromidia”, subliniază Cătălin Dumitru, director de trading al grupului KMG International. „Este elementul cheie pentru grupul nostru şi aş îndrăzni să spun chiar pentru economia naţională, pentru că Petromidia reprezintă una dintre porţile de intrare a materiilor prime din industria energetică românească şi este de asemenea o rampă extrem de importantă pentru activitatea de export.”

    El spune că „această organizaţie complexă” funcţionează de câţiva ani la un ritm extrem de înalt. „În ultimii ani, peste 51 de milioane de tone de ţiţei – pentru că rafinăriile acestea trebuie hrănite, dacă îmi permiteţi metafora – au fost aprovizionate prin propriile facilităţi de descărcare. După cum ştiţi, rafinăria beneficiază de un port mobil în largul mării, ţiţeiul vine descărcat de pe vapoare pe o conductă submarină de aproape 10 kilometri şi care alimentează neîntrerupt, de peste 10 ani de zile, activitatea rafinăriei noastre într-un mod eficient.”

    Cătălin Dumitru explică faptul că portul poate primi vapoare cu până la 160.000 de tone, iar ritmul de descărcare – zi şi noapte, atunci când este cazul – ajunge până la 7.000 de metri cubi pe oră. „Toate aceste investiţii au fost făcute în mod judicios, au costat peste 120-130 de milioane de dolari la vremea respectivă, împreună cu facilităţile de descărcare. Rafinăria produce şi produce bine; prin capacitatea pe care o avem astăzi, putem teoretic să acoperim pste 60-70% din nivelul pieţei româneşti, din punctul de vedere al cererii de combustibil, întrucât este o piaţă liberă, este un joc al importului şi al exportului.”

    În afară de distribuţia realizată în România, prin intermediul propriei reţele de distribuţie a Rompetrol, compania comercializează importante cantităţi de produse albe pentru diverşi beneficiari şi exportă masiv în ţările în care există prezenţă Rompetrol – Bulgaria, Moldova, Georgia. „Exportăm în ţările din jurul bazinului Mării Negre – Ucraina, Turcia – sunt produse de calitate europeană şi care fac cinste activităţii din rafinărie”, spune Cătălin Dumitru. „Mai mult, prin rafinăria Vega suntem singurii producători de bitum, suntem producători de solvenţi, produse cu o căutare importantă pe piaţă şi care sunt comercializate pe teritoriul ţării şi în export. Toate aceste activităţi contribuie din plin la o angajare judicioasă a forţei de muncă, contribuie din plin la degajarea unor impozite şi taxe extrem de importante pentru funcţionarea corectă a economiei româneşti. Planurile pe care grupul nostru le are stabilite în continuare şi care vor duce la o mărire a producţiei, la o susţinere a calităţii vor contribui din plin la dezvoltarea economică a regiunii şi a grupului nostru.”

    Evoluţia rafinăriei devine evidentă când privim asupra modului în care a evoluat producţia: aproximativ 26 milioane de tone între 1979 şi 1989, ca parte a unui sistem centralizat de aprovizionare cu materii prime şi de comercializare a produselor finite; 23,2 milioane de tone între 1990 şi 2000, pe fondul tranziţiei la economia de piaţă; 22,6 milioane de tone între 2001 şi 2007, odată cu alinierea la standardele obligatorii şi crearea propriei reţele de distribuţie de carburanţi în România şi în regiune; 51 milioane de tone între 2008 şi 2018 după investiţii importante pentru modernizarea şi creşterea capacităţii de rafinare.

    KMG International este deţinută de Compania Naţională de Petrol şi Gaze din Kazahstan, KazMunayGas. În România, pe lângă Petromidia şi Vega Ploieşti, KMG International operează şi o vastă reţea de distribuţie a carburanţilor. Anul trecut, rafinăria din Năvodari a înregistrat 11 noi recorduri operaţionale, printre care producţia de benzine (1,36 milioane de tone) şi producţia de motorine (2,75 milioane de tone). „Petromidia este un pilon de dezvoltare a României, este un pilon de dezvoltare a sistemului de prelucrare din Kazahstan, pentru că atât rafinăria noastră cât şi cele trei din Kazahstan sunt practic integrate, colaborăm în ceea ce priveşte schimbul de experienţă”, adaugă Alexandru Nicolcioiu. „Nu sunt mulţi petrolişti în lume, dar petroliştii sunt oameni puternici, sunt oameni devotaţi.”

    Viitorul Petromidiei: Investiţii de miliarde de dolari

    Petromidia este, cu siguranţă, unul dintre cele mai importante active ale grupului Rompetrol şi chiar ale KazMunayGas. Kazahii au investit sume semnificative atât în rafinăria de la Năvodari, cât şi în celelalte unităţi operate, iar planurile de viitor includ investiţii de ordinul miliardelor de dolari.

    Aniversarea a patru decenii de existenţă a fost aşadar marcată atât de amintirea momentelor prin care a trecut rafinăria, cât şi de prezentarea intenţiilor pentru următoarea perioadă – în acest caz ani, nu decenii.

    Industria energetică este un sector în care investiţiile sunt mari, de milioane sau sute de milioane de euro, iar interesul tuturor părţilor implicate este ca acestea să genereze ulterior profit într-un mod sustenabil.

    Pentru a facilita aceste investiţii, KazMunayGas şi statul român au înfiinţat Fondul de Investiţii în Energie Kazah-Român în cea de-a doua parte a anului trecut. Mai exact, asocierea s-a realizat între KMG International şi Societatea de Administrare a Participaţiilor în Energie (SAPE), deţinută de Ministerul Energiei. Fondul a fost înfiinţat conform prevederilor memorandumului de înţelegere dintre statul român şi KMG International. Fondul kazah – român preconizează un nivel investiţional de aproximativ 1 miliard de dolari pe o durată de 7 ani.

    Contribuţia KMG International la capitalul fondului este de 150 milioane de dolari, iar o parte din aceasta, contribuţia statului român în valoare de 30 milioane de dolari, va fi achitată de către KMG International. KMG International deţine 80% din acţiunile fondului, iar statul român 20%. Principala prioritate a fondului vizează dezvoltarea proiectelor energetice, contribuind, astfel, la dezvoltarea sectorului energetic din România, precum şi la consolidarea securităţii energetice a ţării prin diversificarea surselor de aprovizionare cu petrol şi la consolidarea unui climat investiţional favorabil în România.

    Unul dintre proiectele vizate de fondul mixt de investiţii se referă la construcţia unei centrale de cogenerare (de producere combinată de energie electrică şi termică) pe platforma Petromidia, în parteneriat cu Uzina Termoelectrică Midia. Centrala de cogenerare va avea capacitatea de a alimenta cu energie atât oraşul Năvodari, cât şi rafinăria Petromidia. Valoarea investiţiei se ridică la 120 de milioane de dolari şi se estimează că proiectul va fi finalizat în patru ani din momentul demarării. Centrala termică în cogenerare ar urma să aducă o scădere a costului energiei electrice atât pentru rafinăria Petromidia, cât şi pentru oraşul Năvodari, potrivit reprezentanţilor KMG International.

    Un alt proiect se referă la extinderea cu aproximativ 80 de staţii a reţelei de benzinării pe piaţa locală. Noile staţii vor fi dezvoltate prin investiţii de tip greenfield, suma totală estimată ridicându-se la 100 de milioane de dolari.

    În ceea ce priveşte extinderea pe alte pieţe, Alexei Golovin, chief legal and corporate affairs la KMG International, a declarat recent că „există o strategie pas cu pas. Cu alte cuvinte, nu se intenţionează achiziţionarea unei reţele în altă ţară, pentru că asta ar îngreuna atingerea potenţialului maxim în statele în care Rompetrol activează deja. „În România încă trebuie să atingem o cotă de piaţă de 20%, a adăugat Golovin. El s-a referit la planurile companiei pentru următorii 3-5 ani. În 2020, Rompetrol intenţionează deschiderea a 20 de noi staţii de alimentare, fiecare dintre acestea având un cost de 1-1,2 milioane dolari.

    Tot în cadrul unei conferinţe de presă ţinute cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la înfiinţarea Petromidia, Alexei Golovin a declarat că s-a analizat posibilitatea de a creşte capacitatea de procesare până la aproximativ 10 milioane de tone pe an, iar costurile s-ar ridica la aproximativ 2 miliarde de dolari. Golovin nu a oferit un termen exact legat de începerea efectivă a lucrărilor sau de durata lor.

    Iniţial, pentru 2019, la nivelul Rompetrol Rafinare fusese aprobat un buget de investiţii de 63 de milioane dolari, din care peste 50 de milioane dolari urma să fie folosiţi pentru lucrări de imbunătăţire, mentenanţă şi conformare la principalele instalaţii din Petromidia.

    2018, anul recordurilor

    Petromidia a înregistrat 11 noi recorduri operaţionale, printre care niveluri istorice la materiile prime procesate, produse petroliere obţinute, randamentele produselor albe, producţia de benzine şi motorine, combustibilul pentru avioane şi gradul de utilizare a capacităţii de rafinare.
    Entitatea care operează rafinăria, Rompetrol Rafinare, a continuat şi în prima jumătate a acestui an să îşi majoreze rezultatele operaţionale; astfel, volumul total de materii prime procesate la nivelul rafinăriei Petromidia a depăşit în perioada ianuarie – iunie pragul de 3,1 milioane de tone. Estimările reprezentanţilor KMG International arată un volum total procesat, la finalul anului, de peste 6 milioane de tone, ceea ce ar reprezenta un nou record.

    Indepedent de activitatea operaţională, rezultatele financiare ale Rompetrol Rafinare au fost influenţate semnificativ de evoluţia factorilor externi. Volatilitatea contextului global, fluctuaţiile ridicate ale cotaţiilor de piaţă la materiile prime şi produsele finite, presiunea semnificativă asupra marjelor de rafinare şi deprecierea monedelor locale în raport cu dolarul (moneda de referinţă pentru ţiţei şi produsele petroliere) au condus la rezultatele în scădere. În acord cu evoluţia cotaţiilor la tiţei şi produse petroliere, cifra de afaceri brută consemnată de Rompetrol Rafinare a înregistrat o reducere de circa 4%, până la un nivel total de peste 2,5 miliarde dolari în primele şase luni ale anului, faţă de 2,6 miliarde dolari în perioada similară din 2018.

    Pe fondul extinderii segmentului de distribuţie a carburanţilor pe plan intern, dar şi al cererii de produse petroliere, compania şi-a majorat în prima jumătate a anului cu 10% livrările în România, aceasta fiind şi principala sa piaţă de desfacere. În acelaşi timp, diviziile de rafinare şi petrochimie au reuşit să exporte aproape 1,4 milioane de tone de produse petroliere, în uşoară scădere faţă de volumul exportat în perioada similară a anului trecut. În primul semestru al anului, Rompetrol Rafinare a virat peste 728 milioane dolari către bugetul de stat. În 2018, aportul companiei la buget s-a ridicat la 1,5 miliarde dolari.

    În ceea ce priveşte zona de rafinare, compania a realizat o cifră de afaceri brută de 2,15 miliarde dolari în primul semestru al anului, în scădere cu aproximativ 4% comparativ cu semestrul I din 2018. Pe de altă parte, profitul operaţional a fost înjumătăţit în prima jumătate a acestui an la aproape 38 de milioane de dolari, ca urmare a marjei brute de rafinare în scădere cu peste 38%. În perioada ianuarie – iunie, rafinăria Petromidia şi-a îmbunătăţit rezultatele operaţionale, ajungând la 3,1 milioane de tone materii prime procesate şi un randament al produselor albe obţinute de 86,2%. De asemenea, a fost atins un record istoric în ceea ce priveşte producţia de carburant pentru aviaţie (Jet A1), ca rezultat al optimizărilor, reţetei îmbunătăţite şi minimizării nivelulul de jet în amestecurile de motorină.

    În prima jumătate a acestui an, vânzările de carburanţi au înregistrat creşteri semnificative pe plan intern, de la 1,08 milioane de tone în primul semestru din 2019, la 1,19 milioane de tone în aceeaşi perioadă a acestui an. În acceaşi perioadă, rafinăria Petromidia a obţinut circa 2,43 milioane tone carburanţi, din care peste 67% au fost carburanţi diesel şi cel special pentru aviaţie – jet A1.

    Unul dintre motivele cărora li se datorează evoluţia pozitivă a Rompetrol Rafinare este procesul de implementare a primei etape a Advanced Process Control (APC), o soluţie digitală care va permite îmbunătăţirea activităţilor de producţie din rafinăria Petromidia Năvodari. Cu un cost estimat de circa 4 milioane dolari, APC este un soft complex de control predictiv al instalaţiilor şi al fluxurilor operaţionale şi urmăreşte identificarea punctelor optime pentru creşterea capacităţilor, îmbunătăţirea calităţii produselor, reducerea consumului de energie şi un control mai strict al parametrilor-cheie. Programul de implementare a APC la nivelul întregii rafinării a fost împărţit în patru etape importante în funcţie de complexitatea fluxurilor tehnologice, termenul de finalizare a acestuia fiind finele lui 2020.

  • Povestea uneia dintre puţinele afaceri începute în perioada lui Ceauşescu şi care face profit şi în zilele noastre

    Povestea Petromidiei a început în perioada socialistă şi a continuat cu drumul către capitalism. Rafinăria A trecut prin crize financiare sau crize politice, dar a reuşit de fiecare dată să rămână în picioare. Petromidia a supravieţuit.

    Intrând pe platforma Petromidia, puţine sunt lucrurile care să-ţi sugereze că te afli în mijlocul unui proiect cu o vechime de doar patru decenii. Milioanele de tone de oţel care formează labirintul de ţevi şi instalaţii par să existe acolo dintotdeauna. Pe alocuri, clădiri noi din sticlă punctează faptul că Petromidia a trecut prin multe transformări, ajungând azi să fie privită ca una dintre cele mai performante rafinării din Europa.

    „Eu lucrez de 41 de ani şi sunt martorul ocular al evoluţiilor pozitive din 1979 şi până astăzi”, povesteşte Alexandru Nicolcioiu, unul dintre cei care au ajutat la ridicarea rafinăriei. El a fost director al rafinăriei din 1979 până în 2007 şi ocupă, în prezent, funcţia de adviser al CEO-ului KMG International, Zhanat Tussupbekov. „Dacă ar fi să facem o comparaţie între 1979 şi 2019, sunt practic două lumi paralele. Nimeni nu îşi poate închipui cum era atunci, când erau atât de multe probleme şi era atât de greu doar să menţii funcţionarea, faţă de cum este astăzi, când suntem complet automatizaţi, suntem pe pilot automat.”

    Petromidia este în prezent cea mai mare rafinărie din România, precum şi una dintre cele mai moderne şi complexe din regiunea Mării Negre. Rafinăria este operată de Rompetrol Rafinare, care mai are în portofoliu Vega Ploieşti, cea mai longevivă unitate de prelucrare – funcţionează de aproape 120 de ani – dar şi divizia de petrochimie, unicul producător de polimeri din ţară.

    Compania este deţinută de KMG International (54,63%; direct şi indirect) şi de statul român prin Ministerul Energiei (44,69%). Rompetrol este principala marcă a KMG International, grup deţinut de KazMunayGas, compania naţională de petrol şi gaze din Kazahstan. Cu 6.000 de angajaţi, KMG International Group activează în zona Mării Negre şi Marea Mediterană, fiind prezentă în 11 pieţe principale. Rompetrol are peste 1.100 de staţii de distribuţie a carburanţilor în patru ţări.

    Istoria Petromidia începe însă în 1975, odată cu semnarea decretului de înfiinţare a Întreprinderii Socialiste de Stat Combinatul Petrochimic Năvodari. Un nume lung pentru ambiţii mari.

    La mijlocul anilor 1970, zona din jurul oraşului Năvodari era practic o mlaştină. La acel moment 6.000 de oameni trăiau în Năvodari; spre finalul anilor ’80 numărul ajunsese la 26.000, iar astăzi populaţia se apropie de 40.000.

    Combinatul petrochimic urma să aibă o capacitate anuală de prelucrare de 3,5 milioane tone de ţiţei, la standarde ridicate pentru acea perioadă. Pentru construcţia rafinăriei a fost nevoie să se recupereze din mare 37 de hectare de teren. Timp de patru ani, între 1975 şi 1979, lucrările s-au derulat în ritm alert, pentru dezvoltarea unei rafinării care să se integreze în planul general de la acea vreme. Lucrările la combinat au durat 13 ani şi la ridicarea rafinăriei au pus umărul 5.000-6.000 de oameni.

    Prima instalaţie a fost pornită în 1979 – cea de distilare atmosferică; cu timpul, rafinăria a început să introducă în fluxul tehnologic tot mai multe instalaţii, inclusiv pe cele din Divizia de Petrochimie. De altfel, astăzi, Petromidia este unicul producător naţional de polietilene şi polipropilene.
    În anul 1989, Petromidia reuşea pentru a doua oară să depăşească pragul de 3,6 milioane de tone de materii prime procesate – era capacitatea proiectată cu aproape 15 ani înainte şi care integra Petromidia într-o reţea de rafinării menită să proceseze, cumulat, peste 30 de milioane de tone în fiecare an. A venit apoi anul 1990, iar transformările prin care trecea România au generat efecte serioase asupra sectorului industrial. Combinatul Petrochimic Midia a devenit Societatea Comercială Petromidia, 70% dintre acţiuni fiind deţinute de Fondul Proprietăţii de Stat, iar 30% de Fondul Proprietăţii Private. Rafinăria a trecut prin momente grele, salvarea venind în anul 1992.

    Atunci, Petromidia a avut posibilitatea să acceseze un credit de 50 de milioane de dolari garantat de către guvernul României şi de către Banca Naţională. Aceşti bani au ajutat la modernizarea unei părţi din rafinărie şi la retehnologizare, transformând rafinăria într-un obiectiv de mare importanţă.

    A urmat un moment de cotitură pentru Petromidia: după ce e trecută de guvern pe o listă a societăţilor ce trebuie lichidate, în 1998 Fondul Proprietăţii de Stat decide să scoată la vânzare pachetul de 65,3% deţinut la rafinărie. În ianuarie 1999, semnează un contract cu o societate din Turcia, prin care turcii acceptau să plătească peste 470 de milioane de dolari pentru acţiuni şi investiţii; compania rezistă însă doar câteva luni la Petromidia. În cele din urmă, Petromidia s-a privatizat, pachetul majoritar de acţiuni fiind preluat în anul 2000 de Grupul Rompetrol.

    În 2008, în urma unor investiţii de peste 40 milioane dolari, Rompetrol Rafinare începe producţia de benzină Euro 5; pentru prima dată în istorie, Petromidia depăşeşte pragul de 4 milioane de tone de ţiţei procesat.

    Trecerea la carburanţi de calitate superioară a fost realizată în mai multe etape: după modernizările făcute la începutul anilor 1990, rafinăria a început să producă din 1996 carburant Euro 2. La patru ani distanţă, din Petromidia au plecat carburanţi Euro 3, iar în 2005 a fost atins standardul de calitate Euro 4. În 2007, anul preluării de către KMG International, Petromidia a început să livreze intern carburanţi Euro 5, cu doi ani înainte de impunerile Comisiei Europene. Pasul a fost realizat ca urmare a măririi volumelor reactoarelor de peste trei ori. Carburantul Euro 5 (sub 10 părţi de sulf per milion) este îmbunătăţit şi optimizat constant, ca urmare a modernizării instalaţiilor din rafinărie.

    De la preluarea Rompetrol de către KazMunayGas, au fost realizate investiţii totale de peste 1,6 miliarde de dolari. Din această sumă, aproximativ un miliard de dolari a fost direcţionat către Petromidia, iar cel mai amplu proiect, în valoare de aproximativ 450 de milioane de dolari, a vizat modernizarea şi creşterea capacităţii procesate anual.

    Acest moment definitoriu pentru Petromidia s-a consemnat în 2012, odată cu finalizarea programului de creştere a capacităţii de la 3,5 milioane de tone la 5 milioane de tone pe an. Valoarea totală a investiţiilor a fost de 380 de milioane de dolari, iar numărul companiilor implicate în proiect a fost de 280.

    Patruzeci de ani mai târziu

    „Rafinăria Petromidia este, practic, inima activităţii noastre la nivel de grup. Se bazează pe stâlpi extrem de importanţi, care îi dau practic eficienţa pe care o vedem cu toţii astăzi: un acţionar extrem de puternic, care a fost alături de grup de la bun început în momentele grele şi care este alături de rafinărie şi astăzi; o echipă de specialişti unde se îmbină tinereţea cu maturitatea, unde se îmbină elanul cu entuziasmul; gradul de modernizare a rafinăriei, modul în care s-a investit – logic şi anticipând mişcările de piaţă; nu în ultimul rând, extrem de important, poziţionarea geografică a Petromidia”, subliniază Cătălin Dumitru, director de trading al grupului KMG International. „Este elementul cheie pentru grupul nostru şi aş îndrăzni să spun chiar pentru economia naţională, pentru că Petromidia reprezintă una dintre porţile de intrare a materiilor prime din industria energetică românească şi este de asemenea o rampă extrem de importantă pentru activitatea de export.”

    El spune că „această organizaţie complexă” funcţionează de câţiva ani la un ritm extrem de înalt. „În ultimii ani, peste 51 de milioane de tone de ţiţei – pentru că rafinăriile acestea trebuie hrănite, dacă îmi permiteţi metafora – au fost aprovizionate prin propriile facilităţi de descărcare. După cum ştiţi, rafinăria beneficiază de un port mobil în largul mării, ţiţeiul vine descărcat de pe vapoare pe o conductă submarină de aproape 10 kilometri şi care alimentează neîntrerupt, de peste 10 ani de zile, activitatea rafinăriei noastre într-un mod eficient.”

    Cătălin Dumitru explică faptul că portul poate primi vapoare cu până la 160.000 de tone, iar ritmul de descărcare – zi şi noapte, atunci când este cazul – ajunge până la 7.000 de metri cubi pe oră. „Toate aceste investiţii au fost făcute în mod judicios, au costat peste 120-130 de milioane de dolari la vremea respectivă, împreună cu facilităţile de descărcare. Rafinăria produce şi produce bine; prin capacitatea pe care o avem astăzi, putem teoretic să acoperim pste 60-70% din nivelul pieţei româneşti, din punctul de vedere al cererii de combustibil, întrucât este o piaţă liberă, este un joc al importului şi al exportului.”

    În afară de distribuţia realizată în România, prin intermediul propriei reţele de distribuţie a Rompetrol, compania comercializează importante cantităţi de produse albe pentru diverşi beneficiari şi exportă masiv în ţările în care există prezenţă Rompetrol – Bulgaria, Moldova, Georgia. „Exportăm în ţările din jurul bazinului Mării Negre – Ucraina, Turcia – sunt produse de calitate europeană şi care fac cinste activităţii din rafinărie”, spune Cătălin Dumitru. „Mai mult, prin rafinăria Vega suntem singurii producători de bitum, suntem producători de solvenţi, produse cu o căutare importantă pe piaţă şi care sunt comercializate pe teritoriul ţării şi în export. Toate aceste activităţi contribuie din plin la o angajare judicioasă a forţei de muncă, contribuie din plin la degajarea unor impozite şi taxe extrem de importante pentru funcţionarea corectă a economiei româneşti. Planurile pe care grupul nostru le are stabilite în continuare şi care vor duce la o mărire a producţiei, la o susţinere a calităţii vor contribui din plin la dezvoltarea economică a regiunii şi a grupului nostru.”

    Evoluţia rafinăriei devine evidentă când privim asupra modului în care a evoluat producţia: aproximativ 26 milioane de tone între 1979 şi 1989, ca parte a unui sistem centralizat de aprovizionare cu materii prime şi de comercializare a produselor finite; 23,2 milioane de tone între 1990 şi 2000, pe fondul tranziţiei la economia de piaţă; 22,6 milioane de tone între 2001 şi 2007, odată cu alinierea la standardele obligatorii şi crearea propriei reţele de distribuţie de carburanţi în România şi în regiune; 51 milioane de tone între 2008 şi 2018 după investiţii importante pentru modernizarea şi creşterea capacităţii de rafinare.

    KMG International este deţinută de Compania Naţională de Petrol şi Gaze din Kazahstan, KazMunayGas. În România, pe lângă Petromidia şi Vega Ploieşti, KMG International operează şi o vastă reţea de distribuţie a carburanţilor. Anul trecut, rafinăria din Năvodari a înregistrat 11 noi recorduri operaţionale, printre care producţia de benzine (1,36 milioane de tone) şi producţia de motorine (2,75 milioane de tone). „Petromidia este un pilon de dezvoltare a României, este un pilon de dezvoltare a sistemului de prelucrare din Kazahstan, pentru că atât rafinăria noastră cât şi cele trei din Kazahstan sunt practic integrate, colaborăm în ceea ce priveşte schimbul de experienţă”, adaugă Alexandru Nicolcioiu. „Nu sunt mulţi petrolişti în lume, dar petroliştii sunt oameni puternici, sunt oameni devotaţi.”

    Viitorul Petromidiei: Investiţii de miliarde de dolari

    Petromidia este, cu siguranţă, unul dintre cele mai importante active ale grupului Rompetrol şi chiar ale KazMunayGas. Kazahii au investit sume semnificative atât în rafinăria de la Năvodari, cât şi în celelalte unităţi operate, iar planurile de viitor includ investiţii de ordinul miliardelor de dolari.

    Aniversarea a patru decenii de existenţă a fost aşadar marcată atât de amintirea momentelor prin care a trecut rafinăria, cât şi de prezentarea intenţiilor pentru următoarea perioadă – în acest caz ani, nu decenii.

    Industria energetică este un sector în care investiţiile sunt mari, de milioane sau sute de milioane de euro, iar interesul tuturor părţilor implicate este ca acestea să genereze ulterior profit într-un mod sustenabil.

    Pentru a facilita aceste investiţii, KazMunayGas şi statul român au înfiinţat Fondul de Investiţii în Energie Kazah-Român în cea de-a doua parte a anului trecut. Mai exact, asocierea s-a realizat între KMG International şi Societatea de Administrare a Participaţiilor în Energie (SAPE), deţinută de Ministerul Energiei. Fondul a fost înfiinţat conform prevederilor memorandumului de înţelegere dintre statul român şi KMG International. Fondul kazah – român preconizează un nivel investiţional de aproximativ 1 miliard de dolari pe o durată de 7 ani.

    Contribuţia KMG International la capitalul fondului este de 150 milioane de dolari, iar o parte din aceasta, contribuţia statului român în valoare de 30 milioane de dolari, va fi achitată de către KMG International. KMG International deţine 80% din acţiunile fondului, iar statul român 20%. Principala prioritate a fondului vizează dezvoltarea proiectelor energetice, contribuind, astfel, la dezvoltarea sectorului energetic din România, precum şi la consolidarea securităţii energetice a ţării prin diversificarea surselor de aprovizionare cu petrol şi la consolidarea unui climat investiţional favorabil în România.

    Unul dintre proiectele vizate de fondul mixt de investiţii se referă la construcţia unei centrale de cogenerare (de producere combinată de energie electrică şi termică) pe platforma Petromidia, în parteneriat cu Uzina Termoelectrică Midia. Centrala de cogenerare va avea capacitatea de a alimenta cu energie atât oraşul Năvodari, cât şi rafinăria Petromidia. Valoarea investiţiei se ridică la 120 de milioane de dolari şi se estimează că proiectul va fi finalizat în patru ani din momentul demarării. Centrala termică în cogenerare ar urma să aducă o scădere a costului energiei electrice atât pentru rafinăria Petromidia, cât şi pentru oraşul Năvodari, potrivit reprezentanţilor KMG International.

    Un alt proiect se referă la extinderea cu aproximativ 80 de staţii a reţelei de benzinării pe piaţa locală. Noile staţii vor fi dezvoltate prin investiţii de tip greenfield, suma totală estimată ridicându-se la 100 de milioane de dolari.

    În ceea ce priveşte extinderea pe alte pieţe, Alexei Golovin, chief legal and corporate affairs la KMG International, a declarat recent că „există o strategie pas cu pas. Cu alte cuvinte, nu se intenţionează achiziţionarea unei reţele în altă ţară, pentru că asta ar îngreuna atingerea potenţialului maxim în statele în care Rompetrol activează deja. „În România încă trebuie să atingem o cotă de piaţă de 20%, a adăugat Golovin. El s-a referit la planurile companiei pentru următorii 3-5 ani. În 2020, Rompetrol intenţionează deschiderea a 20 de noi staţii de alimentare, fiecare dintre acestea având un cost de 1-1,2 milioane dolari.

    Tot în cadrul unei conferinţe de presă ţinute cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la înfiinţarea Petromidia, Alexei Golovin a declarat că s-a analizat posibilitatea de a creşte capacitatea de procesare până la aproximativ 10 milioane de tone pe an, iar costurile s-ar ridica la aproximativ 2 miliarde de dolari. Golovin nu a oferit un termen exact legat de începerea efectivă a lucrărilor sau de durata lor.

    Iniţial, pentru 2019, la nivelul Rompetrol Rafinare fusese aprobat un buget de investiţii de 63 de milioane dolari, din care peste 50 de milioane dolari urma să fie folosiţi pentru lucrări de imbunătăţire, mentenanţă şi conformare la principalele instalaţii din Petromidia.

    2018, anul recordurilor

    Petromidia a înregistrat 11 noi recorduri operaţionale, printre care niveluri istorice la materiile prime procesate, produse petroliere obţinute, randamentele produselor albe, producţia de benzine şi motorine, combustibilul pentru avioane şi gradul de utilizare a capacităţii de rafinare.
    Entitatea care operează rafinăria, Rompetrol Rafinare, a continuat şi în prima jumătate a acestui an să îşi majoreze rezultatele operaţionale; astfel, volumul total de materii prime procesate la nivelul rafinăriei Petromidia a depăşit în perioada ianuarie – iunie pragul de 3,1 milioane de tone. Estimările reprezentanţilor KMG International arată un volum total procesat, la finalul anului, de peste 6 milioane de tone, ceea ce ar reprezenta un nou record.

    Indepedent de activitatea operaţională, rezultatele financiare ale Rompetrol Rafinare au fost influenţate semnificativ de evoluţia factorilor externi. Volatilitatea contextului global, fluctuaţiile ridicate ale cotaţiilor de piaţă la materiile prime şi produsele finite, presiunea semnificativă asupra marjelor de rafinare şi deprecierea monedelor locale în raport cu dolarul (moneda de referinţă pentru ţiţei şi produsele petroliere) au condus la rezultatele în scădere. În acord cu evoluţia cotaţiilor la tiţei şi produse petroliere, cifra de afaceri brută consemnată de Rompetrol Rafinare a înregistrat o reducere de circa 4%, până la un nivel total de peste 2,5 miliarde dolari în primele şase luni ale anului, faţă de 2,6 miliarde dolari în perioada similară din 2018.

    Pe fondul extinderii segmentului de distribuţie a carburanţilor pe plan intern, dar şi al cererii de produse petroliere, compania şi-a majorat în prima jumătate a anului cu 10% livrările în România, aceasta fiind şi principala sa piaţă de desfacere. În acelaşi timp, diviziile de rafinare şi petrochimie au reuşit să exporte aproape 1,4 milioane de tone de produse petroliere, în uşoară scădere faţă de volumul exportat în perioada similară a anului trecut. În primul semestru al anului, Rompetrol Rafinare a virat peste 728 milioane dolari către bugetul de stat. În 2018, aportul companiei la buget s-a ridicat la 1,5 miliarde dolari.

    În ceea ce priveşte zona de rafinare, compania a realizat o cifră de afaceri brută de 2,15 miliarde dolari în primul semestru al anului, în scădere cu aproximativ 4% comparativ cu semestrul I din 2018. Pe de altă parte, profitul operaţional a fost înjumătăţit în prima jumătate a acestui an la aproape 38 de milioane de dolari, ca urmare a marjei brute de rafinare în scădere cu peste 38%. În perioada ianuarie – iunie, rafinăria Petromidia şi-a îmbunătăţit rezultatele operaţionale, ajungând la 3,1 milioane de tone materii prime procesate şi un randament al produselor albe obţinute de 86,2%. De asemenea, a fost atins un record istoric în ceea ce priveşte producţia de carburant pentru aviaţie (Jet A1), ca rezultat al optimizărilor, reţetei îmbunătăţite şi minimizării nivelulul de jet în amestecurile de motorină.

    În prima jumătate a acestui an, vânzările de carburanţi au înregistrat creşteri semnificative pe plan intern, de la 1,08 milioane de tone în primul semestru din 2019, la 1,19 milioane de tone în aceeaşi perioadă a acestui an. În acceaşi perioadă, rafinăria Petromidia a obţinut circa 2,43 milioane tone carburanţi, din care peste 67% au fost carburanţi diesel şi cel special pentru aviaţie – jet A1.

    Unul dintre motivele cărora li se datorează evoluţia pozitivă a Rompetrol Rafinare este procesul de implementare a primei etape a Advanced Process Control (APC), o soluţie digitală care va permite îmbunătăţirea activităţilor de producţie din rafinăria Petromidia Năvodari. Cu un cost estimat de circa 4 milioane dolari, APC este un soft complex de control predictiv al instalaţiilor şi al fluxurilor operaţionale şi urmăreşte identificarea punctelor optime pentru creşterea capacităţilor, îmbunătăţirea calităţii produselor, reducerea consumului de energie şi un control mai strict al parametrilor-cheie. Programul de implementare a APC la nivelul întregii rafinării a fost împărţit în patru etape importante în funcţie de complexitatea fluxurilor tehnologice, termenul de finalizare a acestuia fiind finele lui 2020.

  • Tratament rapid pentru un website în câţiva paşi

    „Totul a pornit de la identificarea nevoii persoanelor fără niciun fel de abilităţi în zona tech de a avea acces la un web builder simplu şi accesibil. Foarte repede s-a conturat ideea de a oferi o platformă de business pentru antreprenorii şi companiile care doresc să-şi dezvolte prezenţa online a propriei afaceri”, povesteşte Adrian Pătraşcu, administrator şi director IT în cadrul Q Bis Consult SRL. De profesie inginer software, specializat pe tehnologia cloud, el a înfiinţat compania Q Bis în 2003, iar ulterior i s-au alăturat doi parteneri de business – Dan Zaharescu (arhitect software) şi Lucian Tudose (medic). Dată fiind experienţa lui Adrian Pătraşcu în domeniul farmaceutic, primele soluţii software dezvoltate de Q Bis s-au adresat acestei industrii, fiind aplicaţii de tip CRM (Customer Relationship Management) dedicate. Astfel, compania activează de 16 ani pe aceste segment de piaţă nişat: soluţii software de tip CRM dedicate jucătorilor din industria farma. 
    „Activând în nişa dezvoltării de soluţii pentru industria farma, dezvoltarea businessului a fost mereu concentrată pe oferirea de soluţii la un nivel de securitate înalt şi de  performanţă. Am preferat să mergem mai degrabă pe consolidare decât pe dezvoltare, tocmai pentru a ne păstra în top cu soluţiile noastre”, a punctat antreprenorul.
    Echipa Q Bis s-a adaptat continuu la noile tehnologii, în condiţiile în care piaţa de profil este extrem de dinamică, iar sensibilitatea şi nevoia de acurateţe a datelor cu care clienţii săi lucrează au impus un „update” perpetuu din punct de vedere tehnologic. Colaborând încă de la înfiinţare cu mari companii farmaceutice globale, Q Bis este astăzi unul dintre jucătorii cu experienţă la nivel internaţional pe segmentul aplicaţiilor de tip CRM dedicate industriei farma.
    „Compania funcţionează ca un laborator de dezvoltare a noilor tehnologii. Domeniul în care activăm este unul extrem de dinamic. Ce este azi tehnologie de top mâine poate fi deja învechit. Apar noi jucători, generaţiile tinere sunt obişnuite cu inovaţia, cresc cu alte nevoi şi aşteptări din partea dezvoltatorilor de soluţii. Cele mai multe provocări au venit mai degrabă pe zona birocratică a dezvoltării businessului, mai puţin pe direcţia dezvoltării tehnologiilor cu care lucrăm, unde echipa a fost mereu cel puţin «up to date»”, a subliniat Adrian Pătraşcu. 
    Q Bis are dezvoltate două categorii de produse: agenda CRM, care se adresează companiilor farmaceutice, şi registrele de pacienţi, orientate către societăţile medicale. Astfel, majoritatea clienţilor companiei sunt multinaţionale care activează în domeniul farma şi medical. După experienţa acumulată pe segmentul aplicaţiilor CRM pentru industria farma, compania a „simţit” o oportunitate de business şi dezvoltare pe zona platformelor pentru crearea rapidă de website-uri de către persoanele fără cunoştinţe de programare sau abilităţi tehnice avansate.
    „În urmă cu doi ani am testat o variantă destul de simplă a builderului şi interesul a fost peste aşteptări, mai ales pe pieţele emergente – Asia, Africa, America de Sud”, a precizat antreprenorul. Noua direcţie de dezvoltare a companiei – platforma WebDo, a atras şi noi investiţii, nu doar din partea Q Bis, ci şi fonduri europene. Astfel, investiţia totală necesară pentru dezvoltarea platformei s-a ridicat la 4 milioane de lei, din care 2,5 milioane de lei au provenit din fonduri europene prin intermediul programului de Instrumente Structurale 2014-2020.
    „Am fost conştienţi că dezvoltarea aplicaţiei la nivelul pe care ni-l doream va presupune alocarea de resurse semnificative, iar acum cinci ani, când am aplicat pentru aceste fonduri, nu existau prea multe variante de susţinere a proiectelor de cercetare şi de dezvoltare. În domeniul IT, cele mai multe proiecte se dezvoltă prin împrumuturi sau sunt finanţate direct de către compania care va beneficia de soluţia respectivă”, a menţionat el. Ce este însă mai exact platforma WebDo şi ce se poate face prin intermediul ei? WebDo este o soluţie integrată pentru prezenţa online a unui business, clienţii având la dispoziţie domeniu, hosting, blog, analiza traficului şi a conţinutului, aplicaţii de marketing – newsletter, sondaje, aplicaţii de suport – eDetailing, plus o echipă de designeri dedicată. „Cu o interfaţă user-friendly, WebDo poate gestiona complet atât crearea unui site, cât şi trimiterea de newslettere, prezentări personalizare în sistem eDetailing sau crearea de sondaje astfel încât beneficiarul să aibă o imagine completă şi complexă a businessului său. În plus, site-urile create prin platforma WebDo sunt optimizate SEO şi vin cu variantă mobile-friendly integrată, indiferent de template-urile create, fiind uşor de urmărit şi de gestionat de pe orice ecran”, a explicat Adrian Pătraşcu, adăugând că utilizatorii pot avea acces şi pot gestiona orice aplicaţie disponibilă pe WebDo din acelaşi cont.
    „Nu ai nevoie de import de bază de date, nu este necesar să schimbi aplicaţiile sau să le sincronizezi, iar tehnologiile dezvoltate sunt toate în cloud – site-ul poate fi live imediat după ce a fost creat, iar nivelul de securitate este ridicat.”
    Platforma WebDo este disponibilă într-o versiune gratuită prin intermediul căreia utilizatorii, care nu trebuie să aibă competenţe tehnice, pot crea un website rapid şi pot testa o parte din funcţionalităţile platformei. Pentru a avea acces complet la toate funcţionalităţile, WebDo are şi o versiune „pro“ al cărei cost este de 24 de dolari pe lună.
    Atât din punctul de vedere al tarifului, cât şi al instrumentelor de marketing integrate în platformă, WebDo concurează cu soluţii similare cunoscute la nivel internaţional precum WordPress (versiunea WordPress.com) sau Wix.
    „Ştiam că acest proiect va însemna alocarea unor resurse importante, însă am considerat că este un proiect care va face diferenţa în piaţă, mai ales la nivel internaţional. Credem că WebDo, în varianta de azi, cu facilităţile sale şi uşurinţa în utilizare va câştiga destul de repede teren pe piaţa internaţională. Estimăm că vom atinge 3.000 de clienţi plătitori în primul an de la lansare şi cu siguranţă mult mai mulţi abonaţi pentru versiunea gratuită”, a afirmat fondatorul şi directorul de IT al Q Bis Consult SRL.
    Platforma WebDo a fost lansată recent, fiind disponibilă la nivel global, inclusiv în România, însă ţinta principală va fi pentru început reprezentată de pieţele emergente precum cele din Asia, Africa şi American de Sud.
    „Cu toate că ne dorim ca interesul de pe piaţa locală să fie unul cât mai mare, suntem conştienţi de faptul că România şi, în general, ţările din Uniunea Europeană sunt pieţe unde există o cultură de business mult mai consolidată. Efervescenţa segmentului de business pe zona companiilor mici şi mijlocii din ţările emergente, demografia, spiritul antreprenorial şi totodată bugetele reduse alocate pentru prezenţa online sunt câţiva dintre factorii care au influenţat alegerea pieţelor ţintă”, a explicat el.
    Ca atare, în decurs de un an de la lansarea soluţiei, compania estimează că 90% dintre utilizatori vor proveni din Asia, urmând ca peste 3-5 ani, piaţa locală să reprezinte peste 30% din portofoliul de clienţi.
    Din punctul de vedere al veniturilor, Q Bis se aşteaptă ca platforma WebDo să genereze circa 90.000-100.000 euro începând cu finalul anului viitor. Anul trecut, businessul Q Bis s-a situat la 250.000 euro, iar în prima jumătate a acestui an cifra de afaceri a fost de 135.000 euro, aproximativ la acelaşi nivel cu perioada similară din 2018.
    „Am privit de la început acest an ca un an de investiţii, de consolidare, ştiind că dezvoltarea platformei WebDo va presupune alocarea unor resurse importante, atât din punct de vedere al echipei, cât şi financiar. Astfel, estimăm o uşoară creştere pentru acest an, în condiţiile în care creşterea cifrei de afaceri nu a fost un obiectiv de business pentru noi în această perioadă, preferând să alocăm resursele disponibile pentru dezvoltarea WebDo”, a menţionat antreprenorul.
    Ca atare, anul acesta, majoritatea resurselor Q Bis au fost alocate dezvoltării platformei WebDo, pe lângă partea de mentenanţă şi dezvoltare firească a soluţiilor pe care compania le comercializează deja.
    „Aplicaţiile de tip survey, e-detailing, newsletter integrat au reprezentant focusul echipei tehnice. Pentru a doua parte a anului lucrăm la dezvoltarea altor aplicaţii care vor completa oferta WebDo astfel încât aceasta să devină cea mai accesibilă şi convenabilă soluţie pentru antreprenori, companii mici şi mijlocii şi nu numai.”
    Prima etapă a proiectului WebDo a presupus dezvoltarea pe direcţia B2C (business to consumer), însă compania are în plan să dezvolte şi o componentă B2B (business to business) a platformei.
    „Ne dorim ca WebDo să ofere cât mai multe soluţii pentru businessuri, dar disponibile într-un singur loc, printr-un singur cont. Vom dezvolta în perioada imediat următoare un e-shop, dar şi aplicaţii financiar-contabile, iar pe baza feedbackului clienţilor vom lucra la identificarea şi dezvoltarea de soluţii conform nevoilor acestora”, a menţionat el.
    Echipa locală Q Bis numără 11 programatori, dezvoltatori şi project manageri, la care se adaugă şi o echipă de colaboratori externi la nivel global. „Inclusiv pentru dezvoltarea WebDo am lucrat cu designeri din Brazilia, Ucraina, Marea Britanie şi nu numai”, a punctat Adrian Pătraşcu. În total, echipa Q Bis a lucrat timp de 20 de luni la dezvoltarea platformei WebDo. 

  • Cine este Cristian Logofătu, fondatorul primei companii din IT listată la bursa de la Bucureşti

    Cristian Logofătu este cofondator al companiei Bittnet, ocupând şi funcţia de chief financial officer. „În anul 2000 am fost martorii revoluţiei pe internet. Ştiam limba engleză, aveam acces la internet şi am putut afla multe lucruri din SUA – care la un moment dat părea o lume complet diferită”, îşi aminteşte Cristian Logofătu. În 2007, după terminarea studiilor şi după ce a avut câteva experienţe pozitive cu Cisco Networking Academy, unde era instructor, a lansat Bittnet alături de fratele său, Mihai Logofătu. Au supravieţuit crizei din 2009, iar în 2011 au primit prima infuzie externă de capital. În 2015, Bittnet a fost listată pe piaţa AeRO a Bursei de Valori Bucureşti, chiar imediat după ce această piaţă pentru IMM-uri şi start-up-uri fusese inaugurată. Pe 16 mai 2019, capitalizarea de piaţă a Bittnet a depăşit 100 de milioane de lei, moment pe care Cristian Logofătu îl descrie ca pe „o piatră de hotar care este şi mai semnificativă atunci când ne gândim că în aprilie 2015, când ne-am listat pe AeRO, evaluarea noastră era de 7,5 milioane de lei, ceea ce înseamnă că am crescut cu 1.333% în patru ani”. Cristian Logofătu este licenţiat în management la Academia de Studii Economice din Bucureşti, continuând apoi cu doctoratul în aceeaşi disciplină, finalizat în 2012 la Universitatea din Craiova.

    Profilul lui Cristian Logofătu a apărut în catalogul 100 TINERI MANAGERI DE TOP 2019.

  • Tânărul care, la doar 25 de ani, este cunoscut în toată lumea pentru invenţiile sale

    La doar 25 de ani, Cornel Amariei este cunoscut în toată lumea pentru invenţiile sale: de la roboţi-salvatori, până la ochelarii .lumen, meniţi să îi avertizeze pe nevăzători prin vibraţii de obstacolele ce le ies în cale. În prezent, este head of innovation la Continental Automotive, unul dintre cei mai mari furnizori de componente electronice şi software pentru industria auto, unde, alături de colegii săi, lucrează la crearea viitorului mobilităţii.

    Cornel Amariei s-a născut în Bucureşti, într-o familie în care ambii părinţi sufereau de handicap locomotor. Se autodescrie drept un om curios şi îi place să creeze lucruri cu impact. A construit primul robot la vârsta de 15 ani, iar scopul acestuia era unul nobil: să fie trimis în dărâmăturile de după un cutremur pentru a găsi supravieţuitori.

    A construit ulterior diverşi roboţi, iar în clasa a X-a a înfiinţat primul club de robotică din licee din România, el fiind elev la Liceul Teoretic Internaţional de Informatică din Bucureşti (ICHB), o instituţie privată de învăţământ recunoscută pentru numărul mare de elevi olimpici la nivel internaţional. A creat primul club de robotică din licee şi a primit ofertă de job la 16 ani. Tot în 2010, la câteva luni după ce a creat acest club de robotică, s-a angajat ca cercetător la compania românească MB Technology, unde a contribuit la realizarea proiectului Roboscan Aeria, un robot care scanează avioanele.

    Ulterior, a creat .lumen. „Când am creat .lumen şi am început să căutăm finanţare, am făcut un plan financiar şi am constatat că putem fi o piaţă de 7 miliarde de euro pe care nu avem niciun competitor. Când creezi semnificaţie, când rezolvi o problemă, vor veni şi banii, dar nu trebuie să începi ceva doar cu scopul de a face bani.” Legat de obiectivele sale profesionale pentru următorul deceniu, Cornel Amariei spune că cel mai mult îi place să creeze: „Direcţiile pe care mă concentrez sunt mobilitatea inteligentă, asistenţa handicapurilor umane, unde se află şi .lumen, iar ultimul este încă în discuţie. Poate să fie ori construcţii, ori educaţie şi creaţie. Sau poate vor fi toate cele patru direcţii. O să vedem”.

    Cornel Amariei a apărut în ediţia 2019 a catalogului 100 Tineri Manageri de Top.

  • Andreea Pîrvu, tânăra care a făcut carieră în echipa Flanco Retail

    Andreea Pîrvu face parte din echipa Flanco Retail de peste opt ani, iar departamentul pe care îl conduce în prezent are o echipă de 30 de specialişti. Ea a urmat cursurile Academiei de Studii Economice din Bucureşti şi deţine o diplomă de master în audit şi servicii de management financiar din partea aceleiaşi instituţii. Crede că pentru a reuşi în orice domeniu, inclusiv în cel financiar, ai nevoie de foarte multă determinare şi ambiţie şi că trebuie să fii flexibil şi deschis către schimbare, consecvent, să ai capacitatea de a te adapta momentului, situaţiei şi dinamicii mediului în care îţi desfăşori activitatea, iar în timp, pe măsură ce vei ajunge la o cunoaştere profundă a domeniului de activitate, vei câştiga şi competenţa, autoritatea şi credibilitatea fără de care nu poţi spune că ai un succes deplin. Etica, moralitatea, respectul şi fair playul sunt valorile fundamentale după care se ghidează atât în viaţa personală, cât şi în cea profesională şi spune că este esenţial să ne găsim puterea de a transforma în oportunităţi ceea ce iniţial poate părea o problemă sau chiar o ameninţare.

    Profilul Andreei Pîrvu a apărut în catalogul 100 TINERI MANAGERI DE TOP 2019.

  • Cum reuşeşte un chirurg care a început să lucreze în 1948 să mai profeseze în regim full-time şi acum, 71 de ani mai târziu

    Un chirurg care a început să lucreze în sistemul public de sănătate din Marea Britanie lucrează în continuare în cadrul unui spital, 71 de ani mai târziu, potrivit unui articol publicat de Daily Mail.

    Profesorul Harold Ellis, care are acum 93 de ani, a devenit medic în iulie 1948, lucrând ca şi chirurg în cadrul NHS (National Health Services – sistemul public de sănătate din Anglia). Şapte decenii mai târziu, bunicul a şapte copii face în continuare naveta între casa sa din apropierea Londrei, timp de cinci zile pe săptămână, pentru a preda la spitalul Guy, ca parte din personalul medical angajat de Universitatea din Londra.

    Profesorul Ellis este astfel unul dintre cei mai vechi angajaţi din domeniul serviciilor medicale publice din Regatul Unit.
    El refuză un program mai relaxat şi glumeşte asupra faptului că lucrează la vârsta de 93 de ani: „soţia mea mă vrea în afara casei”, a declarat el publicaţiei Daily Mail.

    Profesorul Ellis a lucrat în spitale răspândite prin Anglia. A condus chiar şi o unitate medicală, în timp ce era şi profesor de chirurgie, în anii ’60.
    A continuat apoi fiind în paralel chirurg şi profesor de chirurgie până în 1989.
    Ulterior, a început să predea anatomia la Universitatea Cambridge, iar în prezent, predă anatomia la Spitalul Guy din centrul Londrei, fiind angajat la Universităţii din Londra.
     

  • 100 TINERI MANAGERI DE TOP 2019 – Alexandru Diaconu, Fondator Bottega Verde România

    Omul de afaceri Alexandru Diaconu spune că a început să lucreze încă de la 16 ani, iar la 21 înfiinţase deja prima firmă. A prins valul dezvoltării din IT şi pe cel al începuturilor comerţului online şi, chiar dacă nu toate pariurile sale au fost câştigătoare, asta pentru că prima încercare de business – aducerea brandului La Redoute în România – s-a încheiat în doar câţiva ani, a mizat în continuare pe antreprenoriat.

    În toamna lui 2015, Diaconu a decis să intre în zona de cosmetică şi să aducă în România brandul Bottega Verde, ale cărui produse existau deja pe piaţa locală în unele farmacii, dar nu oficial. În 2018, Bottega Verde România a înregistrat venituri de aproximativ 1 milion de euro şi un profit de 5-7%. În paralel cu businessurile dezvoltate în zona comerţului online şi IT, el a pornit şi un business în domeniul medical, axat pe oferirea de servicii de recoltare de celule stem, lansând, în vara lui 2012, Baby Stem, care a înregistrat de asemenea venituri de aproximativ 1 milion de euro anul trecut.

    Alexandru Diaconu a urmat ASE-ul şi o serie de studii postuniversitare, atât în zona economică, cât şi în cea de diplomaţie. Dincolo de activitatea antreprenorială, el îşi împarte timpul şi între hobbyurile sale. „Îmi place să citesc istorie, filosofie şi îmi plac autobiografiile. Probabil că acesta este şi motivul pentru care oriunde călătoresc îmi place să descopăr locuri şi oameni şi să vizitez muzee, unde mă pierd chiar şi câte jumătate de zi sau o zi întreagă.”