Tag: retrospectiva
-
RETROSPECTIVĂ 2017: Protestele anului. OUG care a scos sute de mii de români în stradă
Românii au ieşit în stradă la puţin timp după instalarea Guvernului Grindeanu. Ordonanţa de urgenţă 13, care prevedea modificări ale codurilor penale, a stârnit nemulţumiri atât în rândul specialiştilor, cât şi din partea societăţii civile. Cea mai contestată modificare era cea care se referea la abuzul în serviciu, care ar fi putut fi considerat infracţiune doar dacă paguba era de peste 200.000 lei.
Astfel, la şedinţa de guvern din 31 ianuarie, după ora 21.00, a fost adoptată ordonanţa de urgenţă. Imediat după ce informaţia a devenit publică, oamenii s-au strâns în faţa Guvernului. În zilele următoare, Piaţa Victoriei devenea mai ocupată.
Apar lozinci precum „Noaptea ca hoţii”, iar cel mai contestat membru al Guvernului Grindeanu a fost ministrul Justiţiei de la aceea vreme, Florin Iordache, în prezent preşedinte al comisiei parlamentare speciale pentru legile Justiţiei.
În paralel, în faţa Palatului Cotroceni erau mitinguri împotriva preşedintelui Klaus Iohannis, la care au participat câteva mii de persoane.
În seara zilei de 5 februarie 2017, într-o duminică, protestul din Piaţa Victoriei din Bucureşti atinge apogeul, în ciuda faptului că Guvernul anunţase abrogarea Ordonanţei 13. Peste o sută de mii de oameni se strâng în faţa Guvernului unde, concomitent, aprind lanternele telefoanelor şi realizează astfel o imagine spectaculoasă, care este preluată de mai multe publicaţii internaţionale. De asemenea, proteste au loc şi în alte zone ale ţării, estimările neoficiale arătând că au manifestat în toată ţara câteva sute de mii de persoane.
Postul britanic BBC relata că manifestanţii români nu dau înapoi după abrogarea ordonanţei, iar oamenii care au protestat pe 5 februarie în România şi-au exprimat temerile în legătură cu planurile Guvernului de a trimite proiectul de lege pentru a fi discutat în Parlament.
Agenţia de ştiri Dpa a relatat faptul că în data de 5 februarie au avut loc cele mai mari proteste de la Revoluţia din 1989. Dpa a menţionat atunci şi protestul care a avut loc în faţa Palatului Cotroceni, unde „2.000 de persoane au manifestat împotriva preşedintelui Klaus Iohannis, pe care l-au acuzat că ar fi divizat ţara”. Şi postul de televziune France 24 a relatat despre „cea de-a şasea noapte de proteste din România”. De asemenea, cotidianul britanic The Guardian scria că demonstranţii au continuat să protesteze, „promiţând să rămână vigilenţi în urma tentativei Guvernului de a decriminaliza unele fapte de corupţie”.
Postul de televiziune CNN a vorbit despre „manifestaţiile masive care au avut loc duminică în toată ţara”, menţionând intonarea imnului naţional de către protestatari, dar şi cele cinci minute de reculegere în cinstea eroilor Revoluţiei de la 1989.
„Deciziile Guvernului au generat o reacţie spontană”
Nu puţine au fost vocile care au spus să protestele ample din Piaţa Victoriei au fost rezultatul unor manipulări în masă. Potrivit sociologului Ciprina Necula, reacţia maselor a fost generată de deciziile Guvernului Grindeanu.
„Orice protest împotriva autorităţilor este îndreptăţit, pentru că cetăţenii au dreptul să se exprime, iar unul dintre aceste drepturi este protestul. În ceea ce priveşte protestele din Piaţa Victoriei, care au debutat la începutul anului 2017, s-a generat o reacţie spontană, adică nu a fost cineva care a pregătit o maşinărie în spatele protestului. A fost o reacţie faţă de modul în care Guvernul a luat acele decizii, fără pic de dezbatere publică. Aşadar, motivele pentru care populaţia a ieşit în stradă au fost juste. În general, când cei aflaţi la putere nu au mijloace de răspuns, încearcă să identifice duşmanul în afara grupului. Este o tehnică care se aplică în toate statele, nu doar în România, prin care se încearcă să se arate că nu protestatarii sunt vinovaţi, ci grupuri din afară care vor să manipuleze”, a declarat, pentru MEDIAFAX, sociologul Ciprian Necula, profesor în cadrul Şcolii Naţionale de Ştiinţe Politice şi Administrative.
Protesele din Piaţa Victoriei au continuat pe tot parcursul anului, însă nu au mai avut amploarea mişcărilor din februarie, în piaţă rămânând doar cei radicali – mulţi dintre ei fiind acuzaţi că ar fi manipulaţi şi plătiţi de organizaţii internaţionale.
„Protestele din iarnă au avut succes, în sensul că Ordonanţa 13 nu a mai intrat în vigoare. Practic, obiectivul a fost atins, iar o continuare a protestului nu mai avea sens. Din acest motiv nu a mai ieşit lumea în stradă, la fel cum s-a întâmplat în iarnă”, mai spune Ciprian Necula.
„Flacăra” protestelor s-a reaprins însă în toamnă. Motivele, şi de data aceasta, au fost legate de propuneri de modificare a legilor justiţiei şi a codurilor penale. O altă măsură care i-a nemulţumit pe oameni a fost legată de trecerea contribuţiilor de la angajator la angajat, prevederea fiind o modificare a Codului Fiscal. Mitingurile nu au avut amploarea celor din februarie, însă în anumite seri au fost mii de participanţi.
În luna decembrie, protestul s-a mutat în faţa Palatului Parlamentului, acolo unde sute de persoane au protestat faţă de modificările aduse legilor Justiţiei.
-
RETROSPECTIVĂ 2017: Guvernarea PSD în 2017 – de la demiterea lui Sorin Grindeanu la conceptul “statului paralel”
În realitate, motivul acestui demers politic de trântire prin moţiune de cenzură a Cabinetului în integralitatea sa a ţinut de faptul că relaţia dintre premierul Sorin Grindeanu şi liderul PSD Liviu Dragnea s-a deteriorat treptat, fractura devenind ireparabilă după numai 6 luni de mandat.
Pe de altă parte, fondul acestei acţiuni politice fără precedent a fost dat de faptul că liderul PSD, Liviu Dragnea, cel care a condus partidul spre câştigarea alegerilor parlamentare din 2016, nu a putut asuma funcţia de premier din cauza problemelor în Justiţie.
PSD a căzut, practic, în capcana propriului mecanism de guvernare imaginat de Dragnea la preluarea guvernării şi care presupunea că lucrurile vor merge bine în condiţiile în care liderul partidului nu este şi premier, iar premierul este practic “supus” liderului formaţiunii şi controlat de o comisie de evaluare care face, periodic, rapoarte.
Astfel, PSD nu a ştiut să gestioneze situaţia – prima de altfel în istoria sa recentă – în care preşedintele partidului nu este şi premier. Conflictul Dragnea – Grindeanu a devenit public şi a culminat cu refuzul categoric al celui din urmă de a demisiona din funcţia de premier, aşa cum i-a solicitat Dragnea.
Animozităţile dintre Dragnea şi Grindeanu au început să se facă simţite, în timp, la nivelul declaraţiilor. Dragnea s-a limitat la a transmite public câteva ironii la adresa premierului, însă nu l-a atacat în mod direct, ci prin interpuşi, care aveau rolul de a fi „guri de tun” care să-l determine pe premier să adopte o atitudine defensivă.
Dragnea a ieşit la atac din ce în ce mai direct şi personal împotriva lui Grindeanu după refuzul expres al premierului de a face remanieri ca urmare a raportului de evaluare întocmit de Liviu Dragnea, Gabriela Firea, Darius Vâlcov, Cristian Socol şi „alţi colegi”.
„Nu faci schimbări la 3-0 în repriza întâi” a spus Grindeanu. „Nu-i o declaraţie bună, nu asta e atitudinea”, a răspuns, părinteşte, Dragnea, ascunzându-şi enervarea teribilă care a dus la decizia politică de răsturnare a Guvernului şi la excluderea lui Grindeanu din PSD.
Scena politică românească a traversat momente dramatice în condiiţiile în care majoritatea miniştrilor din Cabinetul Grindeanu au anunţat că au demisionat. Fostul premier Victor Ponta a devenit un aliat de conjunctură a lui Grindeanu, dată fiind adversitatea pe care o avea faţă de Dragnea, fiind numit secretar general al Guvernului.
Ponta şi Grindeanu nu reuşesc, însă, să pună bazele unui puci în PSD împotriva lui Dragnea, iar moţiunea de cenzură trece, nu fără emoţie.
„Am urmărit foarte atent discursul domnului Dragnea şi mi-am dat seama că oricine ar fi fost sau ar putea să devină prim-ministru nu are nicio şansă să-şi exercite funcţia de prim-ministru”, a concluzionat, după moţiunea de cenzură, Sorin Grindeanu.
Noul Guvern îşi preia în grabă prerogativele, premier fiind desemnat Mihai Tudose. Marea majoritate a miniştrilor îşi reiau portofoliile. Victor Ponta este exclus şi el din PSD, ca urmare a ralierii sale cu Grindeanu. Grindeanu, însă, a fost „recuperat” de PSD la sfârşitul anului şi votat, de aceeaşi majoritate parlamentară, şef ANCOM.
O altă acţiune politică a PSD în 2017, care cu greu şi-ar putea găsi un precedent în istoria post-decembristă, constă în structurarea unui concept de construcţie ideologică numit „statul paralel”.
Astfel, Comitetul Executiv Naţional al PSD a adoptat, în noiembrie, cu unanimitate de voturi, o rezoluţie prin care este constatată existenţa unui ”stat paralel şi ilegitim”, care încearcă în mod abuziv să preia controlul asupra puterii legitim constituite prin alegeri libere şi corecte.
”PSD a analizat situaţia tensionată prezentă în spaţiul public din cauza numeroaselor informaţii despre abuzurile grave ale unor persoane care activează, au condus sau încă mai conduc instituţii publice de forţă şi care indică în mod clar existenţa unui aşa-numit «Stat Paralel şi Ilegitim», care încearcă să preia controlul asupra puterii politice, legitim constituită prin alegeri libere şi corecte, reprezentând un pericol de natură să îngrijoreze opinia publică”, se arată în rezoluţia adoptată în şedinţa Comitetului Executiv Naţional al PSD, desfăşurată la Băile Herculane.
Liderii PSD constată existenţa mai multor ”vulnerabilităţi” ale statului de drept, care sunt speculate de „Statului Paralel şi Ilegitim” pentru a-şi impune controlul asupra puterii politice şi judecătoreşti.
”Rezultă că «Statul Paralel şi Ilegitim» foloseşte resursele financiare publice şi instrumentele specifice autorităţii de stat pentru a-i intimida, şantaja sau a-i înlătura pe decidenţii politici care susţin sau promovează modificările legislative menite să readucă puterile statului în matca lor constituţională, în acord cu principiile democratice şi cu drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului”, susţin social-democraţii.
Conceptul de „stat paralel” şi definiţia dată de social-demoraţi în această rezoluţie au fost criticate atât de preşedintele Klaus Iohannis, cât şi de reprezentanţi ai societăţii civile. Mai mulţi social-democraţi, printre care premierul Mihai Tudose, şi-au manifestat reticenţele.
Conceptul de „stat paralel şi ilegitim” a fundamendat, însă, o serie de acţiuni politice demarate de majoritatea parlamentară, cum ar fi constituirea Comisiei pentru alegerile din 2009 sau audierile desfăşurate de Comisia SRI.
-
Cum a fost 2017 pentru statele din Europa. Anul care a marcat ascensiunea formaţiunilor extremiste
Alegerile din Olanda au dat startul scrutinelor naţionale ce s-au desfăşurat în 2017 în câteva ţări importante ale Uniunii Europene. Rezultatul acestora a fost foarte important, mai ales în contextul ascensiunii formaţiunilor extremiste din UE. Pe fondul temerilor privind o victorie a euroscepticilor, prezenţa la urne a fost de 81%, cea mai mare în Olanda în ultimele trei decenii.
Astfel, Partidul Popular pentru Libertate şi Democraţie (VVD, centru-dreapta), al premierului Mark Rutte, s-a clasat pe primul loc în scrutinul parlamentar din Olanda, cu 32 de locuri în Parlamentul de 150 de membri, urmat de Mişcarea Creştin-Democrată (CDA, centru), care ar urma să aibă 21 de locuri, şi de formaţiunea populistă Partidul Libertăţii (PVV, extremă-dreapta), a lui Geert Wilders, care a obţinut doar 20 de mandate.
În luna aprilie, în Franţa a avut loc primul tur al alegerilor prezidenţiale. Emmanuel Macron a reuşit să capitalizeze simpatia francezilor, construind de la zero o nouă mişcare politică şi profitând de eşecurile predecesorului său François Hollande şi de scandalurile în care s-au îngropat contracandidaţii Francois Fillon şi Marine Le Pen.
În cadrul primului tur al alegerilor prezidenţiale, Macron, candidatul organizaţiei civice En Marche! (În Mişcare!, social-liberală), a obţinut 23,75% din voturi, fiind urmat de reprezentanta extremei drepte, Marine Le Pen, care a primit 21,53%. François Fillon, candidatul formaţiunii Republicanii (LR, centru-dreapta) s-a clasat pe locul al treilea, cu 19,91% din voturi, fiind urmat de Jean-Luc Mélenchon, candidatul mişcării civice France Insoumise (Franţa Nesupusă, extremă-stânga), cu 19,64%.
Astfel, bătălia pentru Palatul Elysée s-a dat între proeuropeanul Macron şi Marine Le Pen, fostul lider a formaţiunii de extremă-dreaptă Frontul Naţional, care a adoptat o poziţie eurosceptică. De teama ca în funcţia de preşedinte al Franţei să ajungă un extremist, cetăţenii francezi s-au mobilizat masiv la urne, iar 65% dintre aceştia i-au acordat votul lui Macron, care a devenit unul dintre cei mai tineri preşedinţi din istoria Franţei. De asemenea, tânărul preşedinte francez a promis să joace un rol important în reformarea Uniunii Europene.
Profitând de entuziasmul francezilor faţă de noul preşedinte, alianţa electorală LREM-Modem (liberal-socială) a lui Macron a obţinut majoritatea absolută în Adunarea Naţională, câştigând 360 de mandate.Partidul Republican a obţinut 113 locuri în Adunarea Naţională, Partidul Socialist – 29 de locuri, Franţa Nesupusă – 17 locuri, iar Frontul Naţional- 8 locuri.
În Germania, în luna septembrie au avut loc alegeri parlamentare în urma cărora s-a instalat o veritabilă criză politică din cauza incapacităţii partidelor parlamentare de a forma o coaliţie guvernamentală. În cadrul scrutinului legislativ federal, partidul Angelei Merkel, Uniunea Creştin-Democrată (CDU, centru-dreapta), şi filiala bavareză a acesteia, Uniunea Creştin-Socială (CSU), s-au clasat pe primul loc în fiind creditate cu 32,5%. Pe locul doi s-a situat Partidul Social-Democrat (SPD, centru-stânga), condus de Martin Schulz, fost preşedinte al Parlamentului European, cu 20,0% din voturi.
Formaţiunea de extremă-dreapta Alternativă pentru Germania (AfD, extremă-dreapta) a obţinut, potrivit sondajului, 13,5% din voturi. Ar fi prima dată după al II-lea Război Mondial când o formaţiune de extremă-dreapta este reprezentată în Parlamentul federal din Germania.
În urma rezultatului slab înregistrat la alegerile legislative din septembrie, CDU, partidul cancelarului Angela Merkel, a trebuit să iniţieze negocieri pentru formarea unui guvern de coaliţie cu două formaţiuni mai mici, Partidul Democraţilor Liberi şi Alianţa ’90/Partidul Verzilor (B90/G, centru-stânga), însă discuţiile în vederea formării unei coaliţii au eşuat. După o perioadă de incertitudine, SPD a anunţat că este deschis să formeze o nouă mare coaliţie cu CDU, iar în prezent cele două formaţiuni poartă negocieri în acest sens.
În Austria, alegerile parlamentare desfăşurate în luna octombrie l-au făcut pe Sebastian Kurz cel mai tânăr şef de Guvern din lume. Formaţiunea acestuia, Partidul Popular (OVP, centru-dreapta), s-a clasat pe primul loc în alegerile parlamentare, cu 31,5% dintre voturi. Pe locul doi s-au clasat social-democraţii austrieci, care au obţinut un scor de 27%. Partidul Libertăţii (FPO, extremă-dreaptă) a fost cooptat la guvernare de către Kurz, aspect ce a atras nemulţumirea unei părţi a societăţii civile din Austria.
Sebastian Kurz a urcat rapid pe scara politică austriacă, intrând în guvern în 2013 ca ministru de Externe, la doar trei luni după ce fusese ales în Parlament. Kurz s-a poziţionat ca un sceptic fervent al extinderii proiectului european şi nu s-a temut să critice eşecul UE după ce Marea Britanie a votat în favoarea Brexit.
Anul 2017 s-a încheiat cu alegerile regionale din Catalonia, menite să pună capăt crizei politice din Spania. Pe data de 21 decembrie, milioane de catalani s-au prezentat la urne pentru a alege noul legislativ al regiunii. Formaţiunile separatiste şi-au menţinut, la limită, majoritatea în Parlamentul din Catalonia, însă un partid unionist a obţinut cele mai multe mandate, în urma scrutinului regional desfăşurat joi, astfel că există temeri că perioada de incertitudine politică se va prelungi şi în cursul anului viitor.
-
“Ieri a căzut un tavan şi ne aşteptam ca mâine să cadă toată şcoala. Aceasta este starea, trebuie să o recunoaştem”. Imaginea EDUCAŢIEI în mandatul Pop. Retrospectivă 2017
La fel ca în ultimii ani, Ministerul Educaţiei a avut şi în 2017 doi miniştri, fiecare cu propriile modificări şi revizuri
Încă din ianuarie, de la preluarea mandatului, Pavel Năstase a declarat că până la finalul anului, vom avea o nouă Lege a educaţiei, lucru care nu s-a materializat.
„Conform Programului de guvernare, până la sfârşitul anului 2017, trebuie să avem o nouă Lege a educaţiei naţionale. În acest context, Consiliul Naţional al Rectorilor şi alte consorţii universitare vor fi invitate la un dialog pe această temă şi în acelaşi timp comisiile parlamentare de Educaţie din Parlamentul României care sunt abilitate să producă această lege. Deci, împreună cu Parlamentul şi împreună cu aceste consilii şi consorţii vom demara acest proces de a crea o nouă lege a Educaţiei Naţionale care are ca termen, aşa cum spuneam, sfârşitul acestui an”, a declarat, în luna februarie, Pavel Năstase, ministrul Educaţiei de la acea vreme.
Dincolo de Legea Educaţiei care a rămas în expectativă, şi lipsa manualelor a fost intens dezbătută chiar de la începutul anului, existând un risc major ca elevii de clasa a V-a să înceapă anul şcolar 2017-2018, fără cărţi pe bancă.
Pentru rezolvarea acestei probleme care trenează de ani de zile, ministrul Pavel Năstase a venit cu propunerea de a face o Lege a manualului, fiind o soluţie ca licitaţiile şi contestaţiile să nu mai întârzie livrarea cărţilor la fiecare început de an şcolar.
„Se analizează, nu este tocmai foarte simplu de realizat Legea manualelor. Ea vizează nu numai partea de producere a manualelor, ci şi structura manualelor, care pleacă de la programele cadru, mai departe programele şcolare şi ultima fază care înseamnă manualul şcolar. Aţi văzut că toată lumea doreşte ca acese manuale să fie simplificate şi spuneam, chiar mai înainte că suntem într-un proces de reevaluare a manualelor şi de simplificare a acestora. Pentru manualele de clasa a V-a, licitaţia este publică, aşteptăm oferta de la edituri”, explica, în luna mai, fostul ministru al Educaţiei.
Actele normative nu au fost singurele care au marcat sistemul de educaţie în anul 2017. Şi infrastructura din şcoli a creat probleme. Un moment tensionat şi care a ridicat multe semne de întrebare a fost legat de tavanul care a căzut la şcoala nr. 141, din sectorul 5 al Capitalei. Faptul că elevii erau în programul „Şcoala Altfel”, le-a salvat viaţa copiilor.
„Ieri a căzut un tavan şi ne aşteptam ca mâine să cadă toată şcoala. Aceasta este starea, trebuie să o recunoaştem.(…) Am trimis o notă către toate inspectoratele şcolare prin care le-am cerut ca în zilele următoare, în weekend, până la începutul săptămânii viitoare să inspecteze toate unităţile şcolare din România, să încercăm să prevenim, în măsura posibilităţilor pe care le avem, asemenea evenimente”, a spus Pavel Năstase, la momentul respectiv.
Interesant este că după evaluarea şcolilor, niciun inspectorat şcolar nu a raportat vreo neregulă la vreo unitate şcolară. Lucru greu de crezut că, la nivel naţional, toate şcolile primesc elevii în condiţii bune şi nu le pun viaţa în pericol acestora.
În cele din urmă, după lungi vizite şi discuţii, s-a dispus demolarea şcolii şi construirea alteia, elevii fiind mutaţi la alte două şcoli din apropiere, pe parcursul construcţiei.
Reforma în Educaţie, împărţită de doi miniştri într-un singur an
Situaţia tensionată din partidul de guvernare de la sfârşitul lunii iunie şi refuzul lui Sorin Grindeanu a de renunţa la funcţia de premier, îl determină pe Năstase, la fel ca şi pe ceilalţi membrii ai cabinetului, să demisioneze din funcţia de ministru.
„Eu am fost numit în această funcţie, nu am dat concurs, deci partidul va decide, conducerea partidului va decide ce se va întâmpla şi mă supun deciziei respective. Mi se pare normal. Şi premierul face parte din acelaşi partid, tot din PSD şi eu cred că azi va fi o întâlnire de analiză, de discuţii şi de luat decizii”, a mărturisit Năstase.
Locul lui Năstase a fost luat de Liviu Pop, care a mai fost ministru al Educaţiei, în 2012, dar şi secretar de stat pe învăţământ preuniversitar.
Validat rapid de comisia de învăţământ din Parlament, Liviu Pop, fost sindicalist şi profesor de matematică, devine primul ministrul al Educaţiei care provine din mediul preuniversitar.
Şi pentru Liviu Pop problema manualelor pentru elevii de clasa a V-a, o generaţie mereu de sacrificiu, este o prioritate, dar cu destul de multe stângăcii, aşa cum s-a întâmplat şi în mandatele predecesorilor săi.
La sfârşitul lunii iulie, Pop anunţa cu multă încântare că pentru şapte din cele 25 de discipline pentru care este nevoie de manual, nu s-au făcut contestaţii.
Cu toate că nu exista timp suficient pentru tipărirea manualelor în timp util, ministrul Educaţiei dădea garanţii că elevii vor avea cărţile pe 11 septembrie, la începutul anului şcolar.
Poate cea mai controversată decizie luată de Liviu Pop a fost introducerea manualului de Educaţie Fizică şi Sport pentru clasa a V-a.
„Majoritatea statelor din Uniunea Europeană au manual de sport pentru clasa a V-a. De exemplu Franţa. Nu este decizia Ministerului Educaţiei, aceste programe făcute de experţi ai Academiei Române, alături două instituţii care se ocupă de elaborarea programelor şcolare şi rescrierea programei şcolare. Este pentru prima dată când s-a introdus acest manual în România. Este util şi pentru părinţi şi pentru elevi. Sunt trei manuale. Profesorii vor stabili pe care vor lucra. Acest manual e un intrument care poate fi folosit cu succes şi de elev, şi de părinte şi de profesor. Vedem reclame să facem mişcare 30 de minute zilnic, dar nu prea ştim să facem asta. Cred că e important ca un copil de clasa a V-a să ştie cum să facă mişcare corect, cum să se îmbrace la o oră de sport. O să încurajez orele de sport şi pentru clasele 9- 12″, a declarat ministrul Educaţiei, în luna iulie.
Cartea are şase capitole, primul fiind Organizarea activităţilor motrice. În cadrul primului capitol, printre lecţiile care vor fi predate Poziţia fundamentală stând şi derivatele acesteia, Alinieri în linie şi coloană şi Întoarceri de pe loc. Al doilea capitol este Dezvoltare fizică armonioasă, fiind descrise exerciţii. Al treilea capitol al manualului se numeşte Capacitatea motrică, printre lecţii fiind Mersul, Alergatul, Săritura. Discipline sportive este al patrulea capitol, iar capitolul V este Igiena şi protecţie individuală. Ultimul capitol se numeşte Comportamente şi atitudini, elevii urmând să fie învăţaţi cum să se comporte într-o echipă sau la o competiţie.
Apariţia acestui nou manual a creat discuţii în contradictoriu, iar Federaţia Asociaţiilor de Părinţi a fost cea mai nemilioasă cu această decizie, precizând că „manualul de Sport este bomboana de pe coliva sistemului educaţional”.
„Nu contestăm calitatea manualului, conţinutul lui ştiinţific pentru că nu avem pregătirea necesară, ci utilitatea lui. Noi o considerăm o risipă, în condiţiile în care vorbim despre o subfinanţare la nivelul sistemului educaţional. Din punctul meu de vedere, este boamboana de pe coliva sistemului educaţional. Am încercat să fac un exerciţiu de imaginaţie şi să văd la ce ar putea folosi acest manual. Şi m-am gândit aşa: dacă îl folosim la clasă, nu îl faci în cutea şcolii, trebuie să stai în clasă şi atunci, înjumătăţeşti planul-cadru pe această disciplină. A doua variantă şi glumind un pic, probabil că manualul va fi legat de gâtul copiilor, încercând să citească, în timp ce execută mişcările, iar a treia variantă ar fi să fie ţinut acasă, dar nu îi văd rostul în această situaţie”, a declarant preşedintele Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi, Iulian Cristache.
Nici reprezentanţii elevilor nu s-au arătat încântaţi de noul manual, menţionând că „nu îşi are locul absolut deloc, în condiţiile în care nu avem baze sportive decente şi nici ore de sport relevante. Ni se pare dubios, în condiţiile în care, fiecare ţară a Uniunii Europene, încearcă să eficientizeze numărul de manual şi să implementeze conceptul de trans-disciplinaritate, să unească materiile, noi în continuare punem accentul mult prea mult pe manuale”.
Oricâtă împotrivire au arătat toţi actorii sistemului de educaţiei, manualul de sport a devenit o realitatea şi a ajuns pe băncile şcolilor.
Aşa cum era de aşteptat, Pop anunţă că nu toate manualele vor fi gata până pe 11 septembrie, dar are şi soluţia, spune el, la care nu s-a gândit nimeni până atunci.
„Compendiul introductiv pentru gimnaziu- clasa a V-a” este ghidul pe care ministerul Educaţiei l-a conceput ca înlocuitor al manualelor, care nu vor ajunge pe bancile elevilor la începutul anului şcolar. Acesta cuprinde cele 14 discipline pentru care încă nu există manuale şi este gândit pentru primele opt săptămâni ale anului şcolar.
Au fost tipărite peste 170.000 de exemplare şi investiţia s-a ridicat la peste 730.000 de lei.
„Tipărirea unui compendiu a costat patru lei iar transportul a însemnat 14 bani per exemplar. În total s-au tipărit 177.000 de exemplare. Ministerul Educaţiei Naţionale a alocat 732.780 lei şi este util în primele opt săptămâni. Evident, aşteptăm cu interes finalizarea contestaţiilor pentru că s-au depus contestaţii la manuale de clasa a V-a la 15 discipline. Dintre aceste 15 discipline s-au deblocat 3. Urmează pentru celelalte 12 să se desfăşoare etapele prevăzute în Legea achiziţiilor publice”, a explicat ministrul.
Dar lupta lui Liviu Pop cu manualele nu se termină aici. În aluna august, acesta a declarant război editurilor şi auxiliarelor.
„Analizând Legea Educaţiei Naţionale, pe articolele 69 şi 94, în care sunt stabilite mijloacele de învăţământ, materiale didactice auxiliare şi curiculare, am constatat că ordinul 4916/2002 nu a fost actualizat, deşi Legea Educaţiei a apărut în 2011. Fapt pentru care am emis un ordin, care anulează acest act normativ din 2002, adică, toate mijloacele de învăţământ didactic auxiliar şi curicular trebuie revizuite. Adică, toate auxiliarele, începând din ziua de astăzi, nu mai sunt valabile şi fac un apel către toate editurile să nu mai transmită niciun material către unităţile şcolare şi către profesor pentru că începânnd de astăzi niciun auxiliar nu este omologat”, spunea Liviu Pop.
Acesta a fost punctul de la care a plecat „lupta cu baronii manualelor”, aşa cum Liviu Pop a numit-o.
Dacă la începutul anului, Pavel Năstase anunţa o nouă Lege a educaţiei până la sfârşitul lui 2017, pe parcursul anului, lucrurile s-au mai schimbat şi Liviu Pop a avansa nouă dată: 1 septembrie 2018.
„Vă asigur că, începând cu 1 septembrie, veţi fi parte a procesului de modificare a Legii Educaţiei Naţionale, vom deschide fişa de proiect astfel încât în septembrie anul viitor, după ce facem o analiză temeinică a ceea ce s-a întâmplat în cei 6 ani de la implementare, cu experţi din universităţi, Academie, federaţii sindicale, organizaţii studenţeşti, vom finaliza proiectul de lege în septembrie anul viitor când îl vom lansa către Parlament”, a spus Pop.





