BusinessMagazin

Tag: rebeli

  • Zeci de mii de persoane participă la manifestaţii proguvernamentale în mai multe oraşe din Iran

    Televiziunea de stat a difuzat imagini în direct de la mitinguri din oraşele Teheran, Kermanshah, Ahvaz, Ilam şi Gorgan, unde demonstranţii fluturau steaguri iraniene şi afişau fotografii cu liderul suprem iranian, Ayatollahul Ali Khamenei.

    Au fost promovate scandările “Sângele din venele noastre este un dar pentru conducătorul nostru”, “Nu vom lăsa singur liderul” şi “Insurgenţii răzvrătiţi ar trebui executaţi”. Totodată, manifestanţii proguvernamentali au susţinut că “mâinile ascunse” ostile din Iran – “conduse din Statele Unite, Israel şi Marea Britanie” – ar trebui să fie tăiate.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cronică de film – Star Wars: The Last Jedi, unul dintre cele mai bune filme din universul Star Wars

    “Star Wars: The Last Jedi” continuă povestea exact de unde a rămas precendentul film, “The Force Awakens”. Aşadar vedem strădaniile rebelilor de a scăpa din gheara “First Order” şi vedem ce se va întâmpla cu Rey după întâlnirea cu Luke Skywalker. Mai mult de atât nu vreau să comentez despre poveste pentru a nu strica filmul pentru nimeni.

    După ce J.J. Abrams a readus la viaţă universul Star Wars, anul acesta a venit rândul unui alt regizor tânăr să ducă povestea mai departe. Rian Johnson se află la cârma “The Last Jedi” şi face o treabă foarte bună, chiar mai bună decât Abrams, aş zice. Pe lângă faptul că aduce un omagiu seriei original, prin introducerea de creaturi noi şi menţinerea aceluiaşi spirit, Johnson reuşeşte să-şi imprime stilul asupra filmului. “The Last Jedi” se simte diferit de celălalte filme din univers, iar asta este bine deoarece era nevoie de o gură de aer în povestea ce dăinuişte din anii 70. Se pare că şi conducerea Disney a fost impresionată de Johnson deoarece l-au pus la cârma următoarei trilogii din universul Star Wars.

    Scenele de acţiune sunt foarte bine regizate şi sunt unele dintre cele mai bune dintre filmele Star Wars de până acum. Efectele speciale sunt foarte bune şi nu constientizezi niciodată că ai de aface cu o creatură CGI sau un moment CGI. Totuşi, pe partea de acţiune, mi-aş fi dorit să văd mai multe lupte în care este utilizat lightsaber-ul. Nici în Force Awakens, nici aici nu mi-a fost satisfăcută setea de lupte cu săbiile laser. Poate în următorul film din serie voi avea parte şi de această satisfacţie.

    La nivel narativ, “The Last Jedi” stă bine şi scenariştii reuşesc să ţină spectatorii în suspans de la început până la final, mai ales în porţiunea despre aventura rebelilor. Partea cu Rey şi cu Luke avansează într-un ritm mai lent, dar poate asta era necesar pentru crea un sentiment satisfăcător atunci când Rey ajunge în punctul culminant. Totuşi filmul nu este perfect şi problema mea cu povestea este bucata în care vedem aventura în care sunt implicaţi Finn şi noul personaj introdus, Rose. Partea lor se simte mai mult ca un scurt metraj decât ca o parte din film. Sigur, povestea lor are un scop şi ajută la închearea filmului, însă nu accelerează acţiunea şi se simte mai mult ca o pauză atunci când Johnson trece de la Rey sau de la rebeli la povestea celor doi.

    Rose, alături de DJ, sunt noile personaje introduse de Johnson în universul Star Wars şi pot să zic că aduc o aromă nouă universului, însă fără a aduce prea multă profunzime.

    Daisy Ridley dovedeşte din nou că a fost alegerea perfectă pentru rolul Rey şi este absolut fantastică în film. Din punctul meu de vedere, acelaşi lucru poate fi spus şi despre Adam Driver pentru rolul Kylo Ren. În precedentul film, vedem un Kylo Ren imatur, furios, nerăbdotor care vrea să devină ca idolul său, Darth Vader. În acest film, conflictul interior continuă, iar Driver arată asta foarte simplu prin jocul actoricesc. Mark Hamil revine, în sfârşit, în rolul lui Luke Skywalker şi face o treabă foarte bună şi vedem un Luke Skywalker diferit faţă de ceea ce ştiam din trilogia originală. De asemenea, Carrie Fisher, în rolul Leiei, este foarte bună, iar regizorul şi producătorii au ales un mod foarte bun de a-i aduce un omagiu şi cred că este un mod excelent de a rămâne în memoria oamenilor.

    Aşadar, fără a dezvălui prea multe, filmul este distractiv, are suspans şi nu este plictisitor şi m-a făcut să vreau să văd cât mai repede posibil continuarea şi finalul seriei.

    P.S. BB8 este în continuare la fel de distractiv, iar de data aceasta devine şi extrem de inventiv şi util pentru eroii noştri.

     

  • Contul de Facebook al filozofului Mihai Şora a fost blocat după mai multe raportări: În alte vremuri, sub alte stăpâniri, exista turnătoria, menită să ţină sub control orice fir de păr care ar fi avut apucături rebele

    Ani de zile, am fost urmărit, măturat, turnat, am avut telefonul ascultat, corespondenţa citită şi tradusă… (– da, Securitatea avea angajaţi care traduceau toate scrisorile în limba română, dacă se întâmpla să scrii în franceză, în germană, în engleză sau în alte limbi).

    Dosarele deschise pe numele meu şi aflate în arhiva CNSAS sunt multe, copleşitoare.
    Aşa am aflat, de pildă, că turnătoriile (al căror obiect sunt) încep din 1947, pe când, cercetător în Franţa, îl studiam pe Pascal.

    Aşa am aflat, de pildă, că niciodată Anei Pauker şi acoliţilor săi nu le-ar fi trecut prin minte să mă sechestreze în România, în anul 1948, când am revenit din Franţa într-o excursie, după zece ani de absenţă, să-mi văd părinţii, dacă nu ar fi existat o scrisoare-turnătoare semnată „un grup de români patrioţi“, expediată chiar de la Paris.

    Aşa am aflat (negru pe alb) despre „Angajamentul“ fiului meu, recrutat de Securitate pe când era minor: avea 14 ani. Şi tot aşa am aflat (şi retrăit) răul pe care Securitatea poate să-l facă unui copil, iar copilul poate să-l facă părinţilor săi.

    Prin urmare, dragii mei, am trecut prin multe, am văzut multe.
    Trebuia, de bună seamă, să trăiesc, să văd, să înţeleg şi noile tehnologii, începând cu feisbucul.
    Ieri am trimis o copie după buletinul meu undeva, în eter, şi iată că s-au redeschis porţile, iar contul meu a fost deblocat.

    Este marţi, 28 noiembrie 2017: cer negru deasupra României”.

  • Arabia Saudită a anunţat că nu va tolera niciun atac asupra securităţii sale

    ”Ingerinţele iraniene în regiune dăunează statelor vecine şi afectează securitatea şi pacea lumii”, a afirmat şeful diplomaţiei saudite, Adel al-Jubeir, prin intermediul Twitterului.

    ”Regatul îşi rezervă dreptul de a răspunde în mod corespunzător faţă de acţiunile agresive iraniene”, a adăugat acesta.

    Iranul a respins acuzaţiile conform cărora ar fi implicat în lansarea unei rachete care a fost interceptată la nord de capitala Arabiei Saudite.

  • Incursiune în istoria Vitol, cel mai mare trader de petrol din lume: ambiţie, oportunism, scandal şi curaj

    În cei 50 de ani de existenţă, Vitol a ajuns cel mai mare trader de petrol independent din lume. A flirtat cu falimentul, a făcut afaceri cu regimuri controversate şi s-a împotmolit în scandaluri. Dar niciodată n-a raportat pierderi anuale. Şi s-a ferit constant de publicitate.

    Din interviuri şi informaţii culese din sute de pagini din documente fiscale şi judiciare, Bloomberg reconstruieşte istoria unui gigant al industriei petroliere.  

    Nici chiar pentru Ian Taylor această călătorie de afaceri nu a fost una obişnuită. În cariera sa de aproape 40 de ani din domeniul petrolului, englezul educat la Oxford a nimerit în tot felul de puncte fierbinţi de pe glob – din Teheran şi Bagdad până în Caracas şi Lagos. Însă destinaţia de acum, Benghazi, din Libia, are ceva diferit: oraşul este devastat de un război civil. Tot ce are de făcut pentru a-şi aminti în ce s-a băgat este să se uite pe gemuleţul avionului privat. Câteva sute de metri dedesubt, o dronă a NATO supraveghează aeronava. Taylor, CEO-ul Vitol Group, şi-ar dori ca în locul robotului zburător să vadă un avion de vânătoare clasic, cu pilot şi tot tacâmul.

    Este începutul anului 2011. Forţele care se revoltă contra dictaturii de 42 de ani a colonelului Muammar Gaddafi tocmai au preluat controlul oraşului şi au format propriul guvern. Întâlnirea cu această adunătură de foşti oficiali militari şi politicieni locali a fost uşor de realizat, însă dacă cineva putea ajunge la o înţelegere cu ei, acesta nu poate fi decât Vitol, se gândeşte Taylor. Cu câteva săptămâni mai devreme, unul dintre locotenenţii săi, Christopher Bake, a primit o solicitare din Doha. După cum a explicat un intermediar, ministrul petrolului din Qatar voia să ştie dacă Vitol ar fi dispus să furnizeze combustibil rebelilor libieni susţinuţi de Qatar. Vitol avea la dispoziţie doar câteva ore pentru a răspunde.

    Bake, aflat în Dubai, a indicat interesul Vitol în „aproximativ patru minute”. Apoi a luat legătura cu colegii săi, dintre care cei mai mulţi lucrau în Londra, pentru a construi o propunere fermă. Vitol, i-a explicat rapid Bake intermediarului, acceptă provocarea. Faptul că echipa a putut avansa atât de rapid cu o astfel de afacere – într-o zonă devastată de un război sângeros – spune enorm de multe despre cultura companiei. Aşa cum poate confirma oricine este implicat în afaceri cu petrol, Vitol este un oportunist agil şi înfometat, întotdeauna pregătit să atace. 

    Acum, cu acest avion, Taylor şi Bake, care arată ca un bodyguard datorită aspectului de jucător de rugby, se duc să încheie afacerea. Însă există o problemă. Rebelii nu au bani. Vitol îşi va primi plata în petrol. Guvernele occidentale au aprobat tacit aranjamentul, deşi în afară de drona de sub avion nu există niciun sprijin oficial. Dacă ceva nu merge bine, Taylor este pe cont propriu. Şi compania sa la fel. Cei doi se ţin bine în timp ce aeronava se zguduie din cauza manevrelor de aterizare. Riscul ca trupele lui Gaddafi să tragă în aeronavă au făcut imposibilă o aterizare convenţională, astfel că pilotul coboară rapid aparatul printr-o serie de viraje ameţitoare.

    În 2011, centrul oraşului Benghazi, o colecţie obosită de construcţii din anii 1970 în jurul unei lagune urât mirositoare, era un loc cu mult mai periculos decât este înfăţişat acum în fimul „13 Hours: The Secret Soldiers of Benghazi”, marca Hollywood, despre atacul care l-a ucis în 2012 pe ambasadorul american din Libia J. Christopher Stevens. La începuturile războiului civil, Benghazi era un oraş în care aproape fiecare bărbat, şi adesea şi copiii, purta câte un Kalaşnikov, iar restul populaţiei trăia sub ameninţarea constantă a ofensivei trupelor lui Gaddafi.

    Vitol a acceptat afacerea, iar lucrurile au luat-o razna în doar câteva zile. Deşi au promis că vor păstra secretul, rebelii au anunţat că au găsit pe cineva căruia să-i vândă petrol. Ca răspuns, trupele lui Gaddafi au aruncat imediat în aer un oleoduct important. Fără petrol, Vitol nu putea fi plătit. Cu toate acestea, compania şi-a onorat angajamentele. În lunile care au urmat, navele-cisternă au livrat încărcătură după încărcătură – benzină, motorină şi păcură – în estul Libiei. „Combustibilul de la Vitol era foarte important pentru armată”, povesteşte Abdeljalil Mayuf, reprezentant al Arabian Gulf Oil din Benghazi, companie controlată de rebeli. Rebelii l-au înlăturat în cele din urmă de la putere pe Gaddafi şi după ce luptele au încetat, Vitol şi-a primit petrolul. La un moment dat, când toată lumea aştepta repornirea producţiei, suma datorată de guvernul format de rebeli era de peste un miliard de dolari.

    Cinci ani mai târziu, Taylor, acum în vârstă de 60 de ani, îşi aminteşte de afacerea Benghazi la un mic dejun în staţia londoneză St. Pancras. La ora 9:18 A.M. are tren spre Paris – spre o altă oportunitate de afaceri. Va merge cu Eurostar. „A fost o afacere care, sincer să fiu, a căpătat o amploare mai mare decât ar fi trebuit”, spune el.

  • Peste 50.000 de persoane au fugit din estul Alepului în ultimele 4 zile -OSDO

    Peste 50.000 de persoane au fugit, în ultimele patru zile, din calea forţelor regimului sirian care avansează în cartierele din Alep controlate de rebeli, a anunţat miercuri Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului (OSDO), citat de Le Figaro.

    Peste 20.000 de persoane au găsit refugiu în regiunea din Alep controlată de Guvern, în timp de 30.000 au ajuns în enclava controlată de forţele kurde.

    Acest exod a fost provocat de intensificarea, începând cu weekndul trecut, a confruntărilor la sol şi a raidurior aeriene în contextul în care forţele lui Bashar-al Assad progresează în zonele controlate de rebeli.

  • Trupele guvernamentale siriene au cucerit o zonă strategică din nord-estul Alepului

    Trupele guvernamentale siriene şi forţele aliate au capturat luni o zonă strategică controlată de rebeli în estul oraşului Alep, inclusiv un cartier major şi altele mai mici, informează The Associated Press, citând presa de stat de la Damasc şi Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului.

    Agenţia publică de ştiri SANA a comunicat că forţele guvernamentale au ocupat cartierul strategic Sakhour în cursul dimineţii de luni.

    Televizunea siriană de stat a anunţat că 3.000 de persoane, dintre care jumătate copii, au părăsit zonele rebele în ultimele zile, refugiindu-se în părţile din oraş controlate de forţele guvernamentale şi kurde.

    Într-un comunicat dat publicităţii de Ministerul rus al Apărării se afirmă că în trupele siriene au ocupat zece cartiere şi peste 3.000 de clădiri, iar mai mult de 100 de rebeli au depus armele şi au părăsit oraşul.

    Rami Abdurrahman, coordonatorul Observatorului Sirian pentru Drepturile Omului, a a relatat că aproape 30% din zone controlate de rebeli în oraş au fost cucerite de forţele guvernamentale în urma ofensivei din ultimele zile.

    Recentele victorii deschid calea pentru eliminarea completă a prezenţei rebelilor din Alep, caz în care regimul Assad ar recăpăta controlul celor mai mari patru oraşe din Siria.

    Trupele guvernamentale au cucerit cartierele Sakhur, Haydariya şi Sheikh Khodr, în timp ce forţele kurde, care în mod oficial nu sunt aliate cu regimul Assad, au ocupat districtul Sheikh Fares, astfel că rebelii au pierdut toată zona de nord a enclavei din estul Alepului, a anunţat Observatorul sirian pentru Drepturile Omului, informează site-ul postului de televiziune France 24.

  • Mai mulţi rebeli sirieni au detonat accidental o bombă în timp ce încercau sa-şi facă un selfie. VIDEO

    Videoclipul surprinde momentul în care unul dintre rebelii sirieni se aruncă în aer în timp ce încerca să facă un selfie alături de camarazii săi, cu un telefon conectat la o bombă artizanală.

    Cei opt bărbaţi surprinşi în imaginile video stau în faţa unui steag al rebelilor şi cântă la microfon, alături de mai multe arme poziţionate în faţa lor.

    CITEŞTE AICI CONTINUAREA ARTICOLULUI

  • Noi declaraţii controversate ale preşedintelui Turciei. Alături de cine vrea să-şi continue lupta

    Pe data de 16 iulie, un grup de insurgenţi a coordonat o tentativă de lovitură de stat în Turcia. Principarea confruntare a avut loc în capitala Ankara şi în Istanbul. Liderii statului turc au anunţat în aceeaşi zi că lovitura de stat a eşuat, şi că situaţia este sub control. Potrivit ultimului bilanţ al victimelor, 208 cetăţeni turci şi 100 de insurgenţi au murit, şi aproximativ 1.500 de persoane au fost rănite.

    Noi declaraţii controversate ale preşedintelui Turciei. Alături de cine vrea să-şi continue lupta 

  • Cum a ajuns războiul o afacere în Ucraina

    În câteva minute totul a fost gata. Canistrele de motorină au fost umplute cu o dibăcie uimitoare. Însă contrabandiştii nu au timp de discuţii, cererea este mare. Au dispărut imediat. Aveau nevoie de motorină. O săptămână de lucru în Lugansk a golit rezervorul taxiului. Aici, sub conducerea rebelilor, contrabandiştii fac legea. Nu găseşti nimic în nicio benzinărie. Au avut noroc cu şoferul, care, după nenumărate telefoane şi discuţii furioase, a reuşit să se înscrie pe ultimul loc pe lista de clienţi a unei bande locale de contrabandişti.

    “Trebuie să ajungem acolo rapid“, le-a spus şoferul de taxi. Astfel o echipă de jurnalişti ai VICE News, un canal video american de documentare şi reportaje, a ajuns la traficanţii de combustibil. „Nu putem rata ocazia. Va fi secetă în oraş câteva zile“.

    Frigul paralizase oraşul, iar ei goneau pe un imens bulevard înconjurat de clădiri enorme din beton. Apoi maşina a luat-o pe drumuri lăturalnice prin oraşul sovietic de proporţii dezolante – capitala autoproclamatei Republici Populare Lugansk. În cele din urmă a ajuns într-o periferie industrială şi a oprit lângă un depozit.
    Doi oameni purtând salopete pătate de ulei au verificat ca numele şoferului şi descrierea maşinii să corespundă cu descrierea primită la telefon, înainte de a porni o mică pompă pentru a face plinul cu motorină. Au fost puţine cuvinte, însă cel mai tânăr părea mai deschis. Le-a spus de unde provine combustibilul. „Rusia“, a mârâit el, dar fără să ridice privirea. Şoferul le-a înmânat un teanc de bani, o amestecătură de ruble şi hrivne. Acestea din urmă dau dureri de cap în acest loc, în care bancnotele ruseşti au devenit moneda predominantă.

    „Da’ ţie-ţi arde de glume? N-am timp de asta“, spune bătrânul. A găsit repede soluţia. A calculat un curs de schimb mai mare decât cel oficial.
    Preţul combustibilului variază în funcţie de disponibilitate. În ziua anterioară, preţul a fost de 55 de ruble pe litru. Acum, cum oferta este aproape zero, preţul a ajuns la 60 de ruble. O creştere de 10% peste noapte!

    Înainte de a-şi asigura rezervarea pe listă, şoferul de taxi se gândea să o apuce spre sud-est, spre Krasnodon, oraş devenit notoriu pentru activitatea înfloritoare de contrabandă după ce Ucraina şi-a căpătat independenţa, în 1991. Un cunoscut i-a dat însă un pont: camioanele tocmai aduseseră ce a mai rămas, 200 de litri de motorină, la ei în oraş.
    Acum, în sfârşit, rezervorul taxiului era plin, la fel şi canistrele. Taximetristul se putea întoarce la lucru şi la o aparentă normalitate. Nu va mai trebui să aibă de-a face cu astfel de persoane ceva timp, cel puţin până când va rămâne din nou fără motorină.

    Conflictul din estul Ucrainei n-a alterat cu nimic veniturile lumii interlope, a afaceriştilor din subteranele economiei. Ucraina are de mult timp una dintre cele mai mari economii subterane din lume. Înainte de revoluţie, Fondul Monetar Internaţional estima dimensiunile acesteia la 50% din PIB. Acum, în vremuri de război, până şi PIB-ul este greu de estimat. Aproape toate tranzacţiile valutare ale cetăţenilor s-au mutat pe piaţa neagră, iar cele ale companiilor, în paradisurile financiare.

    Contrabandiştii sunt primii care profită de război în condiţiile în care blocada economică impusă teritoriilor separatiste hrăneşte o piaţă neagră a alimentelor, combustibilului şi medicamentelor.
    Mărind birocraţia şi interzicând anumite produse, Kievul face din ce în ce mai dificilă aprovizionarea acestor enclave separatiste. Ţinta acestei strategii punitive este de a limita rutele de aprovizionare pentru comandanţii miliţiilor rebelilor şi de a forţa Rusia să ajute aceste regiuni. În realitate, aceste măsuri nu fac decât să adâncească prăpastia care se cască între vestul proeuropean şi estul separatist prorus. Resursele Rusiei sunt şi ele întinse la limită deoarece ţara este angajată, pe lângă războiul din Ucraina, în cel din Siria şi într-unul economic cu Occidentul. Apoi, are un nou teritoriu de administrat, Crimeea. Iar economia Rusiei se degradează pe zi ce trece.