„Prima revoluţie tehnologică a dus la Primul Război Mondial, a doua revoluţie tehnologică a dus la Al Doilea Război Mondial. Aceasta este cea de-a treia revoluţie tehnologică”, a declarat Ma într-un interviu acordat CNBC, la conferinţa Gateway 2017.
Citeşte continuarea pe www.go4it.ro
Se pare că a renunţat la mustaţa în stilul ghidon în favoarea stilului periuţă pentru a nu fi gazat in timpul Primului Război Mondial, potrivit unui documentar realizat de History Channel, scrie Daily Mail.
În plus, pentru că era ciudată a devenit uşor de recunoscut. Se pare că Hitler ar fi fost obligat să îşi taie mustaţa pentru a obţine o închidere etanşă a măştii de gaze. După Primul Război Mondial, Hitler a păstrat mustaţa, iar la scurt timp a devenit un simbol al dictatorului nazist.
Alţi purtători celebri ai mustateţi periuţă au fost Charlie Chaplin (care a interpretat rolul lui Hitler în 1940 în filmul The Dictator) şi Oliver Hardy. Acest stil de mustaţă a scăzut în popularitate după Al Doilea Război Mondial din cauza asocierii cu Hitler.
“Pregătiţi-vă pentru ceea ce va urma”, a avertizat grupul într-un videoclip publicat pe canalul său de YouTube, după ce a sugerat că acest conflict ar fi “devastator din punct de vedere global, atât la nivelul mediului înconjurător, cât şi la nivel economic”.
CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI PE MEDIAFAX.
Un clarvăzător care pretinde că a prezis momentul în care Trump va ataca Siria spune că cel de al Treilea Război Mondial e la un pas distanţă. Horacio Villegas se autointitulează mesagerul lui Dumnezeu.
Villegas crede că oamenii trebuie să ştie şi să se pregătească pentru ce urmează. „Războiul va începe şi va aduce distrugere, şoc şi moarte”, afirmă el.
Istoria ne învaţă că un conflict global poate începe din multe locuri. În ziua de astăzi, legăturile mai strânse între ţări poate duce la un efect de tip domino chiar mai puternic decât cele două conflagraţii mondiale.
Există multe regiuni strategice pe care ţări puternice precum Statele Unite sau Rusia încearcă să le ţină sub control, fie că este vorba de resurse naturale sau de o poziţie geografică favorabilă.
Statele Unite au lansat un atac cu rachete asupra unei baze militare din Siria, ca reacţie la atacul chimic din urmă cu câteva zile, atribuit administraţiei al Assad şi în care au murit aproape 90 de persoane, între care mulţi copii.
„Am ordonat o lovitură militară asupra bazei din Siria, de unde a fost lansat atacul chimic”, a declarat preşedintele Donald Trump, precizând că decizia este vitală pentru securitatea SUA în prevenirea şi descurajarea folosirii armelor chimice. „Assad a luat viaţa bărbaţilor, femeilor şi copiilor fără apărare. Chem toate naţiunile civilizate să pună capăt masacrului şi carnagiului din Siria”, a adăugat el.
Află aici REACŢIA DE URGENŢĂ a Rusiei după atacul SUA asupra Siriei
Istoria ne învaţă că soluţia poate veni şi singură, fără să fie căutată. După ce a studiat sute de ani de istorie a umanităţii, Walter Scheidel, profesor la Stanford, a identificat patru modalităţi de netăgăduit în care poate fi redusă inegalitatea: războaiele, revoluţiile, colapsul statelor şi pandemiile mortale. „Aceşti patru călăreţi ai apocalipsei“, după cum Scheidel îi numeşte în cartea sa „Marele nivelator: violenţa şi istoria inegalităţii din Epoca Pietrei până în secolul XXI”, s-au dovedit mult mai eficienţi în reducerea inegalităţii decât eforturile mai paşnice precum îmbunătăţirea educaţiei sau decât şocurile nonviolente, cum ar fi crizele financiare şi economice.
Nivelurile actuale ale inegalităţilor nu sunt fără precedent, remarcă Scheidel. Ponderea în total a veniturilor deţinute de cei mai bogaţi americani a ajuns doar de curând la nivelurile văzute ultima oară în 1929. În Marea Britanie, cei mai bogaţi 10% deţineau mai mult de 90% din avuţia privată înainte de Primul Război Mondial; astăzi, procentul este un pic mai mare de 50%.
Acest lucru sugerează că inegalitatea din prezent poate deveni mult mai extremă. Globalizarea, îmbătrânirea populaţiei şi imigraţia contribuie toate la inegalitate deviind serviciile publice departe de politicile redistributive. Mai mult, noile tehnologii şi răspândirea automatizării la scară largă vor lărgi şi mai mult prăpastia dintre muncitorii cu înaltă calificare şi cei slab calificaţi.
Reducerea nivelurilor ridicate ale inegalităţii în SUA, Marea Britanie şi de oriunde necesită schimbări radicale de politică, spune Scheidel. Şi singurele dăţi când aceste politici au dus în trecut la o „nivelare” semnificativă a fost după producerea unor catastrofe.
Scheidel a vorbit cu jurnaliştii revistei americane electronice Quartz despre lunga istorie a inegalităţii:
Quartz: Perioadele cu inegalitate redusă din trecut au fost precedate de o catastrofă. Cum ceva atât de distructiv – „cei patru călăreţi”, după cum i-aţi descris în cartea dumneavoastră – poate produce ceva pozitiv?
Scheidel: Prima soluţie este războiul care mobilizează masele şi exemplele clasice sunt Primul Război Mondial şi Al Doilea Război Mondial. O parte foarte mare a populaţiei s-a înrolat în armată, în timp ce forţa de muncă civilă a devenit, de asemenea, pe deplin mobilizată pentru efortul de război.
Un stat-naţiune puternic a fost necesar pentru a organiza efortul de război, iar impozitele pentru cei bogaţi au fost majorate la niveluri extrem de ridicate – la 90% în unele cazuri – pentru a-l finanţa. Capitalul şi-a pierdut din valoare din cauza intervenţiilor guvernelor şi a distrugerii fizice, în special în Europa. În acelaşi timp, există o redistribuire masivă spre muncitori. Apoi, au fost efectele asupra democraţiei: drepturi de vot, apartenenţa la uniuni sindicale etc. Toate aceste lucruri au luat amploare în contextul acestor războaie deoarece guvernele a trebuit să ofere ceva la schimb oamenilor.
Dacă sunteţi Lenin sau Mao şi mergeţi în Rusia sau China şi confiscaţi averile bogaţilor, adesea ucigându-i în acest proces de expropriere şi naţionalizând orice, construiţi o economie în care stabiliţi toate salariile şi toate preţurile. Este un proces extrem de invaziv, dar dacă sunteţi interesat doar de nivelare, de egalitate, acesta este un mod în care puteţi ajunge foarte rapid la ţintă.
Şi celelalte?
Celelalte două soluţii sunt întâlnite mai des în trecutul îndepărtat: colapsul statului şi epidemiile. În comparaţie cu celelalte, colapsul statului este cel mai rău mod de nivelare deoarece toată lumea ajunge mai săracă – doar diferenţele sunt eliminate. Când romanii au încorporat Britania în imperiul lor, s-a produs o creştere masivă a inegalităţii, dar care s-a destrămat în secolul al V-lea. Au venit anglo-saxonii şi dintr-o dată te-ai întors de unde ai plecat.
Şi, în final, există epidemiile masive care se dezvoltă rapid şi ucid o parte cu adevărat mare a populaţiei, cum ar fi Moartea Neagră în Europa medievală (epidemia de ciumă care a devastat Europa şi o parte din Asia). Ele nu distrug infrastructura fizică – terenuri sau capital – astfel încât se produce o resetare fundamentală a valorii muncii. Persoanele apte de muncă pot cere salarii mai mari, iar activele angajatorilor – „capitaliştii” – îşi pierd din valoare.
”Din 1815 până în 1871 nu fost niciun război de proporţii în Europa. Apoi a venit Primul Război Mondial. Apoi, dacă ne uităm la Europa, de la războiul de Şapte ani până la războaiele Napoleonice ale secolului 19 şi la Războaiele Mondiale, fiecare secol a avut câte un război major. Nu cred că acest secol va fi diferit”, a spus George Friedman, unul dintre cei mai respectaţi strategi din lume
”Aşa a fost după ce s-a unit Germania în 1871 şi a început un calvar pentru Europa. Japonia s-a ridicat puternic la începutul secolului 20, iar apoi a început haosul. Acum ne uităm la situaţii foarte asemănătoare. Trebuie să ne pregătim pentru război”, a mai spus el.
Când ne gândim la Primul Război Mondial, cei mai mulţi dintre noi îşi imaginează soldaţi purtând mitraliere, măşti de gaze şi căşti de protecţie. Dar, aşa cum se întâmplă adesea la orele de istorie, ni se prezintă evenimentele doar dintr-un anumit punct de vedere.
Deşi, adesea, Primul Război Mondial este considerat a fi primul conflct modern, au existat însă câteva detalii care demonstrează contrariul acestui fapt. Putem lua ca exemplu cazul germanilor, care, deşi aveau o reputaţie extraordinară privind gradul lor ridicat de tehnologizare, în primele bătălii, trupele erau conduse de ulani.
Se pare că a renunţat la mustaţa în stilul ghidon în favoarea stilului periuţă pentru a nu fi gazat in timpul Primului Război Mondial, potrivit unui documentar realizat de History Channel, scrie Daily Mail.
În plus, pentru că era ciudată a devenit uşor de recunoscut. Se pare că Hitler ar fi fost obligat să îşi taie mustaţa pentru a obţine o închidere etanşă a măştii de gaze. După Primul Război Mondial, Hitler a păstrat mustaţa, iar la scurt timp a devenit un simbol al dictatorului nazist.
Alţi purtători celebri ai mustateţi periuţă au fost Charlie Chaplin (care a interpretat rolul lui Hitler în 1940 în filmul The Dictator) şi Oliver Hardy. Acest stil de mustaţă a scăzut în popularitate după Al Doilea Război Mondial din cauza asocierii cu Hitler.