„Sistemul antirachetă Aegis va fi o achiziţie importantă; va fi un cadou frumos pentru preşedintele american Donald Trump”, a declarat un oficial guvernamental din Japonia, cu referire la radarul terestru Aegis Shore.
Oficialii japonezi ar putea să facă luni alegerea finală în ceea ce priveşte radarul. Conform declaraţiilor acestora, Japonia doreşte să cumpere două radare Aegis pe care să le pună în funcţiune în anul 2023.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Iniţiativa prevede şi interzicerea radarelor care nu sunt amplasate în locuri vizibile. Proiectul modifică articolul 109 din Codul Rutier, iar potrivit noilor prevederi maşinile cu radar nu vor mai putea staţiona decât la 500-1000 de metri distanţă faţă de locurile unde vor fi implementate panouri de atenţionare, pe acelaşi sens de mers. Panoul care va atenţiona existenţa maşinilor cu radare vor trebui montate de administratorii drumurilor, la cererea poliţistului.
Alte schimbări aduse Codului rutier, în Comisia juridicăa Camerei, arată că maşinile de poliţie trebuie să aibă la vedere inscripţionate pe maşini semnele Poliţiei Rutiere, dar şi că dispozitivele radar de tip pistol nu vor mai putea fi folosite la mai mult de zece metri de maşina de poliţie.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Ministerul Afacerilor Interne, Romania: „Întrebare primită pe Facebook MAI – “Dacă merg pe un drum cu 160 km/h iar din faţă bate vântul cu 120 km/h, ce viteză înregistrează radarul ascuns prin boscheţi? Ia jucaţi-o p’asta!”
Răspuns:
1. Având în vedere că limita maximă de viteză pe un drum naţional este 100 km/h, ceea ce va înregistra aparatul radar va fi o amendă foarte mare plus 90 de zile suspendare a permisului de conducere.
2. Dacă vântul are o viteză de 120 km/h, vă sfătuim să staţi acasă…nu de alta, dar deja vorbim despre uragan şi riscaţi să vă treziţi pe maşină cu copaci, elemente de construcţii sau chiar boscheţii de care spuneaţi!
3. Până să o “jucăm p’asta!”, vă recomandăm să circulaţi cu viteza legală…ca să nu vă jucaţi cu viaţa dumneavoastră şi a celorlalţi participanţi la trafic!
O zi frumoasă şi cu zâmbet să aveţi!”
Setul se vinde la negru pe internet cu 100 de euro. Include suporturile pentru ambele plăcuţe de înmatriculare, telecomanda cu o rază de acţiune de până la 50 de metri şi accesoriile pentru montaj. Vânzătorul descrie că în doar 1,8 secunde numărul poate să fie acoperit integral cu perdeluţa de cauciuc din suportul numărului de înmatriculare. Vânzătorul descrie că, în cazul în care cel care foloseşte acest dispozitiv uită perdeluţa de cauciuc peste număr, un LED va pâlpâi ca să îl va avertizeze pe şofer.
Interesant este că legislaţia rutieră este atât de prost concepută încât certificatul de înmatriculare nu poate fi reţinut în astfel de situaţii. Ci doar dacă nu funcţionează becurile care luminează numărul sau dacă, în faţa plăcuţei, sunt afişe, reclame sau înscrisuri. Pentru situaţia în care sunt montate dispozitive sau folii care ascund numărul de înmatriculare şoferul este sancţionat cu cea mai mică amendă prevăzută de codul rutier – 97 de lei dacă este plătită în 48 de ore, scrie realitatea.net
You Were Never Really Here este un film violent, dar regizorul a ştiut să ascundă foarte bine detaliile care ar fi adus un rating de tip ”interzis minorilor„: sunt numeroase scene în care protagonistul fuge dintr-o parte în alta şi bate diverşi indivizi cu un ciocan, dar momentele sunt prezentate prin lentila unei camere de securitate, astfel că imaginile devin neclare. Un alt aspect este cel al abuzului, care nu este niciodată prezentat pe cameră dar sugerat în mod insistent de unele personaje. Cu alte cuvinte, You Were Never Really Here e un film dedicat unui public adult, dar nu cred că cei sub 18 ani ar trebui îndepărtaţi din sala de cinema.
Tema centrală este de fapt un studiu al suferinţei, al depresiei prin care trece un om măcinat de regrete. Personajul principal este Joe (interpretat magistral de Joaquin Phoenix), un veteran care îşi ocupă mare parte a timpului gândindu-se la sinucidere. El lucrează ca un soi de recuperator, aceasta fiind de fapt o bună ocazie pentru a-şi lăsa latura violentă să iasă la suprafaţă.
De la pledoaria lui Joe pentru asfixiere la replicile frecvente legate de o copilărie marcată de abuzuri, de la efectele stresului post-traumatic şi până la descoperirea unei grămezi de oameni morţi într-un camion, spectatorul este lăsat să desluşească dacă personajul principal este de fapt unul malefic sau unul care a fost doborât de evenimentele prin care a trecut. Revin puţin la Joaquin Phoenix şi remarc că o bună parte a filmului pare gândită pentru a scoate ce e mai bun din evoluţia sa. E un actor complet, care a semnat roluri cu adevărat memorabile.
Destinul lui Joe pare să ia o nouă direcţie atunci când o cunoaşte pe Nina, femeia pe care decide să o salveze. Spectatorii sunt lăsaţi cu impresia că el va găsi o frânghie de care să se agaţe pentru a ieşi la suprafaţă, dar sentimentul dispare atunci când devine evident că şi Nina are destule secrete întunecate.
Într-un fel, You Were Never Really Here pare un soi de Taken mult mai profund, mult mai ancorat în psihologia umană, în drama personală a unui om care nu mai are nimic de pierdut. E un film care merită urmărit şi care va rămâne în mintea celor care părăsesc sala de cinema.
În concluzie, You Were Never Really Here este genul de film pe care îl recomand cu încredere; foloseşte un scenariu exagerat pentru a prezenta, cu convingere, subiecte cât se poate de reale.
Avionul a plecat de pe aeroportul Gardermoen din Oslo, cu destinaţia Munchen. A fost nevoit, însă, să se întoarcă din drum din cauza unui WC înfundat.
Înainte de a ateriza, avionul a fost nevoit să golosească o parte din combustibilul din rezervoare deasupra provinciei Hedmark, pentru a nu fi prea greu.
Printre pasageri se numărau 84 de instalatori, dintre care 65 de la compania Rørkjøp. „Am fi vrut să reparăm toaletele, dar din păcate treaba trebuia făcută din exterior şi nu am vrut să riscăm să trimitem un instalator afară la 10.000 de metri altitudine”, a glumit Frank Olsen, directorul executiv al Rørkjøp, într-o reacţie dată presei norvegiene.
Villa Sellgren, somptuoasa casă a lui Putin, e construită pe o insulă din golful Vyborg, la 12 kilometri de Finlanda.
Oficial, proprietatea aparţine unui prieten al preşedintelui, dar localnicii susţin că Putin este singurul care se bucură de casă.
Printre “dotări” se numără plăci de faianţă cu inserţii de aur, un centru spa subteran şi chiar un radar care să detecteze din timp orice încercare de a-l deranja pe Putin.
Sursa: Daily Mail
Villa Sellgren, somptuoasa casă a lui Putin, e construită pe o insulă din golful Vyborg, la 12 kilometri de Finlanda.
Oficial, proprietatea aparţine unui prieten al preşedintelui, dar localnicii susţin că Putin este singurul care se bucură de casă.
Printre “dotări” se numără plăci de faianţă cu inserţii de aur, un centru spa subteran şi chiar un radar care să detecteze din timp orice încercare de a-l deranja pe Putin.
Sursa: Daily Mail
”Când am fost în Austria, am mers într-o seară pe o autostradă şi am simţit un mic bliţ. M-am uitat repede la vitezometru şi aveam cam 150 km/h. Instinctiv mi-a venit în gând clasica înjurătură economisitoare de cuvinte. Adică nu am zis “offf, la naiba, mergeam cam tare şi am luat un radar”, ci m-am rezumat la un scurt şi autohton “băga-mi-aş…”.
Când m-am întors din vacanţă, a mai durat câteva zile şi am găsit în poştă “vederea” din Viena. Prima foaie era scrisă în germană şi am înţeles din ea doar că avusesem 143 km/h.
Noroc că avuseseră austriecii grijă să îmi trimită una şi în română. Treaba era simplă: în calitate de proprietar al maşinii care fusese depistată cu viteză trebuia să trimit datele celui care a condus la data şi ora respectivă. Mai scria ceva, nu mai ţin minte exact textul, dar care se putea traduce mai simplu cam aşa: frăţioru’, hai ca să nu ne mai complicăm, nu ne mai trimite tu datele alea şi mai bine bagă direct banu’ repejor în contul ăsta şi puţin ne mai pasă de cine a condus. Haide, bagă banu’ acoloşa şi uităm tot ce-a fost.”
Am ales varianta asta mai simplă şi am transferat 45€ în contul respectiv, oricum eu condusesem.
Dar stau să mă gândesc: sancţiunea lor urmărea pedepsirea exactă a celui care a încălcat legea sau îi interesa de fapt banul?
Cred că banul, din moment ce nu le-au fost necesare exact datele celui care a condus.”, a scris Godină pe Facebook.