BusinessMagazin

Tag: pui

  • De ce a gătit Bill Gates un pui întreg şi care a fost reacţia lui după ce a gustat din el

    Robert Hand a fost numit Profesorul anului al statului Washington, iar unul dintre premiile primite de el a fost să petreacă o după amiază cu Bill Gates. Gates a publicat o filmare despre cum şi-au petrecut cei doi timpul pe blog şi pe canalul de YouTube, potrivit Business Insider.

    Hand predă ştiinţa consumatorilor şi a familiilor sau ceea ce oamenii numeau mai demult „economia de acasă”. Aceasta include chiar şi orele de gătit, precum şi o lecţie care se numeşte „viaţa după şcoală”, care îi ajută pe studenţi să aplice pentru locuri de muncă şi să îşi administreze banii.

    Fundaţia Gates contribuie la mai multe proiecte educaţionale. Astfel că nu este surprinzător  că Bill Gates a fost de acord să se întâlnească cu Profesorul Anului, scrie Business Insider. Suprinzător este însă că a acceptat o oră de gătit cu el. Gates a intrat în cameră şi a reacţionat imediat: „Trebuie să recunosc. Aveţi un nivel foarte entry level pentru studenţi aici.”

    Hand l-a învăţat mai întâi pe Gates cum să gătească un pui întreg. Cumpărarea puilor întregi este o alegere mai economică şi porţionarea unuia nu este dificil de realizat. Din filmare reiese clar cât de rar găseşte Gates – a făcut o greşeală greu de reparat: a adăugat prea multă sare amestecului de condimente la care cei doi lucrau.

    „Îmi place să mănânc puiul sărat”, i-a spus Gates profesorului când acesta l-a corectat. La final, când au scos puiul din cuptor, Gates a gustat din pui şi faţa lui s-a luminat. Mâncarea pe care a gătit-o a fost „foarte bună”, a declarat el. „Mă inspiră să aud ceea ce faci. A fost prima dată pentru mine.S-ar putea să îmi surprind familia şi să le arăt că ştiu cum se fac lucrurile”, a spus Gates, zâmbind şi indicând către puiul gătit.
     

  • Unul dintre principalii actori ai scandalului Cambridge Analytica: “Cei de la Facebook sunt geniali, dar şi lipsiţi de scrupule. Dacă te pui în calea lor, te vor distruge”

    Aleksandr Kogan, analistul care a stat în centrul scandalului Cambridge Analytica, a renunţat la procesul pentru defăimare intentat celor de la Facebook în martie.
     
    Kogan i-a acuzat pe cei de la Facebook că au încercat să îl transforme în ţap ispăşitor, distrugându-i pe parcurs cariera academică. Fostul profesor de psihologie de la Cambridge este creatorul aplicaţiei care strângea datele utilizatorilor, iar cei de la Cambridge Analytica i-au oferit 800.000 de dolari pentru bazele sale de date.
     
    “Cei de la Facebook sunt geniali, dar şi lipsiţi de scrupule”, a declarat Kogan celor de la DailyMail. “Dacă te pui în calea lor, te vor distruge”.
     
    Scandalul Cambridge Analytica a ridicat numeroase semne de întrebare vizavi de modul în care datele personale ale utilizatorilor sunt colectate şi ulterior folosite; multe dintre acestea au rămas încă fără răspuns, iar companiile caută metode de a transparentiza şi mai ales proteja fluxul de date private.
     
    87 de milioane de utilizatori au fost afectaţi de acest scandal, pornit de la o aplicaţie ce funcţiona în cadrul platformei Facebook şi care a colectat datele personale ale utilizatorilor şi ale prietenilor utilizatorilor care au accesat-o.
     
    Respectivele date au fost utilizate mai târziu de Cambridge Analytica pentru campania prezidenţială a lui Donald Trump, servind drept instrumente de profilare. Dintre cele 87 de milioane de conturi afectate, peste 100.000 aparţin românilor.

  • Tot internetul se revoltă după ce fosilele unui pui de T-Rex au fost scoase la vânzare pe eBay pentru 3 milioane de dolari

    Fosilele unui pui de T-Rex sunt vândute pe eBay pentru aproape 3 milioane de dolari, ceea ce a stârnit un val de revolută pe întreg internetul, dar mai ales printre comunităţile ştiinţifice, potrivit CNBC.

    Fosilele vechi de 68 de milioane de ani sunt scoase la vânzare de un vânător de fosile pe nume Alan Detrich, cu opţiunea de a fi achiziţionate pe loc pentru suma de 2.95 milioane dolari.

    Anunţul de vânzare susţine că artefactul este „cel mai probabil singurul pui de T-Rex din lume”, adăugând că specimenul are un corp de 4,5 metri şi un craniu de peste jumătate de metru.

    „Acest Rex a fost un carnivor extrem de periculos. Este o oportunitate rară să vedem un pui de Rex. Histologia ne arată că avea aproximativ 4 ani în momentul morţii. Reconstrucţia craniului a fost realizată de Curatorul Palenotologic de la Natural History Museum din Florida”, se arată în anunţ.

    Potrivit The Guardian, Detrich a împrumutat fosilele Muzeului de Istorie Naturală de la Universitatea din Kansas în 2017, unde erau acestea expuse în momentul în care a fost realizată fotografia pentru anunţul publicat pe eBay. Scheletul a fost descoperit de Detrich în 2013 şi a devenit proprietate personală.

    Leonard Krishtalka, directorul Institutului de Biodiversitate de la Universitatea din Kansas a declarat la începutul lunii că instituţia nu intermediază vânzarea de specimene către indivizi.

    „În conformitate cu politica noastră, specimenul care ne-a fost împrumutat este eliminat din expoziţie şi returnat proprietarului. L-am rugat pe proprietar să elimine orice asociere cu noi din anunţul de vânzare”, spune el.

    Între timp, mediul ştiinţific ridică întrebări cu privire la etica din spatele vânzării unui astfel de specimen, deoarece acesta reprezintă o parte unică a trecutului umanităţii.

     

     

     

     

     

     

     

     

     

  • Cine sunt cei doi bucătari ROMÂNI care au CUCERIT Parisul. Chefii români care i-au bătut pe francezi la ce se pricep cel mai bine: bucătăria – VIDEO

     Publicaţia franceză Vogue a descris un restaurant dezvoltat de doi români în Paris drept „restaurantul momentului”. Astfel, alături de Le Chardenoux, Raw-Saint-Germain, Vivant  2, Pastificio, în top 5 restaurante ale momentului se se află şi restaurantul Ibrik al chefilor români Bogdan Alexandrescu şi Ovidiu Malişevschi.

    Gulaş de pui, sarmale, mămăligă, salată boef, dar şi trufe negre se află în meniul creat de români în Paris – o combinaţie pe care specialiştii Vogue o descriu drept „exotică şi foarte reuşită”.

  • Consecinţele neaşteptate ale războiului comercial SUA-China: americanii mănâncă mai mult porc, renunţă la pui

    Schimbarea în dietă este şi consecinţa creşterii numărului de porcine şi bovine din SUA şi ar putea pune capăt unui şir de 27 de trimestre profitabile la rând pentru producătorii de carne de pui cum sunt Tyson Food sau Sanderson Farms. Bill Roenigk, economist şi consultant pentru National Chicken Council, spune că sectorul creşterii puilor va pierde bani sau sau cel mult va avea câştiguri zero în cel de-al patrulea trimestru al anului.

    Disputa comercială iniţiată de preşedntele Trump a dus şi la scăderea livrărilor de soia şi de sorg către China.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum să faci bani din piatră seacă. Pui banii aici şi primeşti 14% în plus înapoi gratis

    După anunţul de vineri, acţiunile Alro au urcat cu 5,78%, după tranzacţii de 0,535 mil. lei. La nivelul între­gii săptămâni, valoarea de piaţă a producătorului de aluminiu a crescut cu 14,85%, cea mai mare apreciere de săptămâna trecută de la Bucureşti, pe un rulaj de 1,05 mil. lei.

    „Aprobarea repartizării profitului distribuibil pe baza situaţiilor financiare interimare pentru perioada de 9 luni încheiate la 30 septembrie 2018“ este al doilea punct de pe ordinea de zi a AGOA din data de 13/14 decembrie.
     
    Cotaţia aluminiului a ajuns la 1.990 dolari pe tonă, cu 12% mai puţin faţă de începutul lui 2018. Cu toate acestea, faţă de ultimii trei ani, preţul aluminiului este cu 31% mai mare.
     

  • SURPRIZĂ majoră. Ce se întâmplă cu aripioarele de pui de la KFC

    Maximul ultimelor 52 de săptămâni, 44,8 lei. Minimul, 20 de lei, adică un declin de 55%.

    Acţiunile Sphera Group (SFG), primul operator din domeniul food ser­vice listat la Bu­cureşti, afişează una dintre cele mai mari scăderi de la bursă de la începutul anului 2018 încoace, de 44%.
     

  • Cum să pui natura la treabă

    Soluţia ar putea veni de la natură, susţine o companie numită Faber Futures, a cărei fondatoare, Natsai Audrey Chieza, coordonează eforturile de perfecţionare a unui sistem de vopsire a textilelor cu ajutorul bacteriei Streptomyces coelicolor, care elimină în mediul înconjurător un pigment care poate fi roz, albastru sau violet.

    Colorarea materialelor se face prin introducerea acestora în recipiente în care se află culturi din această bacterie, iar cantitatea de apă necesară este de 500 de ori mai mică decât la vopsirea obişnuită şi nici nu se folosesc chimicale toxice, susţine Chieza, care colaborează deja cu două firme din industria modei care vor să testeze noua soluţie. 

  • Cum trecem mai repede de la piept de pui la grătar cu cartofi prăjiţi şi salată la somon şi fructe de mare cu sos de şampanie?

    Nu ştiam ce înseamnă somon, fructe de mare, carpaccio sau burrata.
    Nu ştiam pentru că nu aveam de unde să ştim, pentru că nu eram umblaţi în afară.
    Comunismul nu i-a lăsat pe oameni să plece peste graniţă de teamă că ar fi intrat în contact cu lumea occidentală, care evoluase mai mult. Acum suntem liberi şi 3,5 milioane de români trăiesc şi lucrează în afară. Niciun război nu a dus la această migraţie externă.
    De multe ori noi, cei care am rămas în ţară, vedem aceste plecări ca pe un lucru rău, pentru că România se depopulează, comune şi sate întregi rămân fără oameni, iar economia rămâne fără forţă de muncă, aproape cea mai bună.
    În ţară companiile au rămas să se descurce fie cu tinerii care se plimbă dintr-un job în altul, să experimenteze, fie trag de oamenii care sunt aproape de pensie să mai rămână să mai lucreze pentru că nu au cu cine să îi înlocuiască.
    După 20 de ani, după 10 sau după 5 ani, o parte din cei plecaţi în afară au ajuns pe poziţii executive în multinaţionale. De aici au început să cutreiere lumea ca expaţi, azi la Londra, peste un an la Geneva, apoi în Dubai.
    Business MAGAZIN îşi propune ca pe parcursul următoarelor luni şi ani să-i scoată în faţă pe românii care au ajuns să lucreze în corporaţiile externe sau pe cei care şi-au făcut un business în afară. Cu ajutorul lor, dar şi cu ajutorul „căpşunarilor”, România se internaţionalizează în fiecare zi, o parte din experienţa lor, o parte din ceea ce au învăţat ei în afară, ajunge în România prin diverse forme.
    Pe lângă faptul că avem nevoie de banii lor pentru a acoperi ceea ce noi consumăm din import, avem nevoie şi de knowledge-ul lor, pentru care nu plătim nimic.
    Poate că o parte dintre ei se vor întoarce în România peste ani, şi atunci businessul românesc va mai pune o cărămidă.
    După căderea comunismului, polonezii, ungurii, cehii şi-au deschis graniţele şi pieţele pentru a-şi lăsa cetăţenii să plece în afară, să vadă cum e, iar pe de altă parte să intre multinaţionalele care au venit cu experienţă, cu knowledge, cu acces la pieţele externe, cu finanţare, cu salarii mai mari.
    În timp ce ungurii îşi trimiteau o generaţie de tineri în afară pentru a se şcoli, noi încă trăiam din sloganul „Nu ne vindem ţara” şi „Voi nu aţi fost aici să mâncaţi salam cu soia”.
    După 2000, lucrurile au început să se schimbe, iar apropierea de NATO şi Uniunea Europeană ne-a adus în postura de a începe să învăţăm ce înseamnă internaţionalizarea Românei.
    Primul deceniu după ’90 se vede acum în business. România nu are nicio companie în top 10 regional, prima fiind Dacia, pe locul 14. Companiile poloneze, cehe, ungare sunt peste tot în această zonă pentru că au avut de la cine să înveţe ce înseamnă ieşirea din propriile graniţe.
    Noi nu avem nicio companie regională, nici de stat, nici privată, care să fie prezentă în toate ţările din Europa Centrală şi de Est, o piaţă de peste 100 de milioane de locuitori.
    Nu suntem prezenţi şi pentru că nu am avut cu cine, nu am avut români care să fi lucrat în afară şi care să ştie ce înseamnă lumea multinaţionalelor.
    Ca să discuţi cu bancherii de la Londra trebuie să ştii şi să fii din lumea lor. Nu poţi să le ceri lor să înveţe cum este lumea din Vaslui sau Teleorman. Milioanele de dolari se obţin atunci când pe masă sunt fructe de mare, somon sau carpaccio. Pentru că şi costă mai mult.
    Micii sunt ieftini, sunt buni, dar arată că nu poţi să faci business mare acolo.
    Pentru ca firmele româneşti să crească mai repede decât o fac acum, trebuie să aibă şi oameni mai buni. Pe piaţa locală găseşti oameni buni, dar fără ca aceştia să fie internaţionali nu poţi să vezi dincolo de propriul gard. Când lucrezi cu cifre mari, şi pieţele sunt mai mari.
    România are nevoie mai întâi ca românii care lucrează în afară să înveţe, să ocupe poziţii şi funcţii în companiile globale, pentru ca apoi o parte din această experienţă să fie transferată în România. Avem nevoie de experienţe externe, avem nevoie de rigoare, avem nevoie să ştim care este limbajul businessului mare, avem nevoie de contacte externe, avem nevoie de acces la finanţarea externă, dacă vrem ca firmele româneşti să devină campioane, măcar regionale.
    Degeaba avem resurse interne dacă nu ştim ce să facem cu ele, dacă nu sunt oameni care să mai fi lucrat în afară cu aceste resurse. Privirea noastră este internă, este limitată, iar orice strategie se opreşte la primul judeţ întâlnit în cale. Pentru că nu am avut ocazia să lucrăm cu cifre mari, noi nu gândim în ţări, nu gândim în regiuni, nu realizăm produse şi servicii pentru lumea globală.
    Poate cu ajutorul acestor generaţii care au plecat să lucreze în afară, care acumulează în fiecare zi experienţă, la un moment dar businessul românesc le va folosi experienţa.
    Ca să trecem de la piept de pui la grătar – o formă primitivă de mâncare, fără prea multă valoare adăugată – la fructe de mare şi somon, ne trebuie ceva timp, o deschidere externă mare şi o înţelegere a faptului că există şi lucruri bune în aceste plecări externe ale românilor.

  • A încercat să îşi vândă reţeta de pui prăjit de 1.009 ori înainte de a fi acceptată. Acum este una dintre cele mai cunoscute francize din lume, cu peste 18.000 de restaurante

    Respingerile pot fi deprimante, dar pentru unii oameni pot reprezenta motivaţia de a excela în anumite domenii. Mulţi dintre cei mai de succes oameni de afaceri ai lumii au eşuat în mod repetat înainte de pune bazele unor companii de milioane de dolari. Colonelul Harland David Sanders, fondatorul KFC, este unul dintre exemple.

    Colonelul Sanders de la Kentucky Fried Chicken a încercat să îşi vândă reţeta de pui de 1.009 ori înainte de a fi acceptată. El a călătorit în Statele Unite ale Americii căutând pe cineva care să îi cumpere reţeta de pui prăjit, iar după ce, în cele din urmă, a obţinut o înţelegere de afaceri în Utah, Kentucky Fried Chicken s-a născut. KFC este în prezent una dintre cele mai cunoscute francize din lume, cu peste 18.000 de restaurante.

    Sanders s-a născut în Henryville, Indiana, în 1890. Şase ani mai târziu, tatăl său a murit, iar mama sa a fost obligată să se angajeze pentru a-şi întreţine familia. La şase ani, Harland a devenit responsabil de fraţii săi mai mici, aspect care includea şi gătitul. În următorii 30 de ani, a avut o serie de locuri de muncă. Înainte de a deveni un colonel renumit la nivel mondial, Sanders a abandonat şcoala, în clasa a şasea, a lucrat la o fermă, a fost îngrijitor de catâri în armată, fochist de locomotivă, lucrător la drumuri, avocat aspirant, vânzător de asigurări,vânzător de cauciucuri, obstetrician amator, candidat politic fără succes, operator de benzinărie, administrator de hotel şi, în cele din urmă, patron de restaurant.

    A realizat că poate să construiască o afacere pe seama reţetelor sale în 1930, când avea 40 de ani şi era angajatul unei benzinării din Corbin, Kentucky. A  început să gătească acolo pentru călătorii înfometaţi care se opreau pentru benzină. Nu avea încă un restaurant, aşa că ei mâncau direct pe o masă pe care o adusese el în benzinărie. A inventat atunci “înlocuitorul pentru masa de acasă” şi a început să vândă sub acest concept mese complete pentru familiile ocupate. Numea afacerea “Masa de duminică, şapte zile pe săptămână.”

    Într-un final, a reuşit să îşi deschidă propriul restaurant, dar când a împlinit 65 de ani, o nouă autostradă i-a “furat” clienţii care tranzitau şoseaua lângă care se afla restaurantul său. Tot ce îi mai rămăsese era o reţetă secretă de pui prăjit

    Sanders a încercat să îşi vândă reţeta de pui de 1.009 ori înainte de a fi acceptată. A reuşit în cele din urmă şi, în 1955, încrezător în calitatea puiului său prăjit, s-a dedicat dezvoltării unui sistem de francize prin care să răspândească reţeta. În mai puţin de zece ani, mai mult de 600 de francize KFC erau răspândite în Statele Unite ale Americii.

    După ce faima lui a crescut, guvernatorul american Ruby Laffoon l-a numit Colonel al statului Kentucky, drept recunoaştere pentru contribuţia adusă bucătăriei statului. În 1964, şi-a vândut partea din companie unui grup de investitori în schimbul a două milioane de dolari. Până la moartea sa din 1980, Colonelul a călătorit în jurul lumii pentru a vizita restaurantele deschise sub brandul KFC.

    În 2013, KFC ajunsese la o cifră de afaceri de 23 de miliarde de dolari.