Ca urmare, acum în India este un raport de 1.000 de bărbaţi la 930 de femei. Cum ţara are o populaţie de 1,5 miliarde de locuitori, un calcul sumar arată că aproape 55 de milioane de bărbaţi nu au pereche. În asta rezidă explicaţia pentru numărul foarte mare de violuri şi a faptului că în societatea indiană homosexualii sunt veneraţi în temple, apărând în poveşti mitologice.
”Îmbrăcaţi în saree (haine feminine), sunt peste tot – la cerşit, la colţ de stradă sau oriunde”, spune Tudor Marciş, care conduce în India Thermo Control Services and Expertise o afacere cu servicii de facility, property şi energy management pentru 40 de clădiri, în care îşi desfăşoară activitatea peste 250.000 de angajaţi.
În ţara din celălalt capăt al lumii unde trăieşte acum 10 din 12 luni ale anului, nu există apă potabilă, iar în oraşe ca Mumbay la malul oceanului miros urât din pricina deversării apelor uzate, netratate. Într-o ţară în care nu există canalizare, ”acum sunt reclame la TV, radio şi panouri publicitare care îndeamnă la economisirea apei prin duşuri comune”, pentru că toate apele uzate sunt deversate direct în pământ. Or numai în Bangalore sunt 8 milioane de oameni.
În plus, chiar şi acum, pentru căsătorie, femeia cumpără, cât se poate de concret, bărbatul; dacă familia sa este mai bogată decât a lui, ”el îi aparţine ei şi trebuie să facă tot ceea ce spune ea”, povesteşte Marchiş.
În India, nivelul de educaţie este scăzut, iar masele nu au acces la şcolarizare superioară sau la servicii medicale. Într-o ţară în care câştigul mediu pe lună se plaseză în jurul a 100 de dolari, costul unei singure zile de spitalizare pleacă de la 150 de dolari. Sistemul medical este foarte bine pus la punct, dar tratamentele sunt accesibile doar celor cu bani. ”Zilele astea am pierdut un angajat. A murit pe bicicletă, în drum spre serviciu; a făcut infarct la 31 de ani”, exemplifică românul, care completează însă că societatea se schimbă acum, odată cu introducerea alimentaţiei pentru copiii care frecventează şcoala.
În India contrastul este imens între traiul de zi cu zi al diferitelor pături sociale, aşa cum sunt contrastante şi mentalităţile, iar pentru a-şi ilustra ideea, românul povesteşte că diferenţele sunt ca ”între alb şi negru; gri nu prea există”. Totul este la superlativ, deopotrtrivă bogăţia şi sărăcia, în egală măsură. ”La ultima petrecere privată la care am fost, gazda a cheltuit peste 1 milion de dolari. Dar cei care serveau câştigă 100 de dolari pe lună şi dorm pe jos”.
Iar preţurile locuinţelor pleacă de la 2.500 de dolari pe metrul pătrat şi pot ajunge până la zeci de mii, fiind atât de ridicate din cauza densităţii populaţiei (336,5 locuitori / km²) şi a cererii uriaşe, punctează Marchiş. Până la urmă, India este ţara care ca număr de locuitori (peste 1,2 miliarde) ocupă locul doi în lume, după China. Prin urmare, o casă nouă cu suprafaţă de 300 mp costă cel puţin 800.000 de dolari. În acelaşi timp, salariile pentru un muncitor necalificat ajung în India la 200 dolari pe lună. Un electrician poate primi 300 de dolari, un inginer între 500-800 de dolari lunar, iar un manager câştigă între 1.000-1.400 de dolari pe lună.
