BusinessMagazin

Tag: privatizare

  • Dosarul Alro Slatina. Cum a eşuat cercetarea privind privatizarea singurei companii producătoare de aluminiu

    Prima anchetă în cazul privatizării combinatului Alro Slatina a fost deschisă de DNA în anul 2006. Procurorii spuneau la acel moment că privatizarea s-a făcut ilegal, scopul fiind îmbogăţirea injustă a celor implicaţi în acest proces.

    DNA investiga dacă a fost stabilită cu intenţie o valoare diminuată, faţă de valoarea comercială reală, a bunurilor aparţinând agenţilor economici la care statul sau o autoritate a administraţiei publice era acţionar, comisă în cadrul acţiunii de privatizare sau cu ocazia unei tranzacţii comerciale, ori a bunurilor aparţinând autorităţilor publice sau instituţiilor publice, în cadrul unei acţiuni de vânzare a acestora, săvârşită de cei care au atribuţii de conducere.

    Un an mai târziu, ancheta a fost disjunsă, fiind deschis un dosar şi la DIICOT, în această cauză fiind investigate faptele de constituire a unui grup infracţional organizat şi tentativă la subminarea economiei naţionale.

    ALRO Slatina a fost înfiinţată de Guvernul României la începutul anilor ’60, fiind prima şi singura uzină de aluminiu din zonă. Producţia efectivă a aluminiului a început în 1966 cu 50 de mii de tone pe an, iar până în anul 1989, uzina producea peste 200 de mii de tone pe an. În următorii ani, însă, producţia a scăzut, ceea ce a dus la transformarea Alro într-o societate pe acţiuni: Guvernul încă deţinea pachetul majoritar de 51%, 49% fiind listat la bursă. Marco Group deţinea acest procent.

    Citeşte articolul integral pe www.gandul.info

  • Povestea Marianei Gheorghe, cea mai puternică femeie din business din România

    Numirea noului CEO la scurt timp dupa privatizare a fost decisa pentru ca noul CEO sa poata implementa strategia gandita pentru Petrom, dar mai ales pentru a face trecerea de la o companie de stat la o corporatie. Mariana Gheorghe a fost recrutata de OMV de la Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare.

    În 2010, Mariana Gheorghe implineste 30 de ani de cariera, care a inceput in industrie, mai precis in productia chimica, a continuat cu comert intern si international, apoi cu macroeconomie (fiind angajata la inceputul anilor 1990 in Ministerul de Finante), iar de la mijlocul anilor 90 cu banking in cadrul BERD: “Cei 14 ani de banking la Londra au fost cea mai lunga etapa din cariera mea, care a marcat foarte mult profilul meu de profesionist, dar si personalitatea si cariera in final”, dupa cum spune Mariana Gheorghe. Atunci cand isi descrie cariera, Mariana Gheorghe foloseste cuvintele “diversitate si schimbare”: “De fiecare data am invatat ceva nou, dar niciodata nu am trecut de la alb la negru, niciodata nu am facut o miscare fara sa am un fundament pe care sa construiesc urmatoarea miscare de cariera”, scria Business Magazin în 2011.

    Miscarea in cariera care a insemant si cea mai mare provocare a vietii profesionale, dupa cum considera Mariana Gheorghe, a fost insasi acceptarea pozitiei de CEO al Petrom: “Petrolul e o industrie pe care nu as vrea sa o numesc neagra, desi e destul de neagra din cauza produsului de baza, dar e o industrie pur masculina prin definitie, iar femeile nu sunt atrase de industria asta. Pentru mine insa, petrolul si industria reprezinta o atractie: chiar cred in rolul si destinul pe care energia il joaca in viata societatii si in viata unor economii”.

    Citeşte aici povestea Marianei Gheoghe şi a Lilianei Solomon, cele două prietene care la un moment dat conduceau business-uri de peste 4 miliarde de euro

    De la venirea la conducerea celei mai mari companii din Romania, Mariana Gheorghe a aplicat cea mai mare parte a planului de privatizare propus de compania mama, care a insemnat restructurarea companiei, investitii de aproape 4 miliarde de euro, in special in productia de hidrocarburi, dar si in rafinare si marketing, schimbarea sistemului de operare a benzinariilor, constructia unui nou sediu in care sa lucreze toti angajatii companiei, dar, mai presus de toate, transformarea Petrom intr-o companie proaspata si mai ales profitabila.

    Mariana Gheorghe este unul dintre cei mai admiraţi CEO din România şi a fost votată de mediul de afaceri din România de mai multe ori la rând în catalogul Business Magazin “Cei mai admiraţi CEO din România”. Mai mult, Mariana Gheorghe a câştigat de două ori titlul de cel mai admirat CEO din România.

    În viaţa privată, spune Mariana Gheorghe, este preocupată de teme precum existenţialismul şi evoluţiile tehnologice recente şi impactul lor asupra societăţii. Pe de altă parte, este foarte interesată de viitorul tinerei generaţii, precizează ea. „Mulţi tineri se uită cu speranţă la un viitor în afara ţării, însă vreau să îi conving că şi aici pot avea un viitor, că există companii care încurajează performanţa”, declară Mariana Gheorghe. Cel mai important moment din viaţa sa în afara carierei este, după spusele sale, „cel când am devenit mamă, o încununare a unei relaţii perfecte” şi spune că este „mândrul părinte al unui om minunat”.

    O fac mândră şi rezultatele din 2016, deoarece „demonstrează că ne-am adaptat noului context de piaţă şi că avem un business sănătos, robust financiar”. În 2016, în ceea ce priveşte investiţiile, compania a continuat să optimizeze portofoliul de proiecte. „Deşi am investit 600 de milioane de euro, adică mai puţin ca în anii trecuţi, continuăm să fim unul dintre cei mai mari investitori privaţi din economia României”, precizează Mariana Gheorghe. Investiţiile reprezintă, pe de altă parte, unul dintre factorii necesari dezvoltării unei ţări, pe lângă prezenţa unor mecanisme specifice pieţei libere, într-un mediu democratic, mai consideră directoarea OMV Petrom. „Avem nevoie de oameni pasionaţi, care pun suflet, de oameni care cred în potenţialul de dezvoltare a ţării. Cred că  în România este necesar un dialog constructiv între business, autorităţile statului şi societate civilă.”

    Pentru scenariul propus, de a-şi imagina că este pentru o zi preşedinte, Mariana Gheorghe sumarizează deciziile care i se par cele mai importante:  „1. Definirea viziunii şi identităţii noastre ca naţiune. 2. Definirea zonelor competitive pentru economia românească. 3. Strategia de ţară, pe baza celor de mai sus.”

    Ea ar fi trebuit să rămână la cârma OMV până în primăvara anului 2019, după ce a acceptat în 2015 un al treilea mandat. De aceea, decizia Consiliului de Supraveghere a OMV Petrom de a o înlocui pe Mariana Gheorghe din funcţia de director general al companiei, care “a renunţat la mandatul său”, a venit ca o surpriză.

    Christina Verchere, cea care a preluat mandatul, este absolventă a Universităţii din Aberdeen şi a lucrat în ultimii 4 ani ca preşedinte regional al British Petroleum. Anterior, a fost preşedinte şi CEO la BP Canada Energy Group.

  • Care au fost paşii care au transformat Tap Air Portugal dintr-o companie aeriană aflată în picaj într-una cu o decolare rapidă

    200 m lungime, 80 m lăţime şi o înălţime de 30 m – sunt câteva repere care descriu hangarul 5, aflat în centrul de mentenanţă şi inginerie al grupului TAP Portugal, din Lisabona; este cel mai mare hangar de mentenanţă al companiei (alături de altele două, aflate în acelaşi loc) şi poate acomoda 12 corpuri înguste de aeronave sau trei corpuri mari, alături de altele cinci mai mici. La intrarea în hambar se află o poză a aceluiaşi spaţiu din 1945, de la înfiinţarea companiei, iar peisajul nu este cu mult schimbat.

    Departamentul de mentenanţă şi inginerie al TAP Portugal Group deserveşte, în afară de propriul operator aerian, companii din toată lumea şi este relevant pentru rezistenţa peste timp al companiei. Printre serviciile pe care cei 5.000 de angajaţi ai acestui departament le fac (aproape la fel de mult cât numărul celor din personalul navigant şi care lucrează în trei schimburi) se află unele legate de eficientizarea consumului de combustibil – instalarea de aripioare (winglets) care să îmbunătăţească nivelul consumului de combustibil, precum şi revizii de aeronave de tipurile A, B, C, specifice domeniului. Chiar în momentul vizitei, unei aeronave TAP Air şi alteia operate de o companie concurentă li se efectau verificări de tip C – aceasta este cea mai complexă ”revizie“ a unei aeronave şi presupune inspectarea majorităţii componentelor de pe un avion.

    ”Ce puteţi să ne spuneţi despre cutiile negre? Pot să vă spun ceva extrem de interesant: cutiile negre sunt portocalii, pentru vizibilitate, şi în mod normal sunt instalate în spatele aeronavei. Se spune că este cea mai sigură zonă pentru un avion“, dezvăluie Jose Luis Pinto, unul dintre tehnicienii implicaţi în aceste operaţiuni câteva din secretele domeniului. Pinto este şi el reprezentativ pentru longevitatea companiei: lucrează de 30 de ani în cadrul departamentului de mentenanţă şi inginerie al TAP şi face parte din prima generaţie care a intrat în progamul de training dezvoltat de companie pentru absolvenţii de liceu.

    Nu departe de hambarul 5 se află biroul lui Fernando Pinto, CEO-ul companiei, care primeşte delegaţia de jurnalişti români pentru o discuţie de câteva minute, în concordanţă cu stilul de leadership care spune că îl caracterizează: ”mereu deschis“, dar şi motto-ului companiei: ”De braços abertos“ (Cu braţele deschise). El descrie procesul privatizării companiei, încheiat anul trecut, ca fiind o poveste lungă, încheiată cu succes: Pinto a preluat rolul de CEO al companiei în 2000, după cum spune el, ”ca să salvez compania şi să finalizez procesul de privatizare care trebuia să fie făcut cu Swiss Air la vremea aceea.“

    Însă prima încercare de privatizare a companiei portugheze de stat a fost oprit ca urmare a intrării în faliment a operatorului elveţian Swiss Air. Pinto spune că au decis să o ia de la capăt, începând cu reorganizarea activităţilor companiei, printre care şi concentrarea pe crearea unui hub aerian în Lisabona. ”Trebuie să ai o poveste bună ca să fii capabil să privatizezi.“ Au creat astfel o nouă piaţă, legând Brazilia, Africa şi Statele Unite cu Europa prin Lisabona; Brazilia, de pildă, era o piaţă pe care aproape niciun alt operator aerian nu o dezvoltase, potrivit lui Pinto. ”Astfel că atât înainte de privatizare, cât şi astăzi, suntem linia aeriană numărul 1 care operează zboruri între Brazilia şi înapoi; am creat astfel o poveste bună şi am început să avem ce arăta.“ O nouă tentativă de privatizare a companiei a început în 2014, însă, când erau pe punctul finalizării acesteia, au stopat-o din nou, tot din cauza problemelor financiare ale companiei care licita, al cărui nume Pinto nu îl dezvăluie.

    În 2015 însă, au reuşit să vândă 61% din acţiunile companiei consorţiului Atlantic Gateaway, format din investitorul american David Neeleman, care a creat operatorii aerieni JetBlue din Statele Unite şi Azul din Brazilia, precum şi proprietarul companiei care domină piaţa transporturilor din Portugalia, Humberto Pedrosa. Guvernul a acceptat să vândă 61% din compania publică, lăsând astfel responsabilitatea managementului noului grup, însă mai târziu, odată cu schimbarea socialistă de guvern din Portugalia de anul trecut, procentul s-a schimbat: Atlantic Gateway a ajuns la o deţinere de 51% din companie (dintre care 5% le-au fost alocate angajaţilor), iar restul, de 50%, este deţinut de către guvern. Pinto spune că chiar din prima zi a procesului de privatizare, au plasat o comandă de 53 de aeronave noi de la Airbus (obiectul unei investiţii de 83 de milioane de euro), iar valoarea totală a investiţiilor alocate de Atlantic Gateaway dezvoltării companiei se îndreaptă spre 350 de milioane de euro. ”De asta aveam nevoie, de capital. Am fost capabili să supravieţuim fără niciun fel de injecţie de capital de la guvern, aceasta fiind de altfel interzisă de legile europene. Am crescut şi suntem de trei ori mai mari decât în 2000.“

  • Care au fost paşii care au transformat Tap Air Portugal dintr-o companie aeriană aflată în picaj într-una cu o decolare rapidă

    200 m lungime, 80 m lăţime şi o înălţime de 30 m – sunt câteva repere care descriu hangarul 5, aflat în centrul de mentenanţă şi inginerie al grupului TAP Portugal, din Lisabona; este cel mai mare hangar de mentenanţă al companiei (alături de altele două, aflate în acelaşi loc) şi poate acomoda 12 corpuri înguste de aeronave sau trei corpuri mari, alături de altele cinci mai mici. La intrarea în hambar se află o poză a aceluiaşi spaţiu din 1945, de la înfiinţarea companiei, iar peisajul nu este cu mult schimbat.

    Departamentul de mentenanţă şi inginerie al TAP Portugal Group deserveşte, în afară de propriul operator aerian, companii din toată lumea şi este relevant pentru rezistenţa peste timp al companiei. Printre serviciile pe care cei 5.000 de angajaţi ai acestui departament le fac (aproape la fel de mult cât numărul celor din personalul navigant şi care lucrează în trei schimburi) se află unele legate de eficientizarea consumului de combustibil – instalarea de aripioare (winglets) care să îmbunătăţească nivelul consumului de combustibil, precum şi revizii de aeronave de tipurile A, B, C, specifice domeniului. Chiar în momentul vizitei, unei aeronave TAP Air şi alteia operate de o companie concurentă li se efectau verificări de tip C – aceasta este cea mai complexă ”revizie“ a unei aeronave şi presupune inspectarea majorităţii componentelor de pe un avion.

    ”Ce puteţi să ne spuneţi despre cutiile negre? Pot să vă spun ceva extrem de interesant: cutiile negre sunt portocalii, pentru vizibilitate, şi în mod normal sunt instalate în spatele aeronavei. Se spune că este cea mai sigură zonă pentru un avion“, dezvăluie Jose Luis Pinto, unul dintre tehnicienii implicaţi în aceste operaţiuni câteva din secretele domeniului. Pinto este şi el reprezentativ pentru longevitatea companiei: lucrează de 30 de ani în cadrul departamentului de mentenanţă şi inginerie al TAP şi face parte din prima generaţie care a intrat în progamul de training dezvoltat de companie pentru absolvenţii de liceu.

    Nu departe de hambarul 5 se află biroul lui Fernando Pinto, CEO-ul companiei, care primeşte delegaţia de jurnalişti români pentru o discuţie de câteva minute, în concordanţă cu stilul de leadership care spune că îl caracterizează: ”mereu deschis“, dar şi motto-ului companiei: ”De braços abertos“ (Cu braţele deschise). El descrie procesul privatizării companiei, încheiat anul trecut, ca fiind o poveste lungă, încheiată cu succes: Pinto a preluat rolul de CEO al companiei în 2000, după cum spune el, ”ca să salvez compania şi să finalizez procesul de privatizare care trebuia să fie făcut cu Swiss Air la vremea aceea.“

    Însă prima încercare de privatizare a companiei portugheze de stat a fost oprit ca urmare a intrării în faliment a operatorului elveţian Swiss Air. Pinto spune că au decis să o ia de la capăt, începând cu reorganizarea activităţilor companiei, printre care şi concentrarea pe crearea unui hub aerian în Lisabona. ”Trebuie să ai o poveste bună ca să fii capabil să privatizezi.“ Au creat astfel o nouă piaţă, legând Brazilia, Africa şi Statele Unite cu Europa prin Lisabona; Brazilia, de pildă, era o piaţă pe care aproape niciun alt operator aerian nu o dezvoltase, potrivit lui Pinto. ”Astfel că atât înainte de privatizare, cât şi astăzi, suntem linia aeriană numărul 1 care operează zboruri între Brazilia şi înapoi; am creat astfel o poveste bună şi am început să avem ce arăta.“ O nouă tentativă de privatizare a companiei a început în 2014, însă, când erau pe punctul finalizării acesteia, au stopat-o din nou, tot din cauza problemelor financiare ale companiei care licita, al cărui nume Pinto nu îl dezvăluie.

    În 2015 însă, au reuşit să vândă 61% din acţiunile companiei consorţiului Atlantic Gateaway, format din investitorul american David Neeleman, care a creat operatorii aerieni JetBlue din Statele Unite şi Azul din Brazilia, precum şi proprietarul companiei care domină piaţa transporturilor din Portugalia, Humberto Pedrosa. Guvernul a acceptat să vândă 61% din compania publică, lăsând astfel responsabilitatea managementului noului grup, însă mai târziu, odată cu schimbarea socialistă de guvern din Portugalia de anul trecut, procentul s-a schimbat: Atlantic Gateway a ajuns la o deţinere de 51% din companie (dintre care 5% le-au fost alocate angajaţilor), iar restul, de 50%, este deţinut de către guvern. Pinto spune că chiar din prima zi a procesului de privatizare, au plasat o comandă de 53 de aeronave noi de la Airbus (obiectul unei investiţii de 83 de milioane de euro), iar valoarea totală a investiţiilor alocate de Atlantic Gateaway dezvoltării companiei se îndreaptă spre 350 de milioane de euro. ”De asta aveam nevoie, de capital. Am fost capabili să supravieţuim fără niciun fel de injecţie de capital de la guvern, aceasta fiind de altfel interzisă de legile europene. Am crescut şi suntem de trei ori mai mari decât în 2000.“

  • Ilan Laufer, validat în funcţia de ministru pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat

    În discursul său, Laufer a enumerat câteva dintre priorităţile mandatului său: “Programul Start Up Nation, care este unul dintre pilonii Programului de guvernare pentru stimularea mediului de afaceri. Din lunile aprilie şi mai şi până în acest moment am constat o creştere numărului de societăţi comerciale nou înfiinţate. Mai avem încă aproximativ trei săptămâni de înscriere. Avem deja peste 8000 de useri care au intrat pe aplicaţie şi şi-au creat cont”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ilan Laufer, validat în funcţia de ministru pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat

    În discursul său, Laufer a enumerat câteva dintre priorităţile mandatului său: “Programul Start Up Nation, care este unul dintre pilonii Programului de guvernare pentru stimularea mediului de afaceri. Din lunile aprilie şi mai şi până în acest moment am constat o creştere numărului de societăţi comerciale nou înfiinţate. Mai avem încă aproximativ trei săptămâni de înscriere. Avem deja peste 8000 de useri care au intrat pe aplicaţie şi şi-au creat cont”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Surpriză totală în România! Statul vrea să NAŢIONALIZEZE companiile strategice privatizate dacă descoperă asta. Document EXPLOZIV: Petrom sau Petromidia pot fi pe listă

    Conform unui proiect de lege care circulă prin Parlament statul poate redobândi controlul asupra unor companii strategice – cum ar fi petrol, resurse minerale, producţia şi transportul de energie, etc- dacă demonstrează că în procesul de privatizare s-au înregistrat infracţiuni. 

    Vedeţi mai jos documentul şi ce presupune aceasta pentru companiile din România: 

    Şoc total în România! Statul vrea să NAŢIONALIZEZE companiile strategice privatizate dacă descoperă asta. Document EXPLOZIV: Petrom sau Petromidia pot fi pe listă

  • Dosarul privind vânzarea Hotelului Astoria Bucureşti, trimis în judecată de DNA

    Procurorii arată că, în anul 2007, fostul director general delegat al Societăţii Feroviare de Turism SFT – CFR S.A., Cosmin Udor, ar fi semnat două contracte de asistenţă juridică, în valoare totală de peste 6.500 de euro lunar, cu o societate de avocatură, cu toate că instituţia pe care o conducea dispunea de un departament juridic. Firma de avocatură s-ar fi angajat să reprezinte în litigii Societatea Feroviară de Turism SFT – CFR S.A., urmând să primească, pe lângă onorariul de 3.500, respectiv 3.000 de euro lunar, şi un onorariu de succes de 10% din sumele recuperate în instanţă, aferent fiecăruia dintre cele două contracte.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Viaţa bate filmul: O poveste captivantă din Rusia, îngropată în mister, începe să iasă la iveală. Este unul dintre cele mai ASCUNSE scenarii din lume

    Firmele străine implicate în tranzacţie, compania elveţiano-britanică Glencore, un trader uriaş de materii prime care acum câteva luni contempla defaultul, banca italiană Intesa Sanpaolo, venită dintr-o ţară care s-a opus înăspririi sancţiunilor occidentale aplicate Rusiei, şi fondul suveran de investiţii al Qatarului vor avea acces direct la Vladimir Putin.

    Zvonurile spun că Rosneft va furniza petrol prin intermediul Glencore Ungariei, o ţară „prietenoasă“ cu Rusia lui Putin, şi Slovaciei, al cărei premier a cerut anul trecut retragerea sancţiunilor occidentale. 

    Viaţa bate filmul: O poveste captivantă din Rusia, îngropată în mister, începe să iasă la iveală. Este unul dintre cele mai ASCUNSE scenarii din lume

  • Un fotograf surprinde pietrele funerare fascinante ale mafioţilor ruşi – GALERIE FOTO

    Anii 90 au fost un deceniu de exces în Rusia pentru unii oameni. Un grup select de cetăţeni s-au bucurat de noul sistem economic proaspăt privatizat. Acest grup select a profitat de sistem şi s-a îmbogăţit rapid. Bineînţeles, pentru a-şi păstra averile mulţi dintre aceşti oameni au apelat la metode ilegale: şantaj, crime s.a.m.d

    Au trecut mulţi ani de când au început războaile între diferite grupuri mafiote din Rusia, însă urmele sunt evidente în cimitirele ruseşti. Locuri în care tronează pietre de mormânt extravagante, care mai de care mai bizare.

    Fotograful Denis Tarasov a vrut să documenteze aceste relicve de altă dată. Ceea ce a rezultat puteţi vedea în galeria foto.