BusinessMagazin

Tag: pregatiri

  • Businessurile româneşti nu sunt pregătite pentru moartea fondatorilor

    Ironic, trebuie să ai acelaşi noroc ca-n business ca să faci trecerea lentă şi fără războaie publice de la o generaţie la alta. 

    Şi moartea face parte din viaţă, din business.

    Iar companiile antreprenoriale româneşti nu sunt pregătite şi nu se pregătesc pentru situaţia în care fondatorii afacerilor, ai brandurilor româneşti, nu mai sunt – pleacă să facă afaceri într-o altă lume, cu speranţa că e mai bună. 
    Dacă nu şi-au pus lucrurile în ordine atunci când erau în putere (cine îşi face o asigurare când este sănătos sau se duce la medic fără să fie bolnav sau se duce la notar să-şi facă testamentul când soarele e pe cer?), după ei se prăbuşesc companii, urmaşii ajung în tribunale luptându-se pentru avere, iar de multe ori se trezesc chiar pe cap cu datorii  sau cu probleme pe care nu ştiu să le gestioneze pentru că nu au fost implicaţi în business.

    Patriciu, Adamescu, Ovidiu Popescu – Petrol Export Import, Ilie Vonica – Polisano Sibiu şi acum Bărbuţ de la AdePlast au scos la iveală faţa ascunsă a unor businessuri.

    Toţi cei cinci antreprenori au făcut carieră, au creat ceva, au ajuns la businessuri de zeci, sute şi chiar miliarde de euro, cum a fost cazul lui Patriciu, într-un termen extrem de scurt, dar după dispariţia lor s-a ales praful.

    A fost o cădere violentă, de sus de tot.

    Poate nu sunt multe cazuri, dar au fost atât de puternice încât au rămas pe retină.
    Din imperiul lui Patriciu (bancherii spun că a luat aproape un miliard de dolari din vânzarea Rompetrol/Petromidia) aproape că nu a mai rămas nimic (poate nişte clădiri de birouri).

    Pe imperiul lui Dan Adamescu se bat fosta soţie şi fiul lui direct. Astra Asigurări a intrat în faliment şi deja se aşterne praful pe dosarele celei mai mari companii de asigurări din România, iar celebrul magazin Unirea se degradează în fiecare zi, sfâşiat între urmaşi.

    Din Petrol Export Import, mândria industriei petroliere din perioada Ceauşescu, nu a mai rămas nimic.
    Polisano Sibiu, grupul farmaceutic şi medical fondat de Ilie Vonica, încearcă diferite forme de supravieţuire pe bucăţi.

    Iar în ultimul caz, la AdePlast, după moartea lui Bărbuţ, băieţii lui încearcă să recupereze compania pe care tatăl lor nu a vrut să le-o lase, după cum spun ziarele.

    Toţi aceşti fondatori s-au trezit în timpul vieţii că au creat nişte businessuri mari într-o perioadă scurtă, businessuri care au ajuns să valoreze zeci, sute şi miliarde de euro.

    Prea puţin şi-au pus problema succesiunii, sau dacă şi-au pus-o, nu au mai avut timp să o implementeze.
    Mulţi nu au ştiut ce să facă cu banii pe care i-au câştigat pentru că nu au avut de la cine să înveţe, ei fiind prima generaţie de capitalişti în România după 1990.

    După ce a încasat banii din vânzarea Rompetrol, Patriciu şi-a făcut restaurantul lui, iar achiziţia unui iaht a fost ceva normal când te caută toţi bancherii din lume să-ţi administreze banii.

    Ei nu au mai avut timp şi ani să-şi implice copiii în business ca să ştie cu ce se mănâncă.
    De altfel, marea majoritate a urmaşilor, cam 80%, spun că nu ar vrea să preia afacerea părinţilor lor pentru că este prea greu şi nu vor să treacă prin ce trec părinţii lor. Aşa că preferă banii şi o viaţă mai liniştită sau să se ocupe de businessuri mai mici.

    Afacerile antreprenoriale româneşti sunt extrem de tinere şi nimeni nu se gândeşte la moarte, respectiv când fondatorii, cei care sunt sufletul businessurilor şi care cunosc toate dedesubturile, nu vor mai fi.

    Pe de altă parte, sunt antreprenori români care, constatând că nu au urmaşi în business, decid să-şi vândă afacerile pentru a nu lăsa în urmă războaie în familie.

    De asemenea, este greu să aduci manageri care să preia conducerea afacerilor şi să fie acceptaţi de cei din familie atunci când fondatorii nu mai sunt.

    Nu există o reţetă de succes care să fie universal valabilă şi să asigure succesiunea unei afaceri atunci când cei care au înfiinţat-o pleacă pe lumea cealaltă.
    Ironic, trebuie să ai acelaşi noroc ca-n business ca să faci trecerea lentă şi fără războaie publice de la o generaţie la alta.

  • 100 cele mai puternice femei din business: Mihaela Bîtu, deputy CEO şi head of commercial banking { ING Bank }

    •   S-a alăturat echipei ING în urmă cu 16 ani, ocupând poziţia actuală de aproape nouă ani.
    •   Spune că integritatea, preocuparea pentru oameni, dorinţa de a promova progresul, temeinicia sunt principii după care se ghidează în egală măsură atât în viaţă, cât şi în carieră şi spune că dincolo de pregătirea academică şi profesională, respectarea valorilor morale şi calitatea umană au reprezentat fundamentul pe care a construit de-a lungul anilor.
    •   Consideră că principalele calităţi necesare pentru a reuşi în general în afaceri sunt ambiţia, curajul, tenacitatea, disciplina, dorinţa de îmbunătăţire continuă şi capacitatea de adaptare şi crede că atunci când acestea se combină cu abilitatea de a anticipa tendinţe sau cu determinarea de a îndeplini un vis sau un ideal, succesul este aproape garantat.
    •   În opinia sa oricine doreşte să înceapă acum o carieră în domeniul financiar-bancar trebuie să îşi definească mult mai bine decât în trecut motivaţia pentru o astfel de carieră şi trebuie să caute să înţeleagă bine direcţia sectorului bancar.

  • Opinie – Bogdan Angheluţă, editor Business Magazin: Este America pregătită pentru un nou Obama?

    Îmi amintesc momentul în care l-am văzut pentru prima dată pe Barack Obama, undeva la începutul anului 2008; nu ştiam prea multe despre el, dar discursul pe care l-a ţinut după victoria din statul american Iowa mi-a atras instantaneu atenţia. Un tânăr educat, care vorbea cursiv, făcând apel la emoţia celor din public – un contrast evident faţă de cel care condusese destinul Americii în anii precedenţi.

    Obama a plecat în cursa Partidului Democrat pentru nominalizare fără prea multe şanse, având în faţa sa una dintre cele mai influente femei din politica mondială, Hillary Clinton. Dar discursul său raţional şi modul decisiv în care s-a pronunţat asupra unor teme sensibile la acea vreme, aşa cum era războiul din Irak, au făcut ca baza sa de suporteri să crească mult peste aşteptările analiştilor.

    Părea evident însă că democraţii aveau să „fure” preşedinţia de la republicani, pentru că marea majoritate a americanilor – indiferent de înclinările politice – se plictisiseră de aiurelile lui George W. Bush şi, s-o spunem sincer, de nivelul său intelectual sub medie.
    Asistăm acum la acelaşi fenomen, cu menţiunea că Trump nu oferă americanilor prostii, ci minciuni.

    Potrivit Politifact, platformă care verifică veridicitatea declaraţiilor oferite de oficialii americani, doar 4% din informaţiile oferite de Donald Trump sunt adevărate. Doar una din 25.

    Procentajul creşte atunci când sunt adăugate informaţiile în principal adevărate şi parţial adevărate, ajungând la 29%. Situaţia rămâne însă una aproape ireală: 7 din 10 lucruri spuse de Trump sunt false.

    În comparaţie, Barack Obama avea un procentaj de 20% în ceea ce priveşte informaţii reale şi 73% atunci când erau luate în calcul şi cele parţial adevărate.

    Interesant este că minciunile lui Trump ating chiar şi subiecte lipsite de importanţă: recent, el a declarat că tatăl său s-a născut în Germania; realitatea este că acesta s-a născut la New York, în 1905.

    Revin la ideea de contrast pentru a-l prezenta pe candidatul democrat care mi-a adus aminte, din multe puncte de vedere, de Barack Obama: Pete Buttigieg.

    La doar 37 de ani, Buttigieg este noua vedetă a Partidului Democrat, fără a avea însă prea multe lucruri care să-l recomande – exact ca Obama. Este primar al unui oraş cu vreo 100.000 de locuitori din statul Indiana, vorbeşte şapte limbi străine (norvegiana a învăţat-o pentru a putea citi mai multe cărţi ale autorului său preferat, netraduse în engleză) şi este veteran de război. A terminat Harvard şi Oxford şi este licenţiat în istorie, literatură, filosofie, politică şi economie. Este homosexual, fiind căsătorit de anul trecut cu partenerul său de viaţă.

    Toate cele de mai sus descriu candidatul perfect pentru un partid progresist, aşa cum e cel democrat, şi mai ales un candidat în opoziţie perfectă cu Donald Trump.

    Întrebarea este ce trebuie să facă democraţii pentru a transmite mesajul lui Buttigieg (sau al oricărui alt candidat) către votanţii care l-au ales, în 2016, pe Trump; cum trebuie să „îmbrace” acest mesaj astfel încât să fie perceput şi de America de jos, acea Americă prea puţin interesată de încălzirea globală sau de economia participativă. Acea pătură socială pentru care singurul lucru care contează e ziua de mâine.

    Obama a reuşit să câştige mobilizând tinerii, minorităţile şi acea parte din elite care se săturase de nivelul scăzut al mesajelor venite de la Casa Albă; Trump a câştigat mobilizând oamenii de rând şi segmentul celor afectaţi de dispariţia industriei, mobilizându-i pe cei care se săturaseră de discursuri pompoase, inteligente, dar care nu le aduceau nimic nou pe masă.

    Va alege America un alt Obama?

  • UE se pregăteşte pentru ce e mai rău: Comisia Europeană şi-a încheiat pregătirile în vederea scenariului Brexit fără niciun acord

    În acelaşi timp, Comisia furnizează în continuare sprijin administraţiilor publice pentru propriile lor acţiuni de pregătire şi îndeamnă toţi cetăţenii şi toate întreprinderile din UE să se informeze în continuare cu privire la consecinţele unui posibil scenariu fără acord şi să îşi ducă la capăt activităţile de pregătire pentru această eventualitate, transmite un comunicat al instituţiei.
     
    În felul acesta, Comisia dă urmare concluziilor Consiliului European (articolul 50) de săptămâna trecută, în care se solicită continuarea eforturilor pentru asigurarea pregătirii şi a contingenţei. Scenariul fără acord nu este de dorit, dar UE este pregătită pentru această eventualitate. 
     
    Acţiunile întreprinse de UE în vederea asigurării pregătirii pentru scenariul fără niciun acord şi a contingenţei:
     
    Comisia Europeană se pregăteşte încă din decembrie 2017 pentru un scenariu fără niciun acord. Astfel, Comisia a publicat 90 de avize de pregătire şi 3 comunicări şi a prezentat 19 propuneri legislative. 
     
    De asemenea, Comisia a purtat discuţii tehnice de anvergură cu statele membre ale UE-27, atât în ceea ce priveşte chestiunile generale legate de asigurarea pregătirii şi a contingenţei, cât şi pe marginea unor aspecte specifice legate de asigurarea pregătirii sectoriale, juridice şi administrative.
     
    Comisia Europeană a efectuat un tur al capitalelor celor 27 de state membre ale UE, care tocmai a fost finalizat. Prin aceste vizite s-a urmărit să se furnizeze toate clarificările necesare privind măsurile de asigurare a pregătirii şi a contingenţei luate de Comisie şi să se discute pregătirile şi planurile de contingenţă de la nivel naţional. Vizitele au evidenţiat un nivel ridicat de pregătire a statelor membre pentru toate scenariile, mai transmit reprezentanţii CE.

  • Pregătiţi-vă CV-ul!Numărul poziţiilor libere în Germania a urcat la un maxim record. Salariile sunt uriaşe

    În economiile de la periferie, aceasta s-a menţinut scăzută. Rata posturilor vacante din zona euro a accelerat la 2,3% în ultimul trimestru al anului trecut, comparativ cu 2,1% în trimestrul anterior, ţi cel mai ridicat nivel de la începerea măsurătorilor în 2009. 

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Pregătirile pentru Brexit seamănă cu pregătirile pentru dezastru: oamenii îşi fac provizii de mâncare şi medicamente, companiile îşi îngheaţă investiţiile, iar guvernul extinde un comandament de criză cu operaţiuni în stil militar

    Stocarea de produse ca pregătire pentru un Brexit haotic, deja evidentă printre producătorii şi importatorii britanici, poate fi observată de ceva vreme şi la gospodării, scrie The Associated Press. Circa 10% dintre clienţii retailerilor mari din Marea Britanie au început pregătirile pentru o retragere dezordonată a ţării din Uniunea Europeană, un scenariu în care vor fi impuse tarife pe produsele importate, precum alimente şi medicamente, şi alte restricţii comerciale, potrivit unui sondaj de opinie realizat de firma de cercetare a pieţei Kantar Worldpanel.

    De asemenea, studiul a găsit că alţi 26% dintre cumpărători sunt gata să înceapă să-şi facă provizii. Cea mai mare parte dintre cei care îşi fac rezerve se concentrează pe alimente şi pe hârtie igienică. La mare căutare sunt şi medicamentele, alimentele congelate, băuturile răcoritoare, cele alcoolice şi produsele de curăţat. 
     

  • Opinie: Cât de pregătiţi sunteţi pentru noile joburi din lumea financiară?

    Prof. Manfred Frühwirth este director academic al programului Professional MBA Finance din cadrul WU Executive Academy

    1. Finanţele Islamice

    Produse şi pachete financiare fără dobândă? În trecut, acestea reprezentau o raritate în lumea occidentală. Însă odată cu creşterea cererii clienţilor musulmani, produsele financiare ce respectă legea islamică, Sharia, au început să apară în peisajul financiar. Potrivit legii islamice, dobânda, mai exact câştigul de bani prin investiţii băneşti sau împrumuturi de bani, este interzis. În schimb, există obligaţiuni conforme Islamului, aşa-numitele Sukuk. Cu toate acestea, este posibilă cumpărarea unei case printr-un împrumut în conformitate cu legea Sharia, astfel: banca însăşi achiziţionează casa, în calitate de cumpărător, şi o vinde clientului, care la rândul lui plăteşte un preţ mai mare sub formă de rate.
    Bawag P.S.K., spre exemplu, a fost prima bancă austriacă ce a introdus pe piaţă un cont bancar islamic, în 2016: banca nu plăteşte şi nu percepe dobânzi clienţilor, în schimb, clienţii plătesc o taxă lunară, a cărei valoare depinde de pachetul financiar pe care l-au ales şi care include un card bancar şi facilitatea unei descoperiri de cont.

    2. Finanţarea anteprenorială

    Nicio companie nou înfiinţată nu poate supravieţui pe termen lung fără cunoştinţe financiare relevante. Finanţarea afacerilor antreprenoriale are de-a face cu avantajele şi dezavantajele capitalului de risc, bootstrapingul, adică gestionarea în mod profitabil a unei societăţi fără investitori externi şi cu activitatea aşa-numiţilor business angels, oameni de afaceri care contribuie cu până la de trei ori mai mult capital pentru start-up-uri decât investitorii.

    Crowdfundingul este, de asemenea, un domeniu care joacă un rol din ce în ce mai important în finanţarea start-up-urilor. Găsirea momentului potrivit pentru căutarea investitorilor sau pentru exit este la fel de important ca planificarea optimă pentru achiziţionarea de capital sau cunoaşterea tipului de investiţie necesară pentru stadiul următor de dezvoltare. Un studiu realizat de KfW Research în 2015 a arătat că, din cele circa 2,5 milioane de start-up-uri existente în Germania, aproximativ 17% dispar de pe piaţă în primii trei ani. Cei care deţin cunoştinte financiare au şanse mai mai de succes: doar 12% nu reuşesc. Însă în cazul lipsei de cunoştinţe financiare, rata de eşec creşte la 21%.

    3. Etica în finanţe

    Frauda contabilă, corupţia, tranzacţionarea privilegiată, frauda împotriva consumatorilor sunt câteva exemple de scandaluri care au zdruncinat reputaţia diverselor corporaţii în ultimii ani. Scandalul diesel al VW (Dieselgate), cu presupusele muşamalizări la nivel de conducere, a fost doar unul dintr-o serie lungă de cazuri. Comportamentul etic este considerat din ce în ce mai important în practica investiţională şi pentru a evita daunele reputaţionale şi economice ale companiei, cu toate că multe persoane încă sunt de părere că etica este în contrast cu lumea financiară. Orientarea spre maximizarea profitului pe termen scurt poate favoriza un comportament neetic. Când ajunge în atenţia publicului, acesta vine, de obicei, cu un preţ ridicat pentru companii sau investitori: clienţii îşi pierd încrederea, valoarea mărcii scade, preţurile acţiunilor scad, costurile de capital cresc. Din acest motiv, reglementările privind conformitatea şi guvernanţa corporativă au fost recent implementate pe scară largă, alături de criteriile de mediu, economice şi sociale, cum ar fi extinderea responsabilităţii sociale a întreprinderilor. Corupţia în companii, pe pieţele financiare, dar şi în cadrul guvernelor nu numai că dăunează clienţilor, creditorilor şi alegătorilor, ci poate destabiliza sistemul economic global. 

  • Ţara din Europa care ar putea fi ABSORBITĂ integral de Rusia. Planurile deja sunt pe masă, armata aşteaptă ordinul. ”Suntem pregătiţi” citeşte tot

    Preşedintele Belarusului a anunţat că ţara este pregătită să se unească cu aliatul lor istoric, Rusia, aşteptând ca Moscova să înceapă să absoarbă ţara din estul Europei, care împarte graniţe cu Polonia şi Lituania, potrivit Newsweek.

    Preşedintele Alexander Lukashenko, care conduce fostul stat sovietic încă de când a fost creată instituţia preşedinţiei în 1994, a transmis vineri că ţara lui este pregătită să se unească cu Rusia, potrivit sursei care citează The Moscow Times.

    Lukashenko a lansat comentariile în cea de-a treia zi de discuţii bilaterale cu preşedintele rus Vladimir Putin. Zvonurile cu privire la unire au înflorit în ultimii ani.

    „Ne-am putea uni mâine, fără probleme”, a declarat Lukashenko. „Dar sunteţi voi – ruşi şi belaruşi – pregătiţi pentru asta?”, a adăugat preşedintele potrvit Interfax. „Suntem pregătiţi să ne unim şi să ne consolidăm eforturile, statele şi popoarele”.

     

  • De ce a ajuns Microsoft să dea credite „Prima casă”

    Creditele nu sunt acordate angajaţilor Microsoft, ţinta fiind profesorii care îi învaţă carte pe angajaţii companiei sau cei care lucrează în spitale şi au grijă de angajaţii Microsoft.
    Preţurile apartamentelor în Seattle, unde este sediul Microsoft şi Amazon, au explodat, ceea ce a făcut ca anumite categorii profesionale să nu mai aibă acces la locuinţe aflate în centrul oraşului.
    Brad Smith spunea că prin acest proiect categoriile profesionale vizate de Microsoft nu vor pierde zilnic patru ore pentru a veni la muncă şi a se întoarce acasă. La salariile lor, aceste categorii profesionale nu-şi pot permite să stea în centru.
    În oraşele unde îşi au sediul marile companii de IT şi unde angajaţii sunt plătiţi cu mult peste salariul mediu, asta dacă nu au ajuns chiar milionari, piaţa de real estate a crescut foarte mult, fiind aproape imposibil pentru alte categorii profesionale să se apropie de locuinţe în centrul oraşului.
    Microsoft a realizat că una dintre problemele cu care se confruntă ţine de faptul că profesorii care îi învaţă pe angajaţii lor în şcolile primare şi preuniversitare nu au nicio şansă pe piaţa de real estate, ceea ce îi va determina să nu-şi mai dea silinţa cu elevii.
    Foarte puţine companii, odată ce au ajuns în top, se gândesc la forţa de muncă. De obicei toată lumea critică sistemul de educaţie, aşteptând ca statul să le livreze oameni, exact ca un produs de care ei au nevoie.
    La rândul lor, aceşti oameni trebuie să fie pregătiţi de cineva. Iar dacă aceşti cineva nu au venituri suficiente, nu vor fi profesori buni pentru viitorii lor angajaţi. Iar toată lumea pierde. Confruntate cu o lipsă acută de forţă de muncă, companiile din România au început să investească în proiecte rezidenţiale ca să convingă oameni să lucreze pentru ele. Dacă eşti din altă parte, primul lucru la care te gândeşti când vii într-un oraş nou este unde vei sta. Şi dacă salariile din piaţă sunt suficiente, astfel încât să poţi să plăteşti o chirie. Şi, de ce nu, chiar să iei un credit şi să plăteşti rate.
    Companiile vor fi nevoite să se uite şi dincolo de propriii angajaţi, către piaţa de învăţământ şi către piaţa de sănătate. Ca să ai salariaţi care să fie şi buni, ai nevoie de profesori. Şi în primul rând nu profesori de facultate, ci profesori de şcoală primară şi liceu.
    În România, aici este marea problemă. Profesorii de la şcolile primare şi de la licee nu câştigă suficient astfel încât să stea la masă cu un elev. Sunt foarte multe cazuri în care salariile de intrare într-o companie sunt mai mari decât salariile profesorilor. Iar acest lucru a născut mari frustrări. Plus că o companie are pretenţia ca viitorul angajat să fie bine pregătit.
    Acest lucru se va schimba, iar Microsoft doar a deschis piaţa. Vom vedea din ce în ce mai multe companii mari care îşi vor crea propriul program Prima casă, în încercarea de a avea angajaţi bine pregătiţi, bine hrăniţi şi sănătoşi.
    Dacă n-are cine să ofere aceste lucruri, companiile vor avea mari probleme. De fapt, le au deja.
    Toată Europa Occidentală ţipă după forţă de muncă şi constată că generaţiile sunt tot mai slab pregătite. Când un programator are 100.000 de dolari pe an, un profesor 30.000 de dolari pe an, iar profesorul face naveta ca să ajungă la şcoală, sistemul începe să crape.
    În România, un programator are 1.500 de euro pe lună, iar un profesor de şcoală generală sau de liceu nu cred că este plătit cu mai mult de 500 de euro. Profesorii de la facultate pot obţine aceste venituri.
    Proiectul Prima casă din România a oprit scăderea preţurilor pe piaţa imobiliară şi a dat posibilitatea foarte multor tineri să acceseze un credit la un cost pe care şi-l puteau permite. Programul a funcţionat.
    Când statul va stopa acest program Prima casă, marile companii vor ajunge să-şi creeze propriul program fie pentru a-şi susţine salariaţii, fie pentru a susţine profesorii. 

  • Un restaurant dedicat iubitorilor de artă – VIDEO

    Restaurantul Ora Experience este un concept cu galerie de artă, destinat deopotrivă iubitorilor de artă. Conceptul este ideea omului de afaceri Bogdan Cervenschi şi a lui Chef Manos Athanasopoulos.

    Chef Manos Athanasopoulos a lucrat în cele mai în vogă restaurante din Mykonos. El este celebru pentru felul în care îmbină stiluri din marile bucătării ale lumii. În restaurantele din Mykonos, Chef Manos a pregătit dishuri pentru staruri hollywodiene precum Angelina Jolie. Restaurantul Ora Experience este un loc unic în peisajul culinar românesc. În meniul restaurantului sunt preparate precum Bao Buns, Flambed, Tuna Tataki, Ceviche sau Tacos. Chef Manos şi-a propus să restaureze conceptul şi să facă din art-restaurantul Ora Experience un loc unic în peisajul culinar.