BusinessMagazin

Tag: polonezi

  • Doi polonezi la preţ de un francez

    O anchetă a El Pais, unul dintre ziarele cu cea mai mare circulaţie din Spania, cu o orientare politică uşor spre stânga, atrage atenţia asupra statutului muncitorilor străini de pe şantierul naval francez Saint-Nazaire – din care spaniolii, polonezii, românii, balticii şi oameni din alte naţii care muncesc acolo fac un adevărat Turn Babel, iar guvernul de la Paris un exemplu de luptă eroică pentru păstrarea activelor strategice în patrimoniul naţional.

    Articolul din El Pais face parte din iniţiativa jurnalistică ”Europa cetăţenilor“, finanţată de Parlamentul European.

    Într-o zi, şefii unei oarecare companii l-au trimis pe Fran Martinez să instaleze conducte în Franţa. Proiectul era promiţător, dar ceea ce a descoperit spaniolul atunci când a ajuns a fost uimitor, în sens negativ. A fost cazat într-o casă pe care o împărţea cu toţi colegii săi, unde cel mai nefericit dintre membrii echipei trebuia să doarmă pe hol. ”Situaţia spaniolilor din Franţa este deplorabilă, dar pentru polonezi sau români este chiar criminală“, a povestit el. ”Tot ceea ce vă pun pe statul de plată este o minciună“, spune muncitorul galician de 42 de ani, care timp de patru luni a construit supermarketuri în Paris şi a lucrat alte patru luni în Saint-Nazaire, un mic oraş situat la gura râului Loara.

    Cândva un simbol al mândriei industriei naţionale, şantierele navale din Saint-Nazaire au devenit emblema unei paradigme căreia UE vrea să-i pună capăt: muncitori detaşaţi care migrează în ţările membre, dispuşi să accepte salarii mai mici şi condiţii de muncă inferioare. Acolo, ei speră că se vor împlini în viitorul apropiat prevederile din acordul convenit de liderii UE la Bruxelles – ca lucrătorii migranţi să fie încorporaţi în forţa de muncă locală.

    Alain Georget este unul dintre cei 8.000 de muncitori care îşi câştigă existenţa lucrând pe şantierele navale Saint-Nazaire, unde, până de curând, se construiau cisterne de gaze naturale şi nave purtătoare de elicoptere. ”Condiţiile de muncă pentru muncitorii francezi sunt într-adevăr rele: trebuie să-şi forţeze limitele fizice la nesfârşit, pe salarii insuficiente şi cu programe de lucru proaste“, explică Georget. ”|nsă muncitorii detaşaţi sunt de obicei într-o situaţie mult mai gravă.“

    Condiţiile proaste şi vulnerabilitatea şi insecuritatea locurilor de muncă sunt lucruri care au făcut dificilă contactarea lucrătorilor de pe şantier.

    Libera circulaţie a muncitorilor constituie unul dintre cei trei piloni fundamentali ai UE. Două milioane de europeni sunt trimişi în alte ţări membre de către angajatorii lor. |n Germania, o treime din cei 30.000 de lucrători din abatoare este formată din valurile de migranţi veniţi din sudul sau estul Europei. Companii cu sediul în Luxemburg au angajat muncitori francezi doar pentru a-i trimite mai târziu în ţara lor de origine, un mod de a face economii la cheltuieli sociale. |n sectorul construcţiilor din Belgia – în care o treime din muncitori sunt detaşaţi – au existat cazuri de 22 de niveluri de subcontractare. Unele companii au întins decalajul salarial dintre cei mai vechi angajaţi şi noii veniţi, străini, la maximum, profitând de faptul că statisticile privind reglementarea detaşărilor sunt depăşite cu circa 20 de ani, iar reformele nu au fost încă implementate.

    Muncitorul detaşat, după ce a fost angajat în ţara de origine – a nu se confunda cu cetăţeanul UE care migrează în mod voluntar pentru a căuta un loc de muncă într-un alt stat membru – ar trebui să beneficieze de aceleaşi contracte ca omologii lor localnici din ţara membră a UE, potrivit acordului de la Bruxelles adoptat în octombrie. Acordul va intra în vigoare peste ani de zile. UE menţine un principiu fundamental în această reformă: salarizarea este aceeaşi pentru aceeaşi activitate în acelaşi loc. Un exemplu ar fi lucrătorii slovaci subcontractaţi la Viena, care au acum dreptul la acelaşi bonus de Crăciun pe care îl primesc colegii lor austrieci.

    Din parcarea angajaţilor din Saint-Nazaire lipsesc plăcuţele de înmatriculare franceze, dar există o mulţime de camioane din Polonia, Ungaria şi din ţările baltice. De asemenea, se pot observa cu uşurinţă maşini spaniole, portugheze sau greceşti şi chiar din ţări care nu fac parte din UE, cum ar fi Serbia şi Ucraina. Sindicatele au calculat că în Saint-Nazaire există mai mult de 2.000 de muncitori detaşaţi. ”Şantierul naval a devenit un Turn Babel. Este complicat şi ineficient să lucrezi cu oameni cu care nu poţi să comunici“, explică Georget, delegat sindical al Confederaţiei Generale a Muncii.

    Arhitectura şi ţesătura urbană ale Saint-Nazaire pot face un vizitator să creadă că acest oraş cu aproximativ 70.000 de locuitori nu are vreo valoare istorică deosebită. |nsă baza de beton de 18 metri pe 300 metri de pe ţărm spune altceva. Construcţia proiectată de nazişti a apărut în timpul ocupaţiei germane pentru adăpostirea şi repararea unei părţi a flotei germane din Atlantic. Baza pentru submarine a devenit o ţintă preferată pentru bombardamentele aliaţilor, iar din această cauză până la sfârşitul războiului oraşul a ajuns în ruină şi pustiu.

    Cu toate acestea, baza a rezistat şi micul contingent al trupelor naziste din Saint-Nazaire a fost ultimul grup din toată Europa de Vest care s-a predat, la un an după eliberarea Parisului şi la două săptămâni după sinuciderea lui Hitler. Saint-Nazaire, fost port de comerţ cu sclavi, şi-a schimbat din nou atenţia spre Atlantic după război. Astăzi, aici se construiesc cele mai mari nave de croazieră din lume.

    Şantierul naval nu se închide niciodată – există întotdeauna cineva care lucrează până târziu. Mulţi dintre sudorii sau dulgherii detaşaţi din Saint-Nazaire nu ştiu care le sunt drepturile stabilite prin acordul de la Bruxelles şi sunt înşelaţi să lucreze mai multe ore decât cele prevăzute în contractele lor, spune Georget. El crede că anchetele celor de la protecţia muncii ar trebui să descopere corupţia din industrie care continuă să existe în paralel cu aceste noi acorduri. ”Contractul semnat poate fi legal, dar când vine vorba de muncitori detaşaţi, promisiunile pe care acestea le conţin nu sunt aproape niciodată îndeplinite“, spune liderul sindical. ”Cei ca noi, dar angajaţi în Franţa au săptămâna de lucru de 35 de ore, în timp ce muncitorii detaşaţi sunt dispuşi să lucreze şi 50 de ore, iar aceasta pentru bani mai puţini.“

    |n cea mai mare parte a timpului, lucrătorii detaşaţi din Saint-Nazaire trăiesc o viaţă simplă, dominată de rutină. Cei mai mulţi dintre ei nu stau mai mult de un an. Deşi condiţiile lor de muncă sunt mai rele decât ale colegilor localnici, unii dintre străini pot câştiga lunar de până la patru ori venitul din ţara lor doar acceptând salariul minim din Franţa. Ei vin acolo să economisească cât mai mult posibil şi să se întoarcă în ţara lor pentru a continua să lucreze la aceeaşi companie. Eforturile de a ajunge la un acord la Bruxelles au scos în evidenţă divergenţele dintre Est şi Vest.

    Preşedintele francez, Emmanuel Macron, a făcut din această problemă prima sa ”cause célèbre“ în Europa şi a reuşit să pună lucrurile în mişcare. ”Am oprit companiile mari care angajează forţă de muncă străină cu singurul obiectiv de a reduce costurile de producţie“, spune Anges Jongerius, o europarlamentară olandeză. Ea subliniază faptul că există muncitori detaşaţi care trăiesc în condiţii ”inacceptabile“ şi că, atunci când reforma va căpăta forţă, angajatorii vor fi obligaţi să acopere costurile traiului şi de transport ale acestora. Polonia a respins reforma lui Macron, pe care o consideră prea radicală. Din 1,9 milioane de astfel de muncitori, circa 420.000 sunt polonezi, cel mai mare număr dat de o ţară a UE, potrivit datelor Comisiei Europene. 420.000 de persoane sunt o masă de alegători deloc de neglijat. Ungaria, Lituania şi Letonia susţin poziţia Varşoviei.

    În Franţa ar fi 300.000 de muncitori detaşaţi. Un număr suficient de mare pentru a fi exploatat politic. Rata şomajului din Saint-Nazaire este de 8,5%, sub media regională (Pays de la Loire) şi naţională. Nu se poate spune că oraşul este în criză. ”Este un exemplu de renaştere industrială de succes“, spune pentru Bloomberg Goulven Boudic, profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Nantes. Pe lângă port şi şantierele navale, un alt angajator important al oraşului este o fabrică Airbus, cu 3.000 de angajaţi. Producţia acolo duduie datorită boomului din industria aeronautică. Cu toate acestea, pe piaţa muncii sunt tensiuni. Şomajul mic reflectă, printre altele, lipsa de angajaţi cu calificarea potrivită economiei locale. De altfel, după cum spune David Samzun, primarul socialist al Saint-Nazaire, şomajul nu este atât de redus pe cât ar trebui având în vedere activitatea economică. Concurenţa este serioasă. ”Polonezi, lituanieni, români, toţi vin din ţări cu tradiţie serioasă în construcţia de nave“, explică Christophe Morel, un reprezentant sindical. Pentru a pregăti un tânăr în meseriile necesare şantierului este nevoie de circa patru ani.

    ”Muncitorii detaşaţi şi dumpingul salarial sau social îngreunează angajarea tinerilor localnici“, explică Xavier Perrin, viceprimar al oraşului, care crede că folosirea lucrătorilor detaşaţi promovează idei naţionaliste şi populiste, în condiţiile în care Saint-Nazaire ar trebui să fie o emblemă a succesului globalizării. |nainte de alegerile parlamentare de anul trecut, a existat teama că tensiunile create de muncitorii detaşaţi vor aduce un aport semnificativ de voturi Frontului Naţional, un partid xenofob. Preşedintele Emmanuel Macron a ales Saint-Nazaire pentru prima sa deplasare oficială. Pretextul a fost vizitarea navei gigant MSC Meraviglia, construită acolo, dar Macron s-a folosit de prilej pentru a se afişa printre muncitori şi a le promite că locurile lor de muncă sunt sigure. Una dintre primele decizii importante pe care le-a luat preşedintele a fost să naţionalizeze şantierele pentru a nu fi preluate de o companie italiană. 

    Pedro, un specialist în conducte în vârstă de 43 de ani venit din nordul Portugaliei, spune, la o bere după treabă alături de trei colegi francezi, că în ultimii cinci ani a lucrat în rafinării, şantiere navale şi fabrici de produse lactate din Franţa, Germania şi Regatul Unit şi că nu a simţit niciodată ostilitate faţă de colegii săi francezi, spre deosebire de Marea Britanie. |nsă ştie că există tensiuni. Salariul minim în Portugalia este la jumătate din cel din Franţa. |n Polonia, salariul minim este cu 1.000 de euro mai mic.

    Samuel, un francez de 36 de ani, spune că nu are nimic împotriva lucrătorilor detaşaţi, dar îşi exprimă regretul faţă de faptul că subcontractanţii pentru care aceştia lucrează caută forţă de muncă ieftină din întreaga Europă.

    Pe strada Penhoet, care duce la intrarea în şantierele navale, şase agenţii de recrutare au toate anunţurile din ferestrele lor ştampilate cu ”Urgent“: caută electricieni, vopsitori industriali, sudori, specialişti în conducte şi constructori de boilere.
    Măsurile aprobate la Bruxelles vor creşte costurile şi sarcina administrativă ale muncii prin detaşare. Doar 0,4% dintre muncitori ajung în ţări cu un salariu minim mai bun decât cel din ţara lor de origine, iar din această cauză impactul lor economic la scară globală este foarte limitat.

    Cu toate acestea, în Saint-Nazaire, angajaţii consideră că aceste măsuri vor avea un mare impact economic şi, în final, vor pune capăt inegalităţii salariale. Martínez, care a plecat de la compania galiciană pentru că nu i-au fost plătite orele suplimentare din Franţa, speră că angajaţii nu se mai vor simţi discriminaţi în Europa datorită naţionalităţii lor.

  • Olandezii s-au săturat de muncitorii români. Noua regulă pe care vor să o impună pentru migranţi

    Iniţiativa a fost exprimată după ce locuitorii s-au plâns că au început să se simtă minoritari mai ales în perioadele în care sosesc zilierii care muncesc la fermele din zonă, relatează  nltimes.nl.

     
    Numărul muncitorilor migranţi din Europa de Est a crescut semnificativ în acestelocalităţi, în ultimii ani. Localnicii se plâng de poluarea sonoră şi de străzile pline cu maşini cu plăcuţe de înmatriculare din România şi Polonia.
     
    În Tiel, de exemplu, muncitorii migranţi din România şi Polonia reprezintă aproximativ 10% din populaţie. Mulţi muncitori locuiesc şi în localităţile limitrofe oraşului Tiel.
     
    Autorităţile doresc acum să pună în aplicare o limită de patru lucrători migranţi pe fiecare casă şi, de asemenea, să limiteze numărul de locuinţe ale lucrătorilor migranţi pe o stradă.
     
    În Olanda, regula aceasta a fost deja aplicată în mai multe localităţi, în cazil studenţilor.
     
    De asemenea, angajatorii cumpără de multe ori case ieftine pentru a-şi caza lucrătorii migranţi şi de multe ori, din cauza aglomerării, sunt ridicate probleme privind siguranţa la incendiu şi igienă.
     
     

  • Pista de biciclişti care se încarcă de la lumina soarelui şi rămâne aprinsă toată noaptea – GALERIE FOTO

    Ciclismul este una dintre metodele de a circula cele mai prietenoase cu mediul înconjurător; graţie acestei noi invenţii a polonezilor, a devenit chiar şi mai prietenos.

    Este vorba de o pistă de biciclişti care luminează noaptea, alimentându-se în timpul zilei de la lumina soarelui. Pista se află în nordul Poloniei, în apropiere de Lidzbark Warminski, şi a fost creată la Institutul de Tehnologie Badan.

    Pista este realizată dintr-un material sintetic care poate lumina timp de zece ore după ce a fost încărcat. Conceptul nu este unul nou, fiind iniţial dezvoltat în Olanda – diferenţa este că olandezii foloseau led-uri, nefiind vorba despre o sursă naturală de energie.

  • Telekom şi banking de tip polonez

    Alior Bank, unul dintre cei mai noi jucători ai industriei bancare poloneze, specializat pe furnizarea de servicii digitale, a mizat agresiv pe zona de retail, unde a semnat parteneriate cu operatorul telecom T-Mobile, echivalentul lui Telekom pe piaţa poloneză, dar şi cu retailerul Tesco. Şi a ajuns în câţiva ani în top 10 după active pe piaţa bancară din Polonia.

    Intrată de curând pe piaţa românească, Alior Bank s-a aliat deocamdată cu Telekom România – unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa locală de servicii de comunicaţii fixe şi mobile – şi au lansat împreună servicii bancare digitale sub umbrela Telekom Banking. Serviciile bancare digitale includ pentru moment doar conturi curente, carduri de debit şi servicii de schimb valutar online. Dar urmează produse de creditare, cum ar fi credite de nevoi personale fără garanţii sau facilitatea overdraft.

    ”Creşterea nu va fi una de natură tradiţională pentru că nici modelul nostru de business nu este tradiţional. Creşterea va fi direct corelată în segmentul de vânzare cu deschiderea de puncte de lucru. Avem locaţii în Bucureşti în şase puncte şi 60 de angajaţi. în următorul an ne propunem să ajungem până la 120 de locaţii – cifra reprezintă cam 50% din reţeaua pe care ne propunem să o utilizăm cu partenerul nostru, Telekom. Adică unu din două magazine să beneficieze şi de un angajat bancar tocmai pentru a răspunde potenţialelor întrebări sau nevoi de confort ale clienţilor români atunci când discutăm despre produse bancare“, spune Claudia Butac, care conduce din toamna anului trecut sucursala de la Bucureşti a Alior Bank. Sedii exclusiv Alior nu vor exista. Dar banca ia în calcul şi alte variante de extindere, cum ar fi de exemplu forţa mobilă.

    De ce a fost aleasă, totuşi, România de polonezii de la Alior? ”Dacă ne uităm în zona ţărilor din blocul ex-comunist – Europa Centrală şi de Răsărit – Polonia a reprezentat o piaţă atractivă date fiind mărimea – mărimea face un business scalabil –, populaţia şi dinamica din punct de vedere macroeconomic. Şi, din această perspectivă, România a urmat. Suntem a doua ţară ca mărime şi populaţie, deci cred că am fost o alegere firească. Tot ceea ce vedem că a funcţionat în piaţa din Polonia şi este vârf de tehnologie vrem să aducem şi pentru consumatorul român“, explică Claudia Butac. Ţinta este de a atrage o jumătate de milion de clienţi în decurs de patru ani pentru Telekom Banking – entitatea locală sub care vor fi furnizate serviciile financiare.

    ”România este o piaţă foarte atractivă pentru noi. După ce am făcut cercetarea de piaţă pe segmentul bancar, ne-am dat seama că vom fi foarte competitivi. în perioada următoare estimăm că vom atrage câteva sute de mii de clienţi pentru Telekom Banking, ţinta pentru următorii patru ani fiind de a ajunge la o jumătate de milion de clienţi“, după cum a declarat Celina Waleskiewicz, director executiv adjunct al Alior Bank.

    În Polonia, T-Mobile Bank – parteneriatul dintre T-Mobile şi Alior Bank – are în prezent circa 600.000 de clienţi, compania lansând serviciile în 2012. Separat, banca A-lior are 4 milioane de clienţi pe piaţa poloneză.

    Noua entitate din România – Telekom Banking – mizează pe gradul mare de acoperire a serviciilor de internet, fixe şi mobile, precum şi pe rata ridicată de penetrare a smartphone-urilor în România.

    Prin intermediul Telekom Banking pot fi deschise conturi curente în lei, euro, dolari şi lire sterline, pot fi ataşate carduri de debit acestor conturi şi există acces 24/7 la fonduri, prin intermediul soluţiilor de internet şi mobile banking.

    Contul curent poate fi solicitat online, pe www.telekombanking.ro, fie direct prin aplicaţia pentru mobil, fie în magazinele Telekom şi Germanos. Procesul iniţiat online de deschidere a unui cont poate fi finalizat prin transmiterea gratuită prin curier a documentelor necesare deschiderii contului. Tot prin curier, şi tot gratuit, banca poate livra cardurile de debit. în cazul deschiderii unui cont în magazin, solicitantul primeşte cardul pe loc şi îl poate utiliza imediat, după semnarea unui acord.
    Prin intermediul Telekom Banking, clienţii care îşi deschid un cont curent pot beneficia, timp de trei ani, de retrageri gratuite de la orice bancomat, în ţară şi în străinătate, şi de transferuri în lei gratuite, la orice bancă din România, prin intermediul serviciilor online de internet şi mobile banking.

    Un alt produs Telekom Banking este platforma de Schimb Valutar Online, prin intermediul căreia clienţii au acces la un curs de schimb pentru zece valute, actualizat în timp real, la un interval de maximum 10 secunde (în timpul zilelor lucrătoare). Clienţii pot stabili în detaliu condiţiile în care vor să efectueze schimburile valutare – îşi pot seta data şi ora la care doresc să efectueze schimbul valutar şi nivelul cursului de schimb la care doresc să se efectueze tranzacţia. Totodată, opţiunea ”Pay later“ (Plăteşte mai târziu) permite realizarea unor schimburi valutare fără a avea întreaga sumă disponibilă – este necesar să deţină cel puţin 5% din suma tranzacţionată, urmând ca în maximum două zile lucrătoare să asigure diferenţa necesară pentru finalizarea tranzacţiei.

    ”Platforma de schimb valutar online nu este o promoţie pe care să o ţinem un an sau doi – şi pe care să o transformăm în altceva. Ea este o imagine live a modului în care operează cele 10 valute şi a modului în care ele sunt cotate“, a explicat Claudia Butac.

    Telekom Banking are în plan să extindă treptat produsele şi prin lansarea serviciilor de creditare, inclusiv pentru achiziţia de echipamente din magazinele operatorului telecom şi ale partenerului acestuia – Germanos.
    ”Vrem ca produsele de creditare să fie disponibile pentru clienţi de la finalul acestui an – descoperit de cont, credite şi carduri de credite. Intenţia noastră este să oferim credite pentru toate produsele comercializate în magazinele Telekom şi Germanos“, a precizat Celina Waleskiewicz. 

    Odată cu lansarea serviciilor de creditare, Telekom Banking va avea spaţii special amenajate în cadrul reţelelor de magazine Telekom şi Germanos. Pe lângă colaborarea cu Telekom, am putea să vedem în perioada următoare şi o colaborare a Alior şi în România cu marii retaileri, cum se întâmplă în Polonia? ”Nu aş putea să vă dau o dată concretă despre această posibilitate. Nu avem astfel de planuri imediate. Asta nu înseamnă că excludem sau că nu suntem deschişi dacă apar oportunităţi“, a explicat Claudia Butac, şefa Alior în România.

    Ea deţine această funcţie din toamna anului trecut, iar anterior timp de aproape trei ani a fost vicepreşedinte la Raiffeisen Banca pentru Locuinţe, una dintre cele două bănci locale specializate pe nişa de economisire-creditare în domeniul locativ. Anterior, din 2011 până în 2013, s-a ocupat de divizia de retail, inclusiv segmentul de clienţi premium, la Citibank România. Claudia Butac a fost şi director de private banking în cadrul Bancpost, precum şi membru în boardurile EFG Eurobank Securities şi EFG Eurobank Corporate Finance.

    Alior Bank a înregistrat anul trecut pierderi de 5,3 milioane de lei (1,17 mil. euro) în România, potrivit datelor de la Ministerul de Finanţe. Anul trecut este primul în care apar informaţii la Ministerul de Finanţe despre filiala locală, în condiţiile în care informaţii oficiale despre venirea polonezilor în România au apărut prima dată în 2015.

     

  • Marea şansă ratată de antreprenorii români şi fructificată de polonezi

    Primul hipermarket, în accepţiunea de astăzi, a fost deschis de grupul francez Carrefour în 2001 în Militari, în zona de vest a Capitalei. Şi acum îmi amintesc o declaraţie a directorului de atunci care spunea că dacă s-ar fi luat după cifrele din statistică, nu ar fi deschis niciodată supermarketul şi galeria comercială. În piaţă, în portofelele românilor erau şi sunt mult mai mulţi bani decât apar în date.

    În 1996 se deschisese primul magazin Metro din România, dar avea un alt sistem.

    După aproape două decenii, în România sunt peste 2.000 de magazine moderne – supermarketuri, hipermarketuri, discounteri, cash & carry, şi peste 150 de malluri şi centre comerciale. PIB-ul este de 180 de miliarde de euro, adică 200 de miliarde de dolari, iar salariul mediu este de 500 de euro, adică 600 de dolari. Iar românii au mai mulţi bani acasă decât apar în statistici.

    În malluri şi în magazinele moderne intră cel puţin 10 milioane de consumatori în fiecare zi. Comerţul tradiţional pierde teren în fiecare zi, magazinele stradale rezistând foarte, foarte greu mallurilor şi magazinelor moderne în diverse formate.
    Din păcate, nu cred că antreprenorii români, companiile deţinute de investitori români care sunt furnizori, producători, comercianţi, sunt câştigătorii exploziei supermarketurilor şi a mallurilor din România.

    Antreprenorii români au avut o şansă extraordinară să-şi extindă afacerile odată cu creşterea numărului de magazine moderne şi a mallurilor. Dar pentru acest lucru trebuia să investească mai mult în produsele lor, în extinderea capacităţilor de producţie pentru a a face faţă unor eventuale comenzi mai mari, în pregătirea oamenilor proprii. Trebuia să se modernizeze atât ca produs în sine, cât şi ca marketing. Trebuia să-şi facă un brand. Trebuia să livreze produse mai multe, dar la un preţ din ce în ce mai mic, ca să fie imbatabili în lupta cu alţi concurenţi, din alte ţări.

    Mallurile şi supermarketurile le-au pus la dispoziţie clientul, consumatorul, dar cred că mulţi invetitori români au ratat şansa de a deveni mai mari, de a vinde mai mult şi de a se extinde mai mult.

    Foarte mulţi comercianţi protestează spunând că străinii, care controlează reţele moderne, le iau marja, presându-i tot timpul să accepte preţuri mai mici. Mulţi nu fac faţă atunci când o reţea le dă o comandă mai mare pentru că nu au cum să o onoreze, neavând capacitate.

    Modelul antreprenorilor români este de a avea preţuri mai mari, marje mai mari, dar cantităţi mai mici la investiţii minime. Aşa s-a trăit din 1990 până la mijlocul anilor 2000.

    Momentul în care magazinele moderne au câştigat teren, luând din piaţa alimentarelor de la parterul blocurilor, a buticurilor, a coincis cu cel în care şi cererea de produse a fost mai mare. Iar mulţi antreprenori români nu au putut să livreze. Cererea s-a dus de la câteva baxuri la câteva milioane de baxuri sau cutii de salam, de exemplu, care trebuia livrate constant şi la timp. Nu mai vindeai aleatoriu din butic în butic, când ajungea maşina şi pe caiet, ci o dată pe săptămână – într-o singură zi, la o oră precisă.

    De asemenea, mulţi investitori români s-au gândit prea puţin că pot să livreze produse în toată reţeaua externă deţinută de Lidl, Kaufland, Carrefour, Auchan, Metro, de exemplu, etc. adică să iasă cu produsele lor la export.

    Aşa că nu au investit din timp, nu au umblat la produse, au schimbat constant calitatea nu că aşa au vrut, ci pur şi simplu aşa a ieşit, şi s-au trezit că nu pot să liciteze la comenzi mai mari pentru că nu au capacitate de livrare.

    În acest fel mulţi au fost scoşi din piaţă de alţi producători străini care au invadat România, fie pe cont propriu, fie prin intermediul reţelelor de la ei de acasă care au intrat pe piaţa românească, iar polonezii sunt cel mai bun exemplu.
    Polonezii de la Timbark sunt numărul 1 în România pe suc şi în top pe apă. Nu cred că noi avem vreun producător care să fie numărul 1 în Polonia pe vreun segment.

    Dacă am extinde exemplul din supermarketuri către malluri, am vedea că avem foarte puţine branduri româneşti care au reuşit să ţină pasul cu explozia mallurilor. În schimb, avem Zara, H&M, C&A (polonezi), Decathlon, Drogerie Markt etc., care au câştigat teren deşi companiile româneşti sunt principalii lor producători de haine sau de pantofi.

    Multă lume susţine că supermarketurile şi mallurile au distrus comerţul românesc, dar nu este deloc aşa. Antreprenorii români nu s-au adaptat schimbărilor din piaţă, sociale, demografice, economice, rămânând prizonieri unor formate de comerţ trecute, unor tipare al anilor ’80-’90 sau a unui mod de shopping depăşit.

    Acum antreprenorii români mai au o şansă să-şi vândă produsele prin market-place-urile retailerilor online, un mod de comerţ care creşte exponenţial.

    Sper că firmele româneşti, comercianţii români, fie că vând produse alimentare, fie că vând haine, îmbrăcăminte, încălţăminte, au învăţat ceva din lecţia mallurilor şi a supermarketurilor – o şansă pe care au pierdut-o.
     

  • Pista de biciclişti care se încarcă de la lumina soarelui şi rămâne aprinsă toată noaptea – GALERIE FOTO

    Ciclismul este una dintre metodele de a circula cele mai prietenoase cu mediul înconjurător; graţie acestei noi invenţii a polonezilor, a devenit chiar şi mai prietenos.

    Este vorba de o pistă de biciclişti care luminează noaptea, alimentându-se în timpul zilei de la lumina soarelui. Pista se află în nordul Poloniei, în apropiere de Lidzbark Warminski, şi a fost creată la Institutul de Tehnologie Badan.

    Pista este realizată dintr-un material sintetic care poate lumina timp de zece ore după ce a fost încărcat. Conceptul nu este unul nou, fiind iniţial dezvoltat în Olanda – diferenţa este că olandezii foloseau led-uri, nefiind vorba despre o sursă naturală de energie.

  • Trump, primire fastuoasă în Polonia, în mijlocul tensiunilor cu Rusia şi Coreea de Nord

    Trump a aterizat miercuri seară în Varşovia pentru întâlniri oficiale cu demnitarii polonezi şi ai altor ţări. În cadrul vizitei sale, preşedintele american se va adresa polonezilor în Piaţa Krasinski. Trump este însoţit de soţia sa, Melania.

    Melania Trump, care a purtat o haină stilată, verde-smarald, a zâmbit micii delegaţii de pe aeroport, aceasta primind şi un buchet cochet din partea oficialităţilor. În urma cuplului prezidenţial au sosit fiica şi ginerele preşedintelui, Ivanka Trump şi Jared Kushner, ţinându-se de mână şi zâmbind presei, dar şi secretarul de Trezorerie, Steve Mnuchin, şi alţi oficiali americani.

    Citeşte mai multe pe www.mediafax.ro

     

  • Crescătoria de jocuri: cum vrea un incubator românesc de jocuri video să crească industria

    Un incubator este definit drept o cameră, o instalaţie specială care poate asigura condiţii de temperatură, umiditate pentru a permite dezvoltarea în condiţii optime. Carbon, înfiinţat anul trecut, este un incubator, menit să ajute dezvoltarea companiilor dezvoltatoare de jocuri video din România şi din regiune. Cătălin Butnariu, la vremea aceea head of development la Amber Studio, Dragoş Hâncu general manager al Amber Studio şi investitorul spaniol Jaime Gine sunt iniţiatorii acestui proiect. Carbon a fost lansat în aprilie 2016, dar ideea a prins contur, povesteşte Cătălin Butnariu, actualul general manager al Carbon, în 2015, „într-o discuţie mai largă cu câţiva prieteni” despre dezvoltarea industriei din România. „Ideea s-a transformat într-un concept de afacere, a apărut si un business plan şi într-un final am decis să-i dăm drumul”, sumarizează el paşii principali.

    Industria de gaming din România are o istorie de peste 15 ani, iar în ultima perioadă s-au lansat mai multe titluri importante din lumea jocurilor video – precum FIFA sau Assassin’s Creed – la care au contribuit şi filialele din România ale companiilor internaţionale. Conform estimărilor Asociaţiei Dezvoltatorilor Români de Jocuri Video, în 2015 valoarea industriei depăşea 140 milioane de euro, datele oficiale pentru 2016 nefiind încă disponibile. Cel puţin 6.000 de oameni lucrează în acest domeniu în România.

    Însă ce lipseşte din peisajul dezvoltării jocurilor video este o producţie locală care să aibă un impact la nivel internaţional, la fel cum a făcut-o CD Projekt cu seria The Witcher. Veniturile companiei poloneze în al treilea trimestru al anului trecut au ajuns la circa 23,5 milioane de euro (25,1 milioane de dolari), iar profitul a fost de 8,5 milioane de euro (9,1 milioane de dolari). Spre comparaţie, primii cinci producători de jocuri de pe piaţa locală – Ubisoft, EA Games, Gameloft, King şi MavenHut – au înregistrat în 2015 venituri totale de aproximativ 89 de milioane de euro (datele pentru 2016 nu au fost făcute publice încă).

    Unul dintre motivele reuşitei cu care polonezii se pot mândri este că au izbutit să găsească sprijin şi finanţare. Carbon vrea să-şi înşusească acest rol pentru start‑up‑urile româneşti care îşi propun să dezvolte jocuri video. În prezent, cinci echipe au fost acceptate în program.

    Dintre acestea, trei dezvoltă jocuri pentru smartphone-uri, o echipă dezvoltă un joc video pentru PC şi console, iar un alt start-up dezvoltă un produs pentru realitatea virtuală. „Anul acesta vom extinde căutările şi în alte ţări din Europa de Est, aceasta fiind regiunea pe care o avem în vedere în primul rând”, spune Butnariu.
    Start-up-urile care au aplicat, implicit cele acceptate în program, sunt formate în general din oameni care au lucrat deja în multinaţionale, au dezvoltat jocuri pentru alţii şi acum vor să creeze ceva al lor.

    Incubatorul oferă o finanţare directă de până la 50.000 de dolari pe proiect, dar şi servicii de consiliere, structurate în trei pachete, în funcţie de necesităţile individuale ale afacerilor. Start-up-urile vor fi consiliate de mai mulţi mentori – experţi în design, producţie, monetizare şi business development. De asemenea, există posibilitatea alocării unui buget suplimentar pentru activităţi de marketing, cu o valoare variabilă, stabilită de la caz la caz.

    Spre deosebire de alte incubatoare de acest gen, dezvoltatorii români vor rămâne independenţi, incubatorul neachiziţionând equity; Carbon încasează un procentaj din venitul generat de proiectele susţinute, care diferă în funcţie de pachetul ales (10-30%). „Carbon a fost constituit de la bun început ca o afacere şi o investiţie pe termen lung. De exemplu, am fost conştienţi că nu vom înregistra venituri cel puţin un an, ţinând cont de timpul de dezvoltare a jocurilor. Bugetul pentru primul an a fost aproximativ 250.000 de dolari (234.000 euro). Ne aşteptăm ca businessul să fie profitabil începând cu anul viitor”, spune cofondatorul Carbon.

    Pachetul de bază include mentorat, acces la reţeaua de contacte, servicii, spaţiu şi echipamente. Următorul pachet conţine, pe lângă ce oferă pachetul de bază, acces la servicii de dezvoltare, la evenimente din industrie, PR şi servicii de publishing. Al treilea pachet cuprinde serviciile menţionate anterior, dar şi finanţare de 50.000 de dolari.

  • Wizz Tours: românii îşi petrec vacanţele de iarnă în destinaţii exotice

    Conform unui sondaj realizat de Wizz Tours pe Facebook, 72% dintre românii care îşi petrec vacanţa de iarnă în străinătate preferă destinaţiile exotice, la plajă, în detrimentul destinaţiilor de schi, potrivit unui sondat realizat de Wizz Tours pe Facebook. Alţi turişti din Europa Centrală şi de Est, precum polonezii sau ungurii, au aceleaşi preferinţe pentru staţiunile din zonele calde în loc de pârtii şi zăpadă, spun reprezentanţii companiei ungare. Pentru sezonul rece, Wizz Tours pune la dispoziţia românilor diverse destinaţii exotice precum Tenerife, Cipru, Dubai, Malta sau Larnaca, ultimele trei fiind disponibile acum şi din Cluj-Napoca, potrivit informaţiilor trimise de Wizz Tours.  
     
    87% dintre românii intervievaţi au răspuns că preferă să călătorească în străinătate în această iarnă, iar 84% de respondenţi au menţionat că aleg să se deplaseze cu avionul spre destinaţiile dorite, la fel ca şi polonezii şi ungurii. Cei mai mulţi participanţi la sondaj au menţionat, de asemenea, că vor alege o nouă destinaţie pentru vacanţă: 89% dintre polonezi caută locuri noi, interesante, în timp ce 72% dintre români vor călători într-un oraş diferit de opţiunile lor anterioare. Acest fapt arată că oamenii se bucură de multitudinea de destinaţii oferite de Wizz Tours. 
     
    Românii şi polonezii au ales să călătorească în cuplu, 40% de procente din respondenţii din ţara noastră, respectiv 46% dintre cei din Polonia spun că preferă să meargă în vacanţe însoţiti de o persoană. În acelaşi timp, ungurii se bucură de compania prietenilor, 70% dintre ei au spus că vor călători alături de 2 sau 3 persoane. Când vine vorba de familiile cu copii, românii preferă ca cei mici să îi însoţească în vacanţe. Şi polonezii au aceeaşi opţiune referitoare la copii, dar mai mult de jumătate dintre participanţii la sondaj din Ungaria, care au copii, declară că vor merge în vacanţă fără ei. 
     
    Sondajul s-a desfăsurat în luna decembrie a acestui an şi 2045 de români cu vârsta peste 18 ani au răspuns la întrebările Wizz Tours. Platforma de călătorii Wizz Tours dispune de o reţea ce reuneşte 30.000 de hoteluri, în peste 480 de destinaţii, de la hoteluri de 5 stele la cazări pentru bugete mai reduse. Wizz Tours este o platformă de pachete de călătorii ce oferă bilete de avion şi hotel în reţeaua companiei aeriene low-cost Wizz Air. 
     

  • Ţeapă 2.0 ! Românii şi polonezii au un sistem nou prin care îţi fură banii de maşină

    Mulţi dintre noi aleg o maşină second-hand din cauza preţurilor mari pe care le au maşinile noi.Un al doilea motiv este că toată lumea consideră maşina un bun care se depreciază fix a doua zi de la achiziţie. Dacă nu cumpărăm maşina de la o sursă de încredere apropiată, atunci intrăm pe site-uri. Pe oricare am intra funcţionează un nou tip de înşelătorie. Un român care era cât pe ce să ajungă victima acestui sistem a explicat într-o scrisoare tot mecanismul din spatele “scamatoriei” care te lasă fără bani.  

    IATĂ AICI SCRISOAREA ÎN CARE E DESCRIS NOUL MODEL DE ŢEAPĂ ROMÂNEASCĂ VIA POLONIA