BusinessMagazin

Tag: parinti

  • Mesajul sfâşietor publicat de fiul premierului Albaniei, după ce a aflat că logodnica sa a murit în timpul cutremurului

    Kristi Reçi, logodnica fiului premierului Albaniei, Gregor Rama, a murit în timpul cutremurului, alături de părinţii şi fratele ei, transmite CNN. 

    Gregor Rama a publicat un mesaj pe contul său de Instagram, acesta scriind că „printre nenumăratele victime ale tragediei se numără şi cea mai apropiată persoană mie, alături de fratele, mama şi tatăl său”, adăugând că cei patru au fost găsiţi „sub dărâmături”.  

    Cel puţin 40 de persoane au murit în urma cutremurului cu magnitudinea de 6.4, seismul lovind oraşul Durres, aflat la o distanţă de 36 de kilometri de capitala ţării, Tirana, marţi dimineaţă. Este cel mai puternic seism produs în Albania în ultimii 40 de ani.

    Sute de oameni au fost răniţi, iar multe persoane sunt dispărute, operaţiunile de recuperare fiind încă în desfăşurare.

    În regiune s-au produs mai multe replici marţi dimineaţă, seismele înregistrând magnitudini de 5.0 şi 4.8, potrivit Ministerului Apărării din Albania.

  • Cum să ţii copiii departe de ecrane, dar totuşi să îi înveţi logică, gândire analitică şi programare?

    EduClass, business pornit în online de Anca şi Lucian Leibovici în 2010, care s-a dezvoltat ulterior şi în zona de distribuţie de jucării şi offline, a introdus recent în portofoliu un nou brand de jucării pe piaţa locală – Learning Resources, ce produce o serie de jocuri inspirate din lumea reală, prin care copiii pot învăţa lucruri practice. Spre exemplu, aceştia pot învăţa să numere cu ajutorul unei case de marcat, să descopere natura şi detaliile obiectelor cu o lupă sau să programeze prin intermediul unui roboţel, pregătindu-se astfel pentru un viitor dominat de tehnologie.

    „Seria de jucării STEM de la Learning Resources, care se bazează pe programa şcolară STEM (science, technology, engineering and mathematics) în care copiii învaţă la o singură materie ştiinţă, tehnologie, inginerie şi matematică, sunt printre cele mai bine primite produse noi din portofoliul EduClass. Deşi reprezintă aplicaţii ale tehnologiei, aceste jucării îi ţin departe pe cei mici de tabletă sau telefoanele mobile, prin experimente cu elemente din viaţa de zi cu zi, care să îi ajute pe cei mici să înţeleagă cu uşurinţă diferite fenomene şi concepte”, a explicat pentru Business MAGAZIN Anca Leibovici, cofondator şi director de vânzări al EduClass.ro.

    Jocurile educative – lingvistice, ştiinţă, tehnică, inginerie, matematice – se află în top 3 cel mai vândute cate­gorii de jocuri de către EduClass.ro, alături de jucăriile de creativitate şi cele din lemn. În primele nouă luni ale acestui an, vânzările totale ale EduClass s-au ridicat la 5,3 milioane de lei – jocuri educative şi produse de puericultură, în creştere cu 20% faţă de aceeaşi perioadă din 2018. Vânzările online prin EduClass.ro reprezintă circa 50% din cifra de afaceri totală, restul fiind generat prin distribuţie către alţi retaileri, online sau offline.
    „Valoarea medie a unei comenzi online variază în funcţie de lună, fiind undeva în jurul a 170 lei (TVA inclus). În afară de Bucureşti, cele mai multe comenzi online provin din judeţele Cluj, Timiş şi Iaşi”, a precizat ea. În prezent, portofoliul EduClass.ro numără în total peste 2.000 de produse – majoritatea jucării care vin de la producători din Marea Britanie, Belgia, India, Germania şi Italia.

    „Noi nu comercializam jucării digitale. Filosofia noastră este să încurajăm joaca în sensul clasic. Atât noi, adulţii, cât şi cei mici avem parte zilnic de un bombardament de informaţii, vedem peste tot ecrane, devine obositor. Jocurile clasice au acea capacitate pe care o astepţi de la un joc: să relaxeze, să dezvolte mintea, gândirea, creativitatea, imaginaţia sau să uşureze acumularea de cunoştinţe. Dar mai ales, pentru că joaca este mai distractivă cu minimum două persoane, să dezvolte interacţiuni, relaţii, empatia, răbdarea, asertivitatea”, a punctat antreprenoarea.

    Astfel, jocurile dezvoltate de Learning Resources – un brand american cu o vechime de 30 ani ce vinde peste 1.000 de tipuri de jocuri şi jucării educative în peste 80 ţări din întreaga lume – s-au potrivit mănuşă în portofoliul EduClass.ro. Una dintre jucăriile Learning Resources comercializate de EduClass.ro este roboţelul Botley, pe care copiii cu vârsta peste 5 ani îl pot programa.

    Cu ajutorul lui Botley, ei pot învăţa noţiuni primare de logică şi codare, contribuind la dezvoltarea gândirii analitice şi critice, la rezolvarea de probleme, la dezvoltarea spiritului de echipă şi a comunicării, precum şi la îmbunătăţirea vederii spaţiale. Mai exact, copiii îl pot programa cu uşurinţă pe Botley să facă peste 80 de acţiuni – să se deplaseze înainte (câte un pas pe rând), să se deplaseze la stânga sau la dreapta, să se deplaseze în sens invers (câte un pas pe rând), să identifice un obiect, să evite un obiect, să scoată un sunet, să repete un pas sau o secvenţă de paşi. 

    „Jucăriile de codare sunt foarte apreciate de părinţii care cumpără de la noi, pentru că le captează atenţia celor mici şi le dezvoltă pasiunea pentru tehnologie într-un mod inedit, fără a-i expune la ecrane. Iar limitarea expunerii la ecrane este una dintre cele mai mari provocări ale părinţilor în ziua de astăzi”, a subliniat Anca Leibovici. Ea a adăugat că tot mai mulţi părinţi încep să realizeze că dispozitivele electronice, chiar dacă ocupă timpul celor mici şi îi captivează, nu au tot timpul un efect pozitiv.

    „De exemplu, un copil care urmăreşte foarte multe clipuri pe YouTube învaţă să cânte, să fredoneze. Ceea ce este bine. Dar în schimb nu are răbdare să îşi astepte rândul la un joc cu mai mulţi jucători sau nu ştie să colaboreze cu un coechipier. Iar exemplele pot continua. Sunt părinţi care observă astfel de lucruri şi folosesc jocurile noastre pentru a-i face pe cei mici să descopere şi alte forme de distracţie.” Ca atare, tot mai mulţi părinţi din România caută soluţii pentru a-şi desprinde copiii de tabletă sau de televizor, alegând jocuri creative sau educative pentru aceştia.

    „Piaţa de profil este în creştere şi, în ciuda penetrării tot mai mari a dispozitivelor electronice şi mobile, jucăriile educative sunt în continuare apreciate şi, cumva, devin soluţiile la care se întorc mulţi părinţi când vor să ajute dezvoltarea unor abilităţi specifice ale celor mici”, a mai spus cofondatoarea şi directorul de vânzări al EduClass.ro.

    Topul celor mai vândute cinci jucării marca Learning Resources pe EduClass.ro sunt Bormaşina magică, Primul meu glob pământesc, Magie cu magneţi, Spumă modelatoare şi Sistemul solar motorizat. Pentru jocurile educative marca Learning Resources, EduClass.ro estimează vânzări de un milion de lei anul acesta. Pentru întreg businessul însă, EduClass.ro mizează anul acesta pe o cifră de afaceri totală de 9 milioane lei, cu 25% mare faţă de 2018.

    O bună parte din vânzări se realizează chiar la final de an, în perioada sărbătorilor de iarnă.
    „Din punctul de vedere al sezonalităţii, Crăciunul este vârful de sezon, fireşte. Suntem aliaţii lui Moş Crăciun în demersul de a oferi cadouri care să bucure, dar şi să contribuie la educaţia şi dezvoltarea celor mici. De astfel, Moş Crăciun este cel mai bun client al nostru şi an de an lista lui creşte, la fel şi vânzările noastre în perioada sărbătorilor. Vânzările aferente sărbătorilor de iarnă reprezintă circa 30% din cifra de afaceri totală”, a precizat Anca Leibovici.

    Cu ajutorul jocurilor educative, părinţii reuşesc să rezolve două provocări. Pe de-o parte, aceştia completează educaţia copiilor lor într-un mod interactiv şi distractiv, oferindu-le o experienţă de învăţare plăcută, iar pe de altă parte, reuşesc să le stimuleze abilităţi psiho-sociale, precum imaginaţia, creativitatea, răbdarea şi lucrul în echipă.

    „Jucăriile educative nu ţin de trenduri. Noi vindem jucării clasice, care sunt în continuare apreciate de către părinţi. Cele mai bune exemple sunt jucăriile de lemn şi puzzle-urile.”

  • În mintea copiilor

    De la case bântuite la carusele ameţitoare, de la reproduceri în miniatură ale unor clădiri emblematice din mai multe ţări la un minicinematograf cu scurtmetraje care aduc pe ecran personaje din universul Lego, nu există loc în Legoland care să nu-i facă pe cei mici să-şi tragă părinţii de mână către o nouă fascinaţie. Din peisaj nu lipsesc nici românii.

    „Hai să ne activăm superputerile!”, îi spunea, într-o luni dimineaţă, în română, o puştoaică fratelui ei, într-unul din hotelurile tip castel din Legoland. O noapte de cazare acolo porneşte de la 220 de euro (1.640 de coroane daneze).

    Piesa de rezistenţă a oraşului Billund este însă Lego House, o construcţie făcută în jurul conceptului lego, în care totul, de la arhitectura clădirii la dinozaurii reproduşi în interior, este o reproducere a micilor cărămizi menite să creeze jucării pentru copii, dar şi pentru oamenii mari.
    „Am deschis Lego House în septembrie 2017, bazându-ne pe ideea de învăţare prin joacă. Este singura astfel de casă pe care am făcut-o şi va rămâne singura, pentru că vrem să fie asociată cu oraşul în care a luat naştere Lego”, explică Jesper Vilstrup, CEO al Lego House, care lucrează pentru grupul danez de 18 ani.

    Anul trecut, 245.000 oameni au trecut pragul casei Lego, iar estimările pentru 2019 arată că numărul ar putea ajunge la 275.000. Vizitatorii vin din toată lumea, mai exact din peste o sută de ţări – precum Germania, Olanda, Marea Britanie, dar şi Statele Unite ale Americii sau ţări asiatice. Majoritatea turiştilor sunt însă din Danemarca.

    Lego House este, practic, raiul oricărui pasionat de lego, mai mult sau mai puţin copil. Coloana vertebrală a clădirii este un copac făcut din 6,3 milioane de piese lego, cu o înălţime de 15,5 metri. De ce copac? Pentru că primele jucării făcute de Lego au fost din lemn, nu din plastic, fondatorul Ole Kirk Kristiansen orientându-se abia mai târziu către cuburile care aveau să-l facă faimos, poate, pentru eternitate.
    „Fiecare dinozaur are gura deschisă, nu fără motiv. Îi întrebăm pe copii dacă au idee ce sunete scoate un dinozaur şi ei ne spun că nu ştiu. Aşa că le-am pus câte o jucărie din lego fiecăruia sub picior pentru a le spune că sunetul pe care îl scoate un dinozaur este similar cu cel pe care îl scoate un părinte atunci când calcă pe o piesă lego rătăcită prin casă”, povesteşte ghidul din Lego House.

    „If you can think it, you can build it” (Dacă îţi poţi imagina ceva, îl poţi construi) – este sloganul după care se ghidează orice angajat al Lego, care a învăţat, în timp, că jucăriile nu sunt doar o formă de a le da copiilor o ocupaţie, ci o adevărată modalitate de educare.
    „Orice piesă de lego, chiar şi creată acum 60 de ani, este concepută în aşa fel încât să se potrivească şi astăzi cu una făcută acum, pentru a da naştere unei jucării noi”, povesteşte Signe Wiese, responsabilă cu predarea istoriei Lego în muzeul amenajat în casa în care a început totul, în anul 1932.

    Ea povesteşte şi că, în procesul de predare a businessului mai departe către copiii săi, fondatorul Lego – Ole Kirk Kristiansen – a fost cât se poate de sever, pentru a impune standardele de calitate pe care şi le dorea.

    „De pildă, când fiul său a împachetat un set de răţuşte pentru a fi vândute după ce le dăduse cu doar două straturi de lac în loc de trei, Ole Kirk Kristiansen l-a pus să le desfacă din ambalaje şi să le dea şi cu cel de-al treilea strat necesar. Nu a avut voie să se culce până nu a terminat”, spune Signe Wiese.

    De la înfiinţare şi până astăzi, Lego a rămas un business de familie, ajuns acum la cea de-a treia generaţie. Astfel, actualul proprietar este Kjeld Kirk Kristiansen, nepotul fondatorului.

    Jucării în era digitalului
    Billund este un oraş care abia numără 7.000 de locuitori şi orice atracţie acolo este în jurul Lego. Deşi atât de mic, oraşul are un aeroport – proporţional cu mărimea localităţii – tocmai pentru a facilita accesul numeroşilor turişti care vor să afle povestea cuburilor care le-au bucurat copilăria, chiar la ele acasă.

    În Billund, Danemarca, se află astfel sediul Lego, unde a fost construită prima fabrică de piese sub acest brand. Astăzi, există fabrici Lego în Cehia, Ungaria, China, Mexic.
    Vremurile s-au schimbat de la înfiinţare până acum, aşa că, într-o lume în care tehnologia s-a infiltrat în fiecare domeniu, nici măcar jucăriile Lego nu au scăpat de undele acestei influenţe. Aşa se face că există departamente întregi în cadrul grupului danez al căror scop este să insereze cât mai eficient tehnologia în jucăriile celor mici.

    Trendul este vizibil şi în Lego House, unde, de pildă, poţi crea din lego un peşte pe care ulterior îl poţi scana şi îl poţi urmări înotând agale într-un acvariu virtual. Sau, de ce nu, îţi poţi vedea eroul creat din câteva din milioanele de piese disponibile pe coperta unei reviste. Sau poţi, scanând brăţara de acces pe care o primeşti la intrare, să primeşti un set de şase piese lego pentru a crea una din cele peste o sută de milioane de combinaţii posibile.

    „Nu cred că jucăriile fizice vor dispărea vreodată. Şi acum 13 ani, când am venit eu la Lego, se vorbea despre dispariţia lor şi iată că încă există. Jucăriile şi tehnologia nu se exclud una pe alta”, spune Jamie Berard, expert în creaţie la Lego.
    Tocmai în acest context, producătorul danez a creat recent mai multe jocuri care combină piesele fizice cu realitatea augmentată, astfel încât copiii să se poată folosi şi de tabletă sau de telefon când se joacă. Lego Hidden, Lego Ninjago şi Lego Boost sunt doar câteva astfel de exemple.

    La Lego Hidden Side, de pildă, joaca presupune să construieşti o casă din piese lego, pentru ca apoi, folosindu-te de o aplicaţie, să găseşti fantomele din respectiva clădire. Tehnologie în joacă? Misiune îndeplinită.
    „Producţia unui astfel de joc durează, în medie, patru ani, din momentul în care ne vin primele idei până când livrăm jocul în cutie. Am testat, am făcut focus groupuri cu copii din diferite ţări, pentru a vedea care este feedbackul lor”, spune Luis Gomez, responsabil cu dezvoltarea acestui joc.

    Un joc Lego Hidden Side porneşte de la 20 de dolari, dacă are dimensiuni mai mici, putând ajunge şi la 130 de dolari.
    Mai ales când tehnologia este implicată în realizarea jocurilor Lego, creatorii acestora colaborează cu psihologi şi pedagogi pentru a-şi da seama când anume nivelul de tehnologie devine prea mare pentru educaţia celor mici. Chiar dacă unele jocuri sunt atât de complexe, încât stârnesc şi curiozitatea adulţilor.

    „Unele jucării sunt concepute pentru a putea fi folosite şi fără implicarea tehnologiei, aşa că părinţii sunt cei care decid dacă vor sau nu să-i iniţieze pe copii în această lume. Am lucrat cu psihologi de la Universitatea din Copenhaga pentru a înţelege până la ce nivel este în regulă să introducem tehnologia în jucăriile noastre”, spune Elisabeth Kahl-Backes, responsabilă de jucăriile Lego Duplo, destinate copiilor de până la cinci ani.
    S-ar zice aşadar că cerul este limita (Sky is the limit) când vine vorba despre inovaţie în lumea jucăriilor. De acord?

    Lego în România şi în lume
    Pe plan local, Lego a avut în 2018 vânzări de 104 milioane de lei, în creştere cu 13% faţă de anul anterior. Deşi nu a fost pentru prima dată când Lego a trecut de 100 milioane de lei afaceri, profitul din 2018 a fost cel mai mare de la înfiinţarea companiei, depăşind 2,6 milioane de lei, ceea ce înseamnă o creştere de 36% faţă de anul 2017.
    Lego are pe piaţa locală nouă magazine certificate, toate fiind amplasate în centre comerciale din oraşele mari ale ţării, precum Mega Mall, ParkLake, Sun Plaza, AFI Ploieşti sau City Park Constanţa.
    Magazinele din România sunt dezvoltate de retailerul de jucării Brick Depot, înfiinţat în 2013, controlat de mai mulţi antreprenori locali.
    Lego este prezent pe piaţa din România şi prin intermediul distribuitorilor de jucării, care duc jucăriile danezilor în magazinele de profil sau în supermarketuri.
    La nivel de grup, Lego a avut, în primul semestru din 2019, venituri de 14,8 mld. coroane daneze (1,9 mld. euro), în creştere cu 4% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Profitul net a fost, în S1 2019, de 2,7 mld. coroane daneze (361 milioane de euro), în scădere cu 12% faţă de primele şase luni ale anului 2018. Din planurile grupului face parte expansiunea în China şi India. Danezii nu oferă date aferente fiecărei ţări în care sunt prezenţi.
    Pentru întreg grupul Lego lucrează peste 18.000 de angajaţi în toată lumea, dintre care 200 doar pentru Lego House.
    Până la sfârşitul anului 2019, grupul Lego vrea să depăşească numărul de 140 de magazine proprii în 35 de oraşe. În prezent, Lego are aproximativ 135 de magazine.
    Pe piaţa românească de jucării, companiile care înregistrează cele mai mari vânzări sunt Lego, Mattel, care produce păpuşa Barbie, şi Hasbro, care pune pe piaţă jocul Monopoly. Lego are o cotă de piaţă estimată de ZF la 8,6% în 2018.

  • Jurnalul unei femei singure care devenise „sluga” părinţilor

    „Încă de mică, am fost învăţată să ţin cont de părerea tuturor, să încerc să nu greşesc nimănui cu nimic, să fiu respectuoasă şi corectă.

    Relaţia cu părinţii a fost minunată în copilărie şi digerabilă în adolescenţă şi tinereţe.

    Mereu mi-au spus ce să fac şi ce este bine pentru mine, însă, odată cu înaintarea în vârstă, am ajuns să mă simt din ce în ce mai rău, mai singură, mai abătută şi lipsită de dorinţa de a mai face ceva.

    Aşa am ajuns să apelez la psihoterapie. Nu înţelegeam de ce aveam tendinţa de a vedea totul în negru, de ce nu mă mai mulţumea nimic, cu toate că, din perspectiva celor care mă cunoşteau, aveam tot ce îmi trebuie.

    Pe de altă parte, ai mei erau foarte nemulţumiţi de mine, cu toate că nu lipseam la mesele de weekend, îi ajutam la cumpărături, mă îngrijeam de nevoile lor de sănătate, dar le eram şi un soi de entertainer. Luam bilete la film, la spectacole de teatru şi concerte, unde mergeam împreună.

    Primul lucru de care mi-am dat seama, după începerea terapiei, a fost faptul că pentru părinţii mei eram încă un copil model, însă la vârsta mea încă nu învăţasem să am grijă şi de mine, de nevoile mele. Chiar dacă îmi reproşau faptul că nu am o relaţie, îmi creaseră atât de multe obligaţii, încât, practic, nu mai aveam timp de mine.

    Cititi mai multe pe www.csid.ro

  • Kaspersky: 84% dintre părinţi sunt îngrijoraţi de siguranţa online a copiilor, dar nu îşi fac timp să vorbească despre asta

    84% dintre părinţii din întreaga lume sunt îngrijoraţi în legătură cu siguranţa online a copiilor lor, potrivit ultimului studiu comandat de Kaspersky şi realizat de compania de cercetare de piaţă Savanta. Cu toate acestea, în medie, părinţii petrec în total doar 46 de minute de vorbă cu copiii lor despre securitatea online, pe tot parcursul copilăriei. Peste jumătate (58%) dintre cei chestionaţi petrec mai puţin de 30 de minute discutând subiectul, ceea ce reprezintă jumătate din timpul unei ore standard de clasă.

    Protejarea intimităţii şi a securităţii online a copiilor devine una dintre cele mai mari îngrijorări ale părinţilor. Temerea este întemeiată deoarece, conform studiului Kaspersky, peste 9 din 10 copii cu vârste între 7 şi 12 ani, la nivel mondial, au acum un dispozitiv, un smartphone sau o tabletă conectate la Internet.

    Aproape 2 din 3 părinţi (64%) sunt de acord că cei mici îşi petrec prea mult timp online, ceea ce înseamnă nu numai că renunţă la alte bucurii ale copilăriei, dar şi că sunt expuşi continuu la diverse posibile riscuri.
    Cele mai periculoase ameninţări online, potrivit părinţilor, sunt conţinutul dăunător pentru copii, cum ar fi cel sexual sau violent (27%), dependenţa de Internet (26%) şi primirea de mesaje sau conţinut anonim care îi incită să desfăşoare o activitate violentă sau necorespunzătoare (14%).
     

  • 84% dintre părinţi sunt îngrijoraţi de siguranţa online a copiilor, dar nu îşi fac timp să vorbească despre asta

    84% dintre părinţii din întreaga lume sunt îngrijoraţi în legătură cu siguranţa online a copiilor lor, potrivit ultimului studiu comandat de Kaspersky şi realizat de compania de cercetare de piaţă Savanta. Cu toate acestea, în medie, părinţii petrec doar 46 de minute în total, de vorbă cu copiii lor despre securitatea online, pe tot parcursul copilăriei. Peste jumătate (58%) dintre cei chestionaţi petrec mai puţin de 30 de minute discutând subiectul, ceea ce reprezintă jumătate din timpul unei ore standard de clasă.

    Protejarea intimităţii şi a securităţii online a copiilor devine una dintre cele mai mari îngrijorări ale părinţilor. Temerea este întemeiată deoarece, conform studiului Kaspersky, peste 9 din 10 copii cu vârste între 7 şi 12 ani, la nivel mondial, au acum un dispozitiv, un smartphone sau o tabletă conectate la Internet.

    Aproape 2 din 3 părinţi (64%) sunt de acord că cei mici îşi petrec prea mult timp online, ceea ce înseamnă nu numai că renunţă la alte bucurii ale copilăriei, dar şi că sunt expuşi continuu la diverse posibile riscuri.

    Cele mai periculoase ameninţări online, potrivit părinţilor, sunt conţinutul dăunător pentru copii, cum ar fi cel sexual sau violent (27%), dependenţa de Internet (26%) şi primirea de mesaje sau conţinut anonim care îi incită să desfăşoare o activitate violentă sau necorespunzătoare (14%).

    Părinţii trebuie să aibă abordări mai personale atunci când vorbesc cu cei mici şi să utilizeze orice instrument au la îndemână pentru a îi ajuta să înceapă aceste conversaţii. „Din păcate, trebuie să acceptăm că Internetul le permite copiilor să întâlnească un conţinut pe care ne-am dori să nu îl vadă niciodată. Problemele de confidenţialitate şi securitate sunt acum prioritare pentru părinţi şi ştim cât de dificil este uneori să vorbim despre aceste lucruri cu copiii, astfel încât să-i facem să asculte şi să nu-i îndepărtăm. Acesta este motivul pentru care Kaspersky introduce soluţii şi recomandări pentru întreaga familie, care să le aducă linişte sufletească părinţilor şi copiilor”, spune Marina Titova, head of consumer product marketing la Kaspersky.
     

  • Liber în prima ZI de şcoală. Cât de darnici sunt angajatorii cu părinţii la începutul cursurilor

    Cei mai mulţi dintre angajaţi, respectiv 43%, spun că se vor înţelege cu şeful direct pentru a lipsi câteva ore, însă 39% spun că sunt nevoiţi să-şi ia o zi de concediu pentru a putea participa la festivitatea de deschidere a anului şcolar alături de copilul lor. Dacă 6,5% dintre respondenţi nu au luat încă nicio decizie, ceilalţi 11,5% vor merge la serviciu ca într-o zi obişnuită şi nu vor participa deloc la începutul de an.

    Aceasta în condiţiile în care doar trei din zece respondenţi afirmă că angajatorul le acordă fără nicio problemă o zi sau câteva ore libere tuturor angajaţilor care vor să-şi însoţească copiii la festivitatea de deschidere a noului an şcolar. Alţi trei din zece salariaţi spun că şefii le acordă liber, fie şi pentru câteva ore, doar angajaţilor care pot lipsi fără să afecteze activitatea companiei.

    De partea cealaltă, un sfert dintre angajaţi nu primesc deloc susţinere din partea şefilor, fiindcă aceştia din urmă consideră că începutul de an şcolar nu este un motiv suficient de important pentru a acorda nici măcar câteva ore libere angajaţilor aflaţi în această situaţie, mai arată studiul.

    Opt din zece respondenţi consideră că prima zi a noului an şcolar ar trebui declarată legal zi liberă pentru angajaţii care au copii la şcoală sau la grădiniţă. Chiar dacă se învoiesc de la serviciu, majoritatea angajaţilor care au copii nu îşi lasă treburile în seama colegilor.

    Astfel, aproape patru din zece spun că se ocupă personal de toate restanţele şi urgenţele când revin la birou, iar trei din zece îşi planifică activitatea pentru a termina din timp treburile importante, lăsând doar urgenţele în responsabilitatea altor colegi care nu au copii sau nu participă la deschiderea anului şcolar. Circa 12% dintre respondenţi spun că sunt ajutaţi de colegi, care le preiau sarcinile curente, iar ei se ocupă doar de urgenţe, pe care încearcă să le rezolve prin telefon chiar la festivitatea de deschidere.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Parenting în era nouă

    Kinderpedia este o aplicaţie care facilitează prin diferite instrumente comunicarea între părinţi şi profesori în legătură cu copilul; în prezent, valoarea investiţiei direcţionate în aceasta a ajuns la 785.000 de euro. 
     
    „Ce ar trebui să ştie orice director, educator, profesor şi nu numai despre Kinderpedia este că e o soluţie completă de comunicare şi management dedicată educaţiei care ajută stafful grădiniţelor şi al şcolilor să salveze între 6 şi 9 ore pe săptămână din timpul administrativ şi să îşi concentreze eforturile către actul educaţional”, explică Evelina Necula, director marketing şi communications şi unul dintre fondatorii Kinderpedia, într-un interviu acordat Business Magazin la trei ani distanţă de la primele investiţii, care se plasau la 275.000 de euro. De atunci, povestea Evelinei Necula şi a lui Daniel Rogoz a evoluat şi a prins avânt, la fel ca povestea Kinderpedia. Cu 5.300 de conturi de copii pe platformă şi 9.100 de părinţi care folosesc Kinderpedia, aplicaţia are deja 138 de grădiniţe şi şcoli din România înregistrate pe Kinderpedia, dintre care şase grădiniţe şi şcoli publice. 
     
    Kinderpedia a semnat recent contracte de colaborare cu două instituţii cunoscute în educaţia privată din România, şi anume grădiniţa, liceul şi şcoala Ioanid din Capitală şi grădiniţa Elf din Cluj, acestea alăturându-se celorlalte instituţii care au adoptat deja tehnologia în comunicarea părinţi – profesori, precum Just4Kids, Butterfly, Grădiniţa lui Matei, Karin’s Kids Academy, Copiii Montessori, Finnish School Sibiu, Deutsche Schule, Beautiful Minds sau Aletheea. 
     
    Practic, aceşti părinţi nu au timp să urmărească prăfuitele aviziere şcolare, contul de social media al instituţiei sau alte instrumente prin care pot rezolva problemele administrative sau prin care pot urmări situaţia educaţională a copilului, ci folosesc o singură aplicaţie. 
     
    „Kinderpedia a pornit ca o soluţie digitală de comunicare pentru grădiniţe şi părinţi. Ideea a venit pentru că aveam în grup şi educatori şi părinţi care se plângeau de dificultăţile de comunicare pe care le întâmpină. Educatorii petreceau zeci de ore încercând să trimită către părinţi informaţii despre activitatea copiilor la grădiniţă, invitaţii la evenimente, iniţiative proiecte educaţionale în care să implice şi familiile şi primeau un răspuns slab din partea acestora, pentru că mesajele se pierdeau în spam, în ghiozdanele micuţilor sau la avizier. Pe de altă parte, părinţii erau preocupaţi că nu primesc suficiente informaţii despre cei mici, că nu le primesc la timp sau că informaţiile nu sunt niciodată personalizate. Aşa am înţeles că ceea ce le lipsea cu adevărat era un mijloc de comunicare adecvat”, spune Evelina Necula. 
     
    Kinderpedia a pornit la drum cu ajutorul unui proiect cu finanţare europeană, de 135.000 euro. Dezvoltarea variantei beta a durat aproximativ un an şi în martie 2015 Kinderpedia era deja un produs funcţional. Cu doar zece module la vremea respectivă, aceasta îndeplinea principalele funcţii: prezenţă, orar, mesagerie, calendar evenimente, galerie multimedia, meniu, registru medical şi newsletter. 
     
    Platforma de atunci, gândită pentru browser, a fost luată prin surprindere de transformarea rapidă a comportamentului uman şi de trecerea aproape exclusivă spre aplicaţii mobile pentru toate lucrurile din viaţa noastră. „În 2016 am lansat aplicaţia mobilă pentru părinţi şi am început un proiect pilot cu 50 de grădiniţe care au beneficiat de toate funcţionalităţile platformei gratuit, timp de doi ani. În 2017 şi 2018 am lansat şi aplicaţiile mobile de Android şi iOS pentru educator şi manager. În acest interval am primit mult feedback valoros de la grădiniţe şi am înţeles că, pentru a comunica mai bine, trebuie să se organizeze mai eficient, de aceea au nevoie de un instrument complet, care să acopere şi managementul, respectiv monitorizarea activităţii şi diverse forme de raportare, şi partea financiar-contabilă. Cea din urmă s-a concretizat într-un modul de facturare şi urmărire a plăţilor care pentru mulţi dintre utilizatorii noştri este cea mai utilă sau cea mai valoroasă componentă a Kinderpedia”, completează cofondatoarea. 
     
    În 2018 Kinderpedia a obţinut prima investiţie privată, de 210.000 de euro, de la trei angel investors din Elveţia şi a înfiinţat Kinderpedia SRL – în contextul în care până atunci platforma funcţiona sub umbrela firmei OneTouch Advertising, companie de advertising şi comunicare construită de aceiaşi Daniel Rogoz şi Evelina Necula. 
     
    În ceea ce priveşte costurile de utilizare, Kinderpedia este un business de tip software as a service, dezvoltată pe platforma Amazon, şi, aşa cum explică fondatorii, funcţionează pe bază de abondament. Serviciul se adresează în primul rând instituţiilor de învăţământ, care pot suporta costul sau îl pot transmite către părinţi. Valoarea abonamentului Kinderpedia poate începe de la preţul de 90 de euro per centru de învăţământ pe lună.
     
    „Există şi o versiune de bază, gratuită, care este limitată la 30 de conturi de copii şi 3 GB cloud storage. Această versiune oferă 6 module elementare: managementul grupelor, managementul familiilor, prezenţă şi raport zilnic, mesagerie,  orar şi galerie multimedia. Versiunea premium a ajuns la 20 de module şi cuprinde suport personalizat în configurarea contului, training pentru utilizatori şi asistenţă permanentă”, explică Necula. 
     
    Pe scurt, cu Kinderpedia, educatorii şi profesorii lucrează mai eficient, au mai mult timp pentru activităţile de la clasă, părinţii sunt permanent informaţi şi au ocazia să se implice în educaţia celor mici, directorii îşi simplifică modul de monitorizare şi raportare a activităţilor, inclusiv procesul de facturare şi urmărire a plăţilor. Toate aceste beneficii imediate se traduc pe termen lung în rezultate educaţionale foarte bune, reputaţie, clienţi mulţumiţi şi bani în bancă, aşa cum transmit fondatorii businessului.
     
    Kinderpedia a fost gândită ca o soluţie dedicată pieţei din Europa şi de aceea este o platformă de tip cloud, multi-language şi multi-currency, scalabilă şi disponibilă în nouă limbi europene. 
     
    „Următoarea rundă de finanţare, pe care o vom încheia la finalul acestui an, ne va permite să ne extindem pe alte două pieţe din Europa. Vom prioritiza aceste pieţe în funcţie de acordul pe care îl vom avea cu investitorii noştri”, spune Evelina Necula. 
     
    La nivel de venituri Kinderpedia a obţinut peste 28.000 de euro în 2018 din abonamente, iar pentru anul acesta îşi propune o cifră de afaceri de trei ori mai mare. „Conform planului nostru de expansiune, vom fi profitabili în 2021. Desigur, fiind un business în curs de scalare, ritmul creşterii şi rata profitabilităţii depind în mare măsură de următoarea rundă de finanţare, pe care estimăm că o vom încheia la finalul acestui an”, spune ea. 
     
    Între modulele Kinderpedia se numără: managementul copiilor şi al familiilor, managementul grupelor, înscrierea şi planificarea capacităţii, managementul personalului, planificarea personalului şi calendarul turelor, orarul de activităţi, calendarul de evenimente, meniul săptămânal, check-in pe bază de QR code, cronologie zilnică şi raportare, observaţii individuale pentru fiecare activitate, galerie foto şi video, notificări push personalizabile pe aplicaţia mobilă, registrul medical al copiilor, modul de chestionare, modul de newsletter, stocarea de documente în cloud, managementul mai multor locaţii, rapoarte personalizate, prognoza veniturilor, facturarea automată, modulul de catalog, care va fi disponibil la început de an şcolar. Prezenţa, raportul zilnic, orarul, meniul, mesageria rapidă, calendarul de evenimente, galeria multimedia, modul de facturare, rapoartele şi funcţiile dedicate planificării capacităţii şi staffului reprezintă cele mai utilizate module din platforma Kinderpedia, explică fondatorii. 
     
    „Ca antreprenor şi om de marketing, consider că viitorul educaţiei este legat de tehnologie şi că potenţialul de business asociat este uriaş. Ca părinte, pe de altă parte, cred că esenţiale în această ecuaţie sunt şi factorul uman şi personalizarea conţinutului. Tehnologia va transforma educaţia în feluri pe care abia începem să le înţelegem, însă va rămâne în mâna dascălilor o componentă vitală, aceea de a trezi şi de a cultiva curiozitatea micuţilor învăţăcei şi a viitorilor elevi şi studenţi, de a-i inspira şi de a-i îndruma în fiecare zi. De asemenea, educaţia centrată pe student, pe aptitudinile şi pe nevoile acestuia va fi, cred, singura formulă de succes într-un viitor în permanentă schimbare”, adaugă Necula. 
     
    Dar de ce nu ar putea funcţiona o astfel de platformă în sistemul de stat?
     
    Evelina Neculae susţine că ei îşi doresc încă de când au început să proiecteze sistemul ca într-o zi să ajungă să penetreze sectorul public la scară largă, nu doar în cele şase instituţii de stat în care a ajuns până acum. Mai mult, aplicaţia fiind software as a service, este cu atât mai ieftină pentru implementarea în sectorul public. 
     
    „Ne dorim un parteneriat cu sectorul public, pentru că ne-ar permite să creştem exponenţial impactul Kinderpedia, să ajutăm cât mai mulţi dascăli şi părinţi. Experienţa noastră de până acum ne-a demonstrat că, deşi există oameni foarte motivaţi şi inspiraţi în instituţiile statului, care urmăresc aceeaşi transformare ca şi noi, proiectele se opresc deseori în hăţişul achiziţiilor publice, care sunt excesiv de birocratice. Avem în vedere, în viitorul apropiat, parteneriate cu municipalităţile, pentru a pilota soluţia în principalele şcoli şi grădiniţe din câteva oraşe mari. Am început deja discuţii în acest sens şi sperăm să le prindem într-un proiect la scară mai largă”, spune ea.

  • Părinţi moderni, soluţii moderne. Cum te ajută o aplicaţie să rămâi conectat la viaţa şcolară a copilului

    Între birouri, şedinţe, plimbări şi o viaţă din ce în ce mai aglomerată, părinţii nu mai au la fel de mult timp pentru a rămâne conectaţi la performanţa şcolară a copiilor lor, pentru a se întâlni faţă în faţă cu profesorii ca să discute evoluţia acestora. Aici intervine Kinderpedia, platforma creată de Evelina Necula şi Daniel Rogoz.
     
    Kinderpedia este o aplicaţie care facilitează prin diferite instrumente comunicarea între părinţi şi profesori în legătură cu copilul; în prezent, valoarea investiţiei direcţionate în aceasta a ajuns la 785.000 de euro. 
     

  • Ce decizie controversată s-a luat în şcolile din Marea Britanie. Jumătate dintre părinţi nu sunt de acord

    Aproape jumătate dintre părinţii din Marea Britanie (49%) consideră că şcoala copilului lor ar trebui să interzică telefoanele mobile, sugerează un sondaj realizat de site-ul uSwitch. Unu din opt părinţi spune că şcoala unde învaţă copilul său a luat deja această decizie.
    Un sondaj la care au răspuns peste 1.000 de persoane a sugerat totodată că valoarea medie a gadgeturilor aduse la şcoală de fiecare copil este de 300 de lire. Anul trecul, secretarul culturii de la acea vreme, Matt Hancock, spunea că admiră şcolile care au decis să interzică telefoanele mobile.
    Extrapolând situaţia asupra tuturor şcolarilor de pe teritoriul Marii Britanii, uSwitch a estimat că valoarea totală a gadgeturilor aduse la şcoală în 2019 va creşte la 2,3 milioane de lire.
    În plus, 43% dintre copii au acum modele de telefon mai noi decât părinţii lor, suma totală cheltuită de adulţi fiind de 13 miliarde de lire anual pe facturile de telefon ale copiilor lor.
    A fost „de înţeles” faptul că părinţii erau preocupaţi de ideea că odraslele lor sunt distrase de telefoanele mobile în timpul programului şcolar.

    Pe de altă parte însă, „mulţi părinţi doresc să stea liniştiţi că îşi pot contacta copiii în situaţii de urgenţă şi să afle unde se află dacă nu apar acasă la ora obişnuită, fie că îi sună sau folosesc o aplicaţie.” Unii susţin că lumea este plină de gadgeturi, de aceea copiii nu ar trebui să fie opriţi din experienţa folosirii lor. „Dacă şcoala şi educaţia se referă la pregătirea noastră pentru realitatea în care trăim, atunci să învăţăm cum să folosim telefonul mobil – atunci când este potrivit, când nu este potrivit, este o parte foarte importantă din asta”, a spus Paul Howard-Jones, profesor de neuroştiinţă şi educaţie la Universitatea din Bristol, potrivit BBC.