„Iniţial ne-am gândit că în denumirea brandului să existe cuvântul «berg» (munte)“, descrie Dan Cotfas modul în care s-a născut ideea denumirii mărcii profesionale de echipamente sportive Strindberg, lansată de Danico, afacerea pe care o conduce împreună cu fratele său în Topliţa, judeţul Harghita. Despre oraşul cu 14.000 de locuitori, cei mai mulţi oameni au auzit pentru temperaturile scăzute din timpul iernii ori pentru afacerile cu lemn ce se desfăşoară în zonă şi mai puţin cu privire la articolele antreprenorului, din care 80% iau drumul exportului.
În prezent, 40.000 de produse pleacă anual de pe poartea unităţii de producţie a firmei. 65% dintre acestea sunt reprezentate de produsele marcă proprie, iar restul este reprezentat de cele realizate în lohn pentru firme precum Moncler, Colmar, Emporio Armani, Hogan, Fay, Zegna, Woolrich.
Firma înfiinţată în urmă cu mai bine de două decenii a ajuns astfel anul trecut la afaceri de 4,8 milioane de lei, un profit net de circa 140.000 de lei şi un număr mediu de 93 de angajaţi.
Fraţii Dan şi Nicolae Cotfas au pus bazele afacerii Danico în februarie 1992, sub forma unui atelier de confecţii de îmbrăcăminte, în continuarea unei tradiţii de familie începute încă în 1953 de tatăl lor. „Nu aveam bani pentru închirierea unui spaţiu, astfel că am deschis atelierul în casa bunicilor. În acest fel am beneficiat şi de avantajul că atelierul se afla lângă părinţii noştri, care la început ne-au ajutat mult lucrând şi ei în atelier“, descrie Dan Cotfas începuturile afacerii. Cei doi fraţi au lansat atelierul folosindu‑se de câteva maşini de cusut vechi recondiţionate şi au lucrat în acest atelier până în 1995, axându-se pe comercializarea produselor proprii de îmbrăcăminte în zonă.
În 1995, au hotărât să treacă la pasul următor: s-au mutat într-o locaţie mai potrivită şi au cumpărat în leasing utilaje pentru o linie de producţie. În acelaşi an, au început să lucreze în sistem lohn pentru piaţa din Italia. „În perioada următoare ne-am propus să învăţăm să facem toată gama de producţie, de la cele fashion la cele mai tehnice“, descrie Dan Cotfas modul în care şi-au propus să dezvolte afacerea, axându‑se pe hainele premium. De-a lungul timpului, au sesizat un potenţial de piaţă pe nişa echipamentelor profesionale pentru schi şi outdoor. Participările la târguri internaţionale le-au confirmat aşteptările iniţiale şi le-au crescut prezenţa în afara graniţelor, în Italia, Germania ori ţările nordice. Un factor de creştere l-au reprezentat comenzile pentru cluburile şi monitorii de schi din Italia, Austria, Finlanda, Germania, care, potrivit fondatorilor firmei, au crescut anual. Astfel, în prezent peste 50% din producţia totală este destinată cluburilor sportive.
În ce priveşte producţia destinată retailului, peste 40% din aceasta se realizează prin intermediul partenerilor. Pe piaţa locală, Danico îşi comercializează produsele în magazinele partener de la Predeal, Sinaia, Cluj, Braşov, Bucureşti, Baia Mare, Deva, Alba Iulia, Petroşani, Reşiţa, Bistriţa, printr-un magazin propriu din Topliţa, dar şi printr-un magazin online.
Din toamna anului trecut, compania este prezentă cu un magazin propriu şi în Vadoies, Bolzano, Trentino – Alto Adige, din Italia, denumită şi Tirolul de Sud şi care este recunoscută pentru staţiunile de schi din zonă. „Am ales această zonă deoarece este o zonă foarte cunoscută şi distribuitorul nostru pentru Italia este din această zonă“, explică Dan Cotfas.
Planurile pentru compania harghiteană nu se opresc însă aici şi constau în mărirea exportului pentru Uniunea Europeană şi în comercializarea produselor Strindberg şi pe piaţa din SUA şi Canada. Cele mai recente investiţii au fost direcţionate spre cumpărarea maşinilor de cusut de ultimă generaţie, a sistemului de proiectare şi croire asistată pe calculator (CAD) şi a unei maşini de croit cu laser, care să asigure capacitatea de producţie necesară.
Lipsa forţei de muncă calificată şi fiscalitatea ridicată, cât şi taxele şi impozitele mari pentru sectorul productiv reprezintă însă principalele obstacole în dezvoltarea afacerii, potrivit managerului. O altă problemă pentru producătorii de textile din zonă este şi faptul că şcolile profesionale au dispărut.
Fraţii Cotfas nu sunt singurii care fac haine premium în zona Harghita-Covasna: mâna de lucru ieftină şi apartenenţa la Uniunea Europeană au atras de-a lungul timpului o serie de branduri de renume să producă în sistem lohn la fabricile din România, în toate zonele ţării. Potrivit unor informaţii anterioare deţinute de Business Magazin, producătorii de textile au ajuns în topul celor mai mari trei angajatori locali în 11 judeţe din România. În Harghita şi Covasna, numărul de angajaţi în producţia de textile ocupă locul I, cu 3.970 în cazul primului judeţ şi 4.735 în cazul celui de al doilea. Industria este dominantă însă în sud-estul ţării – pe locul I din punct de vedere al numărului de angajaţi se află Prahova (8.835 de angajaţi), Vrancea (7.718 de angajaţi), Olt (5.117 angajaţi).
În judeţul Covasna, de pildă, compania germană Dr. Dietrich Bock und Partner GmbH deţine patru fabrici din judeţul Covasna deţinute de germani pe piaţa locală: RHM Pants din Estelnic, destinată producţiei de pantaloni clasici, fabrica producătoare de blugi Platanus, Transilvanian Trousers, care produce pantaloni sport, şi unitatea de spălare RGT România (Ready Garment Technology), unde se vopsesc şi se spală diversele produse din textile. Compania germană a ajuns în 2014, cel mai recent an pentru care există informaţii publice disponibile, la afaceri de 150,6 milioane de lei (circa 34 de milioane de euro), 1.300 de angajaţi şi profit net de 12 milioane de lei (2,7 mil. euro), majoritatea realizate pe baza produselor realizate în lohn pentru firme precum Armani, MarcCain, Hugo Boss.
Peste 40 de firme de confecţii activează în această zonă, din care în jur de 15 se ocupă cu producţia sau spălarea şi vopsirea de pantaloni. Majoritatea funcţionează cu capital străin şi în sistem lohn, iar argumentul pentru dezvoltarea industriei textile din zonă se bazează mai ales pe existenţa forţei de muncă ieftine şi calificate. Concentrarea mare a fabricilor de acest tip l-a determinat pe ambasadorul SUA James Rosapepe, la o vizită în municipiul Sfântu Gheorghe în anul 2000, să numească zona „un Silicon Valley al pantalonilor“, de unde şi denumirea ulterioară dată de localnici de „Valea Pantalonilor“.
În Covasna şi Harghita, judeţe cu cifre de afaceri totale de circa 5 miliarde de lei şi respectiv 8 miliarde de lei în 2014, ponderea capitalului privat românesc este însă dominantă şi se plasa la 70%, potrivit celor mai recente informaţii publice disponibile.
