BusinessMagazin

Tag: NYT

  • Kabulul a ordonat expulzarea corespondentului New York Times în Afganistan

    Autorităţile afgane i-au interzis marţi lui Matthew Rosenberg, corespondent de trei ani la Kabul al prestigiosului cotidian american, să părăsească teritoriul, după publicaea acestui articol despre alegerile prezidenţiale.

    The New York Times şi Departamentul de Stat american au denunţat această decizie, pe care autorităţile au invesat-o miercuri, ordonând expulzarea în termen de 24 de ore a jurnalistului.

    “Această decizie a fost adoptată după ce procurorul general a luat cunoştinţă de articolul cu privire la impasul electoral şi sugerarea (formării) unui guvern interimar pe baza (declaraţiilor) unor surse guvernamentale anonime”, a anunţat miercuri, într-un comunicat, Biroul procurorului.

    Afganistanul este paralizat din punct de vedere politic încă de la primul tur al alegerilor prezidenţiale, urmat de al doilea tur, în iunie, care nu a reuşit să departajeze, dincolo de orice îndoială, între rivalii Abdullah Abdullah şi Ashraf Ghani.

    Abdullah şi Ghani au semnat la începutul lui august, în prezenţa secretarului de Stat John Kerry, un acord în vederea formării unui guvern de uniune naţională, indiferent cine va fi învingătorul în alegerile prezidenţiale.

    Cei doi rivali s-au angajat totodată să accepte rezultatele scrutinului, în urma auditării, în curs, a celor 8,1 milioane de voturi exprimate. Însă acest audit complex avansează foarte încet, iar riscurile unui dezacord între cei doi rivali persistă.

    Rosenberg a publicat marţi un articol potrivit căruia “figuri guvernamentale afgane puternice” care au legături cu aparatul de securitate “ameninţă” să formeze un “guvern interimar”, în cazul în care ţara nu reuşeşte să iasă rapid din criza politică în care se află.

    “De la începutul alegerilor, NYT a publicat numeroase articole de acelaşi tip, pe baza (declaraţiilor) unor reprezentanţi guvernamentali care cer anonimatul”, a subliniat Biroul procurorului pentru a justifica expulzarea.

    Potrivit NYT, Matthew Rosenberg, în vârstă de 40 de ani, a fost convocat marţi de către un oficial, care i-a cerut să dezvăluie identitatea surselor pe care le citează, dar jurnalistul a refuzat să-şi dezvăluie sursele.

  • The New York Times reclamă clemenţă pentru Edward Snowden: “A venit timpul ca SUA să-i permită să revină acasă”

    Snowden, inculpat pentru spionaj de către justiţia federală americană şi refugiat vara trecută în Rusia, “poate că a comis o infracţiune”, apreciază cotidianul în principalul său editorial, “însă a făcut un mare serviciu ţării sale”.

    “Luând în considerare valoarea enormă a informaţiilor pe care le-a dezvăluit şi abuzurile pe care le-a scos la iveală, Snowden merită ceva mai bun decât o viaţă în exil, în frică şi fugă”, adaugă The New York Times.

    “A venit timpul ca Statele Unite să-i ofere lui Snowden o formă de clemenţă care să-i permită să revină acasă”, scrie cotidianul, care se pronunţă pentru “o pedeapsă mai uşoară” pentru fostul consultant NSA.

    “Când cineva dezvăluie că oficiali ai statului au încălcat legea într-un mod obişnuit şi deliberat, această persoană nu trebuie să rişte pedeapsa cu închisoare pe viaţă din partea aceluiaşi stat”, insistă The New York Times.

    Casa Albă, contactată joi de către AFP pentru a obţine o reacţie, a trimis declaraţii anterioare ale lui Obama şi unor oficiali din cadrul Guvernului său, care refuză să ia în considerare o formă de clemenţă pentru Snowden şi îl îndeamnă pe fostul consultant NSA să revină în Statele Unite pentru a răspunde pentru faptele care îi sunt imputate.

    La 24 decembrie 2013, într-un interviu acordat cotidianulului The Washington Post şi într-o intervenţie televizată, Snowden i-a îndemnat pe cetăţenii din întreaga lume să “pună capăt supravegherii în masă” şi a apreciat că misiunea sa este “încheiată”.

  • The New York Times reclamă clemenţă pentru Edward Snowden: “A venit timpul ca SUA să-i permită să revină acasă”

    Snowden, inculpat pentru spionaj de către justiţia federală americană şi refugiat vara trecută în Rusia, “poate că a comis o infracţiune”, apreciază cotidianul în principalul său editorial, “însă a făcut un mare serviciu ţării sale”.

    “Luând în considerare valoarea enormă a informaţiilor pe care le-a dezvăluit şi abuzurile pe care le-a scos la iveală, Snowden merită ceva mai bun decât o viaţă în exil, în frică şi fugă”, adaugă The New York Times.

    “A venit timpul ca Statele Unite să-i ofere lui Snowden o formă de clemenţă care să-i permită să revină acasă”, scrie cotidianul, care se pronunţă pentru “o pedeapsă mai uşoară” pentru fostul consultant NSA.

    “Când cineva dezvăluie că oficiali ai statului au încălcat legea într-un mod obişnuit şi deliberat, această persoană nu trebuie să rişte pedeapsa cu închisoare pe viaţă din partea aceluiaşi stat”, insistă The New York Times.

    Casa Albă, contactată joi de către AFP pentru a obţine o reacţie, a trimis declaraţii anterioare ale lui Obama şi unor oficiali din cadrul Guvernului său, care refuză să ia în considerare o formă de clemenţă pentru Snowden şi îl îndeamnă pe fostul consultant NSA să revină în Statele Unite pentru a răspunde pentru faptele care îi sunt imputate.

    La 24 decembrie 2013, într-un interviu acordat cotidianulului The Washington Post şi într-o intervenţie televizată, Snowden i-a îndemnat pe cetăţenii din întreaga lume să “pună capăt supravegherii în masă” şi a apreciat că misiunea sa este “încheiată”.

  • Facebook, evaluata la 50 miliarde de dolari

    Conform acordului, Goldman Sachs a investit 450 milioane de
    dolari, iar compania rusa Digital Sky Technologies a adus alte 50
    de milioane de dolari. Anterior, investitorii rusi au investit
    circa 500 milioane de dolari la Facebook. Totodata, banca americana
    are dreptul sa vanda o parte din actiunile obtinute, in valoare de
    pana la 75 milioane de dolari, catre compania rusa, au adaugat
    sursele citate.


    Cititi mai multe     pe www.mediafax.ro

  • Bear Stearns trebuia lasata sa cada

    Ne vom trezi cu o moneda si mai slabita, o inflatie galopanta, o continuare a agoniei din ultimul an a bancilor si a firmelor de brokeraj? Sau toate cele de mai sus.

    Tineti aproape, pentru ca vom afla in curand. Si n-o sa fie deloc placut. Cand au fost de acord sa garanteze o linie de credit care sa permita JP Morgan sa preia controlul Bear Stearns, Rezerva Federala (Fed) a admis ca nu trebuie lasata sa dea faliment nicio firma importanta cu un portofoliu de obligatiuni ipotecare sau imprumuturi acordate emitentilor de ipoteci. A fost cel mai explicit semn al doctrinei salvarii pe care tinde s-o imbratiseze Fed si care a fortat deja pana acum mariajul dintre Bank of America si Countrywide Financial.

    Dar de ce trebuia salvata banca Bear Stearns? Beneficiarul acestei rascumparari, va amintiti, a jucat adesea in zonele gri ale Wall Street-ului, avand o abordare dura si agresiva. Pana cand au intervenit organismele de supraveghere in 1996, Bear Stearns a fost libera sa furnizeze bilanturile sale contabile si situatia financiara catre doua obscure firme de brokeraj, Stratton Oakmont si A.R. Baron, albind tranzactiile dubioase cu actiuni.

    Si ca unul dintre cei mai mari jucatori din afacerile cu obligatiuni ipotecare de pe Wall Street, Bear a oferit linii de credit generoase unor creditori ipotecari de pe piata secundara cu renume de stalpi ai societatii, ca New Century (acum in faliment). Bear detine si EMC Mortgage Servicing, unul dintre cei mai agresivi dealeri de obligatiuni ipotecare secundare de pe piata.

    Scaderea valorii contabile a obligatiunilor tip Alt-A pe care le-a subscris Bear arata si ca practicile sale de creditare au fost foarte relaxate in timpul boom-ului imobiliar. In februarie, potrivit datelor culese de Bloomberg, 15% din aceste imprumuturi din cadrul portofoliului de obligatiuni subscrise de Bear aveau intarzieri la plata mai mari de 60 de zile sau erau deja in faza de executare a ipotecii. Pentru comparatie, valoarea medie a acestui indicator pe ansamblul pietei este de 8,4%.

    Sa nu uitam ca Bear Stearns a pierdut vara trecuta miliarde din banii clientilor sai, dupa ce doua din fondurile sale speculative care investisera masiv in obligatiuni ipotecare s-au prabusit. Si compania a incercat sa bage pe gatul publicului propriile obligatiuni toxice pe care le detinea, intr-o oferta initiala de actiuni a unei companii numita Everquest Financial. Din fericire, aceasta nu s-a mai realizat in cele din urma.

    Amintiti-va si ca, in 1998, cand fondul de investitii Long Term Capital Management a cerut sa Fed sa-l salveze de la faliment, Bear Stearns a refuzat sa raspunda apelului bancii centrale. Jimmy Cayne, directorul executiv de atunci al companiei, le-a spus celor de la Rezerva Federala sa plimbe ursul.

    Si totusi, Bear Stearns, asemanata de unii cu versiunea moderna a Drexel Burnham Lambert, banca de investitii care a falimentat in anii ‘80 dupa ce a riscat cu obligatiuni neperformante, este salvata. Dar deznodamantul diferit al cazurilor lor arata ca suntem intr-o situatie cu mult diferita si mai periculoasa decat cea de la sfarsitul anilor ‘80.

    “De ce sa nu facem un exemplu din Bear Stearns, acesti baieti nemilosi, fara scrupule?” intreaba William A. Fleckenstein, presedinte al Fleckenstein Capital din Issaquah, Washington si coautor al cartii “Baloanele lui Greenspan: epoca ignorantei la Rezerva Federala”. “Acum e cel mai bun moment sa dam un exemplu, dar celor de la Fed nu le pasa. Suntem o Tara a Salvarii.”

    Si chiar asta suntem. Dupa ani de zile in care nu le-am permis niciuneia dintre institutiile noastre financiare sa se prabuseasca, ele au ajuns uriase, astfel incat nimeni nu mai poate fi lasat sa se scufunde sub valuri. Altfel, tsunami-ul ar matura fondurile speculative, bancile si alte firme de brokeraj. Daca Bear Stearns s-ar prabusi, spre exemplu, aceasta ar insemna o vanzare masiva de obligatiuni ipotecare si de alte active pe o piata care e deocamdata inghetata si in care cumparatorii nu se arata. Un asemenea val de vanzari ar forta celelalte institutii care au in portofolii aceleasi tipuri de obligatiuni sa-si lichideze pozitiile, ceea ce in final ar genera mai multe falimente.

  • Speculatorii de nume de site-uri

    Xavier Buck avea de gand sa cheltuiasca 100.000 de dolari pe nume de site-uri – parcelele din spatiul virtual al internetului – la o licitatie organizata la sfarsitul lui ianuarie la Hollywood. Si-a depasit limita in mai putin de o ora.

    Cand s-au terminat cele trei ore ale licitatiei, Buck, director executiv al companiei EuroDNS, cu sediul in Luxemburg, cheltuise deja 150.000 de dolari pentru 15 nume atragatoare de site-uri, intre care 7th.com, chaptereleven.com, microfinancing. com si computersystems.com.

    „Nume ca acestea or sa-si scoata singure banii in doi ani“, spune Buck. „Lumea incepe de-abia de acum sa descopere cat de important este sa detii asemenea proprietati.“

    Buck si alti e-latifundiari castiga atunci cand utilizatorii de internet fara experienta tasteaza numele respective in browserele lor si odata ce ajung pe site dau click pe reclamele de acolo. Pe termen lung, ei spera sa-si poata revinde domeniile – cu profituri frumoase – catre companiile care vor sa inceapa afaceri serioase la acele adrese web.

    Proprietarii de site-uri si-au capatat in general o reputatie negativa. Comertul cu nume de site-uri necesita doar o farama din munca necesara pentru a incepe o afacere pe internet, bazandu-se in schimb pe clickurile venite de la cei care pur si simplu incearca sa ghiceasca numele unui site sau sunt prea lenesi ca sa foloseasca un motor de cautare (sau pur si simplu tasteaza gresit niste adrese).

    In primii ani, „piata“ a fost dominata de jucatori offshore si tactici secrete, daca nu chiar ilegale. Dar banii seriosi intra aici din ce in ce mai mult.

    Anul trecut, 106 nume de site-uri au atras peste 100.000 de dolari fiecare si unul dintre ele, porn.com, s-a vandut pentru aproape 9,5 milioane de dolari. In 2006, doar 70 de domenii se vandusera pentru sume cu peste sase cifre.

    Milioane de nume generice de site-uri, care duceau la pagini care n-aveau aproape nimic in afara de niste texte publicitare de la Google sau Yahoo! au facut milioane de dolari pe nesimtite. Ca urmare, in ultimele luni, fondurile de investitii si cele speculative au pompat bani in cele mai mari companii de profil.

    Anul trecut, Demand Media si Oversee.net, doua companii cu sediul in Los Angeles care detin sute de mii de nume de domenii fiecare si ofera gazduire si servicii de advertising pentru alti proprietari de site-uri, au adunat aproape 400 de milioane de dolari de la investitori. „Credem ca aceasta e o industrie cat se poate de legitima si o afacere cat se poate de legitima“, spune Robert L. Morse Jr., partener la Oak Hill Capital Partners, care a in vestit in ambele companii, sprijinit de familia de petrolieri Bass din Texas.

    „Ca si in cazul multor piete aflate la inceput, si aici vom avea o evolutie catre profesionalizare.“ Investitorii sunt atat de increzatori in cresterea publicitatii online – si in capacitatea e-latifundiarilor de a face bani de pe urma acestei cresteri – incat au de gand sa inceapa in viitorul apropiat listarea la bursa a companiilor detinatoare de nume de domenii, in ciuda conjuncturii volatile generale. In septembrie anul trecut, NameMedia, o companie cu sediul in Massachussets care are un portofoliu impresionant de nume generice de site-uri, a depus o cerere de listare pe piata Nasdaq.

    „Aceasta industrie ar putea fi probabil o oaza in comparatie cu restul economiei“, a spus David Liu, managing director la Jefferies & Company, una dintre firmele care subscriu la oferta. Proprietarii de site-uri au acum si propriul lor grup de tranzactionare in Washington – chiar daca deocamdata cu doar un singur angajat full-time. Au de asemenea finantatori specializati care le pot imprumuta bani si care accepta ca garantie numele de site-uri.

    „Industria a fost foarte secretoasa o perioada lunga de timp“, spune Frank Schilling, unul dintre pionerii industriei, care a dat lovitura cu nume solide precum drugproblem. com si diamondweddingrings.com.

    „Cand castigi milioane stand acasa in pijama, nu mai spui la nimeni“, explica el. Schilling a zburat de la locuinta lui din Insulele Cayman la bordul avionului sau Gulfstream IV, ca sa vorbeasca la conferinta DomainFest de luna trecuta, sponsorizata de Oversee.net, facand pe parcurs o escala la Las Vegas.

    Tranzitia industriei catre profesionalizare s-ar putea sa mai dureze insa. O metoda care a marcat negativ tot business-ul cu nume de domenii este „typo-squatting“ – inregistrarea de nume de domenii care sunt doar variante sau ortografieri gresite ale numelor unor companii sau branduri mari, in speranta ca utilizatorii de internet vor ajunge din greseala pe acele site-uri. Or, metoda functioneaza inca.

    In ultimele luni, Yahoo!, Dell, BMW si Microsoft au dat fiecare in judecata cativa mici detinatori de domenii, acuzandu-i ca profita de pe urma miilor de nume aproape asemanatoare cu brandurile lor. Procesele sunt inca pe rol. O alta tactica pusa sub semnul intrebarii este cunoscuta sub numele de „domain tasting“.

    Proprietarii de nume inregistreaza un numar mare de domenii si, in timpul unei perioade de test de cinci zile, analizeaza cum se comporta publicitatea pe acele site-uri. Apoi le vand pe cele neprofitabile si astfel obtin bani ca sa continue.

    Google si ICANN, organizatia internationala care supervizeaza sistemul de nume de domenii, au anuntat recent planuri de a combate aceste practici. Subtilizarea de domenii este o alta strategie. Susan Kawaguchi, manager de nume de domenii la eBay, a spus in cadrul unei sesiuni a DomainFest ca firma ei a cheltuit o gramada de timp „ca sa fim siguri ca nu ne fura altcineva ebay.com“.

    O companie financiara specializata numita Domain Capital, cu sediul in New Jersey, pariaza ca reputatia patata a celor din domeniu nu va opri valoarea numelor de domenii sa creasca. Firma asteapta sa imprumute in acest an circa 20 de milioane de dolari unor elatifundiari si sa accepte in schimb drept garantii nume alese de site-uri detinute de ei.

    Robert Alfano, cofondatorul companiei, spune ca isi petrece mare parte din timp discutand cu bancherii de pe Wall Street despre cum ii pot sprijini modelul de business. Nu e deloc usor sa-i convingi pe pe investitorii traditionali sa vada numele de domenii ca pe niste active, spune el.

    „Dar industria e in crestere si conotatiile negative din alte vremuri au disparut.“ Pe masura ce afacerea se maturizeaza, unii dintre micii jucatori se tem ca s-ar putea sa se poticneasca.

    Don Bowman, un fost lichidator de masini din Ohio, conduce acum o afacere de achizitie de domenii impreuna cu sora lui, cautand nume care ar putea fi relevante din punct de vedere cultural sau politic, precum obamahillary. com.

    Bowman afirma ca firmele mai mari dezvolta software sofisticat ca sa cumpere nume de domenii vanate imediat ce ele devin disponibile, lasand mult in urma micile companii precum a lui. „Vin mari schimbari si pentru jucatorul marunt o sa fie tot mai complicat“, spune el. „Companiile mai mari pot face diverse lucruri pe care noi nu le putem face. Trebuie sa muncim mai mult.“

    Traducere si adaptare: Mihai MITRICA