BusinessMagazin

Tag: nuclear

  • Bursă: Ministerul Energiei vrea ca Nuclearelectrica să continue proiectul bazat pe tehnologia reactoarelor modulare mici şi să majoreze la 243 mil. dolari plafonul creditului acordat filialele RoPower Nuclear doar dacă finanţarea nu poate fi asigurată din alte surse

    Compania de stat Nuclearelectrica (SNN), singurul producător de energie nucleară din România, a anunţat primirea unei solicitări din partea Ministerului Energiei pentru completarea ordinii de zi a Adunării Generale a Acţionarilor din 18 iulie, potrivit unui raport publicat la Bursa de Valori. 

    Printre aceste puncte se numără continuarea proiectului bazat pe tehnologia Reactoarelor Modulare Mici, după ce în AGA din aprilie statul român s-a abţinut de la vot, şi majorarea plafonului la 243 mil. dolari  de la Nuclearelectrica (creditor) către filiala RoPower Nucleare (împrumutat) cu menţiunea că accesarea se va face de “numai în măsură în care nu se va putea asigura finanţarea Proiectului SMR de la Doiceşti din alte surse (capital social, generat prin modificarea structurii actionariatului RoPower Nuclear, sau împrumuturi/credite bancare sau alte surse de finanţare) şi, oricum, numai până la identificarea unor astfel de alte surse de finanţare”, se arată în raportul publicat la BVB.

    Un alt punct pe ordinea de zi vizează ,andatarea Consiliului de Administraţie al RoPower Nuclear să poată decide, în limita valorii totale aprobate pentru etapele FEED Faza 2 Offshore şi FEED Faza 2 Onshore, modificarea structurii bugetului contractelor aferente acestora, precum şi alte modificări minore, în structura şi conţinutul acestor contracte, rezultate ca necesare în urma negocierilor dintre RoPower Nuclear şi partenerii contractuali, cu încadrarea în bugetul total alocat şi aprobat pentru Proiect şi corelat cu disponibilitatea resurselor de finanţare.

    Nuclearelectrica are o capitalizare bursieră de 13,7 mld. lei. De la începutul lui 2024 acţiunile s-au depreciat cu 7,5%.

     

  • Cheltuielile pentru arme nucleare au crescut vertiginos în ultimii cinci ani

    Mai multe studii avertizează cu privire la o „cursă a înarmării nucleare”. Cheltuielile în acest domeniu au crescut cu o treime în ultimii cinci ani, potrivit a două rapoarte publicate luni. Practic, puterile nucleare au cheltuit anul trecut 2.898 de dolari pe secundă pentru a finanţa aceste arme.

    Puterile nucleare îşi modernizează arsenalele în faţa tensiunilor geopolitice în creştere în întreaga lume, potrivit AFP.

    Potrivit unui raport al Campaniei Internaţionale pentru Abolirea Armelor Nucleare (ICAN), cele nouă state cu arme nucleare (Statele Unite, Rusia, China, Marea Britanie, Franţa, India, Israel, Pakistan şi Coreea de Nord) au cheltuit anul trecut un total de 91 de miliarde de dolari (85 de miliarde de euro).

    Acesta arată, alături de un alt raport publicat de Institutul Internaţional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm (Sipri), că aceste ţări şi-au crescut semnificativ cheltuielile, în timp ce îşi modernizează armele nucleare şi chiar desfăşoară altele noi.

    „Cred că este corect să spunem că este în curs o cursă a înarmării nucleare”, a declarat pentru AFP directorul ICAN, Melissa Parke.

    Wilfred Wan, director al Programului privind armele de distrugere în masă din cadrul Institutului Internaţional de Cercetare pentru Pace din Stockholm (Sipri), a declarat că „de la Războiul Rece încoace, armele nucleare nu au mai jucat un rol atât de important în relaţiile internaţionale”.

    Potrivit Sipri, numărul total estimat al focoaselor nucleare existente în lume a scăzut uşor de la 12.512 la începutul anului la 12.121 la începutul acestui an. Unele dintre aceste focoase urmează să fie dezmembrate, dar 9.585 sunt disponibile pentru o potenţială utilizare, cu nouă mai multe decât anul trecut. Iar 2.100 sunt menţinute în „alertă operaţională ridicată” – gata de utilizare imediată – pentru rachete balistice.

    Aproape toate aceste focoase nucleare aparţin Rusiei şi Statelor Unite, care deţin împreună 90% din armele nucleare din lume. Potrivit estimării Sipri, pentru prima dată în acest an, China deţine „câteva focoase în stare de alertă operaţională”. Deşi „numărul total de focoase nucleare continuă să scadă, pe măsură ce armele din perioada Războiului Rece sunt progresiv dezmembrate”, se observă o creştere a „numărului de focoase nucleare operaţionale” de la an la an din partea puterilor nucleare, a declarat Dan Smith, directorul Sipri.

    Potrivit ICAN, cheltuielile mondiale pentru armele nucleare au crescut cu 10,8 miliarde de dolari în 2023 faţă de un an, în 2023, iar Statele Unite reprezintă 80% din această creştere. Ponderea SUA în cheltuielile totale, de 51,5 miliarde de dolari, „este mai mare decât cea a tuturor celorlalte ţări cu arme nucleare la un loc”, potrivit ICAN. Urmează China (11,8 miliarde de dolari) şi Rusia (8,3 miliarde de dolari). Britanicii şi-au majorat semnificativ cheltuielile (+17%, la 8,1 miliarde de dolari), pentru al doilea an consecutiv.

    În total, puterile nucleare au cheltuit anul trecut 2.898 de dolari pe secundă pentru a finanţa aceste arme, potrivit raportului.

    Suma cheltuită pentru armele nucleare a înregistrat un salt de 33% din 2018 (când s-a situat la 68,2 miliarde de dolari), când ICAN a început să adune date.

    În toţi aceşti ani, aceste ţări au cheltuit aproximativ 387 de miliarde pentru aceste arme, potrivit raportului.

    De asemenea, Melissa Parke a denunţat „utilizarea inacceptabilă a fondurilor publice”, calificând sumele cheltuite drept „obscene”. Ea a subliniat că aceste fonduri reprezintă mai mult decât a estimat Programul Alimentar Mondial că ar fi necesar pentru a pune capăt foametei în lume. „Şi un milion de copaci ar putea fi plantaţi pentru fiecare minut cheltuit pentru arme nucleare”, a adăugat ea.

    Aceste investiţii nu sunt doar inutile, ci şi extrem de periculoase, a avertizat directoarea ICAN, organizaţie care a primit Premiul Nobel pentru Pace în 2017 pentru că a contribuit la adoptarea unui tratat istoric de interzicere a armelor atomice. 70 de ţări au ratificat tratatul, dar nicio putere nucleară.

  • Guvernul britanic îşi propune să construiască următoarea mare centrală nucleară în nordul Ţării Galilor

    Guvernul britanic intenţionează să construiască o mare centrală nucleară în nordul Ţării Galilor, în încercarea de a stimula această sursă de energie electrică stabilă şi cu emisii reduse de dioxid de carbon, alături de parcurile eoliene, pentru a-şi atinge obiectivele climatice, raportează Bloomberg.

    Marea Britanie va demara discuţiile cu o serie de companii energetice internaţionale pentru a încerca să construiască centrala de la Wylfa, pe insula Anglesey, potrivit unei declaraţii de miercuri. Construirea unei noi centrale cu asemenea capacităţi ar marca a treia centrală atomică la scară largă din Marea Britanie, după zeci de ani în care guvernul nu a finalizat nicio altă instalaţie de acest tip în ţară.

    Energia nucleară este esenţială pentru obiectivul Marii Britanii de a ajunge la emisii nete de carbon zero până în 2050, actualul guvern plănuind să cvadrupleze capacitatea nucleară a ţării până în acel an.

    „Continuăm să avansăm în programul nostru de expansiune a energiei nucleare”, a declarat Claire Coutinho, secretarul de stat al Regatului Unit pentru securitate energetică. „Wylfa nu numai că ar aduce energie curată şi fiabilă pentru milioane de locuinţe, dar ar putea crea mii de locuri de muncă bine plătite şi ar aduce investiţii în întregul nord al Ţării Galilor.”

    Până în prezent, există o singură centrală de mari dimensiuni în construcţie, Hinkley Point C a Electricite de France SA, care a depăşit bugetul stabilit cu mai multe miliarde de lire sterline, proiectul aflându-se în întârziere de mai mulţi ani de zile. O altă centrală în curs de dezvoltare, Sizewell C, se luptă încă pentru a obţine finanţarea necesară demarării construcţiilor.

    La începutul acestui an, Marea Britanie a fost de acord să cumpere situl Wylfa de la Hitachi Ltd. pentru 160 de milioane de lire sterline (203 milioane de dolari). Acţiunea în cauză marchează un efort de revitalizare a sitului după ce compania japoneză l-a abandonat în urmă cu aproape patru ani, în pofida unui pachet generos de sprijin guvernamental pentru construirea unei centrale atomice în acea zonă.

  • ONU: unităţile nucleare din Iran sunt în siguranţă după atacul din apropierea oraşului Isfahan

    Agenţia ONU a anunţat că monitorizează situaţia „foarte îndeaproape” şi a cerut „reţinere extremă”, potrivit Sky News.

    Obiectivele nucleare din centrul Iranului sunt în siguranţă după exploziile de vineri dimineaţă. De asemenea, se pare că atacul aerian nu a provocat victime sau pagube importante ale infrastructurii.

    Mai multe explozii au fost auzite în noaptea de joi spre vineri în Iran. Informaţiile privind un atac al Israelului asupra Iranului sunt contradictorii şi nu au fost confirmate de armata israeliană. Apărarea antiaeriană iraniană a fost folosită, iar Iranul a suspendat temporar zborurile peste mai multe oraşe.

  • Războiul stelelor nu mai este doar un scenariu de film şi poate deveni rapid realitate. Sunt investitorii, companiile şi guvernele pregătite?

    Înainte ca Rusia să atace Ucraina se spunea că următorul război dintre marile puteri ale lumii se va duce în Arctica sau în spaţiu. Cei mai mulţi analişti din domeniu înclinau spre scenariul războiului rece la propriu, varianta terestră, pentru resursele naturale de sub gheaţa polară. Astăzi, este clar că un război în spaţiu nu mai ţine de domeniul SF-ului. Iar acesta este un risc nu doar militar, ci şi pentru nou lansata cu viteză stelară economie spaţială. Dar şi pentru economia mai largă, terestră.

    Multe din activităţile umane depind, spre exemplu, de comunicarea prin satelit şi de serviciile GPS. Astfel, se naşte întrebarea dacă investitorii şi guvernele sunt pregătite pentru un război al stelelor. Iar dacă sateliţii sunt distruşi cu arme nucleare, pagubele nu sunt acoperite de companiile de asigurări. Cât de distructivă poate fi o explozie nucleară în spaţiu, se ştie. Un focos nuclear de 1,4 megatone detonat la 400 de kilometri deasupra Oceanului Pacific ar genera o degajare de energie electromagnetică atât de uriaşă încât s-ar produce o auroră artificială, în timp ce sistemele electrice de pe o rază de până la 1.500 km distanţă ar fi afectate.

    Mai mulţi sateliţi ar fi distruşi. Efectele unei astfel de explozii au fost observate în 1962, scrie Sinéad O’Sullivan, fost cercetător la Institutul pentru Strategie şi Competitivitate de la Harvard Business School, într-o opinie publicată de Financial Times. Actorul, fireşte, a fost Statele Unite ale Americii. La începutul anilor 1960, SUA au efectuat o serie de teste nucleare în spaţiu, care au avut ca scop în primul rând studierea efectelor şi posibilelor aplicaţii militare ale desfăşurării armelor nucleare în spaţiu. Explozia-test, numită Starfish Prime, a fost un test nuclear la mare altitudine, realizat ca un efort comun al Comisiei pentru Energie Atomică şi al Agenţiei de Sprijin Atomic pentru Apărare.

    Investiţiile în economia spaţială cresc rapid. Activitatea economică  spaţială ar putea totaliza 620 de miliarde de dolari în acest an, conform celei mai recente estimări disponibile. Este o creştere semnificativă de la 545 de miliarde de dolari în 2022, conform unei estimări a Space Foundation, o organizaţie nonprofit care promovează educaţia şi afacerile spaţiale.

    Una dintre urmările exploziei a fost aducerea Rusiei în Tratatul privind spaţiul cosmic, adoptat de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite câţiva ani mai târziu, în 1967. Astăzi, majoritatea oamenilor – inclusiv investitorii care au pariat miliarde de dolari pe constelaţia Starlink de la SpaceX – probabil că nu au auzit de Starfish Prime şi nu îşi fac prea multe griji cu privire la impactul războiului cu megaradiaţii în spaţiu. Dar ar trebui. Se speculează că Rusia ar putea creşte tensiunile în spaţiul cosmic pe măsură ce dezvoltă capabilităţi nucleare antisatelit. Unii experţi cred că este o mare problemă. Alţii cred că nu. Miza este în primul rând capitalul privat de 300 de miliarde de dolari investit în sectorul spaţial în ultimul deceniu. Dacă sunt luate în calcul şi serviciile care se bazează pe sateliţi, suma depăşeşte probabil mii de miliarde de dolari, spune pentru The New York Times David Wade, analist la Atrium Space Insurance Consortium, companie de asigurări spaţiale. Din cei peste 8.000 de sateliţi aflaţi pe orbită, câteva mii aparţin unor companii private, potrivit Orbiting Now, un site care compilează date din monitorizare prin satelit în timp real de la NASA şi din alte surse. Se spune că Rusia are o armă nucleară care poate lovi sateliţii de pe orbita joasă a Pământului, unde operează majoritatea sateliţilor comerciali. Starlink de la SpaceX domină industria serviciilor de internet bazate pe spaţiul cosmic, iar Amazon are, de asemenea, mari aspiraţii de a ajunge cu afacerile în spaţiu. Scăderea bruscă a costurilor de lansare din ultimii ani – determinată în mare parte de progresele SpaceX – a făcut posibilă intrarea multor jucători mai mici, ducând la o frenezie a afacerilor legate de sateliţi, care a determinat Comisia Federală de Comunicaţii să deschidă un Birou Spaţial anul trecut.

    Wade a estimat valoarea totală a tuturor sateliţilor asiguraţi pe orbită la 25 de miliarde de dolari. Cifra nu include veniturile pe care le generează aceştia. Satellite Industry Association a estimat veniturile pentru serviciile neguvernamentale prin satelit la 113 miliarde dolari în 2022.

    Investiţiile în economia spaţială cresc rapid. Activitatea economică  spaţială ar putea totaliza 620 de miliarde de dolari în acest an, conform celei mai recente estimări disponibile. Este o creştere semnificativă de la 545 de miliarde de dolari în 2022, conform unei estimări a Space Foundation, o organizaţie nonprofit care promovează educaţia şi afacerile spaţiale.

    Aspiraţiile pentru economia spaţială includ exploatarea de minerale rare şi apă, turism, comunicaţii şi infrastructură de transfer de date. Recent, prima navă privată a aterizat pe Lună. Este ceva ce unii speră că va duce la exploatarea apei, care ar putea fi folosită pentru a face combustibil pentru misiuni industriale la distanţe mai mari.

    O armă spaţială ar ameninţa şi alte afaceri. Industrii de la agricultură la tehnologie depind de sateliţi, iar sectoare precum transportul,  bănci şi managementul lanţurilor de aprovizionare se bazează pe GPS. Ameninţarea ar avea, de asemenea, „un efect depresiv” asupra evaluărilor companiilor spaţiale în general, a explicat Donald Moore, CEO la Space Finance Corporation.

    Teoria finanţelor şi economiei spune că un cadru legal robust pentru protejarea drepturilor de proprietate este unul dintre motivele pentru care investitorii care se feresc de risc preferă să investească în Statele Unite şi în alte economii dezvoltate şi nu în pieţele emergente. Dar în comparaţie cu cadrele de reglementare hiper-evoluate ale acestor pieţe, legile şi reglementările în jurisdicţia spaţiului sunt foarte subţiri.

    Noua ameninţare ar putea afecta, de asemenea, planurile guvernului SUA de a se baza pe jucători privaţi tocmai când Departamentul Apărării este aşteptat să vină cu o nouă strategie de integrare a sateliţilor comerciali în securitatea naţională, a remarcat Brian Weeden, ofiţerul de programe pentru Secure World Foundation, o organizaţie nonprofit care lucrează la politica spaţială.

    Unii sunt sceptici cu privire la riscuri. Efectele precise ar depinde de caracteristicile unei arme necunoscute, de planificarea de urgenţă a companiilor şi de alţi factori. „Încă mai putem comunica”, a spus Henry Hertzfeld, profesor de politică spaţială la Universitatea George Washington şi fost economist şef la NASA. „Mai avem câteva linii fixe”, a adăugat el, vorbind de pe telefonul de la birou. Şi se îndoieşte că Rusia va recurge la această ameninţare deoarece şi-ar pune în pericol propriile activităţile spaţiale. Ar încălca şi un tratat internaţional spaţial, mai spune Hertzfeld. Dar ce mai este un tratat internaţional pentru Putin când el a pornit război contra unei ţări vecine fără vreo provocare reală?

    Riscul, în cazul sateliţilor distruşi, nu este acoperit de asigurare. „Excluderile pentru acte de război, dispozitive antisateliţi şi explozie nucleară, radiaţii nucleare sau contaminare radioactivă (cu excepţia radiaţiilor care apar în mod natural în mediul spaţial) sunt de obicei enumerate într-o poliţă de asigurare spaţială”, a spus Wade.

    Politica spaţială a SUA depinde în mare măsură de comercializare, a remarcat Russell Sawyer, un broker de asigurări spaţiale la Lockton din Londra. Guvernul a împins riscul asupra companiilor private, a spus el, iar această tendinţă s-ar putea schimba dacă ameninţarea nucleară devine cu adevărat serioasă: „Ar fi nevoie de intervenţia guvernului”.

    Teoria finanţelor şi economiei spune că un cadru legal robust pentru protejarea drepturilor de proprietate este unul dintre motivele pentru care investitorii care se feresc de risc preferă să investească în Statele Unite şi în alte economii dezvoltate şi nu în pieţele emergente. Dar în comparaţie cu cadrele de reglementare hiper-evoluate ale acestor pieţe, legile şi reglementările în jurisdicţia spaţiului sunt foarte subţiri, atenţionează Sinéad O’Sullivan. „În prezent, există doar cinci tratate internaţionale şi o mână de rezoluţii neobligatorii ale Adunării Generale a ONU care guvernează spaţiul”, spune Christopher Johnson, avocat spaţial la Secure World Foundation. Nu cinci mii, nu cinci sute – doar cinci. În prezent nu există reguli obligatorii la nivel global care să protejeze interesele şi activele investitorilor în spaţiu. Valoarea de 180 de miliarde de dolari a SpaceX este în mare parte datorată constelaţiilor sale de sateliţi pentru comunicaţii Starlink. Aceste constelaţii ar putea să dispară în câteva minute cu utilizarea armelor nucleare antisatelit în spaţiu.

    Jocul de-a războiul spaţial, desfăşurat la un cost de 500.000 de euro, a adunat aliaţi din 15 ţări – inclusiv membri UE şi ţări NATO precum SUA – printre care Japonia, Australia şi Coreea de Sud. „Încercăm să luptăm împotriva tuturor ameninţărilor de pe orbită şi aceasta ar putea fi una dintre ele”, a spus Adam despre ameninţarea nucleară a Rusiei, adăugând că implicaţiile sunt încă „prea sensibile” pentru a fi discutate în detaliu.

    În Europa, există o mare putere care ia cât poate de în serios un război în spaţiu. Franţa a desfăşurat exerciţii militare spaţiale care pun naţiunile fictive Mercur şi Arnland una împotriva celeilalte, scrie Politico. În acest scenariu, Pământul asistă revoltat la cum forţele revanşiste ale lui Mercurului se deplasează pentru a destabiliza prin orice mijloace posibile Arnlandul vulnerabil. Din fericire, Naţiunile Unite au aprobat un plan ca aliaţii statului atacat să lanseze o misiune de salvare – numită Celtica – pentru a respinge atacul lui Mercur. Înconjuraţi de forţe terestre şi sechestraţi în hinterlandul industrial de înaltă tehnologie Toulouse sunt sute de ofiţeri militari care joacă şah orbital folosind sateliţi. Este cel mai recent şi cel mai mare exerciţiu al Comandamentului Spaţial Francez cu scopul de a se pregăti pentru un conflict pe orbită. „Spaţiul este din ce în ce mai periculos, cu competiţie la diferite niveluri”, a spus generalul Philippe Adam, un fost pilot de luptă care conduce acum Comandamentul Spaţial Francez. „Numai în 2023 au fost lansaţi 2.500 de sateliţi – asta înseamnă mai multe resturi şi mai mult pericol.” Numit AsterX, atât după primul satelit al Franţei, cât şi după emblematicele benzi desenate cu Asterix, jocurile anuale de război au început în 2021, la scurt timp după ce Parisul a optat să urmeze Washingtonul în crearea unei aripi speciale a armatei pentru a păzi activele de pe orbită. Germania şi Marea Britanie au înfiinţat, de asemenea, unităţi similare, de obicei ataşate forţelor aeriene. Tehnologia încă nu permite construirea de nave spaţiale echipate cu arme cu laser. Şi, în loc de sisteme captivante în timp real asistate de AI la care s-ar putea aştepta oricine este la current cu evoluţia tehnologică, pentru bătălia spaţială contemporană camera de control din Toulouse are grafică în stil arcade din anii 1980 proiectată pe ecrane care urmăresc activele fictive pe orbită geostaţionară împreună cu traiectoriile proiectate, albastre pentru Celtica şi roşii pentru Mercur.

    Jocul de-a războiul spaţial, desfăşurat la un cost de 500.000 de euro, a adunat aliaţi din 15 ţări – inclusiv membri UE şi ţări NATO precum SUA – printre care Japonia, Australia şi Coreea de Sud. „Încercăm să luptăm împotriva tuturor ameninţărilor de pe orbită şi aceasta ar putea fi una dintre ele”, a spus Adam despre ameninţarea nucleară a Rusiei, adăugând că implicaţiile sunt încă „prea sensibile” pentru a fi discutate în detaliu. Deşi Adam nu va numi posibilii adversari reali, tensiunile cresc dincolo de Moscova. În 2007, China a lansat o rachetă către un satelit şi a folosit propulsoare şi braţe mecanice pentru a-şi repoziţiona propria navă spaţială la mii de kilometri altitudine pe orbite geosincrone. Alte ţări dezvoltă, de asemenea, rachete antisatelit lansate de la sol. Jocurile AsterX din acest an se concentrează pe eforturile de a proteja comunicaţiile spaţiale şi sateliţii de imagistică şi navigaţie de sabotajul răuvoitor al mercurienilor, deoarece astfel de nave spaţiale sunt esenţiale pentru orice, de la monitorizarea trupelor până la lansarea de rachete şi direcţionarea atacurilor. Când Politico a vizitat camera de control, personalul militar care purta banderole albastre pentru Celtica se deplasa între ecrane calculând orbite şi încercând să identifice sateliţi folosind  telescopul, cartografiere şi postări false pe reţelele sociale. În birouri protejate, o echipă de la agenţia spaţială a Franţei CNES lucra pentru a menţine AsterX în funcţiune, în timp ce ascunşi într-o altă cameră se aflau combatanţi purtând banderolele roşii ale Mercur – interpretaţi de participanţii din partea Forţelor Spaţiale din SUA.

    Forţa Spaţială a Statelor Unite, lansată în timpul mandatului preşedintelui Donald Trump, operează la o scară diferită, cu un buget anual de 30 de miliarde de dolari şi mii de angajaţi. Franţa îşi propune să cheltuiască 6 miliarde de euro pentru programe spaţiale militare din 2024 până în 2030.

    Exerciţiile AsterX 2024 includ 23 de evenimente, de la un rendez-vous între sateliţi până la un atac asupra unui satelit militar. În timpul vizitei jurnaliştilor de la Politico,  echipele încercau să-şi dea seama cum să contracareze un posibil atac cu unul din sateliţii Mercur asupra unuia al Celtica. Un ecran central care urmăreşte obiectivele de-a lungul unei axe pe orbită geostaţionară arată că o navă spaţială numită Kari se apropie de Ritona 4A, un satelit de comunicaţii al Celtica. Un birou de informaţii este responsabil pentru compararea datelor de la telescop cu postările fictive de pe reţelele sociale pentru a o identifica pe Kari, înainte ca un birou de comandă în război spaţial să elaboreze opţiuni pentru comandanţii militari. „Temporalitatea nu este aceeaşi pe orbită cu cea pe sol”, explică şeful tactic al AsterX, colonelul Mathieu Bernadé, adăugând că confruntarea dintre Kari şi Ritona va dura 36 de ore. În cele din urmă, jucătorii decid să trimită un satelit de patrulare pe orbită între cele două nave spaţiale ca tampon, dar niciunul dintre activele urmărite pe ecrane nu sunt reale, aşa cum nu sunt (încă) nici majoritatea capabilităţilor de apărare sau atac în spaţiu.

    Comandamentul Spaţial Francez este departe de a fi o forţă armată autonomă viabilă. Adam, generalul, a spus că obiectivul curent este de a avea o forţă operaţională pregătită pentru 2030 şi că munca se va intensifica după ce Comandamentul Spaţial se va muta într-o bază dedicată construită în Toulouse, unul dintre marile hub-uri aerospaţiale ale Europei, la sfârşitul anului viitor. Forţa Spaţială a Statelor Unite, lansată în timpul mandatului preşedintelui Donald Trump, operează la o scară diferită, cu un buget anual de 30 de miliarde de dolari şi mii de angajaţi. Franţa îşi propune să cheltuiască 6 miliarde de euro pentru programe spaţiale militare din 2024 până în 2030. „Trebuie să fim la fel de bogaţi ca americanii pentru a ne permite o forţă spaţială”, a mai spus Adam.  

    Traducere de: Bogdan Cojocaru

  • Surse SUA: americanii s-au pregătit pentru un potenţial atac nuclear rusesc în Ucraina în 2022

    Americanii s-au pregătit „riguros” pentru un potenţial atac nuclear rusesc în Ucraina la sfârşitul anului 2022. Afirmaţia a fost făcută de oficiali americani în exclusivitate pentru CNN.

    La sfârşitul anului 2022, americanii au început să se „pregătească riguros” pentru o potenţială lovitură nucleară a ruşilor în Ucraina. Ar fi fost primul atac nuclear în război de când SUA au aruncat bombe atomice asupra oraşelor Hiroshima şi Nagasaki în

    timpul celui de al doilea război mondial.

    Administraţia Biden a fost în mod special îngrijorată de faptul că Rusia ar putea folosi o armă nucleară tactică sau de luptă, au spus oficialii.

    Oficialii din SUA au căutat să solicite ajutorul unor ţări precum China şi India, pentru a descuraja Rusia.

    Oficialii americani spun că declaraţiile publice făcute de liderul chinez Xi Jinping şi de prim-ministrul indian Narendra Modi au contribuit la evitarea unei crize.

  • Nuclearelectrica a semnat un acord cu SACE, agenţia de credit la export a Italiei, şi compania Ansaldo Nucleare pentru dezvoltarea şi finanţarea retehnologizării Unităţii 1 CNE Cernavodă şi Unităţilor 3 şi 4 CNE Cernavodă

    Nuclearelectrica a semnat astăzi, la Roma, un Memorandum de Înţelegere cu SACE, agenţia de credit la export şi grup de asigurări şi finanţare din Italia, controlat direct de Ministerul Economiei şi Finanţelor, şi compania italiană Ansaldo Nucleare pentru a avansa dezvoltarea şi finanţarea retehnologizarii Unităţii 1 CNE Cernavoda şi  Unităţilor 3 şi 4 CNE Cernavoda.

    La eveniment au participat ministrul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului, Ştefan-Radu Oprea, şi ministrul pentru Intreprinderi şi Made in Italy, Adolfo Urso.

    Grupul Ansaldo Energia, lider internaţional în domeniul producţiei de energie electrică şi actor cheie al tranziţiei energetice, este o companie controlată de CDP Equity, Gruppo Cassa Depositi e Prestiti. Grupul Ansaldo Energia poate furniza componente (turbine cu gaz, turbine cu abur, generatoare), instalaţii la cheie şi cele mai inovatoare soluţii de servicii de asistenţă pentru piaţa de generare a energiei electrice. De asemenea, este activă în sectorul nuclear – de la fuziune la gestionarea deşeurilor.

    Ansaldo Nucleare si-a exprimat interesul pentru furnizarea de servicii de inginerie şi management de proiect, achiziţia, instalarea şi punerea în funcţiune a componentelor şi sistemelor, în principal pentru partea  clasică a centralei de la Cernavodă, necesare pentru finalizarea şi punerea în funcţiune atât a proiectului Unităţii 1, cât şi a Unităţilor 3 şi 4.

    SACE si-a exprimat interesul de a susţine finanţarea celor doua proiecte ale Nuclearelectrica cu până  la 2 miliarde euro.

    “Retehnologizarea Unităţii 1 a centralei nucleare de la Cernavoda şi finalizarea Unităţilor 3 şi 4 vor conduce după 2031 la generarea a aproximativ 66% din energia curată a României, cu un impact semnificativ asupra decarbonizării prin evitarea a 15 milioane de tone de CO2 pe an. Având în vedere că energia nucleară este o sursă disponibilă 24/7, cu un factor de capacitate de peste 90%, investiţiile de extindere a capacitatii nucleare ale Nuclearelectrica vor aduce mari beneficii pe termen lung pentru securitatea energetică, fiabilitatea şi dezvoltarea socio-economică a lanţului valoric al României, de la creşterea lanţului de furnizori români până la crearea de locuri de muncă şi o nouă generaţie de specialişti în domeniul nuclear. Parteneriatul nostru cu Ansaldo Nucleare reprezintă o cooperare de lungă durată bazată pe performanţă şi profesionalism, care datează încă de la începutul punerii în funcţiune a Unităţii 1. Prin urmare, aşteptăm cu nerăbdare să continuăm acest parteneriat pentru noile unităţi. Apreciem foarte mult aderarea SACE la acest Memorandum de Înţelegere şi nivelul de încredere acordat capacitatilor de producţie de energie nucleară din România.”, a declarat Cosmin Ghiţă, Director General Nuclearelectrica.

    Proiectul de retehnologizare a Unităţii 1 se află în cea de-a doua fază de implementare, care include asigurarea resurselor financiare pentru realizarea proiectului de retehnologizare, pregătirea executării activităţilor identificate şi definite în faza I şi obţinerea tuturor aprobărilor şi avizelor necesare pentru implementarea proiectului. Până în prezent, proiectul a progresat prin încheierea de contracte pentru servicii de inginerie, fiind semnat un contract în valoare de 781 de milioane CAD cu Candu Energy şi Canadian Commercial Corporation (“CCC”) pentru furnizarea de scule şi componente pentru reactoare.   În prezent, se află în proces de finalizare procedura aferenta Acordului cadru pentru servicii de management de proiect si asistenţă tehnică, necesare pentru pregătirea şi implementarea Proiectului de Retehnologizare  a Unităţii 1 de la CNE Cernavodă.

    Proiectul unităţilor 3 şi 4 se află în prima fază, care acoperă operaţionalizarea EnergoNuclear, compania de proiect, contractarea de servicii de asistenţă tehnică şi juridică şi contractarea de servicii de inginerie pentru actualizarea documentaţiei tehnice şi de securitate nucleară necesare pentru continuarea proiectului. EnergoNuclear a fost re-operaţionalizată în septembrie 2021, posturile critice din punct de vedere tehnic fiind ocupate şi a fost încheiat un contract de servicii de inginerie cu Candu Energy privind reevaluarea structurilor, încorporând îmbunătăţiri de proiect din perspectiva securităţii nucleare.

    “Suntem extrem de mulţumiţi de acest acord, care ne permite să ne consolidăm colaborarea cu SNN, un partener istoric cu care avem o relaţie de încredere care durează de peste 40 de ani”, a declarat Daniela Gentile, CEO al Ansaldo Nucleare. “Datorită SACE, putem pune expertiza noastră în slujba creşterii şi dezvoltării României, cu beneficii pentru întregul lanţ de aprovizionare cu energie din Italia”.

     “Suntem încântaţi să fim o parte activă a sprijinului acordat de Italia programului nuclear românesc. Intervenţia noastră va sprijini Ansaldo Nucleare şi, odată cu aceasta, întregul lanţ de aprovizionare nucleară italian”, a declarat Filippo Giansante, preşedintele SACE.

    Nuclearelectrica SA (SNN) este compania naţională de energie electrică, termică şi combustibil nuclear din România, la care statul român detine 82,49% din acţiuni, iar ceilalţi acţionari 17,50%, după listarea la bursă în 2013.

     “Potrivit raportului Agenţiei Internaţionale pentru Energie (AIE), se aşteaptă ca producţia globală de energie nucleară să depăşească recordul anterior stabilit în 2021 cu aproape 3% pe an, în medie.  În plus, studiul arată că producţia record de energie electrică din surse cu emisii reduse de gaze cu efect de seră – care include energia nucleară şi cea din surse regenerabile – va acoperi întreaga creştere a cererii globale în următorii trei ani. Se preconizează că sursele cu emisii scăzute de gaze cu efect de seră, care vor reduce rolul combustibililor fosili în producţia globală de electricitate, vor reprezenta aproape jumătate din producţia globală de electricitate până în 2026, faţă de 39% în 2023”, a mai spus Cosmin Ghiţă.


     

     

  • Noua ARMĂ NUCLEARĂ SPAŢIALĂ a RUSIEI! Avertisment venit din SUA

    Rusia are în dezvoltare o armă nucleară spaţială anti-satelit
    SUA: Este o ameninţare serioasă, dar nu urgentă
    Republicanii îi cer preşedintelui Biden să declasifice informaţiile
    Joi este chemat la Casa Albă „Grupul celor opt”, format din lideri ai celor două partide din Congres
    Rusia încearcă să dezvolte o armă nucleară spaţială, potrivit serviciilor de informaţii americane. Preşedintele Comisiei de Informaţii a Camerei Reprezentanţilor, Mike Turner,  a avertizat cu privire la o „ameninţare gravă la adresa securităţii naţionale”. Potrivit rapoartelor mass-media americane, el se referea la o armă anti-satelit dezvoltată de Moscova. Casa Albă a încercat să calmeze îngrijorarea: este o ameninţare serioasă, dar nu una urgentă.

    De ce sunt îngrijoraţi oficialii americani
    SUA au informat Congresul şi aliaţii săi europeni plus Canada despre această nouă capacitate nucleară spaţială rusă Informaţiile scăpate pe surse: Rusia are în dezvoltare un sistem militar nuclear anti-satelit, pe orbită joasă. Este în dezvoltare, nu a fost încă dislocat.

    Conform Casei Albe: nu este o ameninţare urgentă pentru Statele Unite, Ucraina sau aliaţii europeni sau americani.

    Cititi mai multe pe www.alephnews.ro

  • Bombă atomică pusă de Trump la temelia Europei. Franţa şi Germania discută despre un nou „scut” dincolo de NATO

    Franţa este singura ţară europeană care are un arsenal nuclear.

    Interesul Berlinului de a activa o „umbrelă atomică europeană” contrastează cu doctrina defensivă a Franţei.

    Nu se ştie însă dacă ar fi suficient împotriva unui atac nuclear rusesc şi ce rol al juca Londra, o altă putere nucleară.
    Dacă Europa nu mai poate conta pe NATO, după ameninţările recente al lui Donald Trump, în condiţiile în care există riscul revenirii la situaţia pre-Biden – când Angela Merkel a spus celebra frază „trebuie să înţelegem că nu mai putem conta pe prietenul nostru american ca înainte” – poate UE să-şi construiască singură propria descurajare nucleară?
    Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, avertizează că Rusia ar putea ataca în 5-8 ani. Desfăşurarea trupelor ruse la graniţele ţărilor baltice s-a dublat. Iar dacă Trump îl invită pe Putin „să ia orice dracu’ vrea în Europa”, atunci este evident că până şi tabuul „bombei atomice europene” se dărâmă. Cel puţin în Germania şi Franţa.
    Liderul (Spitzenkandidatin) al SPD la alegerile europene, Katarina Barley, a fost cea care a argumentat într-un interviu acordat Tagesspiegel că bombele atomice ale UE ar putea deveni „o problemă”. Barley, puţin cunoscută în afara Germaniei, este alegerea cancelarului pentru Bruxelles.

    Dar oponentul SPD, Manfred Weber, şeful Partidului Popular European, a declarat în Bild. „Cea mai mare promisiune a Europei este că trăim împreună în pace. Trebuie să reînnoim această promisiune în aceste vremuri de cotitură istorică.” Europa, a adăugat el, inclusiv puterile nucleare Franţa şi Regatul Unit, care nu este membru UE, trebuie să devină „atât de puternică din punct de vedere militar încât nimeni să nu vrea să concureze cu noi”.

    Prin urmare, argumentează Weber, UE are nevoie de un mijloc de descurajare care să includă arme nucleare.
    Discursul lui Emmanuel Macron la Stockholm din 31 ianuarie a redeschis dezbaterea asupra naturii descurajării nucleare franceze: un arsenal chemat să protejeze doar Franţa sau întreaga Uniune Europeană? Marine Le Pen l-a acuzat pe Macron că vrea să „europeneze forţa noastră nucleară, ceea ce este o nebunie”, iar Bastien Lachaud (stânga radicală) a vorbit despre o „ruptură totală cu doctrina nucleară franceză”.
    La baza acestor reacţii alarmate stă neînţelegerea a ceea ce a spus exact Macron, care – spre deosebire de ceea ce s-a raportat iniţial – nu a anunţat că vrea să pună toată Europa sub umbrela nucleară franceză şi cu atât mai puţin să fie gata să predea codurile rachetelor focoase nucleare către Bruxelles. În condiţiile în care Franţa este una dintre ţările care nu pune la dispozţia NATO 2% din PIB.
    Doctrina nucleară franceză
    Odată cu Brexit, Franţa este acum singura ţară din UE dotată cu arme nucleare.
    Doctrina nucleară franceză, însă, pentru moment, rămâne neschimbată, după cum se poate citi în documentul specific făcut public de Ministerul Apărării, care enumeră caracteristicile acesteia:
    1) doar defensiv, pentru a apăra „interesele vitale” ale Franţei;
    2) permanent şi credibil, sub 300 focoase;
    3) doar strategic şi nu tactic (adică bomba atomică nu este o armă ca toate celelalte de pe câmpul de luptă, ci serveşte ca element de descurajare);
    4) suverană şi independentă, dar concepută în cadrul NATO şi constituie „o contribuţie puternică şi esenţială la securitatea Europei”.
    Punctele 1) şi 4) privesc direct problema europeană. Arsenalul nuclear este chemat să apere nu teritoriul francez, ci „interesele vitale” ale Franţei: ceea ce sugerează că Parisul ar putea considera o ameninţare directă la adresa Berlinului sau Bucureştiului drept o ameninţare la adresa unuia dintre „interesele sale vitale”. În cele din urmă, este recunoscut rolul energiei nucleare franceze pentru „securitatea Europei”.
    Ar putea armele nucleare ale Franţei să descurajeze o putere nucleară superioară precum Rusia? Mulţi experţi germani au îndoieli. Potrivit Lydiei Wachs, intervievată de Süddeutsche Zeitung, Parisul are doar un arsenal relativ mic şi cu greu ar putea măsura potenţialele daune, deoarece are în principal arme nucleare strategice cu rază lungă.
    „Să presupunem că Rusia atacă Marea Baltică cu arme convenţionale. Dacă ar avea loc o escaladare, Parisul ar avea mai ales posibilitatea, din punct de vedere nuclear, de a ataca oraşele ruseşti cu o rachetă intercontinentală mare – spune Wachs – Acest lucru nu este nici proporţional, nici credibil”.
    Ce se întâmplă cu Regatul Unit? „Marea Britanie – spune întotdeauna analistul Liviu Horovitz pentru Süddeutsche Zeitung – are mai puţine opţiuni decât Franţa pentru a controla o spirală de escaladare nucleară: are doar arme nucleare strategice pe submarine”.
    Cu cât votul american se apropie, cu atât problema devine mai presantă. Un expert al politicii germane de securitate, Wolfgang Ischinger, scrie pe X că „Berlinul ar trebui să ia în sfârşit mâna întinsă de Franţa”. Potrivit acestuia, nu este vorba de înlocuirea scutului de protecţie al Statelor Unite şi al NATO, „ci de posibila consolidare a acestuia prin rolul puterii nucleare europene a Franţei”.
     

  • Retrase în 2008, SUA redislocă arme nucleare în Marea Britanie

    Statele Unite intenţionează să staţioneze arme nucleare în Marea Britanie pentru prima dată în 15 ani, pe măsură ce ameninţarea din partea Rusiei creşte, dezvăluie documentele Pentagonului văzute de The Telegraph, notează Monitorul Apărării.

    Contractele de achiziţie pentru o nouă instalaţie la Baza Aeriană Lakenheath din Suffolk confirmă faptul că SUA intenţionează să plaseze focoase nucleare de trei ori mai puternice decât bomba de la Hiroshima la baza aeriană.

    Statele Unite au retras rachetele nucleare din Marea Britanie în 2008, considerând că ameninţarea Războiului Rece din partea Moscovei s-a diminuat. Dezvăluirea vine în urma avertismentelor că ţările NATO trebuie să-şi pregătească cetăţenii pentru războiul cu Rusia.

    Săptămâna trecută, amiralul Rob Bauer, un înalt oficial militar al NATO, a declarat că cetăţenii ar trebui să se pregătească pentru un război total cu Rusia în următorii 20 de ani, care ar necesita o schimbare totală în viaţa lor.

    Generalul Sir Patrick Sanders, şeful armatei britanice, a continuat să avertizeze că publicul ar trebui să fie chemat să lupte dacă ar exista război cu Rusia, deoarece armata este prea mică. Comentariile sale au forţat Downing Street să excludă recrutarea.

    Boris Johnson a susţinut vineri seara apelul lui Sir Patrick pentru o armată cetăţenească, promiţând că se va înscrie dacă Marea Britanie va intra în război cu Rusia.

    Returnarea armelor americane în Marea Britanie face parte dintr-un program la nivelul NATO de dezvoltare şi modernizare a siturilor nucleare ca răspuns la tensiunile sporite cu Kremlinul în urma invaziei Ucrainei din februarie 2022. Rusia a declarat că plasarea de arme americane în Marea Britanie va fi văzută de Moscova ca o „escaladare” şi va fi întâmpinată cu măsuri.

    Pe lângă conflictul din Ucraina, Occidentul se confruntă cu provocări tot mai mari din partea Iranului, care este pe punctul să aibă primele focoase nucleare, şi Coreei de Nord, care s-au apropiat de Moscova în ultimii ani.

    Vineri, Marea Britanie, Franţa şi Germania au condamnat Iranul pentru lansarea unui nou satelit pentru a ghida rachetele cu rază lungă de acţiune. Teheranul îmbogăţeşte uraniul pentru o posibilă utilizare în dezvoltarea armelor nucleare.

    SUA şi Marea Britanie au efectuat, de asemenea, atacuri aeriene în Marea Roşie împotriva rebelilor Houthi din Yemen, miliţia susţinută de Iran care a atacat nave container ca represalii pentru ofensiva militară a Israelului în Gaza.

    Documentele din baza de date a achiziţiilor Departamentului american al Apărării, studiate de publicaţia britanică, dezvăluie planuri pentru o „misiune nucleară” care va avea loc „iminent” la RAF Lakenheath, unde au fost staţionate arme nucleare în timpul Războiului Rece. Pentagonul a refuzat să comenteze.

    Documentele arată că Pentagonul a comandat noi echipamente pentru bază, inclusiv scuturi balistice concepute pentru a proteja personalul militar de atacurile asupra „activelor de mare valoare”. Construcţia unei noi facilităţi de locuinţe pentru forţele americane care lucrează pe şantier va începe în iunie. RAF Lakenheath este de aşteptat să găzduiască bombe gravitaţionale B61-12, care au un randament variabil de până la 50 de kilotone – de peste trei ori puterea armei atomice aruncate asupra Hiroshimei în 1945.

    În urma izbucnirii războiului din Ucraina, o revizuire a Pentagonului privind postura nucleară a SUA a declarat că aceasta a servit ca un „memento puternic al riscului nuclear în conflictul contemporan” şi a avertizat asupra “ameninţărilor nucleare la adresa patriei şi a aliaţilor şi partenerilor SUA”. Preşedintele Joe Biden a declarat că SUA vor „consolida postura noastră de forţe în Europa pentru a răspunde schimbărilor din mediul de securitate”.

    În octombrie, oficialii americani au cerut permisiunea Congresului pentru a începe dezvoltarea unei noi bombe B61 cu o încărcătură utilă mai mare, argumentând că armele mai puternice ar „oferi preşedintelui opţiuni suplimentare împotriva anumitor ţinte militare mai dure şi cu o suprafaţă mare”.

    Maria Zaharova, purtător de cuvânt al Ministerului rus de Externe, a declarat că Moscova va răspunde la revenirea armelor nucleare americane pe teritoriul britanic cu „contramăsuri”. „Dacă acest pas va fi făcut vreodată, îl vom vedea ca pe o escaladare, ca pe un pas spre escaladare care ar duce lucrurile într-o direcţie care este destul de opusă abordării problemei presante a retragerii tuturor armelor nucleare din ţările europene”, a spus ea. „În contextul tranziţiei Statelor Unite şi NATO către un curs deschis de confruntare de a provoca o „înfrângere strategică” Rusiei, această practică şi dezvoltarea sa ne obligă să luăm contramăsuri compensatorii menite să protejeze în mod fiabil interesele de securitate ale ţării noastre şi ale aliaţilor săi.

    SUA au în prezent focoase nucleare staţionate în Belgia, Germania, Italia, Olanda şi Turcia, în cadrul unui acord NATO de partajare nucleară.

    Un purtător de cuvânt al Pentagonului a declarat: „Politica SUA este să nu confirme sau să nege prezenţa sau absenţa armelor nucleare în nicio locaţie generală sau specifică”.