BusinessMagazin

Tag: munte

  • Cum arată lacul de Smarald de la Racoş, PARADISUL din munţii Perşani – GALERIE FOTO

     Aici, din pricina săpăturilor intense, s-a atins pânza freatică, ceea ce a dus la formarea acestui lac. Exploatările carierei Brazi s-au oprit în urmă cu aproximativ 10 ani. Adâncimea lacului este de aproximativ 10 metri, deşi unii localnici afirmă că ar fi undeva la 60 de metri. Lăţimea este de aproximativ 200 de metri.
     
    La formarea lacului au contribuit de-a lungul timpului şi precipitaţiile, astfel că s-a ajuns la o adâncime de circa 10 metri şi o lăţime a lacului de 200 de metri. Conform unor localnici lacul ar ajunge chiar la o adâncime de 50 de metri, însă această informaţie nu este verificată.
     
    Întrucât nivelul apei este constant iar culoarea apei este deosebită, putem să presupunem că apa este adusă din pânza freatică în marea ei majoritate, iar apa din precipitaţii are contribuţia sa, desigur, dar într-o măsură mult mai mică.
     
    La Racoş puteţi călători cu trenul personal care circulă între Braşov şi Sighişoara, ajungând în gara Racoş. De asemenea, dacă veţi călători cu autoturismul personal, din E60 ( DN13, Braşov – Sighişoara ) urmaţi un indicator la dreapta către Racoş, înainte de localitatea Rupea Gară şi după ce treceţi de Hoghiz, scrie calatorii-in-romania.ro
     

  • Avertizare METEO: Cod galben de viscol în cinci judeţe

    Potrivit unei avertizări nowcasting emise de Administraţia Naţională de Meteorologie, în zona de munte a judeţelor Prahova, Argeş şi Dâmboviţa este cod galben de viscol până la ora 10.00.

    Vântul va ajunge la rafală la 80 – 100 de kilometri pe oră, semnalându-se şi transport de zăpadă.
     
    În zona de munte a judeţelor Braşov şi Sibiu este cod galben de viscol până la ora 10.00, semnalându-se intensificări ale vântului care vor atinge 75 – 90 de kilometri pe oră, cu transport de zăpadă.
     

  • Satul-muzeu de artă, unic în România, într-un peisaj de poveste, la poalele Munţilor Rodnei. „Rolls Royce-ul din lanul de porumb”

    Un sat tradiţional, cu căsuţe de poveste, lucrate manual până în cele mai mici detalii, un sat unde artiştii sunt liberi să creeze, departe, în munţi, printre zecile de opere deja existente aici…

    „Muzeul de artă comparată este un adevărat Rolls-Royce într-un lan de porumb”, povesteşte amuzat artistul spunând că această comparaţie i-a fost inspirată de un american care a ajuns la Sângeorz-Băi.
     
    De peste 20 de ani lucrează să ridice Muzeul de Artă Comparată din Sângeorz-Băi, un muzeu unic, care în fiecare an se reinventează. Pasiunea pentru obiectele tradiţionale o moşteneşte din copilărie şi, după ce a cutreierat lumea în lung şi în lat, a descoperit că numai acasă, la Sângeorz-Băi, poate avea libertatea pe care şi-o doreşte. E fericit şi mulţumit că a reuşit într-o viaţă de artist să creeze lucruri unice în ţară şi peste hotare, iar admiraţia artiştilor atraşi de liniştea din satul de artă îi oferă recunoaşterea şi satisfacţia lucrului bine făcut.
     

  • Iarnă la purtător

    Această categorie, care cuprinde arome asociate iernii, a apărut timid, prin 2009, când s-au lansat parfumuri cu note de pin de pădure, fum de lemne ori pepinieră de brazi de Crăciun. Încetul cu încetul s-a ajuns ca tot mai multă lume să caute parfumuri care amintesc de mirosurile plăcute dintr-o căsuţă de lemn, de iarnă, de pădure sau de munţi. Aşa au apărut parfumuri ca Burvuvu, de la January Scent Project, scrie New York Times, o combinaţie de cedru şi licheni de copac cu note de ciuperci sălbatice, Winter de la Dasein, o combinaţie de molid argintiu, levănţică, pin de pădure şi cardamom negru, disponibil doar între lunile octombrie şi ianuarie, în ediţie limitată. Tot iernatic e şi Cedarise, lansat de casa pariziană Hermetica şi care combină urme de grepfrut roz, extract de rădăcină de vetiver şi mai ales chiparos. Fragranţele iernatice, spun specialiştii din industria parfumurilor, au avantajul că rezistă mai mult, datorită temperaturii mai scăzute a pielii, şi conturează ideea de simplitate şi confort, cei care le preferă căutând echivalentul aromatic al gătitului lent, după cum afirmă creatoarea lui Winter, Samantha Rader.

  • Ce teme au dominat discuţiile de la Davos: De la incertitudinea Brexitului la războiul comercial dintre SUA şi China

    Ediţia din acest an a forumului de la Davos a venit într-o perioadă marcată de incertitudine, cu marile puteri angrenate în lupte politice sau economice: Brexitul, războiul comercial dintre Statele Unite şi China sau protestele din Franţa sunt doar câteva teme care au marcat, inevitabil, discuţiile.

    Accesul la Forumul Economic Mondial nu e ieftin: participanţii trebuie să fie membri ai WEF, statut ce se poate dobândi la un tarif anual ce pleacă de la peste 60.000 de dolari şi poate ajunge la 600.000 de dolari. Pentru a lua parte la discuţii, cei interesaţi trebuie să mai achite alţi 27.000 de dolari.

    „Judecând după starea lumii în prezent, la 10 ani de la criza financiară, aş spune că prin toate aceste evenimente anuale s-a obţinut zero“, nota cu ironie Michael Hewson, analistul-şef al CMC Markets UK.

    Paul Sheard, cercetător la Mossavar-Rahmani Center for Business and Government, este de părere că cei care au mizat pe globalizare au avut suficient timp pentru a-şi face vocea auzită; acum, ceilalţi au început să se exprime prin intermediul votanţilor şi al unei mişcări antisistem tot mai vizibile.

    Unul dintre cele mai importante personaje de la Davos este chiar fondatorul evenimentului, Klaus Schwab. Într-un interviu acordat celor de la Time, el a subliniat necesitatea unei mai bune cooperări şi a unei viziuni globale care să aibă în centrul omul. Globalizarea a produs milioane de „învingători“ de-a lungul anilor, crede Schwab, dar a şi lăsat multe persoane în urmă. „În era social media, nu îţi permiţi să laşi pe nimeni în urmă“, a punctat el.

    Interesant a fost şi demersul companiei de audit şi consultanţă fiscală PwC, care a realizat un sondaj printre cei mai importanţi CEO ai marilor companii, încercând să afle care sunt cele mai ameninţătoare pericole ale anului 2019. Cei intervievaţi au numit, în ordine, următoarele: suprareglementarea, instabilitatea politică, lipsa deprinderilor fundamentale, războaiele comerciale, atacurile cibernetice, instabilitatea geopolitică, protecţionismul, populismul, viteza transformărilor tehnologice şi volatilitatea ratei de schimb.

    Deşi tema reuniunii de acest an a fost „A patra revoluţie industrială” – o combinaţie de tehnologii care schimbă modul în care trăim, muncim şi interacţionăm – temele pe care liderii mondiali s-au axat au fost aceleaşi care au marcat primele pagini ale ziarelor în ultimele două-trei luni.

    Actori lipsă şi teme curente

    În cadrul unui discurs ţinut la ediţia din 2017 a Forumului Economic Mondial, la Davos, preşedintele chinez, Xi Jinping, susţinea că ţara pe care o conduce are un rol esenţial în dezvoltarea comerţului liber. În ianuarie 2018, preşedintele american, Donald Trump, anunţa că „nu a existat niciodată o perioadă mai bună pentru a construi, investi şi creşte o afacere în Statele Unite“. Niciunul dintre cei doi nu a fost prezent anul acesta la Davos, dar disputa dintre cele două superputeri economice a reprezentat unul dintre principalele subiecte de discuţie de la Davos.

    Pe de altă parte, absenţa unor lideri importanţi de la Davos – pe lângă cei amintiţi mai sus, nici Theresa May sau Emmanuel Macron nu vor fi prezenţi – este văzută de bun augur de comentatori, care consideră că elita mondială va putea dezbate adevăratele teme şi provocări ale viitorului. Viteza cu care lumea se schimbă determină modificări fundamentale şi neimaginate în urmă cu câţiva ani, iar paradigma aptitudinilor de care va avea nevoie un om pentru a obţine o poziţie satisfăcătoare în societate este una dintre cele mai noi şi dificile provocări cu care se confruntă omenirea.

    Războiul comercial dintre China şi Statele Unite a început deja să afecteze economia la nivel global şi să ridice semne de întrebare asupra lanţurilor de aprovizionare sau asupra planurilor pe termen lung. State din toate colţurile lumii sunt afectate, de la Canada la Singapore; chiar şi Fondul Monetar Internaţional a redus previziunile de creştere globală.

    În cadrul discursului său, cancelarul german, Angela Merkel, a susţinut că organizaţiile globale precum Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Banca Mondială (BM) trebuie reformate. Merkel a apreciat că reformarea ar ajuta la restabilirea încrederii în sistemul financiar global, apărând multilateralismul drept garant al conceptului câştig-câştig (win-win). „De mult timp, ţările emergente precum China şi India au influenţat, într-un mod foarte puternic, economia mondială, iar când unui sistem existent îi ia prea mult timp pentru a reacţiona, consecinţele sunt că alţii (alte ţări) se remarcă prin noi instituţii”, a spus Merkel. Cancelarul german a mai susţinut ca lumea vestică trebuie să se împotrivească actualelor tendinţe de fragmentare a arhitecturii internaţionale. „Cred că ar trebuie să înţelegem interesul nostru naţional într-o manieră în care ne gândim la interesul celorlalţi şi din acel punct să creăm situaţiile câştig-câştig care sunt precondiţiile pentru multilateralism.”

    Brexitul – care este din ce în ce mai combătut în Regatul Unit – a fost o altă temă dezbătută pe larg la Davos. Liderii Uniunii Europene ar accepta prelungirea negocierilor pe tema Brexitului doar în anumite condiţii, pe termen limitat, a declarat Michel Barnier, negociatorul Uniunii Europene, subliniind că Marea Britanie trebuie să ofere clarificări despre viitoarea relaţie bilaterală. „Oficialii britanici ştiu că Uniunea Europeană este pregătită să facă orice pentru a evita un Brexit dur, de exemplu să amâne data ieşirii din Uniunea Europeană, dacă şi Marea Britanie doreşte acest lucru”, a spus şi Sebastian Kurz, cancelarul austriac, în cadrul Forumului Economic Davos. Conform declaraţiilor lui Kurz, Marea Britanie ar putea obţine o prelungire de aproximativ două luni, dar Brexitul ar trebui să aibă loc până la data la care sunt programate alegerile din Parlamentul European.

    Un alt punct de discuţie a fost situaţia din Coreea de Nord, dar şi relaţia dintre aceasta şi Statele Unite. Secretarul de stat american, Mike Pompeo, a declarat la Davos că „rămâne multă muncă de făcut“ pentru a ajunge la denuclearizarea Coreei de Nord, dar se aşteaptă ca lucrurile să progreseze până la sfârşitul lunii viitoare. „Rămâne multă muncă de făcut, dar s-au întâmplat deja lucruri pozitive“, a declarat Pompeo. Casa Albă a anunţat săptămâna trecută că preşedintele american, Donald Trump, se va întâlni pentru a doua oară cu liderul nord-coreean, Kim Jong-un, la sfârşitul lunii februarie, dar Statele Unite vor menţine sancţiunile economice impuse Phenianului. Oficialul american a declarat că vede un rol important în susţinerea dezvoltării Coreei de Nord „dacă aceştia vor face un pas substanţial în direcţia denuclearizării şi creează condiţiile potrivie“. Liderul Coreei de Nord, Kim Jong-un, declarase pe 1 ianuarie că vrea menţinerea angajamentului denuclearizării, însă a avertizat că şi-ar putea schimba atitudinea dacă administraţia Donald Trump nu anulează sancţiunile.
    Nici tensiunile dintre Rusia şi Statele Unite, deşi cu implicaţii mai mult militare decât economice, nu au ocolit forumul de la Davos. Într-un interviu acordat Politico.eu, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a spus că alianţa nord-atlantică va aplica măsuri defensive „proporţionate“ pentru a contracara acţiunile Rusiei, care încalcă Tratatul Forţelor Nucleare Intermediare (INF) prin instalarea unor sisteme de rachete nucleare ce pot fi utilizate contra Europei. „Vom lua decizii proporţionate şi defensive. Dacă vom permite Rusiei să continue încălcarea Tratatului INF, va fi subminată respectarea nu doar a acestui acord, ci a tuturor acordurilor privind controlul armamentului.”

    Ultima zi a Forumului Economic Mondial a inclus discuţii legate de egalitate, migraţie şi schimbări climatice. Winnie Byanyima, director executiv la Oxfam şi fost director în cadrul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, a declarat că „inegalitatea a scăpat de sub control“, oferind ca argument modul în care taxele aplicate celor cu venituri mari au scăzut în 2018. „Multe ţări au renunţat la aşa-numitele «taxe pe bogăţie». Dacă nu mai colectezi acele taxe, nu ai cum să acorzi mai mulţi bani unor domenii precum sănătate, educaţie sau protecţie socială — prin urmare, serviciile publice se clatină“, a spus ea. „Vrem ca oamenii de afaceri să îşi plătească taxele, nu să le evite. Din acest motiv, vrem ca guvernele să aplice taxe corecte.“

    Davos a început cu un premiu acordat lui David Attenborough pentru contribuţia sa în lupta contra încălzirii globale şi s-a încheiat cu un discurs al Gretei Thunberg, o activistă în acelaşi domeniu de 16 ani, care a transmis celor prezenţi că „e momentul ca lumea să intre în panică”.

  • Buget 2019: Sumele pentru culte scad, cresc cele pentru personal. În schimb, finanţăm schitul de pe Muntele Athos

    Pentru finanţarea schitului românesc Prodromu de la Muntele Athos suma rămâne aproximativ aceeaşi, de 1,16 milioane lei.
     
    Contribuţia statului pentru sprijinirea aşezămintelor religioase româneşti din afara graniţelor cresc uşor, de la 16,6 milioane la 17 milioane lei.
     
    Sumele sunt acordate prin Secretariatul de Stat pentru Culte, aflat în Subordinea Secretariatului General al Guvernului.
     

  • Dragoste în vremea portocalilor. Cum arată cea mai ”fierbinte” regiune a Spaniei, un Paradis pe pământ

    Cei mai înalţi munţi din Spania continentală sunt în Andaluzia. Vârful Mulhacén din lanţul muntos Sierra Nevada s-a oprit din crescut la puţin sub 3.500 de metri. Unul dintre cele mai frumoase castele din lume – Alhambra – a fost construit tot în această regiune din sudul Spaniei. O salbă de sate albe (celebrele Pueblos Blancos) încununează zonele de coastă ale Andaluziei. Un exemplu este Tarifa – un oraş-sat cunoscut de surferii, windsurferii şi kitesurferii din toată lumea. Cu o mare turcoaz mai mereu supărată (de vântul puternic din zonă), această localitate este clar o destinaţie pentru pasionaţii de sporturi de apă, că doar aici şi-au dat întâlnire Mediterana şi Atlanticul. La o privire mai atentă însă, descoperi că la doar câţiva paşi de plajă se află un orăşel alb ce îşi poartă cu mândrie influenţele maure, dar care a împrumutat şi ceva din liniştea insulelor greceşti. Aerul tot spaniol rămâne.

    Andaluzia este cea mai fierbinte regiune a Spaniei, atât la propriu, cât şi la figurat. Vara, temperaturile din termometre se apropie vertiginos de 40 de grade Celsius. Dar e o căldură care arde, care iese din asfalt. Iar iernile, blânde de altfel, sunt încălzite de ceva spectacole de flamenco în timp ce în aer se simte un parfum fin de portocale.

    În Japonia mi-am dorit să ajung primăvara, atunci când înfloresc cireşii. E o imagine ruptă din picturile marilor impresionişti. Nu degeaba an de an japonezii se bat cu turiştii străini pentru a surprinde cele mai frumoase cadre.

    În Provence, deşi nu am ajuns încă, vreau să aterizez vara, ca să miros lavanda în floare. Îmi pare un peisaj greu de egalat. Nu degeaba Cezanne, Van Gogh şi Picasso s-au îndrăgostit de această regiune din sudul Franţei.

    În Andaluzia nu ştiam că trebuie să ajung când portocalii sunt perioada lor de glorie. Nu ştiam de fapt când ar fi mai bine să merg, dar uneori lucrurile se întâmplă de la sine. La final de decembrie şi început de ianuarie, când temperatura coboară chiar sub pragul de 20 de grade (în timpul zilei, pentru ca nopţile să fie mai reci), toate drumurile sunt flancate de portocali încărcaţi până la refuz. Pe alocuri mai vezi şi unul-doi lămâi, iar norocoşii se pot întâlni şi cu un pomelo.

    În Cordoba – una dintre cele mai cunoscute trei minuni ale Andaluziei, alături de Sevilia şi Granada –, în faţa catedralei Mezquita, ai o grădină de portocali unde vizitatorii şi turiştii deopotrivă stau la un pahar de vorbă, iau prânzul sau pur şi simplu admiră arhitectura locului. Mezquita, perla coroanei din Cordoba, este unul dintre puţinele locuri din lume unde poţi merge la slujbă într-o moschee. Influenţa maură este peste tot în sudul Spaniei. În Mezquita, în Alhambra, în cartierele istorice din Granada, în Alcazarul (Palatul Regal, care încă este folosit de capetele încoronate ale Spaniei) din Sevilia. Aici ghidul ne-a povestit că putem vedea stilul Mudejár, care se află la intersecţia dintre arhitectura europeană şi cea maură. Este caracteristic pentru sudul Spaniei şi este o încântare pentru privire şi o dovadă în plus că măiestria omului nu ţine de tehnologie şi de studii, ci de înzestrare şi răbdare.

    Alcazarul este „sora mai mică”, dar nu mai puţin încântăroare, a palatului Alhambra, acesta din urmă fiind unul dintre, dacă nu cel mai important obiectiv turistic al Spaniei. Zilnic, mii de oameni trec pragul acestui loc pentru a descoperi cum se „croşetează” în piatră, pentru a vedea cum atenţia la detalii poate da naştere unor adevărate opere de artă. Aceeaşi Alhambra este locul celor mai apropiate de perfecţiune „piscine” din lume. Nu sunt piscine infinite (infinity pools), dar în apa lor cristalină se oglindeşte cel mai bine cerul. Iar în grădinile acestui loc trebuie să îşi fi dat masteratul cei mai importanţi hairstylişti din lume, pentru că niciun fir de iarbă nu iese din rând. Totul este aranjat şi ferchezuit la milimetru. Nu lipsesc nici portocalii din acest tablou în care palatul se profilează în cadru secund, cu o serie de culmi înzăpezite în spate, culmi ce se înalţă semeţe în spate. Alhambra se bate cu Versailles în multe clasamente pentru cel mai important palat al Europei. Se întrec în frumuseţe, în grandoare, în decadenţă. Dar sunt la fel de diferite ca un vin de Bordeaux (Franţa) şi unul de Rioja (Spania). Amândouă câştigă premii la competiţiile internaţionale de profil, dar iubitorii şi cunoscătorii ştiu că sunt cum nu se poate mai diferite. Este ca o competiţie de Miss Popularitate, iar rezultatul va fi mereu subiectiv.

    La fel de greu îmi e mie să aleg ce mi-a plăcut mie cel mai tare în Andaluzia. Sunt la fel de subiectivă şi ar fi incorect să aleg între minunea care se numeşte Sevilla şi Cordoba cea de poveste cu a ei Mezquita împrejmuită de curţile îmbrăcate în muşcate. E de altfel o competiţie în Cordoba între localnici, primăvara, pentru a primi titlul de cea mai frumos „coafată” curte din oraş. Locuitorii urbei îşi deschid porţile pentru vizitatori şi lupta începe. Câştigătorii cei mari sunt însă turiştii, care se pot bucura de această privelişte.

    Despre Sevilia cred că s-ar putea scrie romane întregi în care autori de top din lume să îi pună frumuseţea în versuri sau în proză. Dacă nu i-a cântat-o sau pictat-o încă niciun artist, atunci cu siguranţă urmează, pentru că oricât ai vrea să te opui, de Sevilia te îndrăgosteşti fără drept de apel. Am realizat de-a lungul anilor că îmi amintesc fraze şi citate fără să ştiu de multe ori unde le-am auzit sau când. Când am plecat spre Andaluzia, mi-a răsunat în minte „Si no has visto Sevilla, no has visto meraviglia”. În traducere, „Dacă nu ai vazut Sevilia, nu ai văzut minunea”. Ca de obicei, la pomul lăudat m-am dus sceptică şi, ca de alte multe ori, m-a cucerit. Definitiv şi irevocabil. Şi nu doar cu un loc, cu celebra ei piaţă Plaza de España, cu un fel de mâncare sau cu un vibe, ci cu totul.

    Că tot am amintit de frumuseţe şi dragoste, ar mai fi şi adormitele Pueblos Blancos, sate de un alb imaculat, mai ceva ca Albă-ca-Zăpada, şi zona de coastă unde marea se îmbrăţişează cu oceanul. Şi dacă mai adaugi pe listă şi Granada cu al ei Alhambra, atunci toate piesele acestui puzzle numit Andaluzia sunt gata, aşezate la locul lor. Iar imaginea finală este greu de uitat.

    Cred că aş putea să îl parafrazez pe Pablo Neruda, care zicea: „I want to do with you, what spring does to the cherry trees“ („Vreau să fac cu tine ce face primăvara cu cireşii“). Eu aş adapta versurile şi aş spune: „Vreau să fac cu tine ce face iarna cu portocalii în Andaluzia”.

  • Locul din România care i-a cucerit pe turişti. Preturile sunt la jumatate faţă de Poiana Braşov, iar condiţiile pentru amatorii sporturilor de iarna sunt bune

    Zapada este din belsug, iar privelistea pare cu adevarat desprinsa dintr-un basm, spun turistii care ajung sa se bucure de iarna aici, pe domeniul schiabil Transalpina.

    La peste 1300 de m altitudine , profesionistii in sporturi de iarna se considera cu adevarat rasfatati. Stratul de zapada este numai bun pentru o tura cu placa sau cu schiurile.

    Ramona Fodor, reprezentant complex partii: „E lume multa, cum ne-am asteptat dealtfel, lumea abia asteapta deschiderea sezonului. Ne dorim sa le oferim turistilor o partie perfect pregatita”.

    Turistii care au ajuns aici se considera fosti clienti fideli ai Poianei Brasov. S-au retras la Vidra, unde partiile sunt mai libere si preturile – mai mici. De pilda, un abonament pentru toata ziua pe partie costa numai 80 de lei.

    Preturile bune se aplica si la mancare. In pensiunile din muntii Lotrului, schiorii primesc mancare traditionala, stropita cu tuica fiarta, vin sau palinca.

    Partia de schi se afla la 34 de kilometri de statiunea turistica Voineasa, unde o noapte de cazare, de persoana, porneste de la 80 de lei, scrie tarameanaturala.ro

  • Insula paradisiacă din Europa unde găseşti ceva de făcut în orice perioada a anului. Mii de români au ajuns deja acolo – VIDEO

    Sardinia, insula italiană situată în Marea Mediterană, între Corsica (Franţa) şi Africa (Algeria şi Tunisia), este o destinaţie luxoasă pentru vacanţele la mare, dar şi una completă pentru ceea ce înseamnă agroturism – de la stâne şi ferme ale localnicilor la crame moderne de vin şi festivaluri tradiţionale. Astfel, Sardinia poate fi aleasă ca destinaţie de vacanţă nu doar pe timpul sezonului primăvară-vară, ci şi toamna, când activităţile turistice se pot îmbina perfect între mare şi munte, în condiţiile în care temperatura ajunge până la peste 20 de grade până înspre finalul lunii octombrie.

    Sardinia se întinde pe 24.000 km pătraţi, zona cu cele mai multe atracţii pentru turişti fiind partea centrală şi de nord, partea sudică fiind mai mult zonă industrială. Insula îmbină peisajele date de interioarele de granit cu gastronomia specifică zonei mediteraneene – peşte şi fructe de mare –, cu istoria ţinuturilor sarzilor – de la vestigii ale culturii nuraghi, culturilor cartagineze şi romane la influenţele barocului spaniol, alături de zona rurală, o oază de linişte neatinsă de agitaţia şi stresul zilnic de pe continent.   

    Din Bucureşti se poate ajunge prin zbor direct în Alghero, capitala insulei, situată în partea de nord-vest. Turiştii pot opta pentru plimbări în centrul vechi al oraşului – cetatea Alghero, în port, de unde se poata explora cu barca întreaga zonă de coastă, sau pe străduţele înguste cu biserici medievale şi magazine tradiţionale pentru bijuteriile din coralul special din acea zonă.

    Aeroportul Alghero a fost refăcut şi extins în urma unei investiţii de 18 milioane de euro, din care 60% provin din fonduri europene. Astfel, acum, aeroportul din Alghero găzduieşte zboruri din peste 52 de destinaţii europene.

    „Alghero este una dintre cele mai căutate destinaţii turistice de city break de către români în această toamnă”, potrivit lui Stefano Iervolino, fondatorul şi CEO-ul agenţiei online de turism Fly Go. Aceasta are sedii în România, Italia şi Spania, cifra de afaceri pentru anul în curs fiind estimată la 50 milioane de euro. 

    Din Alghero se poate ajunge cu uşurinţă, în circa 15-20 minute, la una dintre locaţiile agroturistice pentru a vedea cum se prepară diferite brânzeturi tradiţionale sau pastele tradiţionale din Sardinia, fregola, şi a degusta totodată o serie din preparatele locale în cadrul unei cine – de la măsline, brânzeturi şi mezeluri la paste şi berbecuţ la proţap. Unul dintre aceste locuri este ferma agroturistică Sa Mandra (regiunea Nurra), unde totul este păstrat conform tradiţiei şi decorat pitoresc.

    „Cum Alghero este în topul destinaţiilor de city break în această toamnă pentru români, turiştii pot experimenta Sardinia agroturistică în cadrul unui complex de poveste în imediata apropiere a oraşului, în regiunea Nurra, Azienda Agrituristica Sa Mandra – fermă, restaurant şi spaţii de cazare. Sa Mandra este un business de familie, dar, mai întâi de toate, o fermă: hectare de câmpuri de cereale cultivate ecologic, plantaţii de măslini, turme de oi, herghelii de cai, măgari şi porci, crescătorie de pui”, a explicat Iervolino.

    În afară de experienţa culinară autentică pe care turiştii o pot avea la ferma Sa Mandra, aceştia pot admira totodată şi un adevărat muzeu al tradiţiei locale, proprietarii fiind pasionaţi de istoria sardă şi obiectele realizate de meşteşugarii locali.

    „Turiştii sunt invitaţi ca înainte să se aşeze la masă sau să se cazeze, să rătăcească pe aleile Sa Mandra şi în sălile de expoziţie, unde vor face un pas înapoi în timp şi vor lua contact cu obiecte ce spun istoria sutelor de secole trecute. În cei 30 de ani de la deschiderea unităţii, Sa Mandra a adunat sute de piese originale: unelte folosite de fermieri în stâne şi de gospodine, dar şi covoare, ceramică, cuţite, mobilier, creaţii ale artizanilor locali.”

    Plaje ca în insulele paradisiace din Asia

    Pornind din Alghero înspre partea de nord, se pot vizita o serie de locuri cu peisaje ce îţi taie respiraţia, cum ar fi parcul regional Porto Conte şi Castelsardo. Continuând drumul spre nordul insulei, se ajunge în zona Costa Smeralda (Baja Sardinia – Porto Cervo), una dintre cele mai scumpe zone din Sardinia, unde au case cu vedere la mare designeri vestimentari renumiţi precum Armani. Această zonă luxoasă are de oferit unele dintre cele mai frumoase plaje din Marea Mediterană, arhipelagul La Maddalena fiind în imediată apropiere. Acesta poate fi vizitat într-o zi cu croazierele care opresc la mai multe plaje de pe insulele arhipegului, cum ar fi La Spargia, La Maddalena sau Santa Maria. De asemenea, se trece şi pe lângă plaja roz din arhipelag – Spiaggia Rosa, de pe insula Budelli, care nu se poate vizita decât în condiţii speciale, fiind protejată în cadrul parcului naţional La Maddalena. Nisipul de culoare roz este dat de scoicile şi coralul de culoare roşie care împânzesc plaja.

    La scurtă distanţă cu maşina de Baja Sardinia se poate ajunge la una dintre cramele moderne din Sardinia – Surrau, care a câştigat o serie de premii pentru vinurile sale roşii şi albe, cum ar fi cel mai bun vin roşu din Italia în 2017, potrivit revistei italiene de specialitate Gambero Rosso, şi premiul festivalului de vin din Potro Cervo pentru cel mai bun vin alb (Sciala).

    Pe lângă plajele desprinse din paradis din zona de nord a insulei, unde un sejur de 7 nopţi cu demipensiune în Baja Sardinia la un hotel de 4 stele ajunge la aproape 1.200 de euro pentru o persoană, turiştii pot vizita şi zona de munte din Sardinia, unde se pot face o serie de excursii şi incursiuni în tradiţiile păstrate de sute de ani de localnici.

    „Sardinia nu este numai pentru mare, ci şi pentru munte. Poţi veni atât vara, cât şi iarna să vizitezi insula”, a punctat reprezentantul unui lanţ de patru hoteluri din zona Baja Sardinia, Porto Cervo.

    „Noi colaborăm şi cu alte câteva hoteluri din zona de munte a Sardiniei, care sunt deschise pe tot parcursul anului”, a adăugat ea, menţionând că au în total 25 de propuneri diferite pentru turiştii care vor să viziteze insula, printre care şi retreaturi de yoga, agroturism, trasee montane, festivaluri, croaziere şi o serie de activităţi şi sporturi de apă.

    Barbagia, experienţa autentică din zona de munte a insulei

    Pentru a trăi adevărata experienţă rurală din Sardinia, trebuie vizitată zona Barbagia din inima insulei, unde se pot face excursii pe munte şi se pot vizita stânele autentice ale localnicilor, care păstrează metode de producţie din tată-n fiu, agricultura fiind sustenabilă.

    „Sardinia este o minunăţie rurală, lucru pe care localnicii doresc să îl arate tuturor turiştilor. Dacă timpul le permite, le recomandăm vizitatorilor să se aventureze în inima insulei, în zona Barbagia – o regiune montană, sălbatică şi fascinantă, un teritoriu ce merită descoperit în mai multe zile, pentru că obiceiurile şi tradiţiile sarde sunt menţinute la tot pasul. În Barbagia, turismul este fără doar şi poate sustenabil, sarzii fiind deosebit de atenţi cu natura. În această perioadă a anului – din septembrie până în decembrie – are loc unul dintre cele mai frumoase festivaluri, Toamnă în Barbagia, ce se desfăşoară în satele din Barbagia – fiecare săptămână este dedicată unui sat – şi atrage anual turişti din întreaga lume. Fiecare etapă a festivalului este unică şi irepetabilă. Fiecare sat îşi prezintă cultura şi tradiţiile specifice, produsele locale, de la brânzeturi până la carne, gemuri, murături, carne de miel sau carne de porc, paste proaspete, dulciuri, lichioruri şi vinuri, toate home-made şi după reţete tradiţionale”, a menţionat fondatorul Fly Go.

    În aceeaşi regiune, turiştii au la posibilitatea să viziteze oraşul pitoresc Orgosolo, renumit pentru desenele sale murale de pe străzi.
    În primele nouă luni ale acestui an, Sardinia a atras peste 3,6 milioane de turişti, dintre care 1,8 milioane sunt din afara Italiei. Dintre aceştia, circa 10.000 sunt români.

  • Satul MUZEU de artă, într-un peisaj de poveste, la poalele Munţilor Rodnei. „Rolls Royce-ul din lanul de porumb”

    Un sat tradiţional, cu căsuţe de poveste, lucrate manual până în cele mai mici detalii, un sat unde artiştii sunt liberi să creeze, departe, în munţi, printre zecile de opere deja existente aici…

    „Muzeul de artă comparată este un adevărat Rolls-Royce într-un lan de porumb” povesteşte amuzat artistul spunând că această comparaţie i-a fost inspirată de un american care a ajuns la Sângeorz-Băi.

    De peste 20 de ani lucrează să ridice Muzeul de Artă Comparată din Sângeorz-Băi, un muzeu unic, care în fiecare an se reinventează. Pasiunea pentru obiectele tradiţionale o moşteneşte din copilărie şi, după ce a cutreierat lumea în lung şi în lat, a descoperit că numai acasă, la Sângeorz-Băi, poate avea libertatea pe care şi-o doreşte. E fericit şi mulţumit că a reuşit într-o viaţă de artist să creeze lucruri unice în ţară şi peste hotare, iar admiraţia artiştilor atraşi de liniştea din satul de artă îi oferă recunoaşterea şi satisfacţia lucrului bine făcut.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro