BusinessMagazin

Tag: mituri

  • Mituri legate de ce ar trebui să conţină sau nu CV-urile

    La nivel internaţional, anunţul pentru un nou loc de muncă atrage, în medie, 250 de CV-uri, dintre care doar şase sunt selectate pentru un interviu. Una din explicaţiile pentru rata atât de mică de succes este faptul că mulţi includ în CV informaţii ce par esenţiale, dar s-au dovedit în nenumărate rânduri doar mituri. Iată o parte dintre ele.

    Unul dintre miturile cel mai des întâlnite se raportează la CV şi cât de important este să includă cât mai multe informaţii. „Recomandarea noastră este ca CV-ul să fie perceput ca fiind punctul de plecare pentru discuţie, cel care te va aduce la întâlnire. Acesta ar trebui să conţină câteva detalii despre experienţa anterioară, dar să se rezume la a atrage atenţia cu privire la activităţile derulate”, susţine Andrei Văcaru, trainer HPDI, specialist în comunicare.

    „În era serviciilor, de cele mai multe ori, decizia de angajare se bazează pe interacţiunea umană. Totul se reduce la două persoane: angajator şi potenţial angajat. Până în momentul în care interviul va fi susţinut de un robot sau un soft specializat, orice generalizare cu privire la acesta poate fi scoasă din discuţie. Nu există o reţetă a succesului general valabilă, iar aceasta este cea mai importantă regulă”, explică Văcaru.

    Există, de asemenea, foarte multe păreri despre ce ar trebui să spui la interviu şi ce nu ar trebui să spui. Altfel spus, cum să ne păcălim unii pe alţii. Candidatul afirmă că e dispus să facă ore suplimentare, că vrea să înveţe cât mai mult, că lucrează cel mai bine în condiţii de stres şi că ştie să facă de toate. Angajatorul „poleieşte” compania: organizaţia stimulează avansarea în funcţie, creşte salariile regulat, exista un mediu potrivit dezvoltării, echipa este una prietenoasă, mediul este dinamic etc. Drama apare după câteva luni când şi unii şi alţii îşi dau seama că lucrurile nu stau deloc aşa. Proaspătul angajat realizează că nu asta voia, iar compania înţelege că iar va avea de lucru la motivarea acestuia.

    Cel mai bine pregătit va lua postul – acest lucru este valabil doar în cazul funcţiilor tehnice, adică pentru posturile în care 90% din timp faci doar ceea ce ai învăţat, şi doar 10% presupune interacţiune. În rest, există o mulţime de criterii adiacente: cum este viitorul angajat ca om, cum reacţionează la schimbări, care sunt dorinţele sale, cum interacţionează cu ceilalţi, cât este de parolist sau de creativ.

    La nivel internaţional, 64% dintre cei care sunt în căutarea unui loc de muncă aleg să câştige mai puţini bani, făcând ceea ce le place. Iar acesta nu este un mit. Mulţi au înţeles că banii sunt doar o parte a realizării personale. În rest, satisfacţia, colegii, relaţia cu managerul, recunoaşterea meritelor, afirmarea ideilor, toate acestea sunt elemente esenţiale ale unei relaţii bune dintre companie şi angajat.

  • 5 mituri false despre condusul economic – ce NU trebuie să faci dacă vrei să consumi puţin

    De cele mai multe ori, folclorul este luat în seamă mai mult decât sfaturile specialiştilor, dar efectele sunt negative. În continuare demontăm cele mai cunoscute 5 mituri despre condusul economic. Vă interesează?

    ”Umflă cauciurile peste valoarea presiunii recomandate şi maşina va consuma mai puţin”

    Adevărat, dar extrem de puţin, iar efectul acestei soluţii este compromiterea, mai mult sau mai puţin, a siguranţei în trafic, aşa încât este recomandabil să nu umflaţi cauciucurile peste presiunea recomandată de constructor.

    Este adevărat că, dacă presiunea în pneu este mai redusă decât valoarea nominală, consumul va creşte (în general, pierderea cu un bar a presiunii din cauciuc duce la creşterea consumului cu circa 5%). Dar asta nu înseamnă că o presiune mai mare decât valoarea nominală va duce la scăderea drastică a consumului.

    Vedeţi restul sfaturilor AICI

  • Şapte mituri despre români şi România

    Avem momente de glorie cand vine vorba de afaceri, dar sunt conjuncturale si doar putine se transforma in businessuri de anvergura. Sunt franturi despre cum se descriu romanii, mai in gluma, mai in serios, iar BUSINESS Magazin si-a propus sa dezbata 7 mituri despre romani si Romania, despre defectele, dar mai ales despre calitatile care ne definesc.

    “Ca o consolare pentru faptul ca suntem lipsiti, in general, de seriozitate, de acribie, de mandria lucrului bine facut, sau dintr-o profunda frustrare, ca o justificare pentru lipsa de pragmatism pe seama careia romanul tinde sa-si puna esecurile”, s-au nascut aceste mituri despre Romania, considera Catrinel Plesu, directorul Centrului National al Cartii.

    Catrinel Plesu pleaca in aceste aprecieri de la sintagma “romanul s-a nascut poet”, ca fiind printre cel mai des folosite mituri dintre cele pe care BUSINESS Magazin si-a propus sa le dezbata. Pana la urma, nu e nimic rau in a fi poet si chiar n-ar fi nimic rau in a fi granarul Europei. Problema apare atunci cand vorba in cauza isi pierde esenta si devine un fel de proverb, o vorba de duh spusa ca sa umple o conversatie sau ca sa scuze o greseala.

    Asadar, ne reprezinta, ne onoreaza sau ne acuza faptul ca romanii se considera frumosi, inteligenti, ospitalieri? Sunt in Romania cele mai frumoase femei din lume si cei mai buni croitori si ingineri software? Pana la urma, fiecare popor are parerile lui, mai mult sau mai putin magulitoare, la adresa cetatenilor sai.

    Fiecare natie considera ca are cele mai frumoase femei si fiecare popor vorbeste despre placerea de a primi oaspeti. In valoare absoluta, cele mai multe dintre aceste ziceri despre Romania sunt adevarate – romanii sunt placuti la infatisare, scriu poezie, omenesc oaspetii si asa mai departe, dar totul e in regula atat timp cat nu ne comparam cu altii, dupa cum spune Paul Marasoiu, unul dintre analistii intervievati pentru acest articol: “De ce credem ca am fi noi mai ospitalieri decat japonezii, croatii, marocanii sau eschimosii?

    Fiecare dintre noi, ca indivizi sau ca natiune, avem propria proiectie a imaginii despre noi insine. Important este ca aceeasi perceptie sa o aiba si cei din exterior, esential este ca evaluarea acestora sa fie similara celei la care noi ne raportam mental. In general noi, ca romani, avem tendinta de a ne asuma merite care nu ne apartin in mod direct si ne vedem mai frumosi, mai isteti nativ, mai inzestrati de mama natura, dar niciodata mai punctuali, mai seriosi, mai constiinciosi”.

    Odata iesiti “in lume”, calitatile pe care si le atribuie romanii devin in mare parte cu adevarat mituri. Adica, asa cum spune DEX-ul, “povestire de origine populara, cu continut fabulos, care explica in mod alegoric originea lumii, fenomenele naturii si viata sociala”.

  • Care sunt cele mai frecvente mituri despre împrumuturi

    „Campania Autodenunţ continuă abordarea autoironică începută în 2014 cu Providentiştii şi demontează, în aceeaşi notă, cele mai frecvente mituri despre împrumuturile noastre: De ce ne vizităm clienţii acasă? De ce este DAE mai mare? Ce se întâmplă dacă nu plăteşti împrumutul?”, a declarat Marilena Bârliga, senior marketing manager în cadrul Provident.

    Astfel, campania ilustrează, prin mai multe spoturi, interacţiunea companiei cu clienţii, de la primul contact – vizita la domiciliu care diferenţiază Provident prin abordarea simplă şi personalizată, până la descrierea transparentă a soluţiilor financiare, acordarea sumei împrumutate şi rambursarea împrumutului. Campania prezintă pe scurt modelul de business Provident, prin intermediul unor personaje fictive: purtătorul de cuvânt al companiei, directorul de resurse umane, agentul Provident, pe nume George Cămătaru, şi câţiva dintre clienţii acestuia.

    „De mult timp, instituţiile financiare care acordă mici împrumuturi sunt acuzate de practici nu tocmai corecte. În numele industriei, noi, Provident, am declanşat o anchetă internă care arată că, ce să vezi, aşa este. Aşa începe spotul Autodenunţ care dovedeşte, în final, că situaţia este de fapt pe dos, pornind de la o idee creativă îndrăzneaţă, pusă în scenă într-un mod amuzant. Ancheta continuă pe www.provident.ro/autodenunt”, a spus Valentin Suciu, creative director în cadrul Jazz.

    Provident acordă credite de valoare mică, pe termen scurt, cu costuri fixe pe toată perioada împrumutului şi nu aplică penalităţi pentru întârzierea plăţii ratelor. Clienţii pot împrumuta sume cuprinse între 500 şi 5.000 de lei, pe perioade de 44 până la 78 de săptămâni. Clienţii pot alege cum primesc şi restituie împrumuturile, fie prin transfer bancar, fie prin serviciul opţional de gestionare la domiciliu, oferit contra cost, care presupune acordarea împrumutului în maximum 48 de ore şi încasarea ulterioară a ratelor de la domiciliul clienţilor.

    Provident Financial România este o instituţie financiară nebancară înregistrată în Registrul General al Băncii Naţionale a României şi face parte din grupul britanic International Personal Finance (IPF), unul dintre cei mai importanţi furnizori de credite la domiciliu din Europa. Grupul are 2,6 milioane de clienţi în şapte ţări din Europa Centrală şi de Est, precum şi în Mexic. IPF este unul dintre cei mai mari angajatori britanici din regiune şi una dintre cele mai puternice 250 de companii internaţionale listate la Bursa din Londra.

    Provident are peste 850 de angajaţi în România şi colaborează cu peste 3.700 de agenţi independenţi în 80 de oraşe din întreaga ţară.

  • Legenda unui adevărat erou al Europei (VIDEO)

    Tânărul Hercule este fiul unei regine din Grecia Antică şi al lui Zeus, produsul unui pact realizat din dorinţa de a îndepărta de la domnie un despot şi de a aduce pacea în regat. Fără să-şi cunoască originile, curajosul prinţ se lasă condus doar de dorinţa de a obţine iubirea Hebei, prinţesa Cretei, logodită cu propriul lui frate.

    Când află care este adevărata sa menire, legendarul personaj trebuie să aleagă între a deveni eroul unui întreg popor sau a fugi cu femeia iubită.

  • 50 de mituri demontate în şase minute (VIDEO)

    Deşi sunt un subiect de conversaţie foarte interesant care duce de multe ori la discuţii aprinse, miturile sunt de cele mai multe ori păreri greşite care pot fi în final demontate.

    Despre sushi, de pildă, accepţiunea generală este că înseamnă peşte crud, dar în realitate termenul se referă la orez acrit. Folia de aluminiu băgată în cuptorul cu microunde nu va strica echipamentul electrocasnic, ci doar va scoate scântei din cauza undelor, fără a detemina vreo explozie.

  • Românul s-a născut poet. Mit sau realitate?

    “Nu cred ca talentul este un dar al popoarelor, ci un dar individual care, fireste, se dezvolta sau nu in cadrul unei tari sau comunitati. Nu cred ca romanii sunt mai talentati sau mai putin talentati decat ungurii, polonezii, rusii, bulgarii sau francezii. Sau, altfel spus, da, romanii sunt talentati. Ca si nemtii, francezii, americanii, rusii, bulgarii sau francezii”, crede Catrinel Plesu, directorul Centrului National al Cartii, institutie care se ocupa cu popularizarea si cu traducerile scriitorilor romani in strainatate. Acestea nu sunt atat de multe: 200 de carti au fost traduse de la infiintarea Centrului, insa urmeaza sa apara colectii de autori romani in Spania si Germania incepand cu 2011. Tendinta de recunoastere a scriitorilor romani este in crestere, apreciaza unanim scriitorii si criticii intervievati de BUSINESS Magazin, si asta din mai multe motive.

    Unul ar fi primul Premiu Nobel pentru Literatura castigat de un scriitor roman – anul trecut, de Herta Müller. Un alt motiv ar fi ca romanii, ca natie de poeti, au poate o mai mare sansa acum, cand “limbajul vesticilor s-a rigidizat foarte mult, iar usurinta in exprimare a romanilor ne face mai lirici decat alte popoare”, dupa cum spune un poet roman. Pana la urma, cu greu se pot gasi instrumente de masurare a talentului unui popor, iar premiul Nobel poate fi sau nu un criteriu, dupa cum spune criticul literar Alex Goldis: “Nu stiu daca Nobelul e o garantie absoluta a valorii, de vreme ce criteriile social-politice le oculteaza adesea pe cele valorice. Pana la urma, Proust, Joyce, Kafka, V. Woolf, L-F. Cèline, Musil, Borges sau Cortázar nu au luat premiul Nobel”.

    “Nu, nu cred ca romanii sunt mai talentati, dar cred ca sunt la fel de talentati ca alte popoare care si-au creat o literatura scrisa destul de tarziu si care au avut nevoie de aparitia unui mare poet pentru a-si fixa limba literara”, crede Matei Visniec, unul dintre cei mai importanti dramaturgi contemporani. Visniec este stabilit in Franta si scrie in special in limba franceza, facand parte dintr-o elita a scriitorilor romani care traiesc si creeaza in afara tarii, de cele mai multe ori in alta limba decat romana. Din cauza faptului ca Romania “nu are o infrastructura care scoate elitele in evidenta si nu le permite sa intre intr-un circuit in care sa fie valorizate de public”, sociologul Alfred Bulai considera ca romanii nu prea exista in cultura universala. Tocmai de aceea cei mai cunoscuti si cei mai tradusi romani in strainatate sunt asa-zisii “scriitori exportati”. Unul dintre cei mai cunoscuti scriitori romani in strainatate, despre care se spune ca va fi propus si pentru premiul Nobel, este Norman Manea. Scriitorul, care traieste in SUA din 1986, este reprezentat de una din cele mai puternice agentii literare din lume, Wylie, si scrie inca in limba romana.

    Vorba ca “romanul s-a nascut poet” ii apartine lui Vasile Alecsandri si marcheaza, neoficial, aparitia unor generatii de scriitori care au construit literatura romaneasca. Generalizarile sunt insa periculoase, dupa cum spune Horia Garbea, presedintele Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, filiala a Uniunii Scriitorilor, iar Catrinel Plesu considera ca zicala s-a fixat atat de bine in mentalul colectiv din cauza altor “calitati” ale romanilor: “Poate ca din fudulie sau, mai curand, din auto-ironie, ca o consolare pentru faptul ca suntem lipsiti, in general, de seriozitate, de acribie, de mandria lucrului bine facut, sau dintr-o profunda frustrare, ca o justificare pentru lipsa de pragmatism pe seama careia romanul tinde sa-si puna esecurile”.

    Un alt scriitor roman, Alex Serbanescu, considera ca romanii au cateva dintre componentele talentului: dorinta de a comunica, imaginatie, nevoia de a sarbatori-consacra ceea ce li se intampla. Horia Garbea surprinde asadar ca “romanii sunt poate mai inclinati sa scrie ca amatori, asa cum italienii sa cante ca amatori. Dar profesionistii se aleg, dupa ce au talent, in masura in care au cultura, tenacitate, inteligenta”. In Romania nu exista scriitori cu carte de munca, iar in Uniunea Scriitorilor sunt acum 2.400 de membri activi, care trimit anual la Uniune cam 300 de volume originale pentru premii. Numarul de scrieri (intre care predomina poezia) e “normal” pentru populatia Romaniei, considera Garbea, insa numarul de amatori in continua crestere ar putea spune si altceva despre viitorul literar al Romaniei. Internetul devine un concurent serios in exprimarea poetica: portalul poezie.ro (cu subdomeniul agonia.net), dezvoltat de un economist, Radu Herinean, are 20.000 de membri, 6.000 de accesari zilnice si pana la 200 de texte noi publicate zilnic. Un ritm alert, chiar daca romanii s-au nascut poeti sau doar exerseaza zilnic scrisul.

  • Româncele sunt cele mai frumoase. Mit sau realitate?

    “Fetele din Romania au grija de felul in care arata, uneori cu prea multa atentie. Inca de tinere, sunt preocupate de aspectul fizic si merg in saloane de infrumusetare”, scrie Peter Finch pe unul din blogurile despre femeile din Europa. Totusi, romanii se afla pe penultimul loc intr-un studiu realizat in 13 tari din Europa de Sud-Est, in functie de cati bani sunt cheltuiti anual pe produse cosmetice si de ingrijire personala. Astfel, romancele aloca 32 de euro anual pentru cosmetice, adica mai putin de trei euro pe luna, potrivit unor date furnizate de compania L’Oréal.

    “Spre deosebire de femeile din alte tari europene, romancele sunt avantajate genetic si, mai mult, au o dorinta suplimentara de a se ingriji de aspectul fizic. Potrivit calculelor firmei noastre, circa 10% din bugetul unei femei din mediul urban se indreapta catre produse cosmetice, dar, daca luam in calcul si mediul rural, procentul scade semnificativ”, spune Dana Tudorache, director general al The Body Shop. “Nu stiu daca e vorba de avantaj genetic, ci poate de latura latina a natiei”, completeaza designerul Maria Lucia Hohan.

    Ca sa vedem cat sunt de frumoase romancele, am discutat si cu chirurgii esteticieni pentru a afla cat de des si mai ales cat de complexe sunt interventiile pe care le sufera. Doctorul Valcu Marek sustine ca este dificil sa estimam daca numarul de operatii estetice din Romania este mai ridicat decat cel din alte tari, dar, in opinia sa, 80% dintre romance si-ar face o operatie. “In momentul de fata, din zece femei care se opereaza, patru recurg la implat mamar, trei la rinoplastii, iar restul la liposuctii sau alte interventii. Romancele sunt femei frumoase, dar este important sa-si puna mai bine in evidenta atuurile”, declara Marek.

    Dincolo de aceste pareri, statistica ultimilor zece ani arata ca in cadrul concursului Miss World, la care participa anual cele mai frumoase femei din tarile lumii, Romania a obtinut o singura data o pozitie importanta, respectiv locul doi in 2006, prin satmareanca Ioana Boitor. In restul editiilor, tara noastra nu a reusit sa aiba nici macar o concurenta printre finaliste.

    Sociologul Alfred Bulai observa ca toate femeile dintr-o societate sunt frumoase, fiind, de fapt, o chestiune de mandrie pe care o au toate popoarele. “E un comportament sociologic numit etnocentrism prin care ne definim spatiul si cultura in sens pozitiv: tara si femei frumoase. Pana si beduinul zice ca femeia din tribul lui e cea mai frumoasa.

    E clar ca ne valorizam universul si asta tine si de sanatatea unei societati, pentru ca e destul de aiurea sa crezi ca traiesti in cea mai urata lume posibila”, explica Bulai. Si sociologul Mircea Kivu observa grija romancelor fata de aspectul fizic in public, dar si tinuta mai provocatoare fata de femeile din Occident, fenomen care se accentueaza cu cat mergem mai inspre est, fie ca vorbim despre moldovence sau rusoaice. “Este normal sa-i sara in ochi strainului femeia din Romania prin simplul fapt ca nu e obisnuit cu stilul de aici”, conchide Kivu, explicand astfel perceptia subiectiva a strainilor, precum Peter din debutul articolului.

  • România, grânarul Europei. Mit sau realitate?

    In acel an, povesteste Alecu, s-a produs o criza mondiala a graului, ca urmare a conditiilor meteorologice nefavorabile, iar Romania a facut atunci cel mai mare export de grau din istoria sa de pana atunci: peste trei milioane de tone de grau. “Problema a fost insa ca a fost exploatat aproape tot graul, iar tara s-a confruntat cu o criza a painii”, spune Alecu.

    Nici macar acest efort nu poate fi suficient pentru a sta la baza mitului de “granar al Europei”, pentru ca in 1938 productia medie la hectar a fost de 700 kg de grau, iar vecinii bulgari au obtinut o cantitate dubla (1.440 kg). “Ei au fost insa mai rationali si nu si-au exportat toata painea”, spune profesorul.

    Imaginea Romaniei ca granar al Europei isi are originile mai degraba in rolul pe care-l juca tara in comertul european dunarean cu cereale, potrivit lui Mihail Dumitru, ministrul agriculturii si dezvoltarii rurale, care sustine ca din punct de vedere statistic Romania nu a fost niciodata nici printre cei mari mari producatori si nici printre cei mai mari exportatori de cereale din Europa.
    Porturile dunarene din Romania aveau insa un rol important in comertul european in perioada interbelica, pretul granelor fiind stabilit la acea vreme la bursele dunarene ale cerealelor aflate pe teritoriul romanesc, astfel ca “mai degraba de aici se trage aceasta caracterizare”, adauga ministrul.

    In perspectiva profesorului Ioan Nicolae Alecu, Romania nu va putea niciodata sa ajunga in pozitia de granar al Europei, pentru ca intre tara noastra si altele din Uniunea Europeana exista deja un mare decalaj de dezvoltare. Un exemplu in acest sens este chiar productivitatea: productia medie la hectar la grau se plaseaza la 2.500 kg, de peste trei ori mai putin decat in Olanda, spre exemplu. La nivel european insa, strategia de dezvoltare agricola este complet diferita de cea autohtona. Astfel, desi 60% dintre europeni traiesc in mediul rural, doar 5% dintre ei lucreaza in agricultura.

    In Romania, cele doua procente tind sa se suprapuna, prea putini fiind locuitorii din mediul rural care au alta sursa de venit decat cea din exploatarea propriei ferme. “Cea mai mare problema actuala este lipsa parghiilor care ar putea determina cresterea suprafetelor agricole”, spune profesorul Alecu, facand referire la faptul ca Romania este singura tara din UE in care nu este folosit sistemul rentei viagere. Acest sistem a functionat, vreme de un singur an, dar remuneratiile oferite proprietarilor de teren – 100 de euro la hectar pentru cei care acceptau sa vanda si 50 de euro pentru cei care dadeau terenul in arenda – nu au fost suficient de stimulative.

    “In acest moment nu numai ca Romania nu are nicio sansa sa devina granarul Europei, dar agricultura este sortita pieirii”, sustine Ioan Niculae, presedintele InterAgro si unul dintre cei mai mari proprietari de teren din Romania. El a adaugat ca in agricultura e nevoie de investitii masive si de o strategie, iar “toate guvernele din ultimii 20 de ani nu au facut decat sa distruga domeniul”.

    In prezent, domeniul agricol din Romania este puternic fragmentat: 1,1 milioane de proprietari detin 9,65 milioane de hectare de teren arabil, in jur de 900.000 de fermieri detinand circa doua milioane de hectare si avand proprietati mici, majoritatea lucrate cu metode depasite, in mod ineficient. Pentru dezvoltarea din domeniul rural si al transporturilor, UE a pus la dispozitia Romaniei fonduri structurale de 31 de miliarde euro din 2007 pana in 2013, dar gradul de absorbtie este foarte redus.

  • Adevarul despre mintea noastra, mai straniu ca fictiunea

    Scott Lilienfeld, Steven Lynn, John Ruscio si Barry Beyerstein
    si-au asumat sarcina de a analiza, in detaliu, 50 dintre aceste
    mituri ale prezentului. In cazul fiecaruia dintre ele, au studiat,
    in primul rand, popularitatea de care se bucura in randul marelui
    public, dar si (ceea este si mai interesant) la nivelul
    profesionistilor din domeniul sanatatii mentale, adica printre
    psihologi si psihiatri.

    Ulterior, autorii au aratat felul cum cercetarea stiintifica
    nuanteaza (pentru ca, uneori, in mituri exista un graunte de
    adevar) sau infirma aceste prejudecati. De pilda, avem nevoie, asa
    cum se crede, de intregul creier pentru a functiona eficient?
    Raspuns: unii oameni, carora le-a fost indepartata chirurgical o
    emisfera cerebrala in copilarie, din cauza unei boli, pot functiona
    suficient de bine la varsta adulta. Sau: oamenii adulti nu mai
    dezvolta noi neuroni? Raspuns: cercetari recente arata ca apar noi
    neuroni in parti ale creirelui adult, in special in hipocamp.

    Asa cum arata Carl Sagan, unul dintre cele mai bune antidoturi
    pentru pseudostiinta il reprezinta stiinta veritabila. Tot el
    spunea insa ca realitatea stiintifica este de multe ori mai stranie
    – si mult mai fascinanta – decat fictiunea stiintifica. Asa incat
    cei patru autori au hotarat ca, la sfarsitul antrenantei lor
    analize lamuritoare, sa anexeze o lista de 10 descoperiri
    stiintifice greu de crezut, dar adevarate, zece descoperiri care
    par bizare, pentru ca sunt nonintuitive. De pilda:

    – creierele noastre contin aproximativ 4,8 milioane de legaturi
    neuronale. Daca le aliniem cap la cap, aceste conexiuni s-ar
    intinde pana la Luna si inapoi de vreo douasprezece ori.
    – strangerile de mana dintre oameni dezvaluie trasaturile lor de
    personalitate. Spre exemplu, este mult mai probabil ca oamenii cu
    strangeri de mana ferma sa fie extrovertiti si mai dispusi sa-si
    exprime emotiile si este mult mai putin probabil sa fie timizi si
    nevrotici.
    – psihologii au invatat porumbeii sa faca distinctia intre
    picturile lui Monet si ale lui Picasso, precum si intre
    compozitiile muzicale ale lui Bach si cele ale lui Stravinski,
    oferind si noi dovezi ca expresia “minte de vrabiuta” ar putea fi,
    de fapt, mai degraba un compliment decat o insulta.

    Ametitor, nu?

    Scott Lilienfeld, Steven Lynn, John Ruscio si Barry
    Beyerstein, “50 de mari mituri ale psihologiei populare”, Colectia
    PPT, Editura Trei, Bucuresti, 2010