Născut în Clinton, Missouri, SUA în anul 1969, David Steward şi-a obţinut licenţa în ştiinţe la Universitatea Central Missouri State din Warrensburg în 1973. „Îmi amintesc şi acum segregarea – şcoli separate, faptul că stăteam la un balcon diferit la cinematograf, faptul că mi s-a interzis să merg la piscina publică”, spunea Steward într-un interviu, referindu-se la perioada copilăriei sale. După absolvire, Steward a muncit ca profesor suplinitor şi a fost şi unul dintre şefii grupului Băieţilor Cercetaşi din America.
În 1974, a fost angajat la Wagner Electric, dar a fost concediat în anul următor. Doi ani mai târziu, în 1976, antreprenorul a acceptat un post de marketing şi vânzări în cadrul Missouri Pacific Railroad Company, fiind primul afro-american într-o astfel de poziţie. David Steward a rămas în cadrul companiei până în anul 1979, când s-a alăturat celor de la Federal Express ca senior account executive.
În 1984, antreprenorul a fondat compania Transportation Business Specialists (TBS) care avea ca obiect de activitate auditarea şi revizuirea facturilor de marfă şi a suprataxelor pentru industria feroviară. Mai târziu, David Steward a creat Transport Administrative Services (TAS), care a fost angajată de Union Pacific Railroads în 1987 ca să auditeze timp de trei ani facturi de marfă, ajungând să gestioneze informaţii în valoare de aproximativ 15 miliarde de dolari.
În 1990 David Steward a pus bazele World Wide Technology (WWT), care este specilizată pe tehnologia cloud, centre de date, virtualizare, securitate şi tehnologii de reţea, împreună cu coluţii de voce şi video. WWT furnizează soluţii tehnologice avansate de la 3.000 de producători către companii şi instituţii publice.
La începutul anilor 90, activitatea lui David Steward se împărţea între WWT, TAS şi TBS. În anul 1993 a devenit clar faptul că atenţia lui Steward era prea răspândită în mai multe direcţii, iar WWT ajunsese să acumuleze o datorie foarte mare. David Steward a fost nevoit să închidă celelalte afaceri pentru a schimba situaţia în care se afla compania. Astfel, datoria WWT a fost achitată în anul 1995.
Premisele de funcţionare a tehnologiilor WWT sunt destul de simple: având toate inventarele şi informaţiile conectate şi gesionate electronic prin intermediul internetului în timp real, activitatea businessului poate ajunge mult mai ieftină, rapidă şi eficientă, cu mai puţini angajaţi. Tehnologia permite companiilor şi organizaţiilor cliente să îşi gestioneze informaţiile prin intermediul calculatoarelor, software-ului şi internetului.
World Wide Technology s-a dezvoltat astfel în trei industrii diferite. World Wide Technology este partea comercială, Telcobuy.com administrează industria telecomunicaţiilor, iar Fedbuy.com se ocupă de sectorul guvernamental. În rândul clienţilor importanţi se numără companii precum Eastman Kodak, Ford, Bell Atlantic, Boeing, Southwestern Bell, Mercantile Bank, GTE şi Genelco. În plus, World Wide Technology a lucrat în parteneriat cu IBM, Oracle, Lucent Technologies şi alte companii de tehnologie. Oricât de mult a crescut şi a evoluat compania, Steward nu a renunţat niciodată la angajamentul său de a oferi servicii clienţilor. Pentru Steward, aceasta a fost şi este cea mai importantă parte a companiei World Wide Technology. Una dintre strategiile companiei s-a axat pe construirea de produse în interiorul acesteia pe care să le pună la dispoziţia clienţilor: Preşedintele şi directorul de funcţionare James Kavenaugh a declarat pentru Black Enterprise: „A fost o strategie conştientă de a construi produse pe platforma noastră cu intenţia de a le face suficient de robuste pentru a le vinde pe piaţa comercială”.
Steward nu dorea nici ca propriii săi angajaţi să uite de importanţa serviciului pentru clienţi. În partea de jos a fiecărui fluturaş salarial se află fraza: „Această plată a fost posibilă datorită unui client satisfăcut”.
Steward nu a lăsat însă mai prejos angajamentul faţă de colegii săi.
Compania a rămas în proprietate privată, încurajând angajaţii să-şi asume iniţiativa şi riscurile. Steward a spus în publicaţia St. Louis Small Business Monthly: „Cea mai mare obligaţie a mea este să îi servesc pe oamenii acestei organizaţii şi să îi servesc bine. Le ofer cele mai bune pachete de beneficii, indiferent că este vorba de îngrijiri medicale sau stomatologice. Îi susţin cu instrumentele de care au nevoie pentru a fi cei mai buni care pot fi. Şi vreau să le ofer nu un loc de muncă, ci o carieră ca să poată creşte şi să nu aibă limite”.
World Wide Technology a înregistrat în 2018 o cifră de afaceri de peste 11 miliarde de dolari şi are aproximativ 6.000 de angajaţi.
Tag: miliarde
-
David Steward
-
Uber şi WeWork devin o durere pentru investitorul SoftBank: Fondul lui Masayoshi Son pierde peste 5 miliarde de dolari
Startup-urile în care a investit veteranul Masayoshi Son au trecut printr-o perioadă dificilă, de la listarea bursieră abandonată de WeWork, şi până la deprecierea rapidă a acţiunilor Uber Technologies, analiştii calculează că SoftBank Group ar putea pierde miliarde de dolari anul acesta.
Mitsubishi UFJ Morgan Stanley Securities şi-a redus estimările de profit pentru fondul SoftBank Vision Fund, principalul său vehicul de investiţii, cu 5,4 miliarde dolari, până la pierderi operaţionale de 3,5 milairde dolari pentru trimestrul finalizat în septembrie 2019, pe fondul declinului acţiunilor Uber şi Slack Technologies, corelată cu abandonarea procedurii de listare la bursă a companiei WeWork, potrivit Bloomberg.
Firma de cercetare Sanford C. Bernstein estimează că pierderile Vision Fund se pot ridica la 5,93 miliarde dolari, cu încă o lovitură de 1,24 miliarde de dolari pentru WeWork.
Masayoshi Son trece printr-o perioadă dificilă după ce a decis să repoziţioneze SoftBank dintr-un operator telecom într-un conglomerat de investiţii, cu participaţii în startup-uri din toată lumea. Acesta şi-a construit o avere personală de 14 miliarde de dolari cu investiţii strategice precum gigantul de comerţ online Alibaba Group din China.
Însă problemele recente au cântărit mult pe acţiunile SoftBank, care au scăzut cu 30% de la maximul din acest an, în contextul în care investitorii devin din ce în ce mai sceptici în evaluările startup-urilor.
„Profiturile în Vision Fund s-ar putea confrunta în continuare cu volatilitatea”, spune Hideaki Tanaka, analist în cadrul Mitsubishi UFJ.
Scăderea acţiunilor Uber a fost principalul motiv pentru performanţa slabă din cel de-al doilea trimestru, notează Tanaka. Tot el a redus profitul operaţional pe anul fiscal în curs al grupului SoftBank de la aproape 15 miliarde dolari la aproape 9,5 miliarde dolari.
-
Cum a ajuns un fond de hedging de 38 miliarde dolari să investească într-un club cu tradiţie din Seria A, care nu a mai câştigat campionatul de opt ani
În octombrie 2018, fostul fundaş italian Paolo Maldini stătea de vorbă cu investitorul Gordon Singer. Fostul căpitan al AC Milan şi al naţionalei Italiei încerca să îl convingă pe şeful biroului londonez al Elliott Management, un fond de hedging de 38,2 miliarde dolari – fondat de tatăl lui Gordon, Paul – să deschidă carnetul de cecuri.
Mai devreme în acelaşi an, într-o mişcare spectaculoasă pe care până şi executivii Elliott o consideră cea mai ambiţioasă tranzacţie de când fondul purta o dispută cu guvernul Argentinei asupra datoriilor suverane, fondul de hedgind a preluat controlul clubului italian cu tradiţie.
În continuare, Gordon Singer a fost rugat de echipă să plătească un transfer de 35 milioane de euro pentru atacantul brazilian Lucas Paqueta, însă tranzacţia s-a lovit de situaţia financiară precară în care era clubul când a fost preluat de fondul de hedging. Maldini, numit anul acesta director tehnic al clubului, a încercat să-i convingă pe investitori că acest pariu merită făcut pentru că ar putea schimba direcţia clubului.
„Să o facem”, decide Gordon Singer, potrivit Financial Times.
„A fost o mişcare ce ne-a dat nouă multă energie”, îşi aminteşte Paolo Maldini.
Discuţia de atunci dintre o legendă a fotbalului şi un gigant financiar londonez ilustrează una dintre cele mai fascinante problematici atât din industria fotbalului, cât şi din businessul Italian –poate unul dintre cele mai mari fonduri de hedging să găsească o formulă pentru a avea success în industria volatilă a fotbalului?
Executivii Elliott susţin că planul lor pentru milanezi este axat pe profit: meciuri castigate pe teren, venituri majorate în afara lui, creşterea valorii clublui şi vânzarea lui pentru profituri sănătoase. Dar până acum această reţetă nu a avut succesul sperat.
Potrivit FT, planurile Elliott pentru AC Milan au fost puse cap la cap din mai multe interviuri cu executivi ai celor două organizaţii, discuţii cu bancheri, agenţi, analişti, şi oficialii cluburilor rivale.
Misiunea Elliott este de a readuce la viaţă un gigant prăbuşit. AC Milan a câştigat sezonul în liga de fotbal Seria A din Italia ultima data în 2011. Mai mult, echipa nu a reuşit să se califice în Champions League deloc în ultimele cinci sezoane.
În ultimul deceniu, veniturile anuale ale clubului au stagnat la circa 200 milioane de euro, potrivit datelor Deloitte.
Pentru comparaţie, Real Madrid, clubul cu cele mai mari încasări din lume, şi-a dublat veniturile în aceeaşi perioadă la 750 milioane de euro pe an.
Mai mult, în timp ce AC Milan avea o echipă plină de jucători precum Marco van Basten şi Kaka, clubul este forţat acum să mizeze pe talente mai puţin cunoscute precum Paqueta.
Miza este ridicată şi pentru investitori în contextul în care un potential eşec al Elliott de a readuce la viaţă şi la profit clubul Italian – în special în Italia unde fondul de hedging este implicat în afaceri şi cu Telecom Italia şi CNH Industrial, un producător de tractoare controlat de familia Agneli, care deţine şi clubul Juventus – ar fi o lovitură dureroasă.
„Cred că va fi foarte greu să întorci businessul şi să îl vinzi pentru 1 miliard de dolari. Continui să cred că există un plan mult mai puternic pe care nu îl văd eu. În acelaşi timp ar putea fi vorba şi de faptul că fiul lui Paul Singer a vrut atât de mult să se implicie în fotbal şi au atât de mulţi bani încât nu există de fapt niciun plan mai puternic”,spune unul dintre executivii clubului pentru FT, care a decis să rămână anonim.
-
Cine este Manfred Knof, omul care trebuie să intervină cu o mână de fier şi să reducă cu 1,4 miliarde de euro costurile gigantului Deutsche Bank
La doar două luni după ce a fost numit noul ţar al braţului de retail din Deutsche Bank, Manfred Knof se confruntă cu prima provocare majoră.
În vârstă de 54 de ani, fostul şef al Allianz în Germania, trebuie să îmbunătăţească veniturile operaţiunilor de retail pe plan domestic, în timp ce reduce costurile anuale cu 1,4 miliarde de euro.
Viitorul băncii germane depinde în mare măsură de succesul lui Manfred Knof în divizia de retail, care este o componentă principală din planul masiv de reorganizare al CEO-ului Christian Sewing – prin care acesta a decis să abandoneze ambiţiile de a deveni o forţă pe Wall Street.
„Banking-ul de retail este unul dintre terenurile cheie”, spune unul dintre arhitecţii planului de restructurare anunţat de Sewing, citat de FT.
Planul de restructurare anunţat de Sewing vizează 18.000 de locuri de muncă într-o restructurare de peste 7 miliarde de dolari.
Săptămâna aceasta, ţintele diviziei de retail din Deutsche Bank – care are circa 28.000 de angajaţi în Germania şi aduce o treime din veniturile băncii – au ajuns iar în prim-plan în contextul negocierilor dure dintre bancă şi unul dintre cele mai puternice sindicate din ţară.
Sindicatul Verdi cere o creştere salarială de 7% pentru 12.000 de angajaţi ai Postbank, fosta bancă de economii a poştei, pe care Deutsche Bank a cumpărat-o în urmă cu peste un deceniu.
În ultimele săptămâni, Postbank a fost lovită de o suită de plecări de personal. Într-o încercare de a opri această tendinţă, Deutsche Bank a oferit o majorare în negocieri săptămâna trecută.
Britta Lehfeldt, negociatorul-şef al Deutsche Bank a declarat pentru FT că „cea mai recentă ofertă a noastră ne-ar creşte factura cu salariile cu o sumă semnificativă de două cifre, la nivelul milioanelor de euro”. Ea a descris negocierile ca fiind „foarte dificile” însă susţine că atmosfera este constructivă.
În ciuda faptului că executivii au restructurat constant businessul în ultimii ani, raportul cost-venituri în diviziile de private banking şi în divizia comecială a băncii este la nivelul de 95% în prima jumătate a anului 2019. Per total, braţul de retail trebuie să livreze un sfert din restructurarea totală anunţată de Sewing.
„Deutsche nu îşi poate permite efectiv nicio majorare”, potrivit unei surse din apropierea managementului Deutsche Bank.
Potrivit sindicatului Verdi, oferta Deutsche Bank a fost o majorare de 1,7%, versus nivelul de 7% cerut de angajaţi.
„Poziţiile noastre sunt încă foarte departe şi nu îmi este clar dacă putem ajunge la un compromis”, spune Jan Duscheck, negociatorul-şef al sindicatului Verdi.
Aşteptările cu privire la Manfred Knof, care s-a alăturat iniţial băncii în poziţia de şef al diviziei de private banking, sunt ridicate. Unul dintre cei mai mari acţionari ai Deutsche a descris numirea acestuia peste braţul de retail ca fiind excepţională, în contextul în care Frank Strauss, predecesorul acestuia, avea o relaţie prea apropiată de sindicat – ceea ce este un dezavantaj din perspectiva acţionariatului.
Un fost coleg de la Allianz al lui Knof îl descrie ca fiind un „manager nemilos” care nu este prea interesat de sensibilităţile sindicatului şi este determinat să livreze rezultate, potrivit FT.
-
Valoarea activelor din sistemul privat de pensii a crescut în S1 la 57,43 mld. lei
Ponderea pensiilor private în Produsul Intern Brut a fost, la sfârşitul lunii iunie 2019, de 5,80% comparativ cu 5,22% în decembrie 2018.
“Activele fondurilor de pensii private au depăşit nivelul de 12 miliarde de euro la finalul semestrului I al anului curent şi au ajuns la o pondere de 5,8% în PIB. Fondurile de pensii private sunt investitori instituţionali importanţi în economie, iar investiţiile realizate prin BVB au contribuit, alături de alţi investitori instituţionali, la promovarea Bursei de la Bucureşti la statutul de piaţă emergentă de către agenţia FTSE Russell”, a declarat vicepreşedintele ASF Dan Armeanu.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
România, ruptă în două: Gorj, Mehedinţi şi Botoşani au atras cele mai mici investiţii străine, de câteva milioane de euro, în timp ce Bucureşti, Ilfov şi Timiş au luat cele mai multe investiţii străine, de miliarde de euro
Raportul BNR privind nivelul şi structura invesţiilor străine subliniază ceea ce se bănuia sau se ştia, dar nu sub acest aspect: diferenţele dintre regiuni şi judeţe în privinţa atragerii de investiţii străine directe (ISD) sunt atât de mari încât poţi crede la un moment dat că vorbeşti despre ţări diferite.
Doar 9 euro pe cap de locuitor, investiţii străine directe a atras judeţul Gorj în cei 30 de ani de când România a îmbrăţişat capitalismul liberal. Vorbim despre un judeţ cu 323.000 de locuitori care a atras în 30 de ani doar 3 milioane de euro de la străini. La polul opus, Bucureştiul este un magnet – 20.500 de euro ISD-uri/capita, un total de 41 de miliarde de euro.
Investitorii se duc unde vor. Dar aceste judeţe sărace nu sunt şi ele ale României? „Nu există strategii speciale la nivel guvernamental pentru ridicarea zonelor rămase în urmă. Şi atunci investitorii merg unde este mai simplu. În Capitală, în centrele dezvoltate unde există infrastructură, unde oamenii sunt mai educaţi, unde există piaţă. Dacă vrei să ridici aceste zone, întâi trebuie să ai investiţii publice şi abia apoi să aştepţi investiţiile private, străine sau autohtone“, comentează economistul Dragoş Cabat.
-
Bitcoin nu mai este cea mai căutată criptomonedă. Ce unitate i-a luat locul
Deşi Bitcoin este primul nume care vine în minte atunci când e vorba de criptomonede, cea mai populară astfel de monedă este, în realitate, alte.Datele de tranzacţionare ale CoinMarketCap.com arată că cele mai multe operaţiuni din ultima perioadă au fost realizate cu Tether, o criptomonedă cu o capitalizare de 30 de ori mai mică decât Bitcoin.Cu un volum de tranzacţionare cu 18% mai mare decât Bitcoin, Tether pare a fi, în prezent, cea mai importantă criptomonedă, scriu cei de la Bloomberg. Mai exact, tranzacţiile cu Tether însumează aproximativ 21 de miliarde de dolari pe zi, în vreme ce tranzacţiile bazate pe Bitcoin ajung la valoarea de 17,2 miliarde de dolari zilnic.Traderii din China generează în jur de 70% din totalul tranzacţiilor zilnice.Criptomoneda este o monedă virtuală (un bun) ce poate fi stocată în blockchain (registru). A fost creată şi utilizată ca o recompensă pentru oamenii care îşi pun calculatoarele să calculeze algoritmi complecşi şi astfel să menţină reţeaua în viaţă.Procesul de transfer de bitcoin este asemănător cu transferul bancar. Când vrei să trimiţi o sumă de bani prin transfer bancar, completezi datele destinatarului şi datele contului tău. Banca ia suma de bani de la tine din cont şi o trimite destinatarului. Utilizatorii trebuie să aibă încredere în bancă ca să ia banii din contul vostru şi să-l trimită la destinatar. Blockchainul de bitcoin este o bază de date (registru) care efectuează aceleaşi funcţii de urmărire a banilor, dar fără o bancă sau altă autoritate centrală.Tranzacţiile cu bitcoin sunt realizate prin consensul utilizatorilor reţelei descentralizate. Aceste tranzacţii pot fi realizate prin companii (exchange-uri) care oferă portofele electronice ce urcă datele în reţea. Toate tranzacţiile noi sunt trimise către reţea pentru verificare, operaţiune realizată de mineri. -
Opinie – Maxim Frolov, vicepreşedinte vânzări globale, Kaspersky Lab: Cinci greşeli care transformă trainingul de securitate cibernetică din companii într-o pierdere de bani
În ciuda acestor estimări, unele companii sunt sceptice în ceea ce priveşte instruirea personalului în domeniul securităţii cibernetice. Mai exact, reprezentanţii lor cred că oamenii, fie că sunt conştienţi de potenţiale ameninţări, fie că nu sunt, vor face mereu greşeli. Nu este o risipă din banii companiei să investească în cursuri care nu generează rezultatele dorite?
Adevăratul scop al instruirii în domeniul securităţii cibernetice este mai mult decât simpla conştientizare, este să schimbe comportamentul online al unui angajat, nu doar să informeze despre ameninţări şi măsuri.
Bazându-ne pe mai mult de 20 de ani de cercetări în domeniul cibernetic şi furnizând servicii de securitate pentru a elimina „factorul uman“ dintre ameninţările cibernetice, am constatat că următoarele cinci greşeli pot face ca formarea în domeniul securităţii informatice să nu aibă rezultatele dorite.Formatul ineficient
Învăţarea şi dezvoltarea în cadrul unei companii pot veni sub diferite forme: o prelegere ţinută de un angajat ori de un vorbitor extern sau un curs pe calculator. Un format de curs care se potriveşte unei firme s-ar putea să nu meargă pentru alta, astfel încât companiile ar trebui să aleagă un format care s-a dovedit eficient pentru atingerea unui anumit set de competenţe.
Din experienţa noastră, o prelegere plictisitoare nu este potrivită pentru un curs de formare menit să îmbunătăţească abilităţile practice ale angajaţilor în materie de securitate cibernetică. Folosind un format online, puteţi îmbina mai multe tipuri de conţinut (video, text, teste) şi adăuga elemente de gamificare care transformă o lecţie dintr-o obligaţie plictisitoare în ceva mult mai amuzant şi interactiv. Mai mult, un curs online le permite angajaţilor să progreseze în ritmul propriu şi să dedice mai mult timp subiectelor complicate. Aceste lucruri sunt aproape imposibile atunci când angajaţii participă la cursuri tradiţionale.
Aceeaşi calificare pentru toate rolurile
Există convingerea că responsabilitatea securităţii informatice a unei companii le aparţine tuturor, deoarece acţiunile oricui pot afecta întreaga companie. Aşadar, este tentant să introduci cursuri de conştientizare în domeniul securităţii, cu scopul de a transforma fiecare angajat într-un profesionist în securitate cibernetică.
Cu toate acestea, conţinutul unui curs de formare în domeniul securităţii, care ar fi util pentru anumiţi angajaţi, depinde de sistemele şi informaţiile pe care le au la dispoziţie. Să înveţi oamenii nişte lucruri pe care nu le vor folosi niciodată (în special la locul de muncă) nu este eficient din punctul de vedere al costurilor. Pur şi simplu, pentru a evita atacurile în masă, toată lumea ar trebui să ştie cum să identifice site-urile evident periculoase, cum ar fi cele care solicită actualizarea software-ului. Personalul care are acces la informaţii sensibile şi la sistemele de importanţă critică pentru afacere ar trebui să participe la un curs mai avansat şi să poată recunoaşte mesajele false personalizate.Excesul de informaţii
Adesea, formarea în domeniul securităţii este concepută pentru a acoperi simultan toate subiectele importante. Însă acest tip de format nu produce mari schimbări de comportament, deoarece este puţin probabil să fie asimilate toate informaţiile.
Conţinutul este reţinut cel mai bine atunci când este livrat în module mici. Dacă o lecţie scurtă (care nu va consuma mult din timpul de lucru) este dedicată unui singur subiect şi oferă un număr rezonabil de doze de informaţie, este mult mai probabil ca oamenii să poată să reţină cum ar trebui să reacţioneze în cazul unei anumite ameninţări.Lipsa de practică şi repetiţie
Uneori există conţinut bun în traininguri, dar nu este memorat aşa cum ar trebui din cauza lipsei de repetiţie. Se ştie, însă, că repetiţia e mama învăţăturii.
Cursurile de instruire în domeniul securităţii au adesea un public neinteresat, care poate ascultă instrucţiunile, dar nu este motivat să le înveţe. Companiile ar trebui, prin urmare, să ţină cursuri care fac ca subiectele să fie uşor de reţinut, subliniind aspectul cel mai important de mai multe ori. De exemplu, pentru a evidenţia importanţa parolelor complexe, acest subiect ar trebui să fie consolidat şi menţionat de mai multe ori pe tot parcursul cursului: în lecţii despre protecţia informaţiilor sensibile, social media, e-mail etc.Lipsa relevanţei pentru viaţa reală
Modalitatea de rezolvare a problemei reprezentate de angajaţi poate părea evidentă – creşterea gradului de conştientizare şi informarea acestora cu privire la regulile şi politicile generale de securitate informatică. Din nefericire, această strategie nu va funcţiona atunci când scopul ar trebui să fie schimbarea comportamentului.
Majoritatea angajaţilor nu au o pregătire în domeniul securităţii sau în IT, în general. Este posibil, prin urmare, să nu înţeleagă ce ar trebui să facă, dacă îi sfătuim să-şi menţină aplicaţiile actualizate şi să fie atenţi la deschiderea anexelor de e-mail suspecte. Pentru a depăşi această barieră de comunicare, pregătirea ar trebui să se realizeze prin simularea situaţiilor potenţiale cu care un angajat s-ar putea confrunta – cum ar fi lucrul cu e-mailuri sau navigarea pe internet în căutarea unui site pentru a-şi descărca serialele preferate.Pentru a avea succes, instruirea în domeniul securităţii informatice trebuie să se desfăşoare într-un mod care nu numai că acoperă toate subiectele esenţiale, ci le face uşor de înţeles şi de reţinut.
Atunci când angajaţii sunt obligaţi să-şi petreacă ore întregi în sesiuni de training, pe un subiect care nu face parte din responsabilităţile lor, poate fi dificil pentru companii să se asigure că aceştia preiau recomandările. În schimb, dacă trainingul nu durează prea mult şi este uşor de înţeles, este mult mai probabil să ducă la un număr mai mic greşeli şi la o mai bună securitate. -
Găurile negre din bugetul de pensii. Asigurările de stat la şase luni au o gaură de 3,2 miliarde de lei: Deficitul bugetului de pensii a ajuns la 1,4 mld. lei, cel al Casei de Asigurări de Sănătate, la 1,8 miliarde de lei
Deficitul bugetului de pensii a ajuns, la şase luni, la 1,4 mld. lei. Bugetul de stat şi nu bugetul de asigurări plăteşte şi pensiile speciale (militari, poliţişti, judecători etc) – în total 9 mld. lei, sume care, la rându-le, pot fi socotite drept deficit al sistemului public de pensii. Şi acesta este doar începutul: de la 1 septembrie curent pensiile au fost majorate, iar efortul, doar pentru această creştere, în ultimele patru luni din an este socotit la 8 mld. lei.
Ministerul de Finanţe nu a acordat bugetului asigurărilor sociale de stat (pensiile) niciun leu în primele şase luni din an, un lucru care nu s-a mai întâmplat din vremea în care bugetul de pensii era pe excedent. Ultimul an în care pensiile nu au solicitat sprijinul bugetului de stat este 2009. Acest lucru nu înseamnă că bugetul de pensii este din nou echilibrat sau pe excedent.
Deficitul bugetului de pensii a ajuns, la şase luni, la 1,4 miliarde de lei (8,5% din veniturile bugetului de pensii), bani pe care, până la final, Ministerul Finanţelor trebuie să-i acopere din fondurile bugetului de stat. Bugetul de stat plăteşte, prin intermediul ministerelor de resort şi pensiile speciale (militari, poliţişti, judecători etc.) – în total 9 mld. lei.
Aşadar, bugetul de stat nu a subvenţionat bugetul asigurărilor de pensii publice în primele şase luni, faţă de o subvenţie de 2,3 mld. lei acordată în primele şase luni din 2018. Veniturile pensiilor au fost la şase luni de 33,1 mld. lei, în creştere cu 17,4% faţă de primele şase luni din an din 2018. În aceeaşi vreme, cheltuielile au crescut de la 31,5 mld. lei în primele şase luni din 2018 la 34,7 mld. lei, un plus de 10,5%.