BusinessMagazin

Tag: mediul rural

  • Primarul Irina Onescu, mesaj către investitorii din România: „Îndreptaţi-vă măcar o clipă privirea către mediul rural… Ei sunt românii care, indiferent de greutăţi, au ales să nu îşi părăsească vatra pentru visuri occidentale…”

    Pe Facebook, primarul Irina Onescu a scris: „Dragi antreprenori,
    Dacă vă mai încumetaţi să investiţi în imprevizibila economie românească dar vă temeţi că nu veţi găsi mână de lucru, îndreptaţi-vă măcar o clipă privirea către mediul rural…

    Ştiu, proximitatea unui oraş ori a unui municipiu pare a fi alegerea ideală pentru a vă asigura o mai largă paletă de selecţie, însă viaţa urbană este mult prea scumpă pentru salariul minim şi bonurile de masă pe care cei mai mulţi dintre voi le oferiţi….

    În tot acest timp, la ţară, în comunele şi satele aflate la peste 40 km de oraşe, traiul e mai simplu iar cheltuielile gospodăreşti sunt mai mici. La fel şi pretenţiile…
    Da, mâna de lucru este matură, peste 36-40 de ani, şi majoritar necalificată, dar cel puţin aveţi garanţia că aici veţi întâlni oameni statornici…

    Ei sunt românii care, indiferent de greutăţi, au ales să nu îşi părăsească vatra pentru visuri occidentale…
    Şi nici nu ar refuza oferta voastră modestă, căci îşi doresc să muncească acasă, lângă copiii lor, aproape de părinţii şi bunicii care i-au crescut…

    Dragi antreprenori, aici, la sat, localnicii vă aşteaptă ca pe o minune, ca pe o salvare providenţială, în vreme ce voi îi condamnaţi la navete de zeci de kilometri şi de minute, până la un loc de muncă pe care orăşenii, sub balconul cărora v-aţi amplasat fabricile, nu îl vor…

    Poate că statul nu face nimic pentru a-i ajuta pe aceşti oameni, dar şi voi, marii angajatori, în egală măsură îi marginalizaţi…
    Şi poate că eu sunt prea implicată emoţional când scriu aceste rânduri, însă chiar am convingerea că în mediul rural veţi găsi mâna de lucru care la oraş vă lipseşte…

    Trebuie doar să ieşiţi din umbra betoanelor urbane care vă întunecă orizonturile şi să prospectaţi oportunitatea relocării la ţară.
    Noi? Încă vă aşteptăm…”

  • Cum arată cel mai bine cotat hotel de lux din Marea Britanie. O cameră te costă peste 1.000 de lire pe noapte – GALERIE FOTO

    Belmond Le Manoir aux Quat’Saisons a fost desemnat ca fiind cel mai bun hotel din Regatul Unit în 2016 de către Tripadvisor, după ce a primit peste 1 milion de recenzii, scrie Business Insider.

    Hotelul  Belmond este situat într-un conac reconstruit situat în mediul rural din Oxfordshire.  Are 32 de camere şi apartamente cu un design unic, un restaurant cu două stele Michelin şi grădini frumos amenajate în care te poţi relaxa. Acesta a fost clasat, de asemenea, al treilea cel mai bun hotel din Europa, iar pe plan mondial a reuşit să obţină locul al şaselea. Totuşi, nu este ieftin. O noapte te poate costa peste 1.000 de lire.

     

  • Cum arată cel mai bine cotat hotel de lux din Marea Britanie. O cameră te costă peste 1.000 de lire pe noapte – GALERIE FOTO

    Belmond Le Manoir aux Quat’Saisons a fost desemnat ca fiind cel mai bun hotel din Regatul Unit în 2016 de către Tripadvisor, după ce a primit peste 1 milion de recenzii, scrie Business Insider.

    Hotelul  Belmond este situat într-un conac reconstruit situat în mediul rural din Oxfordshire.  Are 32 de camere şi apartamente cu un design unic, un restaurant cu două stele Michelin şi grădini frumos amenajate în care te poţi relaxa. Acesta a fost clasat, de asemenea, al treilea cel mai bun hotel din Europa, iar pe plan mondial a reuşit să obţină locul al şaselea. Totuşi, nu este ieftin. O noapte te poate costa peste 1.000 de lire.

     

  • De ce rămânem săracii Europei. Datele care reconfirmă o realitate dură cu care se confruntă România

     În aceste condiţii nu este de mirare că unul din 10 copii merge la culcare flămând din cauza faptului că peste trei sferturi dintre părinţi au probleme cu asigurarea alimentaţiei de calitate pentru copii, o treime dintre ei fiind nevoiţi să împrumute mâncare de la rude în cursul anului trecut. În aceste condiţii, nu este de mirare că 7 din 10 copii cu vârste cuprinse între 12 şi 18 ani muncesc în gospodăriile proprii pentru a-şi ajuta părinţii, iar 4% dintre ei muncesc şi în alte gospodării din sat pentru a asigura un venit în plus familiei. Astfel, ei neglijează şcoala şi ajung, în unele cazuri, chiar să o abandoneze. Consecinţele lipsei hranei şi a banilor se traduc, de asemenea, printr-o stare de sănătate precară şi prin lipsa obişnuinţei de frecventare a cabinetelor medicale sau a dispensarelor din sat. Chiar dacă cifrele din raportul de anul trecut arată o îmbunătăţire a situaţiei la multe capitole, situaţia copiilor din satele României rămâne una care necesită intervenţie imediată.

    Sărăcia reprezintă în continuare o problemă la nivelul comunităţilor rurale, deşi raportul World Vision România intitulat „Bunăstarea copilului din mediul rural 2016” realizat o dată la doi ani relevă o îmbunătăţire a situaţiei existente în satele din ţara noastră pe mai multe paliere luate în discuţie, incluzând aici veniturile pe gospodărie, accesul la diferite facilităţi în locuinţe şi accesul la educaţie sau servicii medicale al copiilor, datorat gradului mai mare de conştientizare din partea părinţilor a importanţei acestor ultime două elemente pentru viitorul copilului.

    În ciuda faptului că rezultatele studiului sunt pozitive în raport cu cele înregistrate în urmă cu doi ani, respectiv în 2014, 10% dintre familiile din România se confruntă încă cu o problemă acută, aceea a unei singure surse de venit, cel mai frecvent aceasta fiind alocaţia copiilor, în timp ce două sau trei surse de venit au 85,5% dintre familiile din mediul rural. În aceste condiţii, 53,3% dintre părinţi afirmă că nu se pot descurca cu banii pe care îi au şi sunt nevoiţi ca pentru a asigura copiilor un trai cât de cât decent să renunţe la achiziţionarea unor bunuri precum haine şi îmbrăcăminte atât pentru ei, cât şi pentru micuţi sau să amâne plata diverselor facturi.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • De ce rămânem săracii Europei. Datele care reconfirmă o realitate dură cu care se confruntă România

     În aceste condiţii nu este de mirare că unul din 10 copii merge la culcare flămând din cauza faptului că peste trei sferturi dintre părinţi au probleme cu asigurarea alimentaţiei de calitate pentru copii, o treime dintre ei fiind nevoiţi să împrumute mâncare de la rude în cursul anului trecut. În aceste condiţii, nu este de mirare că 7 din 10 copii cu vârste cuprinse între 12 şi 18 ani muncesc în gospodăriile proprii pentru a-şi ajuta părinţii, iar 4% dintre ei muncesc şi în alte gospodării din sat pentru a asigura un venit în plus familiei. Astfel, ei neglijează şcoala şi ajung, în unele cazuri, chiar să o abandoneze. Consecinţele lipsei hranei şi a banilor se traduc, de asemenea, printr-o stare de sănătate precară şi prin lipsa obişnuinţei de frecventare a cabinetelor medicale sau a dispensarelor din sat. Chiar dacă cifrele din raportul de anul trecut arată o îmbunătăţire a situaţiei la multe capitole, situaţia copiilor din satele României rămâne una care necesită intervenţie imediată.

    Sărăcia reprezintă în continuare o problemă la nivelul comunităţilor rurale, deşi raportul World Vision România intitulat „Bunăstarea copilului din mediul rural 2016” realizat o dată la doi ani relevă o îmbunătăţire a situaţiei existente în satele din ţara noastră pe mai multe paliere luate în discuţie, incluzând aici veniturile pe gospodărie, accesul la diferite facilităţi în locuinţe şi accesul la educaţie sau servicii medicale al copiilor, datorat gradului mai mare de conştientizare din partea părinţilor a importanţei acestor ultime două elemente pentru viitorul copilului.

    În ciuda faptului că rezultatele studiului sunt pozitive în raport cu cele înregistrate în urmă cu doi ani, respectiv în 2014, 10% dintre familiile din România se confruntă încă cu o problemă acută, aceea a unei singure surse de venit, cel mai frecvent aceasta fiind alocaţia copiilor, în timp ce două sau trei surse de venit au 85,5% dintre familiile din mediul rural. În aceste condiţii, 53,3% dintre părinţi afirmă că nu se pot descurca cu banii pe care îi au şi sunt nevoiţi ca pentru a asigura copiilor un trai cât de cât decent să renunţe la achiziţionarea unor bunuri precum haine şi îmbrăcăminte atât pentru ei, cât şi pentru micuţi sau să amâne plata diverselor facturi.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Fabrici zombi şi oraşe fără viaţă: cum arată zeci de regiuni din China

    China este un centru de putere de neegalat în economia mondială. Pentru ultimele trei decenii, creşterea sa a depăşit- o pe cea a tuturor celorlalte naţiuni. Industrii întregi care au necesitat zeci de ani să se maturizeze în Occident, aici au apărut în doar câţiva ani. O mare parte din această activitate are loc în zone industriale desemnate, unde oraşe au fost construite de la zero pentru a permite lucrătorilor din mediul rural să fie o parte a boom-ului. Între 1984 şi 2010, numărul construcţii din China a crescut de aproape cinci ori – de la 3,413 mile pătrate (8.842 km patrati) la 16,126 mile pătrate (41.768 km patrati). Pentru a construi aceste noi zone urbane, China a folosit mai mult beton în trei ani, între 2011 şi 2013, decât a folosit SUA în secolul al XX-lea.

    Cu toate acestea, chiar şi în a doua cea mai mare economie din lume, rata de dezvoltare a depăşit cererea. Confruntându-se cu scăderea preţurilor şi creşterea preţului de vânzare – parţial din cauza supraproducţiei – Guvernul chinez a trebuit să intervină pentru a reduce avântul unor industrii, iar cest lucru a însemnat concedieri în masă. În zona Hebei, o provincie din nord, care înconjoară Beijing, impactul a fost foarte dificil. Aceasta a fost cândva o regiune înfloritoare, mult timp considerată centura de oţel a ţării. Multe dintre fabricile sale de stat au fost închise, însă acum zona este goală; pe de altă parte, morile de oţel cu capital privat se luptă pentru a supravieţui. Aceeaşi soartă s-a abătut asupra altor sectoare, creând aşa-numitele „fabrici zombie” din întreaga ţară.

    În China, trecerea de la industrii cum ar fi producţia de oţel la electronică, telecomunicaţii şi biotehnologie a avut loc  foarte repede. Europa şi Statele Unite ale Americii a suferit o schimbare similară de-a lungul mai multor decenii, timp în care industriile s-au extins şi au ajuns la maturizare. Revoluţia „high-tech” a Chinei a durat doar câţiva ani. Pe de altă parte, încercările Guvernului de a restructura economia a dus la aceste schimbări, iar sectoare precum mineritul, producţia de oţel şi de fabricare a cimentului au suportat greul pierderilor de locuri de muncă.

    În oraşele Changzhi şi Luliang, aproape de râul Galben, în provincia de nord Shanxi, fabricile de ciment, care nu au reuşit să supravieţuiască acestor schimbări sunt acum goale. Altele, mutilate de datorii şi de vânzări scăzute, se străduiesc doar să plătească cu împrumuturile uriaşe luate pentru construcţii atunci când vremurile erau bune. Unitaţile de producţie care angajau mai mult de 1.000 de muncitori cândva,  funcţionează acum cu un personal schelet de mai puţin de 100 de persoane.  Acest peisaj industrial şi-a lăsat amprenta asupra oraşelor construite pentru muncitorii migranţi, iar aceste zone urbane mari au devenit, aşa –zisele „oraşe fantomă”, care au fost lăsate neocupate atunci când muncitorii din mediul rural nu au mai apărut. De asemenea, mulţi dezvoltatori au intrat în faliment, lăsând incompletă dezvoltarea acestor locuinţe.

    Un studiu realizat de chinezi a identificat 50 de regiuni uriaşe din întreaga ţară în care locuinţele rezidenţiale nou- construite sunt, în mare parte, nelocuite. Un exemplu ar fi Kangbashi, un cartier nou în oraşul Ordos, construit în 2006 pentru a sprijini industria cărbunelui ce urma să înflorească în zonă. Kangbashi ar putea găzdui 300.000 de persoane, dar numai 10% dintre reşedinţe sale sunt ocupate. Altele ar fi Suzhou City dinChangshu, Erdos City din Dongsheng District şi Tongliao City din Horqin District – blocuri întregi de apartamente, centre comerciale, parcuri şi piaţete sunt goale, aşteptând locuitorii să sosească. 

  • Cum îţi poţi înfiinţa în 2017 o pensiune turistică, folosindu-te de bani nerambursabili de la stat

    Programele de finanţare aflate în derulare în prezent, dar şi cele anunţate pentru perioada următoare, permit înfiinţarea unor pensiuni turistice sau agroturistice, indiferent de viitorul amplasament al afacerii (rural sau urban).
     
    Aceste programe de finanţare nu sunt, însă, destinate exclusiv investiţiilor în domeniul turistic, fiind acceptate solicitări de finanţare pentru domenii de activitate dintre cele mai diverse. Cu alte cuvinte, întreprinzătorii care vor dori să obţină finanţare pentru o pensiune (agro)turistică vor intra în concurenţă cu cei care doresc să înfiinţeze sau să modernizeze fabrici, cabinete medicale, activităţi de IT, activităţi de prestări servicii, etc.
     
    Pensiunea turistică este “o structură de primire turistică, având o capacitate de cazare de până la 15 camere, totalizând maximum 40 locuri, funcţionând în locuinţele cetăţenilor sau în clădire independentă, care asigură în spaţii special amenajate cazarea turiştilor şi condiţii de pregătire şi de servire a mesei”, conform Ordinului Autorităţii Naţionale pentru Turism (ANT) nr. 65/2013, ce stabileşte regulile de clasificare a structurilor de primire turistică.
     
    Conform aceluiaşi ordin, pensiunea agroturistică este “o structură de primire turistică, având o capacitate de cazare de până la 8 camere, funcţionând în locuinţele cetăţenilor sau în clădire independentă, care asigură în spaţii special amenajate cazarea turiştilor şi condiţiile de pregătire şi servire a mesei, precum şi posibilitatea participării la activităţi gospodăreşti sau meşteşugăreşti”.
     
    Ordinul ANT nr. 65/2013 reglementează, printre altele, următoarele aspecte:
     
    atât pensiunile turistice, cât şi cele agro-turistice pot avea între una şi cinci margarete, în funcţie de suprafeţele şi dotarea camerelor, dar şi alte criterii menţionate în ordin;
    amplasarea pensiunii turistice şi agro-turistice din mediul rural trebuie realizată pe un teren de cel puţin 1.000 mp (suprafaţa construită + suprafaţa terenului din jurul construcţiei).
    Cum se poate înfiinţa o pensiune agroturistică la ţară
     
    Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 (PNDR) pune la dispoziţia celor interesaţi două tipuri de finanţări nerambursabile pentru înfiinţarea unor pensiuni agro-turistice. Este vorba de submăsurile 6.2 şi 6.4. Nu au fost anunţate termene pentru lansarea acestor măsuri de finanţare,  termenul aşteptat fiind în prima jumătate a anului.
     
    Prin intermediul PNDR 6.2, solicitanţii pot solicita o finanţare de 70.000 de euro pentru înfiinţarea unei pensiuni agro-turistice, cu respectarea următoarelor condiţii:
     
    solicitantul de sprijin financiar trebuie să fie organizat cel puţin ca persoană fizică autorizată, fiind acceptate inclusiv întreprinderile înfiinţate în anul depunerii cererilor de finanţare;
    fiind o măsură de finanţare destinată spaţiului rural, agricultorii sunt încurajaţi să îţi diversifice activitatea desfăşurată, astfel că ei vor primi un punctaj superior;
    sunt sprijinite investiţiile în acele comune în care există un potenţial turistic ridicat, conform unui tabel disponibil pe site-ul finanţatorului;
    în cadrul acestei măsuri, nu se acordă sprijin nerambursabil acelor solicitanţi care deja desfăşoară această activitate. Sunt acceptate la finanţare doar activităţile noi, pe care solicitantul nu le-a mai desfăşurat în trecut;
    orice cheltuială pe care solicitantul o consideră necesară proiectului său este eligibilă. Astfel, ajutorul nerambursabil poate fi folosit pentru: realizarea clădirii, dotarea cu mobilier şi echipamente, plata salariilor şi a contribuţiilor sociale, participarea la târguri de profil, realizarea unui site de prezentare, achiziţia de mărfuri şi materii prime, etc;
    cheltuielile făcute în scop personal nu sunt considerate cheltuieli eligibile;
    doar 10% din buget poate fi folosit pentru achiziţia de teren, în cazul în care este necesară o extindere viitoare a activităţii;
     
     

  • Cum se trăieşte în “Mica Germanie” din România. „Nu se plăteşte impozit pe teren, pe construcţie”

    Cine a zis că în mediul rural nu se poate de trăit îmbinând tehnologiile şi comodităţile moderne?
    Cel care a gândit acest lucru, a greşit amarnic. Starea în care a ajuns Satul Mare din România, este un exemplu pentru multe oraşe mari de la noi din ţară.

    Localitatea, unde locuiesc puţin peste o mie de oameni, este dotată cu toate cele ce trebuie, totul datorită investiţiilor europene care au contribuit la o dezvoltare incredibilă a regiunii.

    Reţele de canalizare şi apă potabilă, drumuri asfaltate şi o sală de sport cu 180 de locuri – sunt câteva dintre investiţiile făcute cu bani europeni în comuna Petreşti. Localitatea cu 1300 de oameni, majoritatea şvabi, se laudă cu facilităţi la care unele oraşe poate doar visează. Nu a fost însă uşor, informează digi24.ro.

    Csaba Karadi, primarul comunei Petreşti: „Acum 10-15 ani, ne-am dat seama că din surse proprii nu prea avem ce să facem multe şi frumoase în comuna noastră şi ne-am axat pe proiecte de finanţare europene. În jur de 7 milioane de euro, deci o sumă destul de mare.”

    Bani care au fost folosiţi cu folos.

    Adina Hajdu – directoarea Şcolii Gimnaziale “Dr. Ştefan Vonhaz” din Petreşti: „Şcoala noastră în 2011 a fost renovată şi a fost dotată cu table inteligente, table smart, laptopuri, televizoare LCD, calculatoare, inclusiv două lifturi pentru persoane cu dizabilităţi.”

    Autorităţile au amenajat pe 12 hectare şi un parc industrial.

    Otto Marchio – viceprimarul comunei Petreşti: „Nu se plăteşte impozit pe teren, pe construcţie, nu se plăteşte pentru autorizaţia de construcţie, plus ca în zona exista forţă de muncă calificată.”

    Bani europeni au fost investiţi şi pentru distracţia localnicilor.

    Trei ani la rând Petreştiul a fost desemnat de Consiliul Judeţean “cea mai curată şi bine gospodărită comună din judeţul Satu Mare”.

    Csaba Karadi – primarul comunei Petreşti: „În primul an am primit premiu o maşină nou-nouţă. De atunci, în fiecare an, primim 10 mii de euro. Anul trecut am luat utilaje, tractor de tuns iarba, coasa, anul acesta am zis că amenajăm birourile, am schimbat calculatoarele.”

  • Doi din trei români au acasă acces la internet. Cifrele care ne plasează în fruntea Europei

    Aproape 65% din gospodăriile din România au avut, în 2016, acces la reţeaua de internet de acasă, 65,4% dintre acestea fiind localizate în mediul urban, iar 34,6% în mediul rural, potrivit unui comunicat de luni al Institutul Naţional de Statistică (INS).

    Faţă de anul 2015, ponderea gospodăriilor cu acces la internet a crescut cu 4%.

    Aproape 70% din persoanele cu vârste cuprinse între 16-74 ani au folosit internetul în 2016. Faţă de anul 2015, ponderea utilizatorilor de internet cu vârste cuprinse între 16 – 74 ani a crescut cu 1,2%, numărul acestora ajungând la 10,6 milioane de persoane, potrivit rezultatelor anchetei INS privind accesul populaţiei la tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor în gospodării.

    Majoritatea persoanelor din grupa de vârstă 16-34 ani (91,9%) folosesc internetul, iar procentul scade cu înaintarea în vârstă. Ponderea persoanelor cu vârsta cuprinsă între 55 şi 74 de ani a ajuns la doar 38,4%.

    Din totalul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 16 şi 74 ani, proporţia celor care au folosit vreodată internetul a fost de aproape 70%, din care 85,3% în ultimele trei luni. Dintre utilizatorii curenţi, peste 71% folosesc internetul cu frecvenţă zilnică sau aproape zilnică.

    Proporţia bărbaţilor (72,2%) care folosesc sau au folosit vreodată internetul este mai mare decât cea a femeilor (67,2%), indică datele INS.

    La nivel teritorial, în 2016, conectarea la internet a fost mai răspândită în cadrul gospodăriilor din regiunea Bucureşti-Ilfov (peste patru din cinci gospodării aveau acces la internet de acasă), urmată la mare distanţă de regiunile Nord-Vest, Vest, Sud-Vest Oltenia, Centru şi Sud-Est. Cele mai mici ponderi ale gospodăriilor cu conectare la internet, sunt înregistrate de regiunile Sud-Muntenia (58%) şi Nord-Est (57,1%).

    Pe regiuni de dezvoltare, ponderea persoanelor care au utilizat internetul a fost de 88,4% în regiunea Bucureşti – Ilfov şi constituie cel mai ridicat procent din ţară. La distanţă considerabilă, urmează regiunile Nord-Vest şi Centru, cu aproape 72%, celelalte regiuni prezentând proporţii de sub 70%.

    Din punct de vedere al mărimii gospodăriei, se constată o corelaţie între numărul de persoane din gospodărie şi interesul crescut pentru conectarea la internet. În 2016, peste 32% din gospodăriile cu o persoană au acces la internet de acasă. Aproape 56% din gospodăriile cu două persoane au acces la internet de acasă, cu 4,5% mai multe decât în 2015, în timp ce ponderea gospodăriilor cu cel puţin trei persoane, care au acces la internet, este de peste 87%, faţă de aproape 83%, în 2015, relevă graficele Institutului.

    Tipurile de conexiune folosite la accesarea internetului de acasă sunt în proporţie de 86,8% conexiunile broadband fixe (conexiunile de bandă largă fixe), urmate la mare distanţă de conexiunile broadband mobile (43,2%) şi de conexiunile narrowband (10,3%), potrivit datelor sursei citate.

    Cele mai multe gospodării care au optat pentru conexiunile broadband fixe la internet, în anul 2016, provin din regiunile Bucureşti-Ilfov (16,2%), Nord-Est şi Nord-Vest (13,8% fiecare) şi Sud-Muntenia (13,4%). Prin intermediul conexiunilor broadband mobile s-au conectat mai frecvent gospodăriile din Sud-Muntenia (15,5%), Bucureşti-Ilfov (14,9%) şi Sud-Est (14,2%).

  • Cum se trăieşte în “Mica Germanie” din România. „Nu se plăteşte impozit pe teren, pe construcţie”

    Cine a zis că în mediul rural nu se poate de trăit îmbinând tehnologiile şi comodităţile moderne?
    Cel care a gândit acest lucru, a greşit amarnic. Starea în care a ajuns Satul Mare din România, este un exemplu pentru multe oraşe mari de la noi din ţară.

    Localitatea, unde locuiesc puţin peste o mie de oameni, este dotată cu toate cele ce trebuie, totul datorită investiţiilor europene care au contribuit la o dezvoltare incredibilă a regiunii.

    Reţele de canalizare şi apă potabilă, drumuri asfaltate şi o sală de sport cu 180 de locuri – sunt câteva dintre investiţiile făcute cu bani europeni în comuna Petreşti. Localitatea cu 1300 de oameni, majoritatea şvabi, se laudă cu facilităţi la care unele oraşe poate doar visează. Nu a fost însă uşor, informează digi24.ro.

    Csaba Karadi, primarul comunei Petreşti: „Acum 10-15 ani, ne-am dat seama că din surse proprii nu prea avem ce să facem multe şi frumoase în comuna noastră şi ne-am axat pe proiecte de finanţare europene. În jur de 7 milioane de euro, deci o sumă destul de mare.”

    Bani care au fost folosiţi cu folos.

    Adina Hajdu – directoarea Şcolii Gimnaziale “Dr. Ştefan Vonhaz” din Petreşti: „Şcoala noastră în 2011 a fost renovată şi a fost dotată cu table inteligente, table smart, laptopuri, televizoare LCD, calculatoare, inclusiv două lifturi pentru persoane cu dizabilităţi.”

    Autorităţile au amenajat pe 12 hectare şi un parc industrial.

    Otto Marchio – viceprimarul comunei Petreşti: „Nu se plăteşte impozit pe teren, pe construcţie, nu se plăteşte pentru autorizaţia de construcţie, plus ca în zona exista forţă de muncă calificată.”

    Bani europeni au fost investiţi şi pentru distracţia localnicilor.

    Trei ani la rând Petreştiul a fost desemnat de Consiliul Judeţean “cea mai curată şi bine gospodărită comună din judeţul Satu Mare”.

    Csaba Karadi – primarul comunei Petreşti: „În primul an am primit premiu o maşină nou-nouţă. De atunci, în fiecare an, primim 10 mii de euro. Anul trecut am luat utilaje, tractor de tuns iarba, coasa, anul acesta am zis că amenajăm birourile, am schimbat calculatoarele.”