BusinessMagazin

Tag: materiale de constructii

  • Povestea unui antreprenor român care, deşi a călătorit în destinaţii de vis, tot în ţara noastră a revenit: „Nicăieri nu m-am simţit atât de bine cum mă simt aici, pe dealul acesta, la mine în sat”

    La bază este inginer chimist, dar a făcut din antreprenoriat o adevărată carieră. A început să facă business în prima parte a anilor ’90, producând antigel şi lichid de frână. A trecut apoi la vopsele decorative, iar asta l-a adus în atenţia investitorilor străini. Afacerile cu vin şi cu fructe sunt tot ce i-a mai rămas lui Daniel Guzu din business, după ce, anul acesta a decis să vândă producătorul de materiale de construcţii Duraziv către francezii de la Saint-Gobain. A păstrat astfel doar diviziile în care a investit nu doar bani, ci Şi mult suflet.

    Anul 1994 era, pentru Daniel Guzu, momentul de debut ca antreprenor în piaţa de materiale de construcţii. Atunci a fondat Guzu Chim, o companie care producea lacuri şi vopsele. A gestionat-o integral vreme de 12 ani, până în 2006, când a cedat un pachet de 49% din acţiuni către fondul de investiţii Oresa Ventures, în schimbul a 9 milioane de euro. Afacerea a primit ulterior numele Fabryo Corporation. Tot în 2006, Daniel Guzu începea pariul pe viticultură, un business căruia avea să-i dedice o mare parte din timp, devenindu-i, totodată, cel mai drag. După ce, în primăvara aceluiaşi an, cedase o parte din afacerea cu vopsele, antreprenorul îşi îndrepta finanţele către o podgorie din zona Panciu, judeţul Vrancea, de unde, de altfel, este originar.

    „Am cumpărat terenuri de la mai mulţi proprietari din regiune şi voi continua să cumpăr, pentru a-mi completa suprafaţa actuală cu încă 40 de hectare. Am o mare pasiune pentru vinuri şi de aceea am decis să investesc în acest sector. În plus, am ales zona Vrancei pentru că acolo m-am născut”, spunea el atunci. Cochetase şi anterior cu piaţa vinului, fiind deja acţionar la Vinexpert, unul dintre cei mai importanţi retaileri de vin, fondat de Cătălin Păduraru. Mai târziu, Guzu a ieşit din Vinexpert, iar astăzi, compania este controlată de mai mulţi antreprenori români.

    Daniel Guzu în 2009:„Nu voi mai investi în imobiliare nici dacă va fi cel mai mare Boom posibil, nici peste zece ani. Mi-am încălcat principiile şi filosofia Şi am pierdut. Trebuie să faci ce îţi place Şi ce te pricepi. Iar eu sunt inginer, îmi place producţia.”

    În 2007, Daniel Guzu şi Oresa Ventures intrau, cu Fabryo Corporation, pe piaţa de vopsele industriale, inaugurând o fabrică de vopsele pulberi, folosite în industriile auto, navală sau în producţia de electrocasnice. În acelaşi an, aceiaşi doi parteneri deveneau asociaţi şi în Bau Profil, o afacere înfiinţată tot de Daniel Guzu în 2003, care producea profile metalice şi accesorii pentru gips-carton.

    Tot un pachet de 49% din acţiuni a făcut obiectul tranzacţiei, a cărei valoare s-a situat la circa 4 milioane de euro. Împreună, anunţau că dezvoltă o fabrică de adezivi pentru construcţii, în Popeşti-Leordeni, lângă Bucureşti, pe un teren de 1,5 hectare. „Ştiam că Oresa era interesată să preia un producător de adezivi de pe piaţă şi m-am oferit eu să realizăm acest proiect împreună”, spune antreprenorul vrâncean.

    Parteneriatul strâns dintre Daniel Guzu şi Oresa Ventures a mai făcut un pas în 2008, când Oresa a mai preluat 36% din Fabryo Corporation. Un an mai târziu, devenea unicul proprietar al afacerii, iar Guzu îşi semna exitul din Fabryo, în valoare de 20 de milioane de euro, luând însă înapoi deţinerea de 49% din Bau Profil, compania prin care a prins contur brandul Duraziv. De altfel, Duraziv a fost chiar numele pe care l-a luat afacerea ulterior. Omul de afaceri începea să se extindă şi în imobiliare, investind câteva milioane de euro în blocuri şi case la munte. Nu a fost însă ceea ce îşi dorea din antreprenoriat. „Am încercat, dar concluzia este că nu rezonez cu domeniul, nu-mi place şi nici nu mă pricep. Nu voi mai investi în imobiliare nici dacă va fi cel mai mare boom posibil, nici peste zece ani. Mi-am încălcat principiile şi filosofia şi am pierdut. Trebuie să faci ce îţi place şi ce te pricepi. Iar eu sunt inginer, îmi place producţia”, spunea el în 2009.

    Între timp, afacerea cu vin a continuat să crească. În 2008, anunţa că mai investeşte 7 milioane de euro pentru dezvoltarea afacerii, dorindu-şi să adune terenurile într-o suprafaţă compactă. Începeau să se scrie planurile de producţie a vinului. După vânzarea Fabryo, Daniel Guzu nu a putut să intre pe piaţa de vopsele timp de un an, din cauza unei clauze de non-competiţie din contractul cu fondul de investiţii Oresa Ventures.

    După expirarea clauzei însă, a revenit în acest sector cu brandul de vopsele Duraziv, intrând astfel în competiţie cu Fabryo. Mai mult, fabricile Duraziv se află chiar lângă cele ale Fabryo, o afacere care, între timp, a ajuns în portofoliul olandezilor de la Akzo Nobel, care au cumpărat-o de la Oresa. „Până în acest moment, doar am investit în Duraziv şi încă nu am terminat. Cred că e firesc să aştept şi roadele. Nu intenţionez să vând nimic din businessurile actuale, cel puţin deocamdată, deci nici fabrica de adezivi nu este de vânzare”, spunea Daniel Guzu în 2010. Unsprezece ani mai târziu, alta avea să fie strategia. „Când o să constat că nu mă duc cu plăcere la serviciu, o să vând”, spunea, tot el, în 2011, întrebat adesea dacă şi când va vinde Duraziv.

    În 2012, Daniel Guzu punea un nou brand pe piaţă – „Ana are”, o umbrelă sub care a început producţia de sucuri din fructe, dulceţuri şi gemuri, fabricate din fructele produse în livada pe care o are în comuna Ţifeşti din judeţul Vrancea, la circa 25 de kilometri de Focşani. În total, omul de afaceri are 67 de hectare de meri, 16 hectare de cătină, 10 hectare de afini, 20 de hectare de cireşi, 50 de hectare de vişini şi 12 hectare de struguri de masă, folosiţi tot pentru suc. Businessul cu sucuri, împreună cu cel din viticultură, este operat prin firma Natura SRL, cu afaceri de 20,7 milioane de lei în 2020 şi profit de 204.000 de lei.

    A intrat cu marca „Ana are” în marile reţele de magazine, precum Auchan, Carrefour sau Metro. Mai târziu, în 2016, a testat piaţa şi cu un cidru vândut sub acelaşi brand, iar în 2018 a trecut la producţia de fresh-uri. În vara anului 2019, Daniel Guzu deschidea un hotel cu 30 de camere în podgoria din Vrancea, după investiţii de peste trei milioane de euro. Hotelul poartă numele satului Sârbi, în care se află, din comuna Ţifeşti şi este parte a unui proiect din care mai fac parte o piscină (încă în construcţie), un teren de tenis şi sală de evenimente în care încap până la 450 de persoane. În apropiere există şi un traseu asfaltat de zece kilometri pentru plimbări cu bicicletele prin plantaţia cu viţă-de-vie. „Am fost pe Coasta de Azur, am fost în Spania, în Italia – în zona Toscana. Nicăieri însă nu m-am simţit atât de bine cum mă simt aici, pe dealul acesta, la mine în sat”, povestea Daniel Guzu, de pe terasa hotelului pe care l-a deschis la începutul lunii iunie 2019, chiar în via de la Ţifeşti, într-un interviu pentru Ziarul Financiar.

    Daniel Guzu în 2011:„Când o să constat că nu mă duc cu plăcere la serviciu, o să vând (Duraziv – n. red.).”

    Astăzi, podgoria din Ţifeşti numără 120 de hectare de viţă-de-vie, pe care Daniel Guzu le-a cumpărat treptat, de la mai mulţi mici proprietari, începând cu anul 2006. Acolo sunt cultivate trei soiuri de struguri – Fetească neagră (cu o producţie de 7 tone de vin la hectar), Sauvignon blanc (9-10 tone de vin la hectar) şi Fetească regală (12 tone de vin la hectar). Vinul produs se vinde sub trei branduri diferite – Casa Panciu, Panciu Riserva şi Domeniile Panciu-Podgorie Domnească, toate grupate sub brandul-umbrelă Casa Panciu.

    În total, investiţiile antreprenorului din 2006 şi până acum în vie, livezi, fabrica de sucuri, depozitul de fructe şi hotelul pe care le are în Vrancea au ajuns la 30 de milioane de euro, dintre care circa 7 milioane de euro au fost fonduri europene. Locul era în paragină acum zece ani, dar antreprenorul vrâncean l-a văzut ca pe un loc cu potenţial de a deveni un refugiu liniştitor. S-a întors în satul natal şi a început să cumpere treptat vie. A venit anul 2021, al doilea de pandemie, iar Daniel Guzu a luat decizia de a face exitul din Duraziv, vânzând compania către grupul Saint-Gobain. Preluarea Duraziv este singura tranzacţie majoră anunţată în prima jumătate a anului 2021 pe piaţa construcţiilor din România şi vine în contextul în care francezii de la Saint-Gobain au planuri mari de dezvoltare pentru piaţa locală. Tot ei investesc 45 de milioane de euro într-o linie nouă de producţie a plăcilor de gips-carton, la Turda, în judeţul Cluj. Noua linie va fi operaţională în aprilie 2023.

    Zvonuri cu privire la vânzarea Duraziv existau de multă vreme, însă concretizarea lor a avut loc abia acum, după un an 2020 în care compania a ajuns la afaceri de 31 de milioane de euro. În ultimii doi ani, Duraziv, care are peste 200 de angajaţi, a investit circa 2 milioane de euro într-o hală nouă de profiluri metalice, dar şi în modernizarea utilajelor şi creşterea productivităţii. Fabrica de profiluri metalice a fost mutată pe un teren adiacent celui pe care se afla anterior, în Popeşti-Leordeni, într-o clădire nouă. Începe aşadar o nouă etapă de dezvoltare atât pentru Duraziv, cât şi pentru antreprenorul Daniel Guzu, care se întoarce la cea mai dragă pagină din biografia lui în business – cea care a început să se scrie acasă, în locurile natale.

  • Cei mai mari jucători din economie. Cei mai mari jucători din producţia de ciment conduc topul producătorilor de materiale de construcţii. 2020 le-a adus cele mai mari marje de profit din ultimii ani

    La fel ca cifra de afaceri, profitul a fost în urcare pentru toţi cei trei jucători, cea mai mare creştere fiind raportată de HeidelbergCement, care şi-a majorat câştigul cu 80%.

    Holcim, Heidel­berg­Ce­ment şi Rom­cim (fos­ta CRH Ciment) s-au poziţionat, prin subsi­diarele din Ro­mâ­nia, la vârful pieţei locale a produ­că­torilor de materiale de construcţii, după ce au raportat toţi creşteri ale afacerilor anul trecut comparativ cu 2019.

    Astfel, Holcim se menţine lider, cu un business de peste 1,6 miliarde de lei (plus 7% faţă de 2019), HeidelbergCement îl urmează cu afaceri de 1,33 miliarde de lei (plus 11%), iar Romcim ocupă a treia poziţie, cu un rezultat puţin peste 1,3 miliarde de lei în 2020 (plus 16%), potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe.

    Ca marje de profit, anul 2020 a fost unul dintre cei mai buni pentru cele trei companii, acestea ajungând până la 33% – cum este cazul HeidelbergCement. La fel ca cifra de afaceri, profitul a fost în urcare pentru toţi cei trei jucători, cea mai mare creştere fiind raportată de HeidelbergCement, care şi-a majorat câştigul cu 80%.

    Holcim a avut anul trecut o capacitate de producţie de 5,7 mi­lioane de tone de ciment în Ro­mânia, al cincilea loc în clasamentul la nivelul ţărilor europene în care gigantul are activitate, potrivit informaţiilor din raportul anual al grupului, aferent anului 2020. Holcim are în România două fabrici de ciment, la Câmpulung şi la Aleşd, o staţie de măcinare,

    18 staţii ecologice de betoane, trei staţii de agregate, două staţii de lianţi speciali şi trei terminale de ciment – în Bucureşti, Turda şi Roman.

    Cel mai recent a fost deschisă o staţie nouă de betoane la Buzău. La începutul lui 2021, la conducerea Holcim România a venit Bogdan Dobre care l-a înlocuit astfel pe Horia Adrian, acesta din urmă fiind numit CEO al subsidiarei Holcim din Filipine.

    Raportul pentru 2020 al germanilor de la HeidelbergCement arată că grupul a planificat investiţii în eficientizarea activităţii pe piaţa locală, după un an în care a înregistrat creşteri ale cererii, favorizate de un trend bun al construcţiilor. Volumele de vânzări au crescut în România, se arată în raport, unde se spune, de asemenea, că „piaţa românească a beneficiat de o creştere puternică în toate segmentele construcţiilor”.

    Fabricile de ciment pe care HeidelbergCement le are în România au o capacitate totală de producţie de 6,1 milioane de tone, se menţionează în acelaşi raport. Heidelberg­Cement deţine trei fabrici de ciment în România, la Taşca (lângă Bicaz, judeţul Neamţ), Chişcădaga (lângă Deva, judeţul Hunedoara) şi Fieni (judeţul Dâmboviţa), 21 de staţii de betoane, 7 cariere şi 5 balastiere de agregate.

    În ceea ce-i priveşte pe irlandezii de la Romcim, vânzările lor de ciment în România le-au depăşit anul trecut pe cele din 2019, susţinute de trei motive principale.

    „În România, vânzările şi profitul operaţional au depăşit puternic (în 2020 – n. red.) anul precedent, după ce continuarea proiectelor de infrastructură, impactul pozitiv al alegerilor locale şi naţionale şi creşterea numărului lucrărilor de reparaţii rezidenţiale au contribuit la creşterea cererii de ciment, cu preţuri peste cele din 2019”, se arată în raportul financiar al grupului aferent anului 2020.

    Romcim are în România două fabrici, la Hoghiz şi Medgidia, alături de o staţie de măcinare la Târgu-Jiu. În total, cele două fabrici au o capacitate de 3,2 milioane de tone de ciment pe an. În primăvara acestui an, Romcim a luat locul fostei CRH Ciment, aceasta fiind, practic, o resuscitare a brandului Romcim, primul holding industrial din România, care avea în componenţă patru fabrici de ciment.

    Cum a reacţionat piaţa la pandemie?

    Aceste rezultate vin într-un an în care piaţa locală a cimentului a crescut cu 10%, ajungând la o valoare de 630 mil. euro, potrivit estimărilor CIROM, patronatul din această industrie. Piaţa a urmat în 2020 trendul crescător al volumelor lucrărilor de construcţii. Astfel, conform INS, consumul de ciment pe piaţa internă a crescut cu aproape 9% faţă de 2019, în timp ce creşterea producţiei interne de ciment a fost de aproximativ 6%. Diferenţa a fost reprezentată de importuri, care au crescut cu 77% faţă de 2019. Deşi piaţa cimentului a crescut, ultimul an nu a fost lipsit de dificultăţi.

    Chiar şi aşa, cum în industria cimentului, la fel ca în altele, cea mai mare parte a activităţii nu poate fi mutată în mediul online, companiile din acest sector s-au bucurat de posibilitatea de a-şi continua activitatea, chiar şi cu măsuri suplimentare de protecţie. În industria cimentului, angajaţii direcţi sunt în jur de 2.600, dar dacă este luat în calcul tot lanţul valoric, precum şi activităţile pentru care se lucrează cu firme terţe, probabil că cifra trece de 10.000 de angajaţi, spun oficialii CIROM.

    Piaţa cimentului a venit, anul acesta, cu o schimbare la vârful patronatului, după ce Mihai Rohan, cel care a condus patronatul, s-a retras din această funcţie după 30 de ani, păstrând însă rolul de preşedinte de onoare. Locul său a fost luat de Marinela Dracea, actualul preşedinte al CIROM.

    Anul 2020, cu tot cu pandemie, a adus construcţiilor a doua cea mai bună evoluţie an la an din ultimul deceniu, după cum reiese din datele publicate de Institutul Naţional de Statistică (INS). Faţă de 2020, volumul lucrărilor de construcţii a crescut cu 15,9%. Doar în 2019 avansul fusese mai mare – considerabil însă, mai exact de aproape 28% faţă de anul precedent.

  • Nota de plată pentru materialele de construcţii verzi: cine o achită şi cum o recuperează?

    ♦ Sustenabilitatea în construcţii ar trebui să se concretizeze, în final, în clădiri mai eficiente şi un consum mai mic de energie, aproape de zero ♦ Producătorii şi dezvoltatorii au intrat deja în cursă şi fac demersuri pentru a-şi adapta proiectele la noile standarde ♦ Cine achită însă nota de plată în final?

    Legislaţia europeană de mediu impune în prezent reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 40% până în 2030, iar în vara acestui an Comisia Europeană va lansa un nou pachet legislativ care să abordeze o ţintă crescută, de cel puţin 55% reducere până în 2030, astfel încât în 2050 să poată fi atinsă neutralitatea climatică. În acest context, integrarea soluţiilor de construcţii cu amprentă redusă de CO2 este o tendinţă care va dobândi în curând statutul de normă pentru întreaga industrie la nivel global.

    „Odată cu implementarea legislaţiei europene, solicitările crescute de protecţie a mediului şi a climei vor conduce la o cerere în creştere de materiale de construcţii ecologice. Unele companii sunt deja dispuse să plătească un preţ premium pentru cimenturile verzi, întrucât acestea ajută la obţinerea de puncte suplimentare pentru certificarea clădirilor verzi“, spun reprezentanţii producătorului de ciment Holcim.

    Odată cu creşterea cerinţelor legislative, cu actualizarea standardelor de construcţie, cu creşterea nivelului de informare şi conştientizare al consumatorilor finali, din ce în ce mai mulţi dintre aceştia vor solicita astfel de soluţii sustenabile, create pentru oameni şi planetă.  Grupul Holcim România este compus din companiile Holcim România – producător de ciment, betoane, agregate; Somaco – producător de elemente prefabricate şi Geocycle – furnizor de servicii de management al deşeurilor. Toate se conformează angajamentului „Net Zero“ asumat de grupul LafargeHolcim, pentru atingerea neutralităţii din perspectiva emisiilor de CO2 până în 2050. Mai mult, grupul a lansat o gamă de betoane verzi, care vin cu un impact redus asupra mediului. „Betoanele verzi, pe lângă aportul pe care îl au în protejarea mediului înconjurător, au şi un nivel de performanţă şi de durabilitate superior, îndeplinind mai bine prevederi speciale din proiecte. Cimenturile verzi sunt destinate construcţiilor sustenabile, cu amprentă scăzută de CO2. Soluţiile verzi nu au fost dezvoltate ca o oportunitate de reducere a costurilor.“

    Pentru a obţine certificarea verde a unei clădiri este necesară evaluarea standardizată a caracteristicilor ei în raport cu mediul. Clădirile verzi vin astfel cu o amprentă cât mai redusă de CO2, un consum mic de apă şi energie, asigurând o performanţă climatică superioară. Vor duce însă aceste investiţii la creşterea preţurilor de vânzare sau de închiriere?

    „Betoanele verzi contribuie la creşterea duratei de viaţă a construcţiilor, iar investiţia pe care oamenii o fac este scoasă în timp şi se traduce într-un nivel mai bun de siguranţă al construcţiei“, adaugă reprezentanţii Holcim.

    Cursa pentru reducerea emisiilor de carbon a atras jucători din toate sectoarele imobiliare, de la rezidenţial şi birouri, la comercial şi industrial. Tot mai mulţi vor căuta produse verzi şi, în acelaşi spirit, administraţiile centrale şi locale ar trebui să acţioneze şi ele ghidate de nevoia de dezvoltare şi implementare a Pactului Verde European.

     

  • Guvernul ungar „înghite” economia de piaţă bucată cu bucată: Orban vrea ca sectoarele telecom, materiale de construcţii şi transport feroviar să fie controlate de capitalul ungar

    Guvernul Ungariei ţinteşte noi sectoare economice în care vrea ca antreprenorii ungari loiali guvernului să preia controlul, în ceea ce se conturează drept o tentativă din ce în ce mai evidentă a guvernului Orban de a înghiţi economia de piaţă bucată cu bucată.

    Ungaria va încerca în următorul deceniu să sporească rolul capitalului ungar până când acesta va controla mai mult de 50% din sectoare precum telecomunicaţii, materiale de construcţii şi transport feroviar, a anunţat premierul Viktor Orban, citat de Bloomberg.

    Noile ţinte extind ambiţiile naţionaliste ale partidului Viktor Orban, care şi-a asumat ţinte similare pentru sectorul de energie, pentru industria bancară şi pentru presă.

    Politicile lui Viktor Orban au dus la apariţia unei noi elite antreprenoriale care este loială în totalitatea premierului ungar. Orban şi-a extins influenţa în toate colţurile societăţii şi economiei şi a ajuns să controleze o mare parte din presă.

    „Acestea sunt sectoarele pe care vrem să le schimbăm în următorul deceniu”, a declarat Viktor Orban, într-o conferinţă organizat de camera de comerţ şi industrie a ţării.

    Ambiţia lui Orban a început deja să fie pusă în practică. Operatorul de reţea controlat de stat Antenna Hungaria a cumpărat deja o participaţie minoritară în Telenor, operatorul de servicii mobile controlat de grupul ceh PPF.

    Totodată, dezvoltatorul de software 4iG Nyrt a încercat fără succes să cumpere competitorul T-Systems, o divizie a Deutsche Telekom.

    „Presupun că statul intenţionează să îşi majoreze participaţia în Telenor”, a notat Nora Nagy, analist în cadrul Erste Group Bank în Budapesta.

    Ungaria a reuşit să majoreze controlul capitalului ungar asupra sectorului bancar de la 40% în 2010 la 57% în prezent, după o serie de tranzacţii care au inclus statul ca intermediar.

    Fostele divizii ale GE Capital şi Bayerische Landesbank efectuează una dintre cele mai mari fuziuni bancare de la căderea comunismului în regiune – care ar putea crea a doua cea mai mare bancă din Ungaria, după OTP Bank.

  • Creşteri conform planului, chiar şi în pandemie

    Compania de distribuţie de instalaţii şi materiale de construcţii Romstal, ar urma să îşi crească businessul din online cu 30-50% în a doua parte a anului, potrivit declaraţiilor lui Mircea Cristescu, şeful canalelor de comerţ online la Romstal, din cadrul emisiunii ZF Ecosistemul Marketplace. Compania va ajunge astfel la rezultatele previzionate anterior contextului pandemic, la începutul anului.

     

    Compania axată pe distribuţia de instalaţii şi materiale de construcţii Romstal a ajuns la 26 de ani de prezenţă pe piaţa din România, dezvoltându-se ca un partener al companiilor de construcţii şi al instalatorilor profesionişti. În ultimii cinci ani, compania s-a dezvoltat şi în zona de online, unde are două platforme proprii, una dedicată afacerilor, tip B2B, cât şi o alta de tipul B2C.

    Priorităţile lui Mircea Cristescu din rolul de head of e-commerce business la Romstal sunt de a dezvolta liniile de business în compania care vinde, în afara canalelor tradiţionale, prin intermediul mai multor platforme de comerţ online.  

    De un an şi jumătate, compania se concentrează mai mult şi pe clienţii finali. „Avem o adresabilitate diferită atunci când mergem către clienţii finali sau către canalele de B2B unde avem comunităţile de instalatori, companiile de construcţii sau cele de instalaţii. Practic, comunicăm diferit pe cele două canale, dar într-un final avem acelaşi ţel al companiei, acela de a merge foarte profesionist către toate tipurile de clienţi”, explică el.

     În ceea ce priveşte evoluţia businessului, el spune că „Cifra de afaceri a Romstal, doar în România – fiindcă businessul mai este prezent şi în Rusia, Ucraina, Serbia şi în Bulgaria – a ajuns anul trecut la 165 de milioane de euro  pe piaţa locală, iar numărul de angajaţi, la aproximativ 1.020”.

    Cum s-a derulat ritmul construcţiilor din România în ultimele 6 luni în contextul pandemic?

    „Cred că noi suntem unul dintre exemplele fericite în domeniul în care activăm fiindcă pandemia nu ne-a lovit foarte tare, ba chiar ne-a ajutat – în primul rând să fim aproape de clienţii noştri, dar şi de instalatori, pentru că a existat o perioadă scurtă în care ei au interacţionat online cu noi, dar şi pe zona de B2C, acolo unde am văzut că foarte mulţi oameni au mers mai departe cu proiectele pe care le aveau de reamenajare a casei sau poate chiar mai mult”, observă Mircea Cristescu.

    Potrivit lui, clienţii şi-au dorit să îşi reamenajeze locuinţele mai mult decât anterior – poate şi prin prisma faptului că au stat mai mult pe acasă.  Pe marketplace-ul eMag, Romstal a  intrat în urmă cu două luni şi jumătate. „Este un canal foarte bun de dezvoltare, mai ales că noi cumva suntem consideraţi ca un lider în piaţă şi atunci am încercat şi prin abordarea pe care am făcut-o în marketplace să ridicăm şi mai mult ştacheta în ceea ce priveşte gamele de produse, calitatea produselor şi calitatea serviciilor pe care le oferim”, descrie Cristescu această decizie.

    El spune că majoritatea clienţilor de pe marketplace sunt cei care au aşteptat timp de 1-2 luni pentru ca un arhitect să aleagă materialele şi decorurile, iar acum îşi doresc să îşi termine lucrările cât mai repede şi să facă tot ce şi-au propus, motiv pentru care au nevoie ca livrările să fie realizate rapid.

    „În principiu mergem către un portofoliu de clienţi cu venituri medium spre high – cei care de cele mai multe ori citesc, văd reviste de specialitate, îşi aleg decoruri, îşi construiesc împreună cu arhitecţi casele, astfel că avem o varietate de clienţi – arhitecţii, cei pe care companiile de construcţii îi au în portofoliu, cât şi clienţii finali.”

    Iar când vine vorba despre clienţii finali, Mircea Cristescu observă că în prezent din ce în ce mai mulţi clienţi români apelează la ajutorul unor arhitecţi când vine vorba despre decorarea locuinţei. „Nivelul de profesionalism, piaţa, în special dacă mă uit în zona de ceramice şi sanitare, nivelul de calitate pe care clienţii îl cer a crescut mult în ultimii ani. Dacă ne uităm la un coş mediu, fără să luăm în calcul o pondere de creştere a cursului valutar, cred că undeva anul acesta va creşte cu 20% faţă de anul trecut, ceea ce înseamnă că într-adevăr clienţii se lasă sfătuiţi, apelează la sisteme mai performante, tocmai în ideea în care îşi doresc o longevitate mai mare a lucrurilor pe care le fac, dar şi o calitate mai ridicată a produselor.”

    De asemenea, prin prisma vânzărilor realizate, spune că pandemia i-a determinat pe clienţi să îşi canalizeze resursele înspre alte domenii decât anterior situaţiei atipice pe care o traversăm: „Au ales cumva să cheltuie un pic în alte domenii decât să risipească poate pentru alte produse – asta cred că s-a întâmplat la nivelul pieţei”.

    Mircea Cristescu adaugă că între obiectivele companiei se numără o creştere în zona de online cuprinsă între 30 şi 50% până la finalul anului.

    „Important este să vedem acum ce se va întâmpla în T4, care este destul de important, atât pentru noi, cât şi pentru piaţă în sine, noi intrăm într-un sezon foarte mare, de încălzire, unde clienţii se orientează foarte mult spre toate tipurile de sisteme de încălzire. Tot ce ne arată cifrele este că ne aflăm pe trendul pe care l-am prognozat încă de la începutul anului fără să ştim că va fi această pandemie”. Iar când vine vorba despre sfaturi pe care să le-ar acorda celor care vor să îşi dezvolte businessul în online, fie că vorbim despre antreprenori la început de drum sau branduri cunoscute, spune: „Să îşi aleagă foarte bine gamele de produse şi să folosească foarte mult profesionalism atunci când accesează platforme de tip marketplace deoarece aceste platforme sunt de fapt ecosisteme care le pun în faţă clienţii şi contează foarte mult ca acei clienţi să se reîntoarcă, atât în ecosistemul de marketplace, dar şi către vendorul respectiv”.

  • Nu toate afacerile au fost lovite de pandemie. Businessul acesta a înregistrat creşteri de 10%, iar previziunile sunt optimiste şi pentru final de an

    Evoluţia businessului de producţie de materiale de construcţii Etex Building Performance oferă un argument în plus că piaţa locală de construcţii este una efervescentă chiar şi în pandemie. Afacerea a înregistrat creşteri de 10% în primul semestru al anului, iar investiţiile în România rămân în continuare o prioritate pentru belgienii care deţin până acum două fabrici pe piaţa locală.

    „Suntem încrezători în potenţialul de creştere al pieţei româneşti şi a celor din Europa de Sud-Est unde exportăm, motiv pentru care ne propunem să continuăm investiţiile în creşterea capacităţii de producţie la fabrica noastră de la Turceni”, descrie Andrei Popa, directorul comercial al Etex Building Performance SEE, modul în care se raportează compania belgiană la piaţa locală. Etex Building Performance este hubul regional transformat pentru Europa de Sud-Est al grupului belgian Etex – fiind axat pe producţie, logistică, asistenţă tehnică şi dezvoltare de produse noi.
    Afacerea se axează pe producţia de materiale de construcţii şi operează în România două unităţi de producţie: fabrica de plăci de gips-carton de la Turceni (din judeţul  Gorj) şi fabrica de ipsosuri, gleturi şi tencuieli de la Aghireşu (din judeţul Cluj), fiind prezent pe piaţă cu brandurile Siniat, Promat, Equitone, Creaton. Aproape jumătate din producţia fabricilor Etex din România merge către export în 11 ţări, majoritatea fiind situate în Europa de Sud-Est. Compania a încheiat anul 2019 cu o cifră de afaceri de 235 milioane de lei, iar perspectivele sunt optimiste şi pentru anul în curs: în primul primul semestru al anului
    au ajuns la o cifră de afaceri de
    130 milioane de lei, în creştere cu 10% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.
    „În comparaţie cu ţări ca Germania businessul din România este proporţional cu populaţia dar mult mai dinamic. În ultimii 5 ani am reuşit dublarea cifrei de afaceri odată cu investiţia de la Turceni. În acelaşi timp numeroase iniţiative din România au fost apreciate ca modele de urmat şi transferate la nivel de divizie în alte businessuri Europa de Vest”, descrie Andrei Popa businessul Etex în contextul afacerilor internaţionale ale grupului.
    Fabrica de gips-carton de la Turceni este cea mai importantă investiţie a grupului în România. Unitatea de producţie şi-a început operaţiunile în 2015, în urma unei investiţii iniţiale de 50 de milioane de euro, la care s-au adăugat ulterior peste 2 milioane de euro în creşterea performanţei industriale a fabricii, potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei. Andrei Popa spune că încă de la început, proiectul fabricii de la Turceni a avut în vedere posibilitatea extinderii fabricii până la dublarea capacităţii de producţie dar şi dezvoltarea unor businessuri complementare. În lotul fabricii de la Turceni au rezervat spaţii pentru viitoare potenţiale producţii de profile metalice, plăci perforate şi ready-mixuri.
    „Această investiţie este încă în strategia noastră şi va fi pusă în aplicare imediat ce vom avea o garanţie a creşterii volumelor de gips – materie primă. Astfel, compania şi-a propus să investească 5-6 milioane de euro într-o instalaţie de desulfurare a gipsului la termocentrala de la Rovinari a Complexului Energetic Oltenia pentru a asigura continuitatea materiei prime la fabrica sa de gips-carton de la Turceni”, descrie Andrei Popa planurile de investiţii ale companiei în continuare. În acelaşi timp, fabrica de ipsosuri, gleturi şi tencuieli de la Aghireşu se află în proces de retehnologizare care să susţină creşterea volumelor de vânzări de produse complementare plăcilor de gips-carton aflată în strategia pe termen scurt a Etex Building Performance.
    Valoarea totală a investiţiei în retehnologizarea fabricii de la Aghireşu, care va fi finalizată în cursul acestui an, se ridică la 4 milioane de euro. De altfel, Popa spune că şi în prezent una dintre principalele priorităţi ale companiei este consolidarea businessului în Europa de Sud-Est şi creşterea profitabilităţii companiei pentru asigurarea unei baze solide în vederea fructificării investiţiilor în capacităţile de producţie din România. „În acest sens aşteptăm demararea investiţiei în instalaţia de desulfurare de la Rovinari şi ne uităm la posibile achiziţii în regiune care să fie compatibile cu businessul de bază al Etex. Totodată, vrem să continuăm să ne îmbunătăţim portofoliul de sisteme de gips-carton prin introducerea de noi produse complementare plăcilor de gips-carton şi să accelerăm digitalizarea proceselor interne şi a comunicării cu clienţii.”
    Directorul comercial al Etex Building Performance sesizează că piaţa românească de construcţii se află
    într-un proces de maturizare şi reducere a decalajului faţă de pieţele din Vest prin folosirea în procesul de construcţie a unor soluţii şi materiale moderne. „De exemplu, sistemele de gips-carton sunt utilizate la scară largă pe segmentul de proiecte industriale, de birouri, mall-uri şi centre comerciale, unde accentul este pus pe viteza de execuţie şi pe materialele uşor de instalat”, detaliază el această piaţă. De asemenea, observă Andrei Popa, pe segmentul rezidenţial – care a înregistrat constant creşteri de două cifre în ultimii ani –  plăcile de gips-carton sunt utilizate cu precădere în construcţiile rezidenţiale noi din zona premium, în timp ce pe celelalte zone ne confruntăm cu un decalaj faţă de pieţele vestice în condiţiile în care, în mod tradiţional, clienţii continuă să prefere soluţiile grele (zidăriile de cărămidă). 
    „Dezvoltatorii de imobile de locuit high end au înţeles că pereţii de gips-carton se bazează pe alcătuiri complexe care conferă viitorilor proprietari un grad de confort superior (cu plăci pentru izolare acustică, plăci cu performanţe mecanice ridicate pentru suspendarea de corpuri grele, plăci cu proprietăţi antiefracţie sau pentru rezistenţa la foc). Acesta este şi motivul pentru care piaţa din România şi Europa de Sud-Est are un potenţial uriaş de creştere, dacă luăm în calcul că pe pieţe precum Regatul Unit, Franţa sau Polonia consumul de gips-carton este de peste 4mp/locuitor”, spune Andrei Popa.
    La nivel de provocări, el observă că există lacune legislative în privinţa depozitării deşeurilor de construcţii şi a reciclării acestora. „De exemplu, fabrica de la Turceni a fost concepută pentru a putea recicla plăcile de gips-carton obţinute din deşeurile de materiale de construcţii, însă, în prezent, colectarea separată a deşeurilor de materiale de construcţii nu este încurajată. În momentul în care vom avea la dispoziţie suficiente cantităţi de deşeuri de plăci de gips-carton, vom valorifica potenţialul de reciclare infinită a gipsului din astfel de deşeuri”, detaliază el.
    În ceea ce priveşte funcţionarea fabricilor în contextul COVID-19, el spune că fabricile Etex Building Performance de la Turceni şi Aghireşu şi-au continuat operaţiunile fără întreruperi în această perioadă, cu respectarea tuturor măsurilor de siguranţă a personalului, angajaţii nefiind sub nicio formă afectaţi de criza de coronavirus. Compania a decis să se bazeze pe resursele proprii şi să nu apeleze la niciunul dintre programele generoase de sprijinire a economiei iniţiate de guvern.
    „În ciuda contextului economic dificil, am obţinut o creştere cu 10% faţă de primele şase luni ale anului trecut ca urmare a avansului exporturilor, a diversificării mixului de produse şi a vânzărilor peste aşteptări pe segmentul de retail. Odată cu declanşarea pandemiei de coronavirus piaţa s-a contractat, însă, prin deciziile pe care le-am luat imediat, am reuşit să temperăm reculul şi să creştem ponderea vânzărilor pe segmentul de retail. Acest lucru a fost posibil în condiţiile în care micile lucrări de reparaţii şi renovările de locuinţe au fost cel mai puţin afectate în această perioadă, în care mulţi dintre românii care au lucrat de acasă au avut mai mult timp disponibil pentru a face lucrări de renovare”, descrie el cele mai recente rezultate.
    Andrei Popa spune că strategia comercială pe care au abordat-o în prima jumătate a anului s-a bazat pe creşterea vânzărilor de produse complementare plăcilor de gips-carton, pe segmentul de gleturi şi tencuieli – de exemplu gama Adera, care include singura tencuială armată cu fibre produsă în România, dar şi extinderea cu produse complementare a gamei Smart, destinată pieţei de retail şi meseriaşilor. „În toată această perioadă, am continuat livrările către ansamblurile rezidenţiale, cele de birouri şi de spaţii logistice. Am lucrat împreună cu clienţii şi furnizorii astfel încât să evităm blocajele şi să dăm un semnal pozitiv în piaţă. Foarte puţini dintre partenerii noştri au amânat proiectele în care suntem prezenţi şi noi. În perioada următoare, vom fi atenţi la evoluţia contextului actual. Pe termen scurt, vom avea de trecut peste o serie de provocări, însă pe termen mediu şi lung avem încredere în potenţialul de creştere a pieţei de construcţii din România şi Europa de Sud-Est.”
    Andrei Popa, directorul comercial al Etex Building Performance SEE, are o experienţă de peste 17 ani în cadrul companiei şi s-a alăturat acesteia când se numea Lafarge Arcom Gips şi făcea parte din grupul Lafarge. Afacerea a fost preluată în 2011 de către grupul belgian Etex, în urma unei tranzacţii internaţionale care a inclus operaţiuni din Europa şi America de Sud. De-a lungul timpului, el a ocupat în cadrul companiei poziţia de director naţional de vânzări, pentru ca din 2011 să ocupe funcţia de export manager, iar din 2013 pe cea de director comercial pe regiunea Europa de Sud-Est. Proiectul comercial care a susţinut luarea deciziei de a investi în fabrica de la Turceni se numără în rândul celor de referinţă în care Andrei Popa a fost direct implicat. El este de asemenea responsabil de  identificarea de oportunităţi pentru investiţii greenfield şi M&A în regiune şi a contribuit, de asemenea, la implementarea primei platforme de comenzi online a diviziei din România. 

    Istoria româno-belgiană a grupului Etex

    Etex Building Performance, fosta Siniat România, face parte din grupul belgian Etex, care are o istorie de peste 100 de ani şi este specializat în producţia de materiale de construcţii (plăci de gips-carton, tencuieli, plăci de fibrociment pentru faţade şi acoperişuri, ţigle ceramice ). Grupul are peste 13.000 de angajaţi şi 101 de fabrici la nivel mondial. Grupul Etex a obţinut venituri de 2,9 miliarde de euro în 2019, în uşoară creştere comparativ cu anul precedent. Aproximativ 80% din veniturile totale ale grupului sunt obţinute pe pieţele europene. În România, Etex operează două unităţi de producţie: fabrica de plăci de gips-carton de la Turceni (jud. Gorj) şi fabrica de ipsosuri, gleturi şi tencuieli de la Aghireşu (jud. Cluj) şi este prezent cu brandurile Siniat, Promat, Equitone, Creaton.

  • Irlandezii de la Kingspan cumpără divizia de oţel a grupului român TeraPlast, evaluată la 410 mil. lei

    Grupul TeraPlast, cel mai mare producător local de materiale de construcţii, cu afaceri de aproape un miliard de lei în 2019, a încheiat un acord cu irlandezii de la Kingspan pentru a vinde divizia Steel (de oţel). Tranzacţia vizează astfel participaţia TeraPlast SA, compania-mamă a grupului, în subsidiarele TeraSteel SA, TeraSteel DOO Serbia şi Wetterbest SA. Valoarea diviziei Steel este estimată la 410 milioane de lei, iar preţul final va fi stabilit prin ajustarea acestei valori cu datoriile nete şi capitalul de lucru, în baza unei formule agreate.

    „Această tranzacţie va aduce plusvaloare pentru acţionarii noştri, printre care se numără cele mai mari fonduri de pensii din România. Totodată, arată şi faptul că acţiunea TRP este subevaluată chiar şi la capitalizarea actuală”, spune Alexandru Stânean, CEO TeraPlast.

    TeraPlast SA este listată la Bursa de la Bucureşti, unde are o capitalizare de 521 de milioane de lei.

    Acordul încheiat de TeraPlast cu Kingspan Group este supus unor condiţii suspensive obişnuite de implementare, inclusiv la aprobarea de către organismele de concurenţă relevante. Tranzacţia va fi supusă aprobării finale a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor TeraPlast.

    Divizia Steel a TeraPlast generat 578 milioane de lei din cifra de afaceri consolidată – de 973 mil. lei – a grupului TeraPlast în 2019 şi a contribuit cu peste 50 milioane de lei la EBITDA grupului.

    În compania TeraPlast, omul de afaceri Dorel Goia deţine un pachet de 46% din acţiuni, potrivit BVB. Acţiunile TeraPlast au crescut în ultimul an de la 0,26 lei per acţiune la 0,39 lei per acţiune.

    Până la această tranzacţie, din grupul TeraPlast făceau parte compania TeraPlast (producător de ţevi, granule şi profiluri din PVC), TeraSteel (producător de panouri sandwich şi structuri metalice zincate), Teraglass (producător de ferestre şi uşi din PVC), TeraPlast Ungaria (distribuţie), Wetterbest (producător de acoperişuri) şi TeraPlast Recycling (reciclare).

    Dincolo de graniţe, TeraPlast, grup controlat de omul de afaceri Dorel Goia, a ales Serbia pentru o primă expansiune cu producţia în afara României. Astfel, la sfârşitul anului 2017, compania – originară din Bistriţa – a deschis fabrica de panouri termoizolante din localitatea Leskovac, la aproximativ trei ore de mers cu maşina de Belgrad. În Serbia se produc tot panouri sandwich, la fel ca în Bistriţa, ambele companii funcţionând sub umbrela TeraSteel. Acum, fabrica din Serbia trece în mâinile Kingspan.

    În ceea ce priveşte Wetterbest, de asemenea inclusă în tranzacţie, TeraPlast a preluat de la familia Irimescu în mai multe tranşe controlul asupra companiei ajungând să o deţină integral la începutul acestui an. Wetterbest are două fabrici în Băicoi, una la Bistriţa, pe amplasamentul TeraPlast, dar şi în localitatea Podari de lângă Craiova.

    Kingspan, cumpărătorul din această tranzacţie, este deja prezent în România cu producătorul de materiale de construcţii Joris Ide, care are pe piaţa locală o fabrică de materiale de construcţii, amplasată în Buziaş, judeţul Timiş. Acolo se produc structuri pentru hale, termoizolaţii, panouri sandwich şi ţigle metalice.

    Joris Ide a avut în 2019 o cifră de afaceri de 151 mil. lei, în creştere cu 15% comparativ cu anul precedent. Compania are 100 de angajaţi. Din cauza pandemiei, Joris Ide a amânat construirea unei fabrici noi de profiluri metalice în apropiere de Bucureşti, la Buftea. Fabrica de la Buftea ar fi trebuit să fie gata în cursul acestui an.

     

  • Sprint spre 1 miliard de lei

    „2019 a fost un an record pentru grupul TeraPlast din punctul de vedere al vânzărilor”, susţine Alexandru Stănean, CEO al TeraPlast. Din 2017 până în 2019 grupul şi-a dublat cifra de afaceri, de la 426 de milioane la 972 de milioane de lei. Creşterea a fost impulsionată atât de achiziţia furnizorului de sisteme complete pentru acoperişuri Wetterbest, valoarea totală a tranzacţiei – finalizată anul trecut – ajungând la peste 17 milioane de euro, cât şi de creşterile organice din 2019. Profitul net s-a majorat în ultimul an cu 85%, până la aproximativ 42 de milioane de lei, iar EBITDA, profitul operaţional al grupului, s-a dublat la rândul său faţă de 2017 şi a înregistrat o creştere de 42% faţă de 2018, atingând valoarea de 91,2 milioane de lei. Numărul de angajaţi a crescut cu 20% în ultimii ani, echipa businessului numărând în prezent peste 1.200 de persoane, iar rentabilitatea capitalului – „un alt lucru important pentru acţionari” – a crescut de la 9,3 la 15%. Rezultatele vin pe fondul unui context favorabil al pieţei construcţiilor, dar şi prin capitalizarea investiţiilor anterioare realizate de companiile din grup.
    Tot anul trecut, două dintre businessurile grupului, Wetterbest şi TeraGlass, au fost transformate complet în urma unor investiţii de peste 98 de milioane de lei, o parte – 70 de milioane – finanţate cu ajutor de stat. „O parte din investiţii au fost direcţionate spre deschiderea unei fabrici noi la Băicoi – 15.000 de metri pătraţi de hale şi spaţii auxiliare – în care trecem de la producţia de atelier la o fabrică la nivel cu orice altă fabrică similară din Europa, care ne va permite să ne eficientizăm fluxurile logistice şi de producţie şi care ne face încrezători că cele mai mari creşteri din grup vor fi la Wetterbest, pentru că nu mai suntem o serie de ateliere, ci suntem 15.000 de metri pătraţi de hale.”
    Cea mai bună performanţă a anului trecut a fost înregistrată de TeraPlast, cu un avans al afacerilor de 25%, până la 365 de milioane de lei, EBITDA având o creştere de 80% faţă de perioada similară a anului trecut, până la 37 de milioane de lei. Diviziile TeraSteel din România şi Serbia au înregistrat cea mai bună marjă de profitabilitate, îmbunătăţirea marjei segmentului de panouri termoizolante datorându-se economiilor la achiziţiile de materii prime, precum şi creşterii gradului de utilizare a capacităţii de producţie din Serbia. Veniturile Wetterbest, al doilea jucător pe piaţa ţiglei metalice din România, s-au majorat cu 22% în 2019, ajungând la 269,9 milioane de lei, iar EBITDA a atins pragul de 15,1 milioane de lei. La rândul său, TeraGlass a beneficiat de o investiţie de 16,1 milioane de lei în 2019, urmând ca prin acest proces fluxul de lucru pentru producţia ferestrelor şi uşilor să fie complet automatizat. Grupul a produs anul trecut 16 milioane de metri liniari de ţeavă şi 7 milioane de metri liniari de profiluri, 14.000 de tone de granule, 8 milioane de bucăţi de fittinguri şi produse rotoformate, 3 milioane de metri pătraţi de panouri, 7.000 de tone de structuri zincate, 5 milioane de metri de ţiglă metalică, 118.000 de unităţi de ferestre şi uşi şi 7.000 de tone de PVC rigid reciclat, „în condiţiile în care anul trecut nu am folosit fabrica nouă”, subliniază Stănean.
    Potrivit estimărilor reprezentanţilor companiei, anul acesta grupul TeraPlast va înregistra venituri de peste 1 miliard de lei şi o îmbunătăţire semnificativă a profitabilităţii, EBITDA bugetată fiind de peste 145 de milioane de lei, în creştere cu 59% faţă de 2019. „De-abia începem. Roadele investiţiilor pe care le-am realizat anul trecut le vom culege începând cu 2020, de aceea cifra de afaceri va urca la 1,25 de miliarde de lei”, a declarat Stănean. „După un sprint cum a fost cel de anul acesta ne mai propunem încă unul de aproape 60% pe partea de profitabilitate. Nu cred că suntem nerealişti în ceea ce ne propunem. Cel puţin pentru două dintre businessurile din grup, Wetterbest şi TeraGlass, sunt alte fabrici faţă de 2019, sunt alte condiţii în care se lucrează. Am ajuns în secolul XXI la cele două capitole. În plus, şi la TeraPlast avem investiţii care vor da rezultate, vom avea un pic şi de la TeraSteel, din Serbia, şi aşa ajungem la cifrele acestea”, conturează executivul aşteptările companiei pentru acest an. Reprezentanţii grupului mizează şi pe o menţinere la un nivel relativ ridicat a investiţiilor în infrastructură, „pentru că România are nevoie de ele”. În plus, spune Stănean, 2020 este ultimul an în care se mai pot semna contracte pe fonduri europene din exerciţiul care se termină anul acesta. „Mi-ar părea rău să constat că România are o rată de accesare de 60-70% a fondurilor europene în condiţiile în care alte ţări precum Polonia ar putea să acceseze mai mult decât i se alocă.”
    Pentru 2020, principalul focus al grupului este de a aduce în parametri investiţiile pe care le-au făcut. „Acţionarii şi-au făcut datoria, au alocat resurse, bani, acum e treaba noastră, cu fabricile noi, cu utilajele noi, cu liniile noi pe care le avem, să producem vânzări şi profit pentru acţionari.” În ceea ce priveşte preţurile, executivul spune că, după ce anul trecut materiile prime, precum oţelul sau plasticele, au înregistrat preţuri relativ scăzute, minime în ultimii cinci ani sau chiar mai bine, anul acesta anticipează o creştere pe acest segment, iar în momentul în care preţurile materiilor prime ar escalada, compania va fi obligată la rândul său să crească preţurile. „Deja anul acesta am operat anumite creşteri de preţuri pentru că anul trecut materiile prime, şi oţelul, şi chimicalele, au fost la minime, anul acesta au o singură direcţie în care pot merge – în sus, lucru care se şi întâmplă.” Un alt factor care poate determina creşterea preţurilor, adaugă el, este fluctuaţia cursului valutar. „Noi cumpărăm majoritatea materiilor prime în euro şi aproape 80% din vânzarea internă este în lei, deci suntem forţaţi să creştem preţurile.” Pornind de la datele furnizate de INS, potrivit cărora sectorul de construcţii a crescut cu aproximativ 27% anul trecut, executivul companiei estimează că segmentul materialelor de construcţii a fost de maximum 20%, de aici rezultând o valoare a acestui sector de aproximativ 4,5 miliarde de euro.
    Stănean spune că, deşi în România lumea începe să construiască cu materiale mai sustenabile, există încă o diferenţă mare între ce şi-ar dori să vadă în piaţă – o preocupare mai mare pentru performanţa energetică, creşterea gradului de control al locuinţelor – şi ce există, de fapt. În fapt, spune executivul, piaţa este destul de polarizată. „Sunt zone, în general zonele scumpe, precum Clujul, unde se construieşte bine, se pun materiale de calitate, cu trei sticle, cu încălzire în pardoseală. Vorbim de apartamente la mult peste 1.000 de euro metrul pătrat. Acolo unde discutăm însă de apartamente cu preţuri mai mici, sub 900 de euro, cum e de exemplu Bistriţa, deja vedem că ferestrele au două, şi nu trei sticle, scăzând astfel gradul de izolare termică, se caută scurtături, se caută soluţii de ieftinire, de scădere a costului. Mi-aş dori să vedem clădirile mergând spre o zonă de sustenabilitate şi de performanţă energetică, inclusiv din perspectiva materialelor folosite, dar mai avem mult până acolo.”
    În Europa de Vest, adaugă el, firmele care participă şi au materiale de construcţie pentru care pot dovedi că încorporează materiale reciclate participă la o licitaţie unde primesc puncte în plus. „În România, cam tot ce înseamnă materiale de construcţii din materiale reciclate e asimilat cu calitatea a doua sau cu deşeurile, nicidecum nu primeşti premium la preţ, ci lumea îţi cere să dai discount pentru că ai material reciclat. Există încă diferenţe fundamentale de mentalitate. Mi-e foarte greu să spun că în trei, cinci sau zece ani vom ajunge să avem mentalitatea celor din vest, pentru că noi, românii, în general nu suntem obişnuiţi să ne gândim la mediul înconjurător, să avem grijă de el pentru zece generaţii de acum încolo.”
    Despre o posibilă criză în imobiliare, Stănean spune că în ultimul trimestru al anului trecut şi în prezent „nu prea mai vorbeşte lumea de criză”. Executivul adaugă că, deşi nu ţine de competenţa reprezentanţilor companiei să ofere astfel de pronosticuri, nefiind analişti macroeconomici, potrivit datelor din piaţă pe care le analizează nu anticipează încă o criză pe termen scurt, poate chiar mediu. „În mod evident avem planuri de criză, inclusiv investiţiile pe care le-am făcut în ultimii ani au ca efect colateral o protejare mai bună în faţa crizei. În momentul în care ne întindem în mai multe segmente de piaţă, produsele noastre putând fi folosite la orice tip de construcţie, această diversitate ne conferă o oarecare protecţie în faţa unei contracţii care probabil că va veni mai devreme sau mai târziu.”
    O criză este însă, şi în piaţa materialelor de construcţii, la nivelul resursei umane. Forţa de muncă este greu de găsit, spune Stănean, şi nu doar ca număr sau calificare, ci şi ca disponibilitate de lucru. „Noi încercăm să lucrăm 1.020 de schimburi pe an, ceea ce înseamnă că suntem opriţi 15 zile pe an. În rest lucrăm şapte zile pe săptămână, 24 de ore din 24. Oamenii nu mai sunt dispuşi să lucreze noaptea şi în weekenduri. Foarte greu am reuşit să îi aducem la ritmul acesta de lucru industrial.” Pentru a acoperi necesarul de muncitori reprezentanţii companiei au adus aproape 40 de vietnamezi care lucrează jumătate în fabrica din Bistriţa, jumătate la cea din Băicoi. „Suntem relativ mulţumiţi de ei şi în măsura în care nu găsim angajaţi români, vom mai aduce, pentru că noi trebuie să facem producţia pe care ne-am programat-o.” În ceea ce priveşte înlocuirea resursei umane cu inteligenţa artificială, executivul spune că în prezent grupul TeraPlast foloseşte automatizări, roboţi, însă momentan doar la nivelul de birouri, în special în departamentul financiar şi departamentul de credit, pentru a eficientiza planificarea producţiei. Pentru fabrici, în schimb, executivul spune că utilajele companiei sunt oricum foarte performante şi au un consum redus de manoperă. „Tehnologia pe care o avem e foarte performantă, nu necesită foarte multă forţă de muncă.”

  • Poveste românească, de acum cu precizie elveţiană

    AdePlast, producător român de materiale de construcţii cu 11 fabrici în portofoliu, va fi preluat de grupul elveţian Sika după ce „acţionarii AdePlast SA au decis să vândă societatea către grupul elveţian. Această tranzacţie îndeplineşte dorinţa regretatului Marcel Bărbuţ, fondatorul AdePlast“, se arată într-un comunicat trimis ieri de reprezentanţii AdePlast.
    Tranzacţia este condiţionată de autorizarea autorităţii de concurenţă. Potrivit unor surse din piaţă, valoarea tranzacţiei se află în jurul a 100 de milioane de euro, scriu cei de la ZF.

    În comunicatul transmis săptămâna trecută privind vânzarea AdePlast se arată că „acţionarii AdePlast SA au decis vânzarea companiei”, fără a fi precizat cine sunt aceşti acţionari. Alexander Bărbuţ, unul dintre fiii lui Marcel Bărbuţ, este singurul menţionat ca reprezentant al acţionarilor. Pe de altă parte, avocaţii de la Filip & Company au transmis că au asistat „o parte dintre acţionarii AdePlast SA în procesul de vânzare a companiei către Sika AG”, menţionând că este vorba despre Alexander Bărbuţ, Thomas Bărbuţ şi Marcel Bărbuţ.

    Într-un material de copertă publicat de Business Magazin în luna mai, povesteam cum omul de afaceri Marcel Bărbuţ a construit timp de două decenii afacerea AdePlast, cu unităţi de producţie în Roman, Oradea şi Ploieşti. Unul dintre cei mai importanţi antreprenori din industria materialelor de construcţii, Bărbuţ a devenit acţionar al AdePlast în 1996, la circa doi ani de la înfiinţarea companiei, care a avut iniţial acţionariat austriac. Fondatorul producătorului de materiale de construcţii AdePlast a încetat din viaţă la începutul lui 2019, la vârsta de 62 de ani, având o avere estimată la 55 de milioane de euro.

    „Dacă nu poţi începe de unul singur, alege-ţi întotdeauna parteneri de încredere. Caută să fii mereu în control şi să ştii absolut tot ce se întâmplă în companie, de la primul până la ultimul angajat. Trebuie să urmăreşti tot ce se întâmplă“, spunea Marcel Bărbuţ în 2015, într-un articol de copertă din Business MAGAZIN. „În 2015, antreprenorul îl numea în funcţia de conducere pe Bogdan Pîrvu, care anterior deţinuse şefia diviziei de vopsele, una dintre cele trei ale grupului. În 2016 antreprenorul a revenit la conducerea grupului AdePlast după numai un an, perioadă în care îl numise ca CEO pe Bogdan Pîrvu.

    Nu este însă un caz singular şi poate că aventurile riscante ale câtorva antreprenori joacă un rol esenţial în această preferinţă clară de a păstra frâiele companiei în propriiile mâini. „Am crezut că voi putea să formez un CEO pentru AdePlast, dar Bogdan Pîrvu nu a performat conform mandatului primit. Voi forma ca CEO pe unul din băieţii mei“, spunea la acel moment Marcel Bărbuţ. Despre cei trei ani petrecuţi de Bogdan Pîrvu la conducerea diviziei de vopsele, Marcel Bărbuţ spunea că „a fost un mandat lung pentru mine“; niciun alt manager nu a avut un mandat întins pe parcursul mai multor ani. Antreprenorul povestea că decizia luată s-a bazat pe idei clare: „Un CEO îl eliberează pe proprietarul de business de multe operaţii executive – citirea, semnarea nenumăratelor contracte, conducerea operativă a nouă fabrici etc. Altfel spus, probleme zilnice care mănâncă multe ore“.

    Ca urmare, antreprenorul declara că poate să vadă mai bine piaţa, mai cu seamă pentru că, spunea Bărbuţ, existau nenumărate oportunităţi de achiziţii, afaceri de cumpărat la preţuri bune. La finalul unui an, Bărbuţ a tras linie, a adunat şi a ajuns la concluzia că Bogdan Pîrvu nu a îndeplinit obiectivele; a reluat conducerea grupului, iar pe termen lung plănuia să-l formeze ca CEO pe unul dintre băieţii săi, implicaţi deja în afaceri. La scurt timp după decesul lui Marcel Bărbuţ, mai multe publicaţii din România notau că omul de afaceri nu a încredinţat compania celor trei fii ai săi, Alexander Michael (29 de ani), Thomas (26 de ani) şi Marcel Jr (23 de ani), preferând să îl numească executor testamentar pe Daniel Stăncescu, CEO-ul AdePlast. Potrivit publicaţiilor respective, Stăncescu ar fi primit instrucţiuni ferme să vândă compania, pentru ca angajaţii să aibă un loc de muncă, şi să dea copiilor doar o parte din bani. Contactaţi de Business MAGAZIN, cei trei moştenitori nu au vrut să ofere la acel moment declaraţii legate de informaţiile apărute în presă.

  • Încă o afacere românească s-a vândut unei multinaţionale: Elveţienii de la Sika sunt noii proprietari ai producătorului român de materiale de construcţii Adeplast. Alexander Bărbuţ, Adeplast: Noi ne pregătim să ne urmăm propriul drum

    Grupul elveţian din construcţii Sika cumpără producătorul român de materiale de construcţii Adeplast, ca urmare a unei decizii a acţionarilor companiei locale.

    Ce s-a întâmplat cu imperiul de milioane de euro construit de unul dintre cei mai importanţi antreprenori români după ce acesta a decedat

    „Această tranzacţie îndeplineşte dorinţa regretatului Marcel Bărbuţ, fondatorul Adeplast (care a încetat din viaţă la începutul anului – n. red.), care a transformat societatea, de la începuturile sale modeste, în cel mai important producător de termoizolaţii din România şi într-un jucător regional în Europa de sud-est. Tranzacţia este condiţionată de autorizarea autorităţii de concurenţă”, spun reprezentanţii Adeplast.

    ZF a scris ZF a scris în luna iunie că Adeplast este curtat de investitori interesaţi să cumpere compania, iar banca de investiţii Alantra, cu operaţiuni în Europa, Statele Unite, Asia şi America Latină, se ocupă de găsirea unui cumpărător pentru Adeplast. În octombrie, ZF a scris că Sika este aproape de preluarea Adeplast, o companie cu un business de peste 100 de milioane de euro şi 470 de angajaţi.

    Proprietarii Adeplast au fost asistaţi în această tranzacţie de către ALANTRA şi BI Corporate Finance, precum şi de casa de avocatură Wolf Theiss.  

    AdePlast produce mor­ta­re, polistiren şi vopsele în cele 11 fabrici pe care le are la Ploieşti, Oradea, Roman şi Craiova.

    „Aceasta reprezintă munca de o viaţă a tatălui nostru, Marcel Bărbuţ, şi este o poveste minunată de succes a unui român. Sperăm că Sika va continua această poveste şi va duce societatea pe culmi şi mai înalte, ca parte a unuia dintre cele mai importante grupuri din această industrie la nivel european, în timp ce noi ne pregătim să ne urmăm propriul drum”, spune Alexander Bărbuţ, reprezentantul acţionarilor Adeplast şi unul dintre fiii lui Marcel Bărbuţ.

    AdePlast a avut în 2018 o cifră de afaceri de 474 de milioane de lei (103 mil. euro), în creştere cu 13% faţă de anul anterior, potrivit datelor de la Ministerul de Finanţe. Din această valoare, 8,4 milioane de euro au venit din exporturi, AdePlast trimiţând produse peste graniţe în Ungaria, Bulgaria, Republica Moldova, Austria, Spania, Italia.

    „Cu Sika de partea sa, Adeplast îşi va întări forţele, atât ca angajator atractiv, cât şi ca partener de încredere şi contribuitor important la economia ţării”, spune Daniel Stăncescu, director general Adeplast.

    La începutul acestui an, el spunea că, pe lângă cele 11 fabrici pe care AdePlast le are deja, este planificată construcţia a două fabrici noi – în Ploieşti şi lângă Craiova, cu o investiţie de 7,5 mil. euro.

    „Adeplast este un lider consacrat al industriei, ce va consolida semnificativ prezenţa produselor noastre de finisaje pentru construcţii pe piaţa aflată în plină expansiune din România. Îmbunătăţirea accesului la canalul de distribuţie va oferi oportunităţi interesante de cross-selling, va creşte penetrarea noastră pe piaţă şi va permite dezvoltarea continuă a ambelor societăţi”, spune Ivo Schädler, manager regional Sika EMEA.

    Producătorul elveţian de mortare şi adezivi pentru construcţii Sika are trei fabrici în România şi a avut în 2018 afaceri de 155 de milioane de lei (34 mil. euro) pe plan local, potrivit datelor existente pe site-ul Ministerului de Finanţe, cu 8% mai mult faţă de 2017.

    Compania a avut un profit de aproape şapte milioane de lei şi un număr mediu de 78 de angajaţi.

    Sika a mai cumpărat anul trecut o fabrică de la Arcon, grup din construcţii deţinut de antreprenorul român Ioan Ţiţeiu. Tranzacţia a primit avizul Concurenţei în luna iulie 2019. Achiziţia a cuprins doar divizia de membrane pentru sisteme de acoperişuri şi hidroizolaţii, nu şi celelalte companii ale grupului. În paralel cu integrarea fabricii Arcon din Covasna, Sika are în lucru, de mai mult timp, o nouă unitate de producţie, în apropiere de Bucureşti, unde ar urma să facă aditivi pentru beton, mortare şi alte produse pe bază de ciment.

    Până atunci însă, din portofoliul actual al Sika România fac parte două unităţi de producţie, una de aditivi pentru betoane, la Braşov, şi una de mortare şi adezivi speciali pentru construcţii, în localitatea Căpuşu Mare, din judeţul Cluj, alături de cea de la Arcon, amplasată în Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna.