BusinessMagazin

Tag: mame

  • Mircea Badea se ia de mamele din România nemulţumite că statul le taie din îndemnizaţie

    Mircea Badea citat de DCNews.”Înţeleg că, la un moment dat, în Piaţa Victoriei, au protestat- că acum protestează toată lumea în Piaţa Victoriei, ceea ce e foarte bine- mamele. Mamele au protestat. Te aşteptai la 200.000 de mame, că sunt multe mame. Erau vreu 20.

    ”În vremea lui Băsescu vă schilodeau”

    Mamele au protestat în Piaţa Victoriei. `Ne-au scăzut indemnizaţiile, ne furaţi viitorul`spun mamele. Toţi se simt furaţi. (…) Să fim bine înţeleşi: noi- nu spun o noutate, am spus-o şi pe vremea lui Băsescu când erau probleme, dar atunci nu protesta nimeni, că atunci vă băteau jandarmii, acum e un protest de omenie, pe vremea lui Băsescu vă schilodeau, atunci nu ieşeaţi din case, dragi hashtagişti şi mămicuţe indignate, că vă băteau, acum, fiind jandarmul de catifea, e mai bine, sigur, să fie jandarmul de catifea. Noi trebuie să decidem ce fel de ţară suntem, sigur, noi nu suntem o ţară, suntem o colonie. (…)

    ”Agresivitatea nu-mi place deloc”

    Sigur că ţara noastră trebuie să decidă: noi, ţara, statul, vrem să sprijinim natalitatea? Dacă vrem s-o sprijinim, sigur că trebuie ca statul să ia nişte măsuri ca părinţii să fie sprijiniţi de către stat, adică să fie o politică de stat de sprijinire a părinţilor, mai ales a mamelor. Eu sunt pentru asta. Să dăm indemnizaţie la mame? Da, să le dăm. Ceea ce însă mă oripilează este cum pun problema duduile de la protest. Ele nu pun problema cum am pus-o eu: dom`ne, staţi puţin, statul mai sprijină natalitatea, mai interesează pe români să mai existe şi peste 20-30 de ani şi să nu dispară pe cale naturală? Deci un discurs de om. `Ne furaţi viitorul!`. Ei, agresivitatea asta mie nu-mi place deloc.

    Carmen Brumă, niciun ban de la stat

    Eu nu sunt mamă, dar cunosc o mamă, a copilului meu, care nu a luat nici măcar un leu de la statul român. Eu având în bula mea un exemplu cotidian, nu a luat un leu de la stat. Putea să ia? Mulţi bani putea să ia. Bă, un leu n-a luat. Atunci, văzând eu cum pun problema, în mod agresiv şi cu furatul, una-două, cu furatul în gură, ei, dacă eşti cu furatul în gură, ia fii atentă aici, măi mămico: dacă ai acest discurs agresiv, noi putem avea senzaţia că ai făcut un copil pe care trebuie să ţi-l crească statul, ori tu n-ai făcut un copil pe care să ţi-l crească statul, ci un copil pe care trebuie să-l creşti tu.

    ”Copil ca să-l crească statul?”

    Decizia de a face un copil e unul egoist, tu decizi să faci un copil, nu-l întrebi pe el. Nu mi-a spus statul să fac un copil, eu cu maică-sa am decis, nu am făcut copilul pentru patrie. Decizia raţională e să faci un copil când eşti în stare să faci un copil. Discursul `Ne furaţi viitorul`… Tu ai făcut un copil ca să ţi-l crească statul?” a spus Mircea Badea, în emisiunea de marţi seară.

  • Consultant: Indemnizaţia pentru mame ar putea scădea prin mărirea CAS, pe fondul revoluţiei fiscale

    „Indemnizaţia aferentă concediului medical pre şi post natal scade sau ar putea să scadă pentru că, în primul rând, cota de contribuţie de asigurări sociale în cuantum de 10,5% până în decembrie anul trecut, creşte – din ianuarie 2018 – la 25%. Avem astfel un procent mai mare care se datorează, ca urmare a transferului contribuţiei de asigurări sociale de la angajator la angajat. În al doilea rând, baza de calcul la care se aplică această cotă de contribuţie este crescută, pentru că salariul mediu brut pe economie a crescut, ajungând de la 3.131 de lei la 4.162 de lei”, a spus Claudia Sofianu, Partener, liderul diviziei Impozit pe venit şi Contribuţii sociale în cadrul EY România.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Vedeta TV care crede că a avea copii este o povară şi că femeile ar trebui să fie plătite mai puţin bani decât bărbaţii

    Multe femei care nu au copii, sunt convinse că „meseria” de mamă este una uşoară. Este şi cazul lui Anne Hegerty, vedetă TV în Marea Britanie, care consideră că mamele cu copii nu ar trebui să primească salariu întreg.

    Întrebată dacă bărbaţii ar trebui plătiţi mai bine decât femeile care lucrează part-time pentru a se ocupa de creşterea copiilor, Anne Hegerty în vârstă de 59 de ani, cunoscută sub numele de „Dădaca” în cadrul quiz show-ului britanic „The chase”(Urmărirea), a avut un răspuns categoric.

    Potrivit Mail Online, Hegerty a adus o ofensă mamelor care au un job part-time, pentru a avea timp să stea cu copiii lor, declarând că speră ca acele femei care lucrează doar trei zile pe săptămână, să fie plătite doar cu trei cincimi din cât primesc bărbaţii, întrucât lucrează mai puţine ore.

    Totodată, ea s-a declarat mulţumită de decizia de a nu avea copii, cu toate că admite faptul că a luat în calcul la un moment dat să devină mamă. Totuşi, crede că acest statut ar fi fost o povară, pe care e bucuroasă că a evitat-o.

    Anul trecut, în august, Hegerty a fost diagnosticată cu sindromul Asperger, o formă de autism, despre care spune că o face să se concentreze pe anumite subiecte până ajunge să cunoască totul despre acel domeniu, însă fără a transforma asta într-o obsesie.

     

  • Cartierul din România în care peste jumătate din populaţie e minoră, iar 6 din 10 femei au devenit mame înainte de a împlini 18 ani

    Datele culese în teren de autorităţile din Săcele au fost mult diferite faţă de statisticile întocmite cu ocazia Recensământului din 2011 care arătau că în acest cartier trăiesc peste 7.000 de persoane. Potrivit primarului Virgil Popa, după efectuarea acestui studiu, cartierul are o populaţie de 5.975 de persoane, din care 52,4% sunt bărbaţi. În ceea ce priveşte etnia, majoritatea localnicilor, 77,8%, s-au declarat români, doar 5,7% romi, 15,6% ţigani şi un procent de 0,9% s-au declarat maghiari.

    Potrivit studiului, mai bine de jumătate din populaţia cartierului, 52,2%, este minoră cu vârsta între 0 şi 17 ani, astfel că media de vârsta a cartierului este de doar 22 de ani. În schimb, doar o mică parte din populaţie are peste 60 de ani, 4,5%.

    Citeşte continuarea pe www.gandul.info

  • Cartierul din România în care peste jumătate din populaţie e minoră, iar 6 din 10 femei au devenit mame înainte de a împlini 18 ani

    Datele culese în teren de autorităţile din Săcele au fost mult diferite faţă de statisticile întocmite cu ocazia Recensământului din 2011 care arătau că în acest cartier trăiesc peste 7.000 de persoane. Potrivit primarului Virgil Popa, după efectuarea acestui studiu, cartierul are o populaţie de 5.975 de persoane, din care 52,4% sunt bărbaţi. În ceea ce priveşte etnia, majoritatea localnicilor, 77,8%, s-au declarat români, doar 5,7% romi, 15,6% ţigani şi un procent de 0,9% s-au declarat maghiari.

    Potrivit studiului, mai bine de jumătate din populaţia cartierului, 52,2%, este minoră cu vârsta între 0 şi 17 ani, astfel că media de vârsta a cartierului este de doar 22 de ani. În schimb, doar o mică parte din populaţie are peste 60 de ani, 4,5%.

    Citeşte continuarea pe www.gandul.info

  • Olguţa Vasilescu: Plafonarea indemnizaţiei pentru mame la 8500 de lei, pe ordinea de zi a Guvernului

    „Sunt mai multe puncte foarte importante pe ordinea de zi, creşterea indemnizaţiilor persoanelor cu handicap şi plafonarea indemnizaţiei pentru mame la suma de 8500 de lei, cât este maximul în UE, cât este în Germania”, a declarat ministrul Muncii Lia Olguţa Vasilescu.

    Ministrul Muncii, Olguţa Vasilescu, a anunţat, duminică seară, că indemnizaţiile pentru creşterea copilului vor fi plafonate la 1800 de euro.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Drumurile de vacanţă, test de rezistenţă psihică

    ”Fix azi au început lucrările pe A1. La intrarea în Bucureşti era coadă de la Bolintin“ (cam 20 km. Relatarea îî aparţine colegului George, editorul foto al revistei. El face zilnic drumul Bolintin – Nerva Traian – Bolintin. Pentru el, cozile la intrarea în oraş înseamnă mult timp pierdut. La fel şi pentru alte zeci de mii de oameni).

    ”Aminteşte-ţi că anul trecut au început lucrările la podul de pe A3 în plină vară“, continuă Bogdan, un alt coleg din redacţie.

    În aceeaşi zi a săptămânii trecute, Centrul Infotrafic anunţa efectuarea de lucrări pe A1 Deva – Nădlac, pe sensul de mers Timişoara către Arad, pe A1 Bucureşti – Piteşti, la kilometrii 98-104, şi pe A2, sensul către Bucureşti.

    Cumva, indiferent de perioadele în care sunt programate reparaţiile la străzi, aceste momente sunt traumatizante pentru călători, şoferi, locatarii din zonele învecinate cu zonele de reparaţii. Care, după cum precis ştiţi, tind să dureze la infinit, căci odată plombată o stradă, mai trebuie realizat cine ştie ce proiect la ţevi, linii de electricitate, sau, pur şi simplu, s-au uzat bordurile. Şi, aşa cum merită o capitală europeană de secol XXI, trebuie musai schimbate. Sau, după caz, vopsite, după ce în prealabil au fost lustruite bine cu o freză.

    Dar parcă momentul cel mai satisfăcător dintre toate este atunci când trebuie să suport întârzierile de călătorie când plec sau mă întorc din concediu. Reparaţii la podul de la Giurgiu, strada dinspre Cluj spre Deva, orice autostradă din numărul mare cu care ne mândrim, poate ceva lucrări la aeroport?

    Ar fi folositor, pentru sănătatea psihică a tuturor, dacă am putea cumva să ştim din timp, cam de când plănuim vacanţele, care sunt porţiunile de drum, podurile, terasamentele sau uliţele care vor intra în reparaţii. Poate schimbăm destinaţia de vacanţă? Sau mijlocul de transport, pentru că uneori şi Google Maps şi Waze sunt neputincioase în faţa provocărilor de pe drumurile patriei. Pentru o călătorie mai puţin plină de surprize, trenul se poate dovedi o soluţie.

    De pildă, pe ruta Bucureşti – Constanţa circulă un tren privat dotat cu aer condiţionat şi internet Wi-Fi. Trenul operat de compania privată parcurge distanţa până la mare în două ore şi 15 minute, iar un bilet costă 40 de lei, potrivit Mangalia News, citat de Mediafax. Sigur, alternativa este binevenită în cazul drumurilor spre mare, dar dacă am planifica un drum de la Bucureşti spre Maramureş, datele se schimbă drastic. O călătorie cu trenul între Baia Mare şi Bucureşti (site-ul CFR nu a afişat niciun rezultat pentru un drum spre sau dinspre Sighetu Marmaţiei) durează 14 ore. În linie dreaptă, până la Sighetu Marmaţiei sunt 428 km. Pe şosea, o variantă de traseu reuneşte 579 km, cu un timp estimat de parcurs de 13 ore. Fără opriri. Timp care poate varia, desigur, în funcţie de evenimentele ce pot să intervină.

    Până la toamnă, străzile, traficul, starea de spirit din oraşe se schimbă. Oficial sau informal, jobul de Părinte de Şcolar sau Preşcolar îşi reduce din încărcătura nervoasă. Asta dacă nu cumva eşti Părinte de Elev în Clasa a VIII-a sau a XII-a. În cazul Părinţilor cu Examene, vacanţa nu e nici pe departe vacanţă. Sunt norocoşi dacă scapă de focurile examenelor fără tratamente de tensiune, gastrită, ulcer sau cine mai ştie ce. Conform Institutului Naţional de Statistică, în anul şcolar / universitar 2014-2015, în România erau 3,73 milioane de copii, elevi, studenţi, cursanţi. Cei mai mulţi erau în învăţământul primar şi gimnazial (46,4%), învăţământul liceal (19,5%) şi cel anteşcolar şi preşcolar (15,5%).

    Pentru cei care respiră uşuraţi că nu trebuie să mai facă slalom prin trafic ca să livreze urmaşii la ore înainte ”să se sune“, vacanţa de vară este o veritabilă gură de oxigen. Firesc, de altfel, pentru că dispar deadline-urile legate de şcoală – fie ele teze, teste, evaluări naţionale sau regionale, proiecte de toate soiurile, interacţiunea cu cadrele didactice, cu ceilalţi părinţi, şedinţele, planurile şi planificările. Starea de zen are o bază mai fermă. Desigur, acest lucru nu înseamnă deloc că ne dăm de trei ori peste cap şi grijile legate de copii dispar, dar peisajul se curăţă de o sumedenie de chichiţe sau elemente importante. Pentru o vreme. Trei luni. Bucuraţi-vă de ele!

    Şi înarmaţi-vă cu mult calm când plecaţi în vacanţă; s-ar putea să aveţi nevoie.

  • Pe OLX se vând şi se cumpără lunar peste 20.000 de produse pentru copii

    În perioada de timp analizată, peste 58.000 de produse din categoria „Mama şi Copilul” au fost declarate vândute de către utilizatorii care au pus anunţuri pe OLX la dezactivarea acestora. Anual, peste 200.000 de articole din această categorie îşi găsesc un alt proprietar prin intermediul platformei OLX.  Cele mai vândute produse din categoria „Mama şi Copilul”  au fost hainele pentru copii: peste 14.000 de articole vestimentare şi-au găsit cumpărători pe OLX în primele 3 luni ale anului. Jocurile şi jucăriile au fost şi ele la mare căutare, cu peste 13.000 de produse declarate vândute la dezactivarea anunţurilor.

    Cărucioarele şi landourile, dar şi scaunele auto şi accesoriile pentru plimbare (marsupii, hamuri, wrap-uri) au fost şi ele foarte populare în rândul părinţilor, indiferent dacă au fost noi sau utilizate. În doar trei luni ale anului, peste 6.000 de cărucioare şi landouri şi-au găsit noi proprietari, iar aproape 3.000 de pătuţuri de copii au fost achiziţionate de pe OLX.

    „În ultimii ani, studiind comportamentul românilor care vând şi cumpără pe OLX, am constatat că tot mai mulţi renunţă la prejudecata achiziţionării unui produs utilizat atunci când găsesc obiecte în perfectă stare de funcţionare, cu aspect foarte îngrijit, dar cu un preţ de două ori mai mic decât în magazin. Este şi cazul mamelor din comunitatea OLX, care au devenit din ce în ce mai pragmatice şi folosesc OLX pentru a se adapta permanent nevoilor în schimbare ale copiilor lor. Acestea vând produsele folosite foarte puţin pentru a-şi recupera o parte din suma cheltuită, dar şi pentru a o reinvesti în alte produse de care au nevoie pentru a-şi creşte copiii.”, explică Răzvan Acsente, Head of Marketing OLX Group România.

    Cele mai multe produse puse la vânzare sunt din categoria „articole vestimentare şi încălţăminte”, cu peste 120.000 de anunţuri active în fiecare lună. Jucăriile ocupă poziţia secundă în top, cu peste 50.000 de anunţuri active, iar pe locul al treilea se situează obiectele de mobilier pentru camerele de copii (inclusiv pătuţuri), respectiv cărucioarele, landourile şi scoicile auto, fiecare cu aproape 10.000 de anunţuri active.

    Ce produse se vând cel mai repede

    Cărucioarele, landourile şi scoicile auto sunt cele mai solicitate articole din categoria „Mama şi copilul”, dovadă fiind şi timpul de vânzare scurt, de numai 28 de zile din momentul publicării anunţurilor. Scaunele auto îşi găsesc şi ele repede cumpărători, în medie în 30 de zile. Accesoriile folosite la plimbare, fie că sunt marsupii sau premergătoare, stau în medie pe OLX 31 de zile până când îşi găsesc un nou proprietar, iar pătuţurile în medie 35 de zile.

    Jucăriile, dintre care cele mai populare sunt seturile de construcţie (cu peste 3.000 de oferte), pluşurile (cu cifre similare), dar şi noile kendama (peste 1.500 de anunţuri) şi fidget spinnerele (peste 1.000 de anunţuri) se vând la 35 de zile de la publicarea anunţului. OLX este cel mai mare site de anunţuri din România, cu peste 3,5 milioane de anunţuri active şi peste 10 milioane de utilizatori unici lunar.

    OLX este cel mai mare site de anunţuri din România, cu peste 3,5 milioane de anunţuri active şi peste 10 milioane de utilizatori unici lunar.

     

  • O nouă metodă inventată de guvern pentru a-i pedepsi pe angajaţii performanţi din România

    O veste absolut tristă pentru România: în 2016 s-au născut mai mulţi copii români în diaspora decât în ţară. E drept că e vorba despre numărul de copii români raportat la numărul de români din diaspora. Or, în ţară, sunt, desigur, mai mulţi cetăţeni – de toate vârstele. ”Sunt nişte cifre care ne ridică extrem de multe semne de întrebare în ceea ce priveşte modul în care tânăra generaţie îşi vede dreptul la mobilitate, dreptul la a studia în Europa, de a lucra şi unde se regăseşte în acest ciclu şi România“, a spus Andreea Păstîrnac, ministrul pentru românii de pretutindeni. A fost una dintre cele mai importante ştiri ale săptămânii, după părerea mea.

    Ei bine, au mai trecut doar câteva zile – mai puţine decât degetele unei singure mâini – şi au început să apară comentarii
    despre plafonarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului. O decizie cât se poate de firească, dacă luăm în considerare că natalitatea este în scădere, că tot soiul de dezechilibre se adâncesc. Firească – nu-i aşa? – şi dacă ne gândim la planul amplu de salarizare unică şi creşteri salariale ale angajaţilor din mediul de stat, care ajung mai bine remuneraţi decât cei din privat. Un paradox, după cum au semnalat mai multe voci, de pildă economişti, şefi de companii. Dar ce mai contează (încă) un paradox?

    Între 2001 şi 2015, numărul de nou-născuţi în România a scăzut cu circa 10%: de la 220.368 la 197.491. Măsurile de austeritate au taxat imediat mamele: indemnizaţa şi perioada de acordare au fost reduse. (Economiile făcute au fost de doar câteva zeci de milioane de euro, mai puţin decât s-ar fi încasat la bugetul de stat dacă s-ar fi redus piaţa neagră a ţigărilor cu un singur procent.) Au mai trecut nişte ani, au mai venit nişte alegeri, unii aleşi s-au gândit iar la natalitate, copii şi voturi.

    N-a trecut niciun an de când s-au făcut modificări în ce priveşte plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului. Adică a fost scos plafonul (plasat anterior la 3.200 de lei) şi a fost prelungită perioada de la un an până la doi ani. Ca măsură pentru revigorarea natalităţii. S-a revigorat destul, se pare.

    O întrebare care a rămas fără răspuns se leagă de faptul că dacă angajaţii care au salarii mari plătesc mai mult pentru tot soiul de dări şi impozite, de ce ar trebui să primească indemnizaţii plafonate? Nu discutăm despre mărimea plafonului, de 5.000, 8.000 sau 10.000 de lei. Pentru unii este mult, pentru alţii puţin. Pentru unii ajutorul minim garantat este suficient ca să nu muncească nici dacă sunt rugaţi cu joburi. Alţii însă muncesc din greu pentru a-şi clădi cariere pentru care sunt invidiaţi. Pardon! Sunt invidiaţi pentru salarii, beneficii, pentru că îşi permit maşini, vacanţe sau şcoli private. Dar nu sunt invidiaţi pentru orele, zilele şi anii în care au renunţat la somn, viaţă privată, distracţii. Şi atunci, dacă un angajat a ajuns la un salariu de câteva mii de euro pe lună, de ce ar trebui să îi fie plafonată indemnizaţia? Ca să nu mai vorbim de faptul că majoritatea mamelor care au venituri mari nici nu îşi permit să lipsească de la serviciu decât câteva luni. Unele – nici atât. Pentru că ar însemna să pericliteze toţi anii anii anteriori de eforturi.

    Se pare că sunt în jur de 1.000 de indemnizaţii care ar fi afectate de această plafonare. Mult? Puţin? Nu îşi permite România să plătească aceşti bani? Dar ce ne permitem să plătim? Pensii speciale? Salarii mai mari pentru cei de la stat?

    Dacă tot este vorba despre ”doar“ 1.000 de persoane, de ce e folositor acest plafon? Pentru a intra în gama de măsuri punitive pentru cei cu salarii mari – care sunt ameninţaţi şi cu impozitul progresiv? Dar de ce nu se impozitează progresiv averile? De ce trebuie ameninţaţi cei care fac performanţă? |n mediul privat, angajaţii nu sunt plătiţi degeaba. Trebuie să producă mult mai mult decât primesc. Nu ca la Galaţi, unde statul a cheltuit milioane de euro pentru un centru de afaceri total neutilizat; directorul centrului a primit ani de zile un salariu de peste 5.000 de lei net ca să… facă nimic. Ba a avut chiar şi deplasări în străinătate, pentru schimb de experienţă. Ei bine, aşa ceva nu se întâmplă în mediul privat.

    Se mai discută, pe tema indemnizaţiilor, despre necesitatea unei plafonări pentru a evita fraude, provocate, de pildă, de venituri ”făcute din pix“; prin urmare şi de apariţia riscului de plată a indemnizaţiilor nemeritate. Păi dacă sunt suspiciuni, oricum se investighează. Şi se taxează. Şi se recalculează.

    Mai tare decât riscul de fraudare – în maximum câteva sute de dosare – poate ar trebui să ne preocupe mai degrabă teme ca îmbătrânirea populaţiei sau lipsa cadrelor medicale şi didactice. Faptul că românii amână tot mai mult să devină părinţi, că scade numărul de copii.

    Sau poate că ar trebui să ne liniştim, pentru că ministrul muncii, Lia Olguţa Vasilescu, a descoperit formula magică pentru creşterea natalităţii. Nu are legătură cu facilităţi, plăţi, bugete, grădiniţe sau programe sociale. Nu. Schimbarea statului familiei în Constituţia României este cheia. Şi anume: dacă familia este definită în Constituţie ca fiind formată din soţ şi soţie, creşte natalitatea. Evrika!

  • O nouă metodă inventată de guvern pentru a-i pedepsi pe angajaţii performanţi din România

    O veste absolut tristă pentru România: în 2016 s-au născut mai mulţi copii români în diaspora decât în ţară. E drept că e vorba despre numărul de copii români raportat la numărul de români din diaspora. Or, în ţară, sunt, desigur, mai mulţi cetăţeni – de toate vârstele. ”Sunt nişte cifre care ne ridică extrem de multe semne de întrebare în ceea ce priveşte modul în care tânăra generaţie îşi vede dreptul la mobilitate, dreptul la a studia în Europa, de a lucra şi unde se regăseşte în acest ciclu şi România“, a spus Andreea Păstîrnac, ministrul pentru românii de pretutindeni. A fost una dintre cele mai importante ştiri ale săptămânii, după părerea mea.

    Ei bine, au mai trecut doar câteva zile – mai puţine decât degetele unei singure mâini – şi au început să apară comentarii
    despre plafonarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului. O decizie cât se poate de firească, dacă luăm în considerare că natalitatea este în scădere, că tot soiul de dezechilibre se adâncesc. Firească – nu-i aşa? – şi dacă ne gândim la planul amplu de salarizare unică şi creşteri salariale ale angajaţilor din mediul de stat, care ajung mai bine remuneraţi decât cei din privat. Un paradox, după cum au semnalat mai multe voci, de pildă economişti, şefi de companii. Dar ce mai contează (încă) un paradox?

    Între 2001 şi 2015, numărul de nou-născuţi în România a scăzut cu circa 10%: de la 220.368 la 197.491. Măsurile de austeritate au taxat imediat mamele: indemnizaţa şi perioada de acordare au fost reduse. (Economiile făcute au fost de doar câteva zeci de milioane de euro, mai puţin decât s-ar fi încasat la bugetul de stat dacă s-ar fi redus piaţa neagră a ţigărilor cu un singur procent.) Au mai trecut nişte ani, au mai venit nişte alegeri, unii aleşi s-au gândit iar la natalitate, copii şi voturi.

    N-a trecut niciun an de când s-au făcut modificări în ce priveşte plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului. Adică a fost scos plafonul (plasat anterior la 3.200 de lei) şi a fost prelungită perioada de la un an până la doi ani. Ca măsură pentru revigorarea natalităţii. S-a revigorat destul, se pare.

    O întrebare care a rămas fără răspuns se leagă de faptul că dacă angajaţii care au salarii mari plătesc mai mult pentru tot soiul de dări şi impozite, de ce ar trebui să primească indemnizaţii plafonate? Nu discutăm despre mărimea plafonului, de 5.000, 8.000 sau 10.000 de lei. Pentru unii este mult, pentru alţii puţin. Pentru unii ajutorul minim garantat este suficient ca să nu muncească nici dacă sunt rugaţi cu joburi. Alţii însă muncesc din greu pentru a-şi clădi cariere pentru care sunt invidiaţi. Pardon! Sunt invidiaţi pentru salarii, beneficii, pentru că îşi permit maşini, vacanţe sau şcoli private. Dar nu sunt invidiaţi pentru orele, zilele şi anii în care au renunţat la somn, viaţă privată, distracţii. Şi atunci, dacă un angajat a ajuns la un salariu de câteva mii de euro pe lună, de ce ar trebui să îi fie plafonată indemnizaţia? Ca să nu mai vorbim de faptul că majoritatea mamelor care au venituri mari nici nu îşi permit să lipsească de la serviciu decât câteva luni. Unele – nici atât. Pentru că ar însemna să pericliteze toţi anii anii anteriori de eforturi.

    Se pare că sunt în jur de 1.000 de indemnizaţii care ar fi afectate de această plafonare. Mult? Puţin? Nu îşi permite România să plătească aceşti bani? Dar ce ne permitem să plătim? Pensii speciale? Salarii mai mari pentru cei de la stat?

    Dacă tot este vorba despre ”doar“ 1.000 de persoane, de ce e folositor acest plafon? Pentru a intra în gama de măsuri punitive pentru cei cu salarii mari – care sunt ameninţaţi şi cu impozitul progresiv? Dar de ce nu se impozitează progresiv averile? De ce trebuie ameninţaţi cei care fac performanţă? |n mediul privat, angajaţii nu sunt plătiţi degeaba. Trebuie să producă mult mai mult decât primesc. Nu ca la Galaţi, unde statul a cheltuit milioane de euro pentru un centru de afaceri total neutilizat; directorul centrului a primit ani de zile un salariu de peste 5.000 de lei net ca să… facă nimic. Ba a avut chiar şi deplasări în străinătate, pentru schimb de experienţă. Ei bine, aşa ceva nu se întâmplă în mediul privat.

    Se mai discută, pe tema indemnizaţiilor, despre necesitatea unei plafonări pentru a evita fraude, provocate, de pildă, de venituri ”făcute din pix“; prin urmare şi de apariţia riscului de plată a indemnizaţiilor nemeritate. Păi dacă sunt suspiciuni, oricum se investighează. Şi se taxează. Şi se recalculează.

    Mai tare decât riscul de fraudare – în maximum câteva sute de dosare – poate ar trebui să ne preocupe mai degrabă teme ca îmbătrânirea populaţiei sau lipsa cadrelor medicale şi didactice. Faptul că românii amână tot mai mult să devină părinţi, că scade numărul de copii.

    Sau poate că ar trebui să ne liniştim, pentru că ministrul muncii, Lia Olguţa Vasilescu, a descoperit formula magică pentru creşterea natalităţii. Nu are legătură cu facilităţi, plăţi, bugete, grădiniţe sau programe sociale. Nu. Schimbarea statului familiei în Constituţia României este cheia. Şi anume: dacă familia este definită în Constituţie ca fiind formată din soţ şi soţie, creşte natalitatea. Evrika!