BusinessMagazin

Tag: majoritate

  • Cum a reuşit o profesoară de engleză cu patru copii care era in concediului de maternitate să deschidă o companie cu 15.000 de angajaţi şi vânzări de 1 $ miliarde

    Din topul jucătorilor de pe piaţa de retail online din Rusia fac parte cel puţin cinci companii, iar majoritatea sunt susţinute de bănci sau de miliardari. Totuşi, lider de piaţă este o companie condusă de o mamă cu patru copii, care şi-a înfiinţat businessul în apartamentul său din Moscova în timpul concediului de maternitate.   “La început, am făcut totul singură, livrând pachetele la clienţi din cealaltă parte a Moscovei cu metroul sau autobuzul”, spune Tatyana Bakalchuk, director executiv al Wildberries, o companie cu 15.000 de angajaţi şi vânzări de 1 $ miliarde în 2017, în creştere cu 40% faţă de 2016.

    Bakalchuk, în vârstă de 42 de ani, a lansat Wildberries în 2004, ideea fiind de a crea un loc pentru oameni ca ea: mame cu buget redus şi cu timp de shopping limitat. A comandat haine în vrac de pe un catalog german prin poştă, a scanat fotografiile şi le-a postat pe site-ul ei. Clienţii săi nu au fost nevoiţi să plătească anticipat, iar antreprenoarea le-a livrat personal coletele. 

    Cu aproximativ 7% din piaţa de 14 miliarde de dolari, potrivit cercetătorului de piaţă Data Insight, Wildberries este cel mai mare retailer online din ţară. În timp ce alţi doi jucători, Alibaba Group Holding Ltd. şi Yandex.Market au vânzări mai mari, aceştia doar revând mărfurile pentru alte companii şi nu au propriul inventar. Amazon.com Inc. a rămas departe de Rusia din cauza tensiunilor politice şi a provocărilor logistice ale unei ţări cu 11 fusuri orare.

    Printre magazinele web din Rusia, Wildberries are cea mai eficientă logistică, precum şi o bază de clienţi loiali, a spus Fedor Virin, partener la Data Insight, citat de Bloomberg. Dar este auto-finanţat, făcându-l vulnerabil faţă de companii cu susţinere financiară mai robustă, cum ar fi AliExpress, care vinde în cea mai mare parte bunuri importate din China, M.video, controlată de miliardarul Mihail Gutseriev, şi Ozon.ru, susţinută de un alt miliardar, Vladimir Evtushenkov.

    În termen de un an de la lansarea Wildberries, Bakalchuk a început să angajeze curieri pentru a-şi livra bunurile. Apoi a închiriat spaţiu într-un institut de cercetare din apropiere pentru a-şi stoca grămezile de colete şi cutii, însă creşterea economică a companiei s-a dovedit a fi greu de gestionat. “De fiecare dată când ne-am mutat într-un depozit nou cu suficient spaţiu gol, am crezut că va fi suficient. Totuşi, câteva luni mai târziu, aveam nevoie de mai mult spaţiu.”

    O ameninţare timpurie a apărut în 2006, când compania de catalogare Bakalchuk cumpără de la căutat să intre pe piaţa rusă însăşi. Aceasta a determinat Bakalchuk să semneze tranzacţii direct cu mărci precum Tom Tailor, s.Oliver şi Adidas. Criza financiară din Rusia din 2008-2009 a contribuit la faptul că jucătorii străini au descărcat colecţii reduse prin Wildberries pe fondul scăderii rublei şi slăbirii cererii locale.

    Din anul 2014, Wildberries a adăugat în ofertă produse de frumuseţe, jucării şi aparate de uz casnic, cum ar fi cuptoare cu microunde şi mixere. Astăzi, compania vinde circa 10.000 de branduri, printre care Asics, Geox, L’Oréal şi Nike. Wildberries are “o largă audienţă, un know-how puternic şi o reţea de sortimente şi logistică foarte bune”, spune Claudio Cavicchioli, şeful companiei L’Oréal din Rusia, care a început să lucreze cu Bakalchuk în 2015.

    Wildberries face acum un pas puternic spre vânzarea telefoanelor mobile şi a altor dispozitive electronice, deşi hainele şi încălţămintele reprezintă în continuare aproximativ 70% din venituri. Compania are în jur de 150.000 de comenzi pe zi, operând peste 600 de camioane şi camionete în Rusia şi în mai multe ţări vecine, şi 1.700 de puncte de preluare, unde clienţii pot încerca hainele şi le pot returna dacă nu se potrivesc.

  • Ce cred germanii despre desemnarea Ursulei von der Leyen pentru funcţia de preşedinte al CE

    Conform sondajului de opinie, 56% dintre alegătorii germani nu cred că Ursula von der Leyen ar fi potrivită pentru postul de preşedinte al Comisiei Europene. În schimb, 33% dintre cetăţeni sunt de acord cu această nominalizare.

    Decizia privind desemnarea preşedintelui Comisiei Europene ar trebui să aparţină exclusiv Parlamentului European, apreciază 71% dintre germani, în timp ce 21% consideră că iniţiativa nominalizării ar trebui să fie a Consiliului European.

    Ursula von der Leyen, ministrul german al Apărării şi unul dintre liderii Uniunii Creştin-Democrate (CDU, centru-dreapta), a fost propusă marţi de Consiliul European pentru funcţia de preşedinte al Comisiei Europene.

    Citiţi mai mult pe mediafax.ro.

  • Povestea lui James Park, antreprenorul care a creat unele dintre cele mai populare brăţări de fitness

    James Park, de naţionalitate coreeană, a terminat un liceu prestigious, şi anume Şcoala Universitară din Cleveland, Ohio. A studiat informatica la Universitatea Harvard, dar a renunţat, dezvoltând ulterior abilităţi în administrarea afacerilor.

    În 2007, alături de Eric Friedman, James Park a pus bazele companiei Fitbit. Ideea i-a venit după ce a experimentat modul în care platforma de jocuri Nintendo Wii combina senzorii cu partea de software. Park, care se afla într-o formă fizică slabă, dorea să creeze un dispozitiv intuitiv care să se situeze, ca preţ, între pedometrele de 25 de dolari vândute la farmacii şi ceasurile sportive mai scumpe. Iniţial, el a strâns 400.000 de dolari de la familie şi prieteni, dar a suferit unele probleme timpurii, deoarece niciunul dintre fondatori nu a avut multă experienţă în ceea ce priveşte hardware-ul sau producţia. Încă de la început, Park a crezut că produsele cu capabilităţi de detectare a mişcării vor juca un rol semnificativ în viitorul tehnologiei de consum. Când Park şi Friedman s-au întâlnit pentru prima dată cu potenţiali investitori, tot ce aveau era o placă de circuit şi o cutie din lemn. Finanţarea şi producţia erau cele două principale obstacole cărora compania nou-înfiinţată trebuia să le facă faţă.

    În 2011, vânzările Fitbit au început să crească, deoarece tot mai mulţi utilizatori îşi înregistrau în mod curent activităţile fizice zilnice. Pentru a educa consumatorii despre această tehnologie nouă, compania a folosit tactici de marketing agresive pentru a-şi prezenta produsele; mai exact, Park şi Friedman au cheltuit 112 milioane de dolari pe activităţi de marketing. În prima zi de listare pe Bursa de Valori din New York (NYSE), acţiunile au crescut cu aproape 50%, ridicând oferta iniţială de la 20 de dolari la puţin sub 30 de dolari. Acest lucru a dus acţionarul principal al companiei, James Park, la o capitalizare în valoare de 600 de milioane de dolari.

    Ca dovadă a abordării sale inovatoare de a combina stilul, fitnessul şi tehnologia, Fitbit a colaborat recent cu marca de lux Tory Burch pentru a lansa o linie de brăţări, încercând astfel să atragă clienţi dintr-un nou segment demografic.

    Compania, care a devenit publică în iunie 2015, a vândut până acum peste 30 de milioane de brăţări colorate şi clipsuri. Astfel, valoarea netă estimată a lui James Park era de 87,6 milioane de dolari la data de 15 martie 2019. James Park deţine peste 33.000 de produse Fitbit, în valoare de aproximativ 700.000 de dolari, iar în ultimii patru ani a vândut unui fond de investiţii acţiuni în valoare de peste 83 milioane de dolari. În plus, el câştigă 3.624.300 de dolari pe an ca preşedinte al consiliului de administraţie şi director executiv la Fitbit.

  • Cum au reuşit doi frati să-şi transforme pasiune din copilărie intr-o super afacere. Au devenit milionari la vârsta la care majoritatea tinerilor abia îşi încep studiile

    Fraţii Patrick şi John Collison s-au născut în Limerick, Irlanda, şi s-au mutat în copilărie în Dromineer, un sat din Irlanda centrală. Părinţii lor aveau studii în domeniul ştiinţific: tatăl lor, Denis, în inginerie electrică, iar mama lor, Lily, în microbiologie. Mai târziu, cei doi au intrat în afaceri, iar Denis a condus un hotel de pe malul Lough Derg, în timp ce Lily a operat o companie de formare corporatistă chiar din casa familiei.
    Patrick era cel mai mare din cei trei copii, mai având doi fraţi, John şi Tommy. A urmat primul curs de lucru pe calculator când avea 8 ani, la Universitatea din Limerick, şi a început să înveţe programare la vârsta de 10 ani. În 2005, la vârsta de 16 ani, Patrick Collison a câştigat cea de-a 41-a Expoziţie a Tinerilor Oameni de Ştiinţă şi Tehnologie datorită muncii sale cu Lisp (un program de codare). Nici fratele său, John Collison, nu a fost mai prejos în materie de performanţe din copilărie: el a obţinut cel mai mare scor realizat vreodată la examenul de absolvire a liceului din Irlanda. Astfel, Patrick s-a înscris la Massachusetts Institute of Technology în 2006 pe baza unui examen SAT pe care l-a susţinut la 13 ani, iar John l-a urmat în Statele Unite, începând studiile la Harvard în 2009.
    În 2007, Patrick Collison a pus bazele companiei de software Shuppa (un joc de cuvinte legat de „siopa”, însemnând în irlandeză „magazin”) în Limerick, împreună cu fratele său, John Collison. S-au mutat în California după ce incubatorul de afaceri din Silicon Valley a arătat interes în această afacere, unde şi-au unit forţele cu doi absolvenţi de Oxford, Harjeet şi Kulveer Taggar, iar compania a devenit Auctomatic. În martie 2008, Collison, care avea atunci 19 ani, şi fratele său, care avea 17 ani, au vândut Auctomatic companiei canadiene Live Current Media în schimbul a 5 milioane de dolari, devenind peste noapte milionari. Patrick a devenit directorul de inginerie a produselor.
    La începutul anului 2010, John şi Patrick au început să lucreze împreună la Stripe. Compania Stripe a apărut în 2011, cu Patrick în funcţia de director executiv şi John în calitate de preşedinte. Fraţii Collison au petrecut doi ani testând serviciul şi formând relaţii cu reprezentanţi ai băncilor, companiilor de carduri de credit şi autorităţilor de reglementare.
    Stripe a colaborat iniţial cu o companie de plăţi, dar fraţii Collison şi-au dat seama că singura modalitate de a controla întreaga experienţă aşa cum şi-au propus de la început a fost să controleze toate aspectele procesului. Astfel, în toamna anului 2010, fondatorii Stripe au început să realizeze că, din poziţia de start-up financiar, ar avea nevoie de credibilitatea instituţională pe care un investitor ar putea să o ofere. Prima lor finanţare a venit de la Y Combinator, datorită faptului că Patrick îl cunoştea pe Paul Graham prin implicarea sa în Lisp şi Auctomatic. 
    Suma investită de Y Combinator era între 20.000 şi 30.000 de dolari. După câteva luni, fondatorii companiei s-au întâlnit cu Peter Thiel, fondatorul serviciului PayPal, iar în urma întâlnirii acesta s-a oferit să investească şi el în businessul lor. Fraţii Collison au strâns atunci 2 milioane de dolari, primind ulterior finanţare de la investitori precum Michael Moritz de la Sequoia Capital şi Andreessen Horowitz de la SV Angel. În februarie 2012, Stripe a primit o investiţie de 18 milioane de dolari de la Sequoia Capital.
    Stripe a avut un impact puternic în Silicon Valley. Companii precum Lyft, Facebook, DoorDash şi mii care au dorit să fie ca ei au transformat Stripe în coloana vertebrală financiară a operaţiunilor lor.
    Compania se ocupă acum de zeci de miliarde de dolari în tranzacţii pe internet anual, modalitatea de monetizare bazându-se pe o mică taxă primită în urma fiecărei tranzacţii. Jumătate dintre americanii care au cumpărat ceva online în ultimul an au făcut-o, probabil fără să ştie, prin Stripe.
    Acest lucru a dus la o evaluare de 9,2 miliarde de dolari, mult peste cea a celor mai apropiaţi concurenţi, şi i-a transformat pe Patrick şi pe John în doi dintre cei mai tineri miliardari ai lumii.
    Stripe nu va dezvălui numărul tranzacţiilor pe care le procesează, însă analiştii estimează că se apropie de manipularea anuală a 50 de miliarde de dolari în comerţ, ceea ce s-ar traduce în venituri ale companiei de aproximativ
    1,5 miliarde de dolari. În 2016, compania Stripe a fost evaluată la peste 9 miliarde de dolari, iar în cadrul celei mai recente runde de finanţare, din ianuarie 2019, compania era evaluată la 22,5 miliarde de dolari, averea fiecăruia dintre cei doi fondatori fiind apreciată la circa 2,1 miliarde de dolari. 

  • Cine sunt cei doi tineri care au creat cel mai mare competitor al Uber

    Logan Green a crescut în Los Angeles şi a absolvit Universitatea din California, Santa Barbara (UCSB) în 2006. În timpul studenţiei, Green a creat Fondul de Iniţiativă Verde, iar o perioadă de timp a fost şi directorul pentru sustenabilitate al UCSB.

    Atunci când se afla în Los Angeles şi-a petrecut mare parte din timp prins în trafic, iar în timp ce era student la UCSB, a folosit mijloacele de transport în comun pentru a îşi vizita iubita care locuia în Los Angeles. Pentru a evita traficul, Green a început să-şi lase maşina acasă şi să experimenteze alte metode de transport, de la trenuri şi autobuze până la biciclete şi curse comune cu prietenii. După colegiu, Green a călătorit în Zimbabwe într-un moment în care puţini oameni de acolo îşi puteau permite să conducă maşini şi în care guvernul nu reuşea să furnizeze mijloace de transport în comun. Acolo a văzut că întreprinzătorii locali îşi foloseau maşinile proprii pentru a oferi servicii de transport comunităţii (ridesharing).

    Logan Green l-a întâlnit pe John Zimmer, cu care a descoperit că are interese comune, pe Facebook, în timp ce Zimmer lucra la Lehman Brothers, iar Green era încă student.

    John Zimmer a crescut în Greenwich, Connecticut. În 2006, el a absolvit Cornell University School Hotel Administration. După absolvire, a lucrat ca analist în domeniul finanţelor imobiliare în cadrul companiei Lehman Brothers din New York City. În calitate de student la Universitatea Cornell, a participat la un curs de planificare urbană şi regională, denumit Oraşe verzi. După ce a învăţat despre progresul în materie de canale, căi ferate şi până la autostrăzi, el a văzut în ridesharing următorul pas către eficienţă. Observând că 80% din locurile maşinilor care circulau pe autostrăzile americane erau goale, Zimmer afirma că ridesharingul „reprezintă o oportunitate imensă de eficientizare pentru a economisi o mulţime de bani şi pentru a reduce amprenta ecologică“.

    După o săptămână de când s-au cunoscut, Green zbura la New York pentru a se întâlni cu Zimmer.

    Cei doi au dezvoltat o platformă care le-a permis utilizatorilor să găsească şi să planifice curse comune, utilizând algoritmi ai Facebook. Denumit Zimride, o primă versiune a acestuia a fost lansată la Universitatea Cornell, unde, după şase luni, în serviciu erau înscrişi deja 20% dintre studenţi. Mai târziu, în 2007, Zimride a fost activ atât în campusurile Cornell, cât şi UCSB. Green şi Zimmer au promovat serviciul prin campanii de marketing inedite: cei doi se îmbrăcau în costume de broască şi castor şi înmânau fluturaşi studenţilor din campusul Cornell.
    În primul an de la înfiinţare, serviciul a obţinut 250.000 de dolari de la Facebook şi s-a extins la o companie cu şase angajaţi şi cu mai mult de 30 de campusuri universitare, magazinele Wal-Mart şi compania de servicii în domeniul sănătăţii Cigna Corp drept clienţi.

    În aprilie 2012, Zimride avea 29 de angajaţi şi facilitase peste 26.000 de curse comune. Serviciul era activ în peste 125 de universităţi, inclusiv USC, Universitatea din Minnesota, UCLA, UCSF, Cornell, Harvard şi Universitatea din Michigan. Universităţile plăteau aproximativ 10.000 de dolari pe an pentru a utiliza platforma. Călătoria între San Francisco şi Los Angeles a fost cea mai populară rută pe Zimride. Tot în 2012, Zimride şi-a reproiectat site-ul web pentru a fi folosit pe motoarele de căutare pentru telefoane inteligente. Noua versiune a site-ului a fost creată de şeful de produs şi design mobil al companiei LinkedIn, Frank Yoo.

    În 2012, Green şi Zimmer au creat Lyft Inc., iar pe 10 iulie 2013 au vândut Zimride companiei de închirieri de maşini Enterprise Holdings pentru a se concentra asupra activităţii companiei Lyft. În prima jumătate a anului 2013, Lyft a strâns finanţare de 75 milioane de dolari. În timp ce Zimride se concentra asupra campusurilor colegiilor, Lyft a fost lansat ca o companie de transport pentru călătorii mai scurte, în interiorul oraşelor.

    În prezent, Lyft este unul dintre cei mai mari jucători din industria de ridesharing. Compania este încă mult mai mică decât Uber, dar avansează încet contra competitorului său global. În al patrulea trimestru al anului 2018, Lyft a generat venituri în valoare de 670 milioane de dolari, conform Business Insider.

    Pe 29 martie 2019, Lyft s-a listat pe bursă, cu o valoare estimată de aproximativ 29 miliarde de dolari. Acţiunile au fost deschise la preţul de 87,24 de dolari, un salt de 21% faţă de preţul 72 de dolari pe care compania l-a estimat în seara de dinaintea ofertei publice iniţiale (IPO).
    Dar acest lucru nu înseamnă că Zimmer şi Green vor deveni miliardari instantaneu. Revista internaţională Forbes estimează participaţiile cofondatorilor la un total de mai puţin de 5% din companie. Green, CEO-ul companiei, deţine o participaţie estimată la 700 de milioane de dolari în companie, iar preşedintele, Zimmer, deţine o participaţie puţin mai mică de 510 milioane de dolari.

  • Lovitură de teatru în Ucraina: Noul preşedinte dizolvă Parlamentul de la Kiev şi anunţă alegeri anticipate în prima zi la conducerea ţării

    Volodymyr Zelenskiy, noul preşedinte din Ucraina care a preluat luni conducerea ţării, a anunţat imediat dizolvarea parlamentului şi alegeri anticipate, în încercarea de a câştiga majoritate într-un legislative dominat de oameni care sunt loiali predecesorului său, potrivit Reuters.

    Zelenskiy, un actor de comedie fără experienţă politică, a câştigat în mod surprinzător alegerile prezidenţiale luna trecută dar nu are oameni în parlament, ceea ce îl forţează să ia această decizie acum, cât popularitatea lui este la nivel înalt.

    El a spus că principalul lui scop este să se oprească focurile de armă în estul Ucrainei, unde un conflict vechi de 5 ani cu o gruparea separatistă susţinută de ruşi a dus la moartea a 13.000 de oameni. El a mai adăugat că un dialog cu Rusia ar putea fi realizat doar după ce prizonierii de război vor fi trimişi înapoi în Ucraina.

  • Cum să începeţi o săptâmână în care să aveţi succes la muncă – VIDEO

    1. Începeţi o nouă săptămână de muncă printr-o pregătire a acesteia duminică seara: scrieţi o listă de lucruri pe care le aveţi de făcut. Pregătiţi-vă garderoba pentru a economisi timp dimineaţa, mergeţi la culcare devreme, treziţi-vă devreme şi plănuiţi să ajungeţi devreme la birou.

    2. Dacă este posibil, faceţi sport înainte de a începe ziua şi mâncaţi ceva sănătos la micul dejun acasă.

    3. Începeţi ziua de muncă de luni devreme: dacă ajungeţi devreme la birou, veţi avea timp să reflectaţi asupra priorităţilor voastre şi să faceţi planuri.

    4. La birou, evitaţi discuţiile care vă distrag de la muncă şi începeţi planul la care v-aţi gândit cu o noapte înainte.

    5. Ideal ar fi să vă verificaţi mailurile chiar înainte de a începe ziua de luni; dacă nu, începeţi această activitate cât de curând posibil la birou. 

    6. Gândiţi diferit faţă de toţi ceilalţi şi nu vă plângeţi de faptul că începeţi o nouă săptămână de muncă: ştim cu toţii că weekendul este prea scurt şi nu e plăcut să vă confruntaţi cu realitatea rece a unei alte săptămâni de muncă. În timp ce toată lumea se plânge, fiţi voi cei optimişti şi motivaţi.  

    7. Fixaţi-vă un nou obiectiv: în fiecare luni ar trebui să aveţi un obiectiv nou pentru săptămâna care începe. Pe măsură ce scrieţi obiectivul săptămânii în curs, reflectaţi asupra modului în care l-aţi realizat pe cel din urmă şi asupra modului în care aţi putea îmbunătăţi acest proces. 

    8. Programaţi-vă întâlniri pentru săptămâna în curs. Ziua de luni este ideală pentru programarea întâlnirilor cu echipa sau cu persoane din companie. 

    9. Revizuiţi-vă lista de obiective: pe termen scurt, mediu şi lung. 

    10. Reflectaţi: sunteţi fericiţi de locul în care vă aflaţi în carieră şi vă place munca voastră? Dacă nu, probabilitatea să fiţi mai supărat în ziua de luni este mai mre − este poate momentul să vă gândiţi la un nou job sau să discutaţi cu cineva din companie care vă poate îmbunătăţi situaţia.

  • Cele mai puternice 100 de femei din business: Mihaela Marcu Cristescu, Fondator { Medlife }

    •   Mihaela Marcu a părăsit sistemul public de sănătate în 1997, când a demarat, pornind de la un cabinet, proiectul care avea să ajungă după două decenii liderul pieţei de sănătate privată.
    •   În 1996 a cumpărat un apartament pentru fiul său Mihail Marcu, astăzi preşedintele MedLife, apartament pe care însă l-a transformat într-o policlinică în care lucrau patru doctori şi o asistentă.
    •   MedLife este în prezent singura reţea privată de sănătate listată la bursa românească, cu o capitalizare de piaţă de aproximativ 585 milioane lei (februarie 2019).

    Cifră de afaceri (2018): 804 mil. lei (cifra de afaceri pro-formă, consolidată la nivel de grup)

  • Cine este omul pe care Putin îl urăşte cel mai mult

    Preşedintele rus Vladimir Putin îşi doreşte cu ardoare să îl închidă pe Bill Browder, potrivit unui articol publicat de Bloomberg.

    El este managerul de fond care s-a instalat în Rusia în perioada în care ţara trecea prin procesul privatizării; ulterior a devenit un critic al oligarhilor acesteia, atitudine care a determinat alungarea sa din Rusia. Câţiva oficiali ruşi au preluat compania lui şi au folosit-o, într-o metodă clasic rusească, pentru a cere o restituire de taxe de 230 de milioane de dolari. Au obţinut aceşti bani în 24 de ore.

    Chiar dacă Browder şi-a convns majoritatea angajaţilor să se mute în Londra alături de el; un consilier extern pe nume Sergei Magnitsky a refuzat să plece şi a investigat frauda, după care a fost aruncat în închisoare, unde sănătatea lui s-a deteriorat. El a murit la opt luni dupa ce a fost închis, la 37 de ani, aparent ucis de cei care l-au capturat.

    Browder şi-a propus să răzbune moartea lui Magnitsky şi a început o campanie globală pentru a avea aprobarea ţărilor din toată lumea a ceea ce a numit el Actul lui Magnitsky, un document de lege în care respinge vizele şi îngheaţă activele celor care abuzează de drepturile omului, începând cu oficialii care au cauzat moartea lui Magnitsky.

    Aceasta a devenit lege în Statele Unite în 2012. De atunci, alte şase ţări au adoptat actul. Între timp, Browder a scris o carte de memorii în 2015, Red Notice (Notificarea Roşie) şi a muncit neobosit pentru a-i identifica pe cei care abuzează de legi din Rusia.

    Actul Magnitsky a dat dureri de cap preşedintelui Putin şi elitei ruseşti fiindcă a lovit în buzunarele lui Putin şi ale apropiaţilor săi.
    Potrivit Bloomberg, ruşii bogaţi îşi ţin mare parte din avere în afara ţării; majoritatea dintre ei au, de asemenea, proprietăţi în oraşe precum Londra, Miami şi New York. Actul lui Magnitsky preîntâmpină elitele să îşi acceseze banii şi să îşi viziteze oraşele din ţările în care legea a fost adoptată.

    Potrivit Bloomberg, Putin vrea acum răzbunarea. În urmă cu câteva săptămâni, în cadrul unui summit care a avut loc la Helsinki, preşedintele rus a declarat că este dispus să perrmită consilierului special Robert Mueller să îi chestioneze pe hackerii ruşi pe care el îi doreşte investigaţi, dacă Rusiei i s-ar permite să interogheze ”anumiţi oficiali din Statele Unite suspectaţi că interferează cu problemele ruseşti”, potrivit Washington Post.

    Cine sunt aceşti oficiali urşi? Cu excepţia fostului ambasador Michael McFaul, toţi au fost asociaţi cu trecerea Actului lui Magnitsky, începând cu Browder, pe care Putin l-a acuzat în timpul unei conferinţe de presă că a evitat să plătească taxe de 1,5 miliarde de dolari şi că a contribuit la campania lui Hillary Clinton cu 400 de milioane de dolari.

    Într-adevăr, procurorii ruşi l-au judecat pe Browder de două ori, in absentia, condamnându-l la 9 ani de închisoare de fiecare dată.
    Potrivit Bloomberg, Browder primeşte constant ameninţări din parte ruşilor – i s-a spus că trebuie să se uite mereu peste umăr. A angajat oameni care să îl păzească în permanenţă şi este foarte atent în ceea ce priveşte oraşele în care călătoreşte – a decis, de pildă, să renunţe la o călătorie în Italia pentru că actualul prim ministru, Giuseppe Conte, este ”pro-Putin”.

    Întrebat de jurnalişti dacă era îngrijorat că Putin ar vrea să îl omoare, nu a respins această idee. Crede însă că este protejat de vizibilitatea sa – ”Dacă mă omoară, toată lumea va şti cine a făcut acest lucru”, a spus el. În pofida ameninţărilor, principalul obiectiv al lui Browder este ca actul să fie adoptat ”în fiecare ţară civilizată diin lume”.

    În mod paradoxal, bunicul lui Browder, Earl Browder, a fost şeful Partidului Comunist din Statele Unite în anii ’30 şi ’40.
     

  • La bal cu cărţi, cadrane de ceas şi fân

    Dacă unii folosesc, de exemplu, saci de plastic pentru gunoi pentru colecţiile lor, alţii, precum creatoarea franceză Sylvie Falcon, folosesc mai tot ce le cade în mână pentru a confecţiona rochii de bal unicat.

    Aceasta s-a gândit să recurgă şi la alte materiale în afară de cele textile din dorinţa ca fiecare rochie a sa să spună o poveste.

    Confecţionarea unei rochii poate dura până la 250 de ore, iar printre materialele folosite se regăsesc bucăţi de instrumente muzicale, partituri, cotoare de cărţi şi chiar fân ori cadrane de ceas.