BusinessMagazin

Tag: locuinta

  • Nepotul lui Hitler a fost găsit după zeci de ani. In ce ţară locuieşte acum şi care este numele lui

    Stranepotul lui Hitler a acordat primul interviu dupa zeci de ani in care a stat ascuns. Numele lui este Alexander Stuart-Houston si locuieste in Patchogue, Long Island, statul New York.
     
    Alexander Stuart-Houston este stranepotul lui Adolf Hitler, insa familia lui si-a schimbat numele de familie la finalul celui de-al doilea Razboi Mondial.
     
    Alexander si fratii sai, Brian si Louis, au refuzat sa apara in presa si s-au ascuns timp de zeci de ani in SUA.
     
    La 68 de ani, Alexander a decis sa vorbeasca cu un reporter de la ziarul Bild din Germania.
     
    Alexander a marturisit ca numele sau mijlociu este chiar Adolf, este republican si a votat cu Donald Trump, iar din Germania o simpatizeaza pe Angela Merkel.
     
    “Nu pot sa spun ca il admir pe Donald Trump, nu e intre favoritii mei. Unele lucruri pe care le spune sunt ok, dar maniera in care o face ma enerveaza. Si nu imi plac mincinosii. Eu am votat mereu persoana care face treaba cea mai buna. Imi place de Angela Merkel, e buna. Pare o persoana inteligenta si desteapta si spune ca face ceea ce trebuie atunci cand e intrebata de situatia refugiatilor.”, a spus nepotul lui Hitler.
     
    Tatal sau, William Patrick Hitler, s-a mutat in SUA si a luptat impotriva unchiului sau pentru armata americana. Dupa razboi, familia si-a schimbat numele din Hitler in Hiller, si mai tarziu in Stuart-Houston.
     
    Tatal lui William era fratele vitreg al lui Adolf Hitler, Alois Hitler, nascut in Liverpool in 1911 dintr-o mama irlandeza.
     
    A plecat din Anglia in Gernania in 1930, acolo unde s-a devenit membru al partidului national socialist si a lucrat la o banca din Berlin, scrie sport.ro

  • A ajuns în topul celor mai bogate femei din lume, după ce şi-a deschis un business cu 500 de dolari în dormitorul locuinţei

    Însărcinată cu primul copil, Kendra Scott, o tânără americană din Austin, Texat, al cărei soţ era şomer, s-a gândit că este timpul să găsească o soluţie pentru a pune capăt problemelor financiare ale familiei sale, aşa că a început să creeze bijuterii în dormitorul propriei locuinţe. 

    S-a născut şi a crescut în Wisconsis, a studiat la o universitate din Texas, pe care mai târziu a abandonat-o pentru a-şi urma iubitul în Austin, Texas. Prima iniţiativă ca antreprenor a constat într-o afacere cu pălării pentru femeile bolnave de cancer. Ideea de a porni un business cu bijuterii i-a venit după ce a constatat că pe piaţă există doar game foarte scumpe sau foarte ieftine de accesorii, dar nu şi o categorie intermediară ca preţ.

    Povestea sa de success a început în 2002 când, cu doar 500 de dolari din economiile proprii, a pus bazele unui business de un miliard de dolari. După ce s-a născut fiul său, tânăra a decis să meargă împreună pentru a încerca să vândă cercei şi alte accesorii.

    “Am mers din uşă-n uşă pe la toate buticurile din Austin, pentru a-mi vinde accesoriile. În prima zi, am vândut toată marfa. Acela a fost începutul business-ului meu“, povesteşte femeia, astăzi în vârstă de 44 de ani. În 2010, compania a intrat pe piaţa de retail, deschizând prima locaţie în Austin.

    Azi, compania care îi poartă numele este evaluată la peste un miliard de dolari, iar averea sa personală a fost estimată la 500 de milioane de dolari. Scott a fost clasată pe locul 36 în topul celor mai bogate antreprenoare din Statele Unite, după Taylor Swift şi Beyonce.

    În prezent, compania numără 80 de magazine de retail în SUA, un website care distribuie accesorii la nivel global şi 2000 de angajaţi, din care 96% sunt femei. “Kendra este ca un unicorn al industriei noastre”, declară Karen Giberson, preşedinte al Consiliului accesoriilor, organizaţie care reprezintă brandurile de accesorii.

    Compania se implică activ şi în activităţi caritabile. Anul trecut, compania a donat cinci milioane de euro şi mii de bijuterii organizaţiilor de caritate, în special a celor care se ocupă de femei şi copii.

  • O casă cu istorie

    Printre aceste proprietăţi se numără Canonteign Manor din apropiere de Exeter, din sud-vestul Angliei, un conac cu aspect masiv care are zece dormitoare şi a servit drept garnizoană pentru regele ţării în timpul Războiului Civil Englez.

    În Statele Unite ale Americii, cei care vor să vadă cum e să trăieşti ca un gangster au la dispoziţie fosta casă a lui Al Capone, din Miami Beach, construită în anul 1922, care are piscină şi plajă privată, precum şi locuinţă cu două dormitoare pentru portar. Reşedinţa în care gangsterul a trăit până la moartea sa în 1947 poate fi achiziţionată pentru suma de 13,5 milioane de dolari.

    Ceva mai ieftin, la peste 8 milioane de euro (circa 9,5 milioane de dolari), este un castel din secolul al X-lea din Franţa. Situat în apropiere de localitatea Narbonne de pe coasta Mării Mediterane, la o oră şi douăzeci de minute cu maşina de Toulouse, castelul cocoţat pe vârf de stâncă şi folosit pentru apărarea în faţa invadatorilor care veneau din sud a fost complet renovat şi are opt dormitoare, plus încă zece apartamente într-o fermă anexă.

  • O afacere la care sigur nu v-aţi gândit, dar care sparge piaţa. Un tânăr din Bucureşti şi-a pornit cu numai 5.000 de euro un business chiar din propria locuinţă. Ce face i-a lăsat pe toţi cu gura căscată

    În prezent, antreprenorul co­mer­cia­lizează unt de arahide, unt de migdale şi cremă de ciocolată.

    „Totul a început din pasiune pentru gătit. Nu eram mulţumit de ce era în comerţ şi am început să fac unturi şi creme acasă. Am împărtăşit cu câţiva prieteni, iar ei m-au încurajat şi am dat curs ideii. Tot câţiva prietenii m-au ajutat să-mi fac site-ul, iar prietena mea s-a ocupat de logo-ul firmei. Am început cu o investiţie minimă, de 5.000 de euro, deşi m-am gândit la programul Start-Up Nation, dar a căzut, pentru că suntem din Bucureşti şi primim cu 15 puncte mai puţin“, povesteşte Ciprian Scutar, fondatorul brandului Nooca.
     
     

  • Ghicitoarea scrisă de Albert Einstein, pe vremea când era copil. Se spune că doar 2% dintre oameni o pot rezolva

    Există 5 case, de 5 culori diferite, aşezate în linie. În fiecare casă locuieşte o persoană de naţionalitate diferită. Cei 5 proprietari beau o anumită băutură, fumează o anumită marcă de ţigări şi au un animal de casă diferit. Nu există proprietari care să aibă acelaşi animal, să bea aceeaşi băutură sau să fumeze aceeaşi marcă de ţigări.

    Indicii:

    1. Britanicul locuieşte în casa roşie.
    2. Suedezul are câini.
    3. Danezul bea ceai.
    4. Casa verde se află in stânga celei albe.
    5. Proprietarul casei verzi bea cafea.
    6. Proprietarul care fumează ţigări Pall Mall are păsări.
    7. Proprietarul casei galbene fumează ţigări Dunhill.
    8. Proprietarul casei din mijloc bea lapte.
    9. Norvegianul locuieşte în prima casă.
    10. Proprietarul care fumează ţigări Blends locuieşte lângă cel care are pisici.
    11. Proprietarul care are un cal locuieşte lângă fumătorul de Dunhill.
    12. Proprietarul care fumează ţigări Bluemasters bea bere.
    13. Germanul fumează marca de ţigări Prince.
    14. Norvegianul locuieşte lângă casa albastră.
    15. Proprietarul care fumează Blends locuieşte lângă cel care bea apă.

    Întrebare: Cine are un peşte ca animal de companie?

    VEZI AICI RASPUNSUL >>>>>>>>>>>

  • Clipe grele pentru fostul fotbalist Mirel Rădoi. Fratele său a căzut de la etajul 4 al blocului în care locuieşte

    Un bărbat în vârstă de 37 de ani, din Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, a fost transportat la spital, luni, după ce a căzut de la etajul al patrulea al blocului în care locuia.
     
    Surse din Poliţie susţin că ar fi vorba despre fratele fotbalistului Mirel Rădoi.
     
    De asemenea, surse judicare susţin că acesta se afla în proces de divorţ.
     
    Poliţiştii se află la faţa locului, fiind deschisă o anchetă pentru a se stabili dacă este vorba despre accident sau tentativă de sinucidere.
     

  • Omul care alege oameni

    Nu se gândeşte să se întoarcă în România deşi recunoaşte că îi e dor de mâncarea de acasă, de cei dragi şi de limba română. Pentru a-şi stinge din dor, vine de 3-4 ori pe an să-şi vadă familia şi prietenii, dar nu are în plan să revină definitiv, nu în curând cel puţin. Îi surâde totuşi ideea de a face paşi în antreprenoriat în România, însă acesta este deocamdată mai degrabă un gând, nu un plan.
    „Nu ştiu dacă mă întorc în ţară, sincer. Mi-aş dori să vin ca antreprenor pentru că sper să aduc diversitate pe scena românească”, explică executivul.

    Andrei Câmpean a plecat în noiembrie 2016 din România cu gândul de a sta cel puţin 2-3 ani în străinătate. A pornit de la ideea „Hai să încercăm şi acest international experience, să vedem ce ne învaţă, cum ne putem descurca”. 

    Se descrie ca o persoană care nu are probleme să iasă din zona de confort, care nu alege să stea „în bulă”, motiv pentru care a ales să accepte un job în Irlanda. Avantajul este că şi soţia sa are o mentalitate similară, după cum spune chiar el. „După mai bine de doi ani, concluzia este că nu cred că ne mai întoarcem prea curând în ţară. Am plecat din dorinţa de a încerca şi altceva. De ce nu? Şi am ajuns la concluzia că acasă poate fi oriunde.”

    Revine în România periodic pentru a-şi vizita fratele geamăn, familia şi prietenii, dar se întâmplă să fie şi el gazdă pentru cei dragi. Alteori aleg să îşi petreacă împreună concediile. „Cred că noi, românii, trebuie să ne iubim mai mult unul pe celălalt, dar şi pe noi înşine. Din păcate, fiind plecat din România, se vede şi mai tare că noi suntem fiecare pe cont propriu şi mai puţin dispuşi să ajutăm.”
    Ultima dată a venit în România în noiembrie 2018 şi nu vede nicio schimbare în bine. „Am făcut tot două ore de la aeroport în Brâncoveanu, la ora 7.00 pm.”

    Crede că infrastructura trebuie clar îmbunătăţită şi mai crede că trebuie îmbunătăţite şi cultura civică, educaţia despre vot, despre democraţie. De altfel, cel mai puţin îi e dor de politica din ţară, de trafic şi de căldura insuportabilă din iulie-august. Recunoaşte însă că şi în Dublin (capitala Irlandei) e trafic.

    „Aici au însă LUAS (metrou uşor) şi acesta îmi permite să ajung în 25 de minute la job fără să fiu nevoit să merg zilnic cu maşina.” Când locuia în vestul Dublinului naveta era de 45 de minute la dus, doar că avea de parcurs 20 de kilometri pe centura oraşului, care este de altfel autostradă cu patru benzi. Tot la capitolul comparaţie între cele două ţări, Andrei Câmpean spune că irlandezilor le plac ceaiul şi cafeaua, aşa că acolo se pune accent pe cafea bună, atât la birou cât şi în localuri. „Iar eu am îmbrăţişat cu drag această cultură.”

    Totodată, lanţurile mari de cafenele pierd teren zilnic în faţa micilor antreprenori „şi mă bucură să văd asta, pentru că atunci calitatea creşte”. Mâncarea irlandeză nu este neapărat pe placul său, deşi executivul spune că scena culinară este variată, fiind acoperite toate specialităţile, de la zonele orientale, asiatice, la cele europene. „Apar restaurante zilnic în Dublin şi cred că mi-ar trebui cam trei ani să le explorez pe toate.” Şi totuşi, îi e dor de mâncarea de acasă. „Mi-e dor şi de limba română, sincer. S-o aud pe stradă, la job, la radio, în fiecare moment. Mi-e dor de cei dragi. România este o ţară minunată cu bogăţiile ei.”

    Andrei Câmpean a absolvit Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei (Universitatea Bucureşti) în 2008, însă a început să lucreze încă de pe băncile facultăţii ca terapeut pentru copiii cu autism şi ADHD. „Cred că am fost mereu atras de a încerca lucruri noi şi de a explora lumea, aşa că nu a fost surpriză pentru nimeni când în 2009 am plecat să lucrez la un centru de recuperare pentru copii cu disabilităţi de intelect în Leeds, Marea Britanie.” A fost o experienţă de un an ce i-a oferit acea deschidere „spre vest“, după cum o numeşte el. A revenit în 2010 în Bucureşti şi a decis să se orienteze către un alt domeniu faţă de terapie. A vrut să îşi utilizeze şi cunoştinţele din facultate, aşa că a decis să meargă către zona de HR, cu precădere pe recrutare.
    „Am urmat câteva cursuri şi am început să lucrez pe un proiect de mass recruitment în Manpower.” A crescut rapid în companie, dar şi-a dorit mai mult, după cum zice el.
    „Am vrut să fiu in-house (angajat direct de o companie – n.red.), nu doar să recrutez şi să plasez profesionişti, dar şi să pot construi bugete, planuri de recrutare, să văd cum oamenii se dezvoltă şi promovează, să sărbătoresc succesele mele şi ale lor, să învăţ din greşelile de recrutare. Cine zice că nu face greşeli minte.” Şi a reuşit să facă toate astea în cadrul retailerului Mega Image. A fost angajat ca senior recruiter pentru zona de head-office (birou central), unde a mărit headcountul cu 30%. A recrutat de la recepţie şi achiziţii la resurse umane, marketing sau IT.

    „Şi după doi ani şi jumătate a venit din nou acel moment când am realizat că vreau mai mult de la mine. Aşa că am acceptat o poziţie de HRBP (HR business partner) la o companie cu 150 de angajaţi unde mă ocupam de partea de training şi dezvoltare, de recrutare şi de strategia de HR.” Crede că ar fi ajuns director de HR dacă nu ar fi apărut în scenă soţia sa, pe care chiar el a recrutat-o. Avea deschisă o poziţie de vânzări la Timişoara, pentru care a primit CV-ul celei care avea să-i devină parteneră de viaţă.
    „Iniţial, din CV părea supracalificată pentru ce căutam noi, dar am vrut să «investighez» mai departe. Andreea s-a dovedit a fi candidatul ideal pentru poziţia aceea.”

    Astfel, din motive personale, a ajuns să se mute la Timişoara, la circa şase luni de la momentul în care s-au cunoscut. S-a angajat atunci la Nokia, prin compania Accenture. „Eram responsabil de zona MENA (Orientul Mijlociu şi Nordul Africii – n.red.) pentru centrele Nokia – recrutând de la tech support engineers la software şi systems engineers.” Nu a durat mult şi a fost contactat de gigantul irlandez Voxpro pentru a-i ajuta cu deschiderea unui call center în Bucureşti. 

    Poziţia a fost în Cork, Irlanda, la sediul central al Voxpro, iar Andrei Câmpean avea deplasări o dată la două săptămâni în Bucureşti. „Am recrutat tot stafful cu circa două luni înainte de time-line-ul prevăzut. A fost vorba de 155 de angajaţi – de la agenţi în call center, team leaderi, la manageri de operaţiuni, HR şi IT. A fost un proiect senzaţional să pot avea ocazia de a construi o echipă de la zero.”
    Experienţa Cork nu a fost exact ce şi-au dorit însă. E vorba de un oraş frumos, însă prea mic pentru un bucureştean. Atunci, executivul român a primit o propunere pentru o poziţie la Verizon Connect, divizia de telematics a Verizon. Acolo a recrutat 80% personal de vânzări, dublând echipa de profil din EMEA, mai exact 150 oameni.

    „Întotdeauna am avut această pasiune pentru a construi echipe, de a aduce oamenii împreună, aşa că am acceptat următoarea ofertă, cea a AWS (divizia de cloud computing a Amazon).” Lucrează pentru companie din decembrie 2018 şi, spune el, ajută la construirea unor echipe tehnice pentru diversele produse ale companiei, precum CloudWatch, Redshift, Pinpoint, Elasticache sau AuroraDB.
    „În prezent sunt senior technical recruiter în cadrul AWS Dublin, iar poziţiile pentru care recrutez sunt de software engineers (front şi backend), systems engineers, DBA, TPM.” În ultimii cinci ani executivul român a recrutat nu doar pentru România, ci şi pentru ţări precum Marea Britanie, Irlanda, Franţa, Germania, Olanda, Portugalia, Spania sau Polonia. Şi povestea continuă.

    Cum arată o zi la birou?

    De regulă ajung la birou în jur de 8:30 ca să pot mânca micul dejun şi să mă bucur de cafeaua de dimineaţă. Apoi, după ce îmi citesc mailurile, îmi fac un to do list şi îmi prioritiez activităţile.
    O zi obişnuită mă găseşte în interviuri, discutând cu candidaţi, în meeting-uri cu managerii pentru a stabili planul de atac pentru următoarea perioadă sau în meeting-uri operaţionale cu echipa mea.
    Ţinând cont că recrutăm din toată lumea pentru echipele din Dublin, în fiecare zi ai ceva nou de învăţat. Standardul în Amazon este probabil cel mai înalt din zona tech (drept dovadă, AWS – divizia de cloud computing a Amazon este market leader detaşat faţă de ceilalţi competitori), aşa că o zi obişnuită mă găseşte întotdeauna lucrând la noi soluţii pentru a atrage şi reţine cei mai buni angajaţi în zona tech.

     

  • Cine este familia Ambani, care locuieşte în cea mai scumpă locuinţă din lume?

    Dhirubhai Hirachand Ambani s-a născut în familia unui profesor de şcoală din oraşul Modhera, regiunea indiană Gujarat. La 17 ani, el s-a mutat în Yemen, oraşul-port Aden (colonie britanică până în 1963), unde lucra deja fratele său.

    Acolo, a lucrat o perioadă de timp ca funcţionar la A. Besse & Co., cea mai mare companie de trading transcontinentală de la estul Suezului. S-a întors în India cu 15.000 de rupii indiene şi a pus bazele propriei companii de trading de textile. A înfiinţat firma Reliance Commercial Corporation într-un parteneriat cu un văr de al doilea, pe nume Champaklal Damani. Aceasta importa iniţial fire de poliester şi exporta mirodenii către Yemen.

    Primul birou al Reliance Commercial Corporation era o cameră de 33 de metri pătraţi care avea un telefon, o masă şi trei scaune. În această perioadă, Ambani şi familia lui stăteau într-un apartament cu trei camere din Mumbai.

    După ce Champaklal Damani şi Dhirubhai Ambani şi-au încheiat parteneriatul, Ambani a continuat afacerile pe cont propriu. Marketingul intens al brandului în India l-a transformat într-un nume de uz curent pe teritoriul ţării. În 1975, o echipă tehnică de la Banca Mondială a vizitat unitatea de producţie a Reliance Textiles.

    Dhirubhai a murit în 2002, la vârsta de 69 de ani, fără un testament, iar conducerea companiei a fost astfel moştenită de cei doi fii ai săi, Mukesh şi Anil.

    Compania face acum parte din Fortune 500 şi este evaluată la 100 de miliarde de dolari, activităţile acesteia fiind diverse şi răspândite între mai multe entităţi.
    Conglomeratul indian Reliance Industries are afaceri în energie, industria petrochimică, textile, resurse naturale, retail şi telecomunicaţii. Reliance Industries este una dintre cele mai profitabile companii din India, cea mai mare companie listată la bursă din punctul de vedere al capitalizării bursiere – pe 18 octombrie 2007, Reliance Industries a devenit prima companie indiană care a atins o capitalizare de piaţă de 100 de miliarde de dolari.

    În prezent, familia Ambani conduce conglomeratul din industriile telecom şi petrolieră Reliance Industries. Fiica în vârstă de 27 de ani a lui Mukesh, Isha Ambani, căsătorită cu Anand Piramal, în vârstă de 33 de ani, este moştenitoarea unui imperiu din industriile imobiliare şi farmaceutică.  În 2005, fraţii au împărţit compania într-o înţelegere negociată de mama lor, iar Mukesh a rămas la conducerea afacerilor din petrol, petrochimie şi rafinărie, Anil preluând businessurile de construcţii, telecomunicaţii, asset management, entertainment şi afacerile de producţie de energie. În prezent în vârstă de 61 de ani, Mukesh Ambani are o avere estimată la 42,7 miliarde de dolari şi este preşedintele şi cel mai mare acţionar al Reliance Industries Limited. El l-a depăşit astfel pe fondatorul grupului Alibaba, Jack Ma, în iulie 2018, devenind cel mai bogat om din Asia. Fratele său, Anil Ambani, în vârstă de 59 de ani, este preşedintele grupului Reliance şi are o avere estimată la 1,5 miliarde de dolari. Anil este căsătorit cu Tina Ambani, fostă actriţă la Bollywood. 

    În prezent în vârstă de 61 de ani, Mukesh Ambani are o avere estimată la 42,7 miliarde de dolari şi este preşedintele şi cel mai mare acţionar al Reliance Industries Limited. El l-a depăşit astfel pe fondatorul grupului Alibaba, Jack Ma, în iulie 2018, devenind cel mai bogat om din Asia. Fratele lui Mukesh Ambani, Anil (59 de ani) are o avere estimată la 1,5 miliarde de dolari.

    Casa familiei Ambani din Mumbai, India, este de fapt un zgârie-nori de 27 de etaje, a cărei valoare este estimată la 1 miliard de dolari.

  • Paradoxul economie din România : cum ajung românii să plătească mii de lei în plus pe un apartament, de la o lună la alta, fără să crească preţul.

    Evoluţia pieţei imobiliare este unul dintre cele mai mari semne de întrebare la începutul lui 2019. Unii analişti estimează scăderi de 25-30% încă de anul acesta, alţii spun că preţurile vor creşte, iar dezvoltatorii şi platformele de anunţuri sunt în consens că ”în cel mai rău caz, preţurile se vor stabiliza”.
     
    Nimeni nu are un răspuns la întrebările care macină miile de români care vor să îşi cumpere o locuinţă. Să aştepte? Să mai stea în chirie? Să ţină banii în conturile de economii sau la ”saltea”?
     
    Taxa pe ”lăcomie” a dat peste cap la sfârşitul anului trecut sistemul bancar. Isteria şi teama de pierderi au cuprins investitorii. Aşa s-a ajuns să se evapore miliarde de lei de pe bursă (aproximativ 15 mld. lei), băncile fiind principalele afectate.
     
    Mai mult de atât, Roborul – rata interbancară prin intermediul căreia se calculează dobânda variabilă la credite – nu pare să se clintească, ci gravitează în continuare în jurul valorii de 3%. Cine aştepta ca după apariţia taxei, dobânzile să scadă rapid sub pragul de 2% (n.red pragul pentru taxă 0) a rămas dezamăgit.
     

  • Statul întinde o mână de ajutor: Tinerii cu vârsta cuprinsă între 18 şi 35 de ani pot solicita teren gratuit de la Primărie pentru a-şi construi o locuinţă

     Pentru a beneficia de teren gratuit, tinerii trebuie să îndeplinească anumite condiţii şi, de asemenea, trebuie să construiască locuinţa în termen de un an de la data atribuirii terenului, se arată în textul legii 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuinţe proprietate personală, republicată în 2014.
     
    „(…) Prezenta lege reglementează regimul atribuirii, la cerere, tinerilor cu vârsta cuprinsă între 18 şi 35 de ani a unei suprafeţe de teren, din terenurile aflate în domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale, pentru construirea unei locuinţe proprietate personală”, potrivit art.1 din textul de lege.
     
    Actul normativ arată că atribuirea terenului se face în limita suprafeţelor disponibile, prin hotărârea consiliului local al comunei, oraşului sau municipiului în care este situat terenul.