BusinessMagazin

Tag: Libia

  • Instanţa supremă din SUA permite aplicarea ordonanţei antiimigraţie adoptată de Donald Trump

    Preşedintele Statelor Unite, Donald Trump, a emis pe 6 martie o nouă ordonanţă executivă antiimigraţie, impunând restricţii temporare de călătorie cetăţenilor din şase ţări situate în Africa şi în Orientul Mijlociu, Irakul fiind eliminat de pe listă. Noua ordonanţă a fost emisă după ce o măsură similară, adoptată în ianuarie, a fost blocată de o instanţă federală, în contextul în care generase confuzie pe aeroporturile din Statele Unite. Noua ordonanţă prezidenţială vizează cetăţenii din Siria, Iran, Libia, Somalia, Sudan şi Yemen, cărora le pot fi impuse interdicţii de călătorie cel mult 90 de zile. Irakul, care figura pe prima listă, a fost eliminat, la solicitarea Pentagonului, care a evocat colaborarea eficientă cu Bagdadul în combaterea terorismului.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum arată „Claudia Schiffer a Africii de Nord”. Este fiica unui fost dictator

    Nu degeaba este supranumită „Claudia Schiffer a Africii de Nord”. Singura fată din cei cinci copii ai tiranului, Aisha Gaddafi a fost de multe ori în atenţia presei.

    Fostul ambasador al Bunăvoinţei ONU şi avocat, Aisha este, în prezent, sub o interdicţie de călătorie şi titlurile ONU i-au fost retrase.
     „Oamenii uită că înainte de a fi un mare om şi un mare lider, este şi tatăl meu, prietenul meu. Îmi este foarte apropiat şi eu mă simt aşa de în siguranţă când sunt cu el”, spunea ea în urmă cu câţiva ani, citată de telegraph.co.uk.

    Citiţi mai multe şi vedeţi imaginile pe www.one.ro

  • Între timp, în restul lumii. Sau cum a început Războiul Rece 2.0

    Prin natura sa binară, conflictul tacit dintre Statele Unite ale Americii şi URSS oferea posibilitatea clară de aliniere în spatele uneia dintre cele două superputeri. Putem argumenta, desigur, că multe state nu au avut această opţiune; dar cele care nu se aflau sub o dominaţie evidentă puteau alege. Conflictul din ce în ce mai evident din ultimii ani are însă o structură mult mai complexă, cu mult mai mulţi actori în roluri principale şi mai ales în roluri secundare, iar asta nu poate să aducă decât nesiguranţă şi neîncredere. Un astfel de conflict are, de asemenea, şanse mult mai mici pentru o rezolvare paşnică.

    Scopul final al Rusiei, scriau anul trecut cei de la The Telegraph, este să obţină o serie de acorduri care să întoarcă „înţelegerile injuste” negociate după căderea Uniunii Sovietice. Nu este clar cum ar arăta un astfel de acord, dar există lucruri pe care cei din vest le-ar considera, cu siguranţă, inacceptabile; unul dintre aceste lucruri ar fi eliminarea NATO.

    Experţii ruşi citaţi de aceeaşi publicaţie discutau despre pericolul unui conflict deschis, în condiţiile în care relaţiile diplomatice dintre SUA şi Rusia se află în cădere liberă.

    Punctele fierbinţi sunt multe, dar ies în evidenţă zona baltică, unde NATO şi Rusia s-au acuzat reciproc de intensificarea prezenţei militare; estul Ucrainei, acolo unde Rusia continuă atragerea regiunilor separatiste Doneţk şi Lugansk; Siria, unde ruşii îl susţin pe Bashar al-Assad, iar americanii încearcă să îl dea jos.

    Dar acţiunile Moscovei merg mai departe: Putin încearcă să îşi extindă influenţa în Orientul Mijlociu – anul trecut, ruşii au trimis trupe ce reunesc 500 de militari în Egipt, cu intenţia de a întări relaţiile cu preşedintele Abdel Fattah el-Sisi. Iar răspunsul celor din Orient denotă, parcă, un joc de Tit-for-Tat: Qatar şi-a recăpătat recent apetitul pentru investiţii; în ultimele două luni, cea mai bogată ţară din lume a investit în cea mai mare fermă de păsări din Turcia, în gigantul rus Rosneft şi în compania britanică National Grid Plc.

    Din 2005 şi până acum, Qatar – care are o populaţie mai mică decât Bucureştiul – a strâns 335 de miliarde de dolari în bunuri, transformând Autoritatea pentru Investiţii din Qatar (QIA) în cel de-al 14-lea fond suveran de bunăstare al lumii ca mărime. După mai multe tranzacţii care au adus acţiuni în Hollywood, zona rezidenţială a Londrei, case de modă din Italia şi chiar o echipă de fotbal, numărul acţiunilor întreprinse de QIA a scăzut în 2015 şi 2016. Dar preţul petrolului a început din nou să urce, aşa că finanţiştii din Qatar s-au reapucat de afaceri. Investiţia de 11 miliarde de dolari în Rosneft, spre exemplu, întăreşte poziţia celor din Orientul Mijlociu în Rusia. QIA a mai cumpărat, în iulie, 25% din aeroportul Sankt Petersburg.

    O zi deosebit de importantă a fost 19 martie 2014, cea care a urmat anexării regiunii Crimeea de către Rusia. Discursul lui Putin din acea zi semnaliza schimbarea direcţiei în ceea ce priveşte intenţiile preşedintelui rus. „Ne-au minţit de nenumărate ori, au luat decizii în spatele nostru, ne-au pus în faţa faptelor împlinite”, spunea atunci Putin. „Aşa s-a întâmplat cu extinderea NATO către est, la fel şi cu aducerea infrastructurii militare în apropierea graniţelor noastre.” Putin a avertizat că Rusia nu va mai tolera o astfel de presiune.

    Îndreptându-ne către altă parte a lumii, întâlnim un alt actor cu rol semnificativ în acest conflict: China. Dacă la suprafaţă tensiunile par a avea ca punct central Marea Chinei de Sud şi controlul teritoriilor din zonă, un număr de incidente în ultimele 12 luni au adus în discuţie posibilitatea unei confruntări – fie ea doar pe plan economic – între cele mai mari forţe economice ale lumii: China şi Statele Unite ale Americii. Alegerea lui Donald Trump nu ajută prea mult: acesta „atacă” autorităţile de la Beijing cu fiecare ocazie, încercând să inducă (mai mult forţat) superioritatea americanilor în faţa celor din Asia.

    Ca un act de sfidare, Trump a discutat prin telefon cu liderul Taiwanului, Tsai Ing-wen, o manevră care a atras reacţia vehementă a Chinei (autorităţile de la Beijing nu recunosc statul Taiwan, considerând că teritoriul le aparţine). Este prima dată în ultimii 37 de ani când un preşedinte american discută direct cu preşedintele Taiwanului. Iniţial, ministrul chinez de externe, Wang Yi, declarase pentru postul Phoenix TV că incidentul reprezintă un „mic truc al Taiwanului”, exprimând speranţa că situaţia nu va genera modificări în politica externă a Washingtonului. Ulterior, guvernul de la Beijing a intensificat tonul, avertizând că nu va tolera iniţierea unor relaţii formale între Statele Unite şi Taiwan. „China se opune cu fermitate oricărei interacţiuni oficiale ori contactelor militare între Statele Unite şi Taiwan”, a transmis administraţia de la Beijing. An Fengshan, un purtător de cuvânt al guvernului chinez, a ameninţat recent că atitudinea lui Donald Trump ar putea atrage consecinţe mai grave. „Susţinerea principiului Chinei unitare este fundamentul politic al relaţiilor China-SUA, fiind elementul central de pace şi stabilitate în strâmtoarea Taiwan. Dacă acest fundament este afectat, atunci nu se va mai pune problema dezvoltării sănătoase şi stabile a relaţiilor dintre China şi SUA, urmând să existe efecte grave asupra păcii şi stabilităţii în strâmtoarea Taiwan”, a subliniat An Fengshan.

    Va fi 2017 anul în care acest conflict global se stinge? Greu de crezut. Mai cu seamă vom vedea accentuarea tensiunilor dintre NATO şi Rusia, pe de-o parte, şi Beijing şi Washington pe de altă parte. Alţi actori importanţi, precum Germania, Franţa, Turcia sau statele din Orientul Mijlociu, vor juca de asemenea roluri importante.

    Cât despre România, poziţia noastră pare a fi una secundară; nu trebuie însă uitat că din punct de vedere geografic România se află prinsă la mijloc între est şi vest. Similar, din nou, perioadei de după cel de-al Doilea Război Mondial.

  • Incursiune în istoria Vitol, cel mai mare trader de petrol din lume: ambiţie, oportunism, scandal şi curaj

    În cei 50 de ani de existenţă, Vitol a ajuns cel mai mare trader de petrol independent din lume. A flirtat cu falimentul, a făcut afaceri cu regimuri controversate şi s-a împotmolit în scandaluri. Dar niciodată n-a raportat pierderi anuale. Şi s-a ferit constant de publicitate.

    Din interviuri şi informaţii culese din sute de pagini din documente fiscale şi judiciare, Bloomberg reconstruieşte istoria unui gigant al industriei petroliere.  

    Nici chiar pentru Ian Taylor această călătorie de afaceri nu a fost una obişnuită. În cariera sa de aproape 40 de ani din domeniul petrolului, englezul educat la Oxford a nimerit în tot felul de puncte fierbinţi de pe glob – din Teheran şi Bagdad până în Caracas şi Lagos. Însă destinaţia de acum, Benghazi, din Libia, are ceva diferit: oraşul este devastat de un război civil. Tot ce are de făcut pentru a-şi aminti în ce s-a băgat este să se uite pe gemuleţul avionului privat. Câteva sute de metri dedesubt, o dronă a NATO supraveghează aeronava. Taylor, CEO-ul Vitol Group, şi-ar dori ca în locul robotului zburător să vadă un avion de vânătoare clasic, cu pilot şi tot tacâmul.

    Este începutul anului 2011. Forţele care se revoltă contra dictaturii de 42 de ani a colonelului Muammar Gaddafi tocmai au preluat controlul oraşului şi au format propriul guvern. Întâlnirea cu această adunătură de foşti oficiali militari şi politicieni locali a fost uşor de realizat, însă dacă cineva putea ajunge la o înţelegere cu ei, acesta nu poate fi decât Vitol, se gândeşte Taylor. Cu câteva săptămâni mai devreme, unul dintre locotenenţii săi, Christopher Bake, a primit o solicitare din Doha. După cum a explicat un intermediar, ministrul petrolului din Qatar voia să ştie dacă Vitol ar fi dispus să furnizeze combustibil rebelilor libieni susţinuţi de Qatar. Vitol avea la dispoziţie doar câteva ore pentru a răspunde.

    Bake, aflat în Dubai, a indicat interesul Vitol în „aproximativ patru minute”. Apoi a luat legătura cu colegii săi, dintre care cei mai mulţi lucrau în Londra, pentru a construi o propunere fermă. Vitol, i-a explicat rapid Bake intermediarului, acceptă provocarea. Faptul că echipa a putut avansa atât de rapid cu o astfel de afacere – într-o zonă devastată de un război sângeros – spune enorm de multe despre cultura companiei. Aşa cum poate confirma oricine este implicat în afaceri cu petrol, Vitol este un oportunist agil şi înfometat, întotdeauna pregătit să atace. 

    Acum, cu acest avion, Taylor şi Bake, care arată ca un bodyguard datorită aspectului de jucător de rugby, se duc să încheie afacerea. Însă există o problemă. Rebelii nu au bani. Vitol îşi va primi plata în petrol. Guvernele occidentale au aprobat tacit aranjamentul, deşi în afară de drona de sub avion nu există niciun sprijin oficial. Dacă ceva nu merge bine, Taylor este pe cont propriu. Şi compania sa la fel. Cei doi se ţin bine în timp ce aeronava se zguduie din cauza manevrelor de aterizare. Riscul ca trupele lui Gaddafi să tragă în aeronavă au făcut imposibilă o aterizare convenţională, astfel că pilotul coboară rapid aparatul printr-o serie de viraje ameţitoare.

    În 2011, centrul oraşului Benghazi, o colecţie obosită de construcţii din anii 1970 în jurul unei lagune urât mirositoare, era un loc cu mult mai periculos decât este înfăţişat acum în fimul „13 Hours: The Secret Soldiers of Benghazi”, marca Hollywood, despre atacul care l-a ucis în 2012 pe ambasadorul american din Libia J. Christopher Stevens. La începuturile războiului civil, Benghazi era un oraş în care aproape fiecare bărbat, şi adesea şi copiii, purta câte un Kalaşnikov, iar restul populaţiei trăia sub ameninţarea constantă a ofensivei trupelor lui Gaddafi.

    Vitol a acceptat afacerea, iar lucrurile au luat-o razna în doar câteva zile. Deşi au promis că vor păstra secretul, rebelii au anunţat că au găsit pe cineva căruia să-i vândă petrol. Ca răspuns, trupele lui Gaddafi au aruncat imediat în aer un oleoduct important. Fără petrol, Vitol nu putea fi plătit. Cu toate acestea, compania şi-a onorat angajamentele. În lunile care au urmat, navele-cisternă au livrat încărcătură după încărcătură – benzină, motorină şi păcură – în estul Libiei. „Combustibilul de la Vitol era foarte important pentru armată”, povesteşte Abdeljalil Mayuf, reprezentant al Arabian Gulf Oil din Benghazi, companie controlată de rebeli. Rebelii l-au înlăturat în cele din urmă de la putere pe Gaddafi şi după ce luptele au încetat, Vitol şi-a primit petrolul. La un moment dat, când toată lumea aştepta repornirea producţiei, suma datorată de guvernul format de rebeli era de peste un miliard de dolari.

    Cinci ani mai târziu, Taylor, acum în vârstă de 60 de ani, îşi aminteşte de afacerea Benghazi la un mic dejun în staţia londoneză St. Pancras. La ora 9:18 A.M. are tren spre Paris – spre o altă oportunitate de afaceri. Va merge cu Eurostar. „A fost o afacere care, sincer să fiu, a căpătat o amploare mai mare decât ar fi trebuit”, spune el.

  • OPEC aprobă prima reducere a producţiei de petrol din ultimii opt ani

    Preţul petrolului a crescut odată cu anunţul de reducere a producţiei cu 1,2 milioane de barili pe zi, anunţată de liderii Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC), care s-au întâlnit, miercuri, la Viena, potrivit Bloomberg.

    OPEC va reduce producţia cu 1,2 milioane de barili pe zi, din ianuarie, pentru o perioadă de şase luni, au spus liderii grupului, îndeplinind, astfel, planul întocmit în Algeria, în septembrie, de reducere a producţiei la 32,5 milioane de barili. Înţelegerea exclude Nigeria şi Libia, dar dă Irakului primele cote din 1990. Mai mult, Rusia, care nu este membră OPEC, a acceptat să reducă producţie cu 300.000 de barili pe zi, a transmis ministrul Energiei, Alexander Novak, deşi până de curând Moscova era pregătită să ofere doar o îngheţare a producţiei.

    Impactul asupra pieţei s-a resimţit rapid pe piaţă. Preţul de referinţă al petrolului a crescut cu 10% în New York, iar preţurile acţiunilor companiilor energetice a crescut la nivel global.

    Acţiunile companiei Whiting Petroleum Corp. au crescut cu 32%, cea mai mare creştere înregistrată în 13 ani, în timp ce acţiunile Continental Resources Inc., companie fondată de Harold Hamm, consilierul lui Donald Trump, au crescut cu 25%, aceasta fiind cea mai mare creştere din 2008.

    Preţul West Texas Intermediate, valoarea de referinţă a preţului ţiţeiului în SUA, a crescut cu 0,3%, ajungând la 49,61 de dolari pe baril.

    După săptămâni de negocieri intense, înţelegerea OPEC evidenţiază creşterea importanţei Iranul printre ţările producătoare. Iranul a primit aprobarea de a creşte producţia la 3,8 milioane de barili pe zi, după ce regimul de restricţii a încetat.

    Arabia Saudită, care a crescut producţia de petrol la un nivel record în 2016, o va reduce cu 486.000 de barili pe zi, ajungând la peste zece milioane pe zi, potrivit documentelor OPEC citate de Bloomberg. Irak, al doilea mare producător din OPEC, a acceptat să taie 210.000 de barili din producţia zilnică stabilită la nivelul lunii octombrie. Irak a cerut un tratament special, invocând ofensiva împotriva Statului Islamic.

    Emiratele Arabe Unite vor reduce producţia cu 139.000 de barili pe zi, iar Kuweit va renunţa la 131.000 de barili pe zi, mai indică documentele.

    OPEC intenţionează să discute cu ţările care nu sunt membre în organizaţie săptămâna viitoare, la Doha.

    Importanţa înţelegerii va depinde de angajamentul fiecărei ţari. Arabia Saudită şi aliaţii din Golf, precum şi Emiratele Arabe Unite şi Kuweit şi-au îndeplinit, de obicei, angajamentele de reducere a producţiei, dar alte state nu şi-au ţinut promisiunile, în special, în momentele în care preţurile erau scăzute.

    Grupul se va întâlni pe 25 mai 2017, cu scopul de a extinde reducerile pentru încă şase luni, a spus ministrul Energiei din Qatar, Mohammed Al Sada, la evenimentul din Viena.

  • Donald Trump l-a nominalizat pe Mike Pompeo pentru funcţia de director al CIA

    Donald Trump, i-a oferit congresmanului Mike Pompeo funcţia de director al Agenţiei Centrale de Informaţii (CIA), au declarat surse din echipa preşedintelui ales al Statelor Unite, care au adăugat că Pompeo a acceptat propunerea, informează site-ul cotidianului Washington Post.

    Mike Pompeo este membru al Camerei Reprezentanţilor din partea Partidului Republican şi reprezintă un district electoral din statul american Kansas.

    Sursele citate de cotidianul Washington Post au făcut declaraţiile sub protecţia anonimatului.

    Pompeo, în vârstă de 52 de ani, a fost membru al comisiilor de informaţii, energie şi comerţ ale Camerei Reprezentanţilor, cât şi în comisia care s-a ocupat cu anchetarea atacului terorist din 2012 ce a vizat misiunea diplomatică americană de la Benghazi, Libia.

    La fel ca Donald Trump, congresmanul a criticat Acordul nuclear cu Iranul, iar într-un mesaj postat joi pe Twitter, Pompeo afirma că “abia aştept anularea acestui acord dezastruos cu cel mai mare sponsor statal al terorismului din lume”.

  • Omul care l-a cunoscut cel mai bine pe Putin dezvăluie adevăratul plan al Rusiei. România este vizată direct

    Înainte cu trei săptămâni de a se stinge, Shimon Peres a dat ultimul interviu scriitorului şi jurnalistului David Samuels, unul dintre interlocutorii săi preferaţi. Dialog spumos (întrebări non-conformiste, răspunsuri foarte interesante), desfăşurat în engleză şi ivrit, citabil în întregime.

    Am ales să decupez paragrafele referitoare la Vladimir Putin. Fiindcă vin din partea unui om care l-a cunoscut bine, pe care Putin l-a respectat şi l-a consultat, la fel cum au făcut preşedinţii Xi şi Obama. Ce spunea Peres: “Sunt foarte bun prieten cu Putin şi o să-ţi relatez, pe scurt, conţinutul uneia dintre discuţiile noastre recente” 

    Omul care l-a cunoscut cel mai bine pe Putin dezvăluie adevăratul plan al Rusiei. România este vizată direct

  • Preţul barilului de petrol a crescut, dar rămâne sub 44 de dolari

    Preţul barilului de petrol a urcat cu 0,3%, la 43,71 de dolari, după două zile în care a scăzut cu aproape 6%. Libia şi Nigeria, doi membri OPEC care au avut rezervele de petrol afectate puternic de conflictele domestice, se pregătesc să inunde piaţa cu sute de mii de barili de petrol.

    Datele Bloomberg arată că rezerva de petrol a SUA a scăzut cu 559.000 de barili săptămâna trecută. Analiştii estimaseră anterior că piaţa din SUA va creşte cu 4 milioane de barili.

    ”Piaţa devine mai conservatoare când vine vorba despre momentul în care se va ajunge din nou la echilibru, iar preţurile se ajustează la acest scepticism”, a spus Ric Spooner, analist la CMC Markets. ”Vedem o cerere moderată, combinată cu posibilitatea creşterii ofertei din Libia şi Nigeria. De asemenea piaţa se confrună cu posibilitatea ca mai multe ţări din afara OPEC să crească producţia”, a adăugat el.

  • Un fost agent CIA explică cât de simplu pot ajunge teroriştii în Europa. “E ca şi cum ai lua un autobuz din Madrid către Barcelona”

    “Să presupunem că  militanţii islamişti din Libia deţin rachete sol-aer (pe care le deţin). Apoi să presupunem că acel grup de terorişti vrea să le folosească în Europa. Cum fac asta? Trec Marea Mediteraneană? Nu, ar fi prinşi de NATO şi arestaţi. Iau o barcă din Benghazi? Nu, o să fie prinşi în port”, scrie Jamie Smith în articolul “Terrorism 101: Simple is Working” pentru publicaţia American Thinker. Smith este un fost agent CIA şi autor al cărţii “Gray Work: Confessions of an American Paramilitary Spy”.

    Ce trebuie să facă terorişti? Nimic foarte complicat.

    “În primul rând, trebuie să treacă în Algeria unde vând sau transferă armele către al-Murabitoun, principalul grup al-Qaida din Algeria”, scrie Smith. “Apoi aceştia trec granţia în Mauritania undeva lângă Chegga. Mai departe merg spre Nouadhibou, un port la distanţă de câteva mii de metri faţă Sahara Occidentală, care este practic Maroc. Angajează un pescar şi merg câteva mile în nord până ajung pe plaja din Maroc. Foarte mulţi pescari se plimbă în acea zonă, deci nu este nimic ieşit din comun. Mai departe, teroriştii merg pe autostradă până la Agadir, dreapta spre Marrakech, stânga către Casablanca apoi Rabat apoi până la Ceuta, Spania, care se află pe continentul african”, continuă Smith.

    “Cumpără o barcă pneumatică de la un magazin, aşteaptă să se aşterne noapte şi traversează apa către partea spaniolă a Ceuta. Distrug barca, mai merg puţin şi găsesc un taxi care să-i ducă în port de unde pot lua un bac care să-i ducă pe continentul european. E ca şi cum ai lua un autobuz din Madrid către Barcelona”, mai spune el. 

    “Câte Ceuta, câte găuri se află în sistem? Multe şi sunt uşor de exploatat”, afirmă Smith.

    “Din experienţa mea, lucrurile simple funcţionează. Băieţii răi ar putea închide orice aeroport din Statele Unite doar cu o sticlă pulverizatoare umplută cu azotat de amoniu. Tot ce trebuie să facă este să cumpere un sac de îngrăşământ şi să amestece cu apă. Pulverizează substanţa peste tot prin aeroport apoi dă un telefon de ameninţare cu bombă. Unităţile canine vor indica bombe peste tot. Autorităţile vor căuta bombe care nu există. Lucrurile simple funcţionează”, spune Smith.

    “În 2002, doi indivizi au terorizat Washingtonul. Lunetistul a omorât la întâmplare zece persoane în trei săptămâni. Nu vă închipuiţi că au făcut ceva extrem de inteligent. Lunetistul se ascundea în portbagajul maşinii sale de unde trăgea cu arma cu care a  ucis la întâmplare persoane în apropierea centrelor comerciale, a şcolilor sau atelierelor auto. A paralizat capitala Statelor Unite ale Americii.”

  • Ministrul german de Interne avertizează asupra unui nou traseu folosit de imigranţi: “Este clar că ruta balcanică este de domeniul trecutului”

    “Este clar că ruta balcanică este de domeniul trecutului şi nu va fi sau nu va trebui redeschisă vreodată pentru ca valuri de persoane să vină spre Germania şi Austria şi Europa Centrală”, a declarat Thomas de Maiziere la o conferinţă de presă în oraşul Potsdam.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro