BusinessMagazin

Tag: lemn

  • Fascinaţia lemnului de altădată printre ultimele tendinţe în domeniul construcţiilor

    Printre ultimele tendinţe în domeniu, cel puţin în SUA, se înscrie recuperarea şi refolosirea lemnului vechi, scrie Wall Street Journal.
    Lemnul vechi se caută nu numai pentru patină, ci şi pentru frumuseţea lui, dată de creşterea naturală şi lentă a copacilor şi nu se mai poate procura decât de la construcţii vechi, deoarece industria construcţiilor recurge în prezent doar la lemn de la copaci cu creştere rapidă.

    Astfel, în casele celor care-şi permit ajunge lemn provenit de la vechi căsuţe din buşteni, hambare şi fabrici construite în secolul al nouăsprezecelea din copaci bătrâni de sute de ani.

    Ca să le satisfacă cererea, au apărut diverse firme specializate în demontarea unor astfel de construcţii şi recuperarea materialului lemnos. O veche construcţie de lemn poate costa şi câteva sute de mii de dolari în funcţie de mărime, demontarea ei şi pregătirea materialului pentru refolosire încă 1,5 sau chiar 2 milioane de dolari, material care mai apoi se vinde către beneficiari cu un adaos de 30% sau 40%.

    Demontarea şi verificarea lemnului bucată cu bucată pot dura şi până la doi ani, dar clienţii sunt dispuşi să aştepte pentru a se putea lăuda că au în casă podele sau bârne ori alte articole din lemn din specii rare sau vechi de sute de ani, pe care au plătit sute de mii de dolari. 

  • Consiliul Concurenţei: Preţul lemnului de foc creşte cu 50% din cauza aprovizionării defectuoase

    Cererea de masă lemnoasă cu destinaţia lemn de foc a fost mai mare decât oferta, în perioada august 2016 – august 2018, ceea ce a condus la creşteri semnificative ale preţurilor şi la disfuncţionalităţi în aprovizionarea populaţiei cu lemn de foc, a constatat Consiliul Concurenţei.

    Instituţia a derulat o analiză pe piaţa lemnului de foc din judeţele Braşov, Brăila, Ialomiţa şi Hunedoara.

    Deşi cantitatea de lemn de foc comercializată la nivelul celor 4 judeţe a crescut de la 163.583 mc la 235.977 mc, respectiv cu 44,25%, aceasta nu a acoperit necesarul şi, ca urmare, preţul lemnului de foc a înregistrat o creştere de peste 50%.

    Disfuncţionalităţile în aprovizionarea cu lemn de foc au determinat populaţia să achiziţioneze lemn de lucru, mai scump, direct sau prin intermediari, schimbându-i destinaţia în lemn de foc, privând astfel industria specifică de resursa necesară.

    Cu privire la masa lemnoasă recoltată ilegal, există dificultăţi ca aceasta să fie integrată în industrie având în vedere obligaţiile în vigoare privind trasabilitatea, fiind mult mai uşor ca aceasta să fie utilizată ca lemn de foc.

    Preţul lemnului de foc este influenţat de operaţiunile de tăiere, de prelucrare, de transport, de depozitare, precum şi de alte de alte elemente precum specia, gradul de uscare etc.

    La nivelul lunii august 2018, pentru cele 4 judeţe analizate, preţurile medii pentru lemnul de foc erau de 220 lei/tonă la producătorii de masă lemnoasă, de 300-450 lei/tonă în depozitele comercianţilor şi 600-650 lei/tonă în reţelele de bricolaj.

    Dintre cele 4 judeţe, cel mai mic preţ mediu de comercializare a lemnului de foc se înregistrează în judeţul Brăila, judeţ care deţine mici suprafeţe împădurite, dar cei doi producători locali îşi comercializează produsele, cu precădere, direct la locul recoltării lemnului (fasonat la cioată).

    În acelaşi timp, iar cel mai mare preţ mediu se înregistrează în judeţul Ialomiţa, un judeţ care, de asemenea, deţine suprafeţe împădurite mici, dar unicul producător de masă lemnoasă pentru foc (Direcţia Silvică Ialomiţa) îşi comercializează produsele, cu precădere, din depozit.

    În judeţele Hunedoara şi Braşov, având suprafaţe împădurite mari şi medii, îşi desfăşoară activitatea mai mulţi producători care comercializează lemnul de foc atât la locul recoltării, cît şi la drum auto şi din depozite, preţul variând în funcţie de modul în care lemnul este pus în vânzare.

    Lemnul de foc este principala sursă de încălzire în România, numărul gospodăriilor care se utilizează lemnul de foc ca mijloc de încălzire este de 3,415 milioane, reprezentând 45,71%, din totalul gospodăriilor înregistrate la nivel naţional, conform datelor Institutului Naţional pentru Statistică.

    În ceea ce priveşte mediul rural, numărul locuinţelor care utilizează lemnul de foc drept mijloc de încălzire este de 2,773 milioane, ceea ce reprezintă 85% din totalul locuinţelor înregistrate în mediul rural.

    Consumul de lemn de foc este influenţat de dimensiunile locuinţei, condiţiile meteorologice, cu randamentul instalaţiei de încălzire, precum şi cu gradul de izolaţie termică al gospodăriei.

    Astfel, randamentul de transformare al lemnului de foc în energie termică pentru sobe uzuale este, în general, foarte scăzut, respectiv între 20- 40%, în timp ce randamentul de transformare al energiei electrice şi a gazului metan în energie termică ajunge la 99%.

    Costul pentru obţinerea unei gigacalorii folosind lemnul de foc variază între 200 şi 349 lei, în timp ce costul pentru gaz metan este între. 169,3 – 178,7 lei, în situaţia unor instalaţii pentru obţinerea energiei termice utilizate, în general, de către populaţie.

    Astfel, lemnul de foc este o materie primă scumpă, utilizată preponderent în sobe ineficiente, poluante, încălzirea locuinţei fiind de obicei, parţială, iar confortul termic redus, iar înlocuirea dispozitivelor de încălzire cu unele mai eficiente ar putea constitui o primă etapă a procesului de diminuare a cantităţii de lemn de foc utilizată pentru încălzire.

    Ca urmare, Consiliul Concurenţei recomandă extinderea reţelei de distribuţie a gazelor naturale astfel încât să se renunţe treptat la încălzirea cu lemne, ceea ce va conduce la la diminuarea poluării, la economisirea aceste materii prime şi, implocit la reducerea tăierilor ilegale.

    Consiliul Concurenţei a sancţionat trei companii (Forestar SA, Nico Paul SRL şi Saniral SRL cu amenzi totale de 2.315.077 lei (aprox. 497.866 euro) pentru trucarea unei licitaţii derulate de Romsilva prin Direcţia Silvică Neamţ, stabilind preţurile ofertelor cu care au participat la licitaţia în plic închis pentru 94 de loturi de lemn fasonat.

    De asemenea, Autoritatea de Concurenţă are în derulare o investigaţie privind posibile înţelegeri între companii active pe piaţa prelucrării lemnului în vederea împărţirii pieţei, surselor de aprovizionare, precum şi adjudecării partizilor (volum de lemn destinat comercializării) la un preţ minimal în cadrul licitaţiilor organizate de Direcţiile Silvice Alba şi Hunedoara. În cadrul acestei investigaţii, Consiliul Concurenţei a efectuat inspecţii inopinate la sediile companiilor Holzindustrie Schweighofer SRL, Egger Romania SRL, Kronospan Romania SRL, Kronospan Sebeş SA, Silva Logistic Services SRL, Alredia SRL şi Lacul Codrilor SRL.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro. 

  • Cine este Eugen Gioancă, LĂUTARUL care îi ia locul lui Claudiu Manda în Senat

    „Înlocuitorul lui Manda în Senat este lăutarul Eugen Gioancă. Ce îl recomandă? Vocea şi talentul. Vocea mai puţin, talentul de a fi prieten cu Manda şi Olguţa şi afacerile ilegale cu lemn. Pe vremea când era şef al Ocolului Silvic, Eugen Geoanca a avut mai multe contracte cu firmele rudelor şi prietenilor, o adevărată caracatiţă a lemnului în Dolj, fiind şi demis după un control Romsilva. El e noul senator de Dolj. Prietenul clanului Manda-Olguţa. Tinerel, fără mustaţă, aşa cum îi zice şi cântecul, tocmai bun în epoca post-Dragnea”, a scris Adrian-Claudiu Prisnel, miercuri, pe Facebook.

    Carmen Dima şi Eugen Gioancă, care au fost consilieri judeţeni PSD până acum, au depus, miercuri, jurământul de senator al României.

    Eugen Gioancă, senator PSD ales supleant pe lista pentru alegerile parlamentare, a depus jurământul de investire în mandatul de senator de Dolj, ca urmare a vacantării locului lui Claudiu Manda, ales europarlamentar.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • De pe câmp, la şcoală

    O dovedeşte o propunere depusă la un concurs de proiecte pentru construirea unei şcoli din Malawi. Firma indiană de arhitectură Nudes, condusă de arhitectul Nuru Karim, a propus o construcţie modulară cu structură de lemn şi pereţi curbaţi realizaţi din baloturi de paie, scrie Dezeen, care să răspundă cerinţelor de utilizare de materiale locale şi de edificare în mai multe etape. Şcoala de lemn şi paie cuprinde săli de clasă, birouri, cabinete de informatică, laboratoare, bibliotecă şi spaţii de cazare pentru elevi şi profesori. 

  • Povestea jucăriilor LEGO: De la o dulgherie din Danemarca la un brand global – VIDEO

    Povestea LEGO începe la 1932, când Ole Kirk Christiansen a fondat o companie producătoare de bunuri de larg consum. Produsele erau realizate integral din lemn, iar vânzările de scări şi mese de călcat aduceau cea mai mare parte din câştig.

    Spre sfârşitul anilor 1940, compania avea în stoc peste 200 de modele diferite de jucării de lemn şi plastic, dar numele LEGO nu era, încă, recunoscut pentru seturile sale de jucării cu care este asociată astăzi.

    1958, la vârsta de 66 de ani, Godtfred Christiansen, care a moştenit compania după moartea tatălui său, a pantentat un nou design, mai modern, al „cărămizilor” LEGO, ce le-a permis o interconectare mult mai puternică; tipul de cărămizi din acel an sunt compatibile cu cele moderne.

    Plecând de la fabricarea de jucării, brandul LEGO s-a extins în timp în alte domenii, de pildă în piaţa jocurilor video sau a producţiei de filme, şi a devenit o marcă globală. Până în 2013, au fost produse 560 de miliarde de piese LEGO.
     

  • Românul care construieşte case de lux pentru englezi – VIDEO

    Afacerea îşi are rădăcinile nu în România, ci în Marea Britanie, însă fondatorul acesteia nu a părăsit complet mediul românesc de afaceri, aşa că încearcă să aducă şi aici, pas cu pas, ideile aplicate pe pământ englezesc. Chiar şi Barack Obama a înnoptat în una din cabanele concepute de Ionuţ Sănducu, iar românii par să fi prins şi ei gustul caselor din lemn.

    În 2014 a realizat primul său proiect – zece case de lemn sub numele Hunter Lodges, care aparţin hotelului şi centrului de golf de cinci stele Celtic Manor din Ţara Galilor. Ce au special casele Honka? La bază, lemnul este elementul-cheie care le diferenţiază de casele obişnuite, din BCA ori cărămidă. Pereţii, uşile, podelele, toate gravitează în jurul acestui material – lemnul, despre care se spune că „poluează” mai puţin viaţa locatarilor decât cele clasice. 

  • Un român de 34 de ani construieşte case de lux pentru englezi

    E adevărat, afacerea îşi are rădăcinile nu în România, ci în Marea Britanie, însă fondatorul acesteia nu a părăsit complet mediul românesc de afaceri, aşa că încearcă să aducă şi aici, pas cu pas, ideile aplicate pe pământ englezesc. La 34 de ani, Ionuţ Sănducu conduce, în Marea Britanie, propria firmă de construcţii, Sănducu Log Buildings, un business prin care ridică locuinţe din lemn, o alternativă ecologică la casele bazate pe BCA, cărămidă şi mortar, pe gustul celor care se visează mai aproape de natură chiar şi atunci când ajung acasă. Fără a lăsa însă confortul la o parte, ţinând cont că locuinţele seamănă izbitor cu unele dintre cele mai luxoase vile construite în dulcele stil clasic.

    Pe lângă imobilele pe care le ridică prin compania lui, Ionuţ Sănducu este şi agent pentru piaţa românească al finlandezilor de la Honka, o companie specializată tot în case pe bază de prefabricate din lemn, de altfel poziţia din care a observat potenţialul acestei pieţe în Regatul Unit al Marii Britanii.

    Din 2007 a început românul Ionuţ Sănducu să lucreze pentru Honka, iar timp de şapte ani a coordonat activitatea finlandezilor pe mai multe pieţe, inclusiv România. Inspirat de ce a învăţat la Honka, în 2014 a pus bazele propriei afaceri în acelaşi domeniu – construcţia de case din lemn. Cu doisprezece angajaţi în subordine, Ionuţ Sănducu ridică, pe tărâm britanic, atât cabane destinate închirierii, cât şi case individuale pentru persoane fizice.

    „În 2014, primul proiect făcut prin compania mea a constat în zece case de lemn – un proiect sub numele Hunter Lodges – care aparţin hotelului şi centrului de golf de cinci stele Celtic Manor din Ţara Galilor”, povesteşte Ionuţ Sănducu.

    Complexul turistic de lux Celtic Manor se află la o distanţă de o oră şi jumătate de mers cu maşina de aeroportul Heathrow din Londra, iar o noapte de cazare la una din cele zece case din lemn construite de firma lui Ionuţ Sănducu sare de 400 de lire sterline (460 de euro) pentru o cameră dublă.

    La summitul NATO din 2014 desfăşurat în oraşul Newport din Ţara Galilor, toate cele zece cabane au fost închiriate către oficialii veniţi din Statele Unite ale Americii. Cabana cu numărul 5, îşi aminteşte şi astăzi românul, a fost rezervată special pentru preşedintele de atunci al Statelor Unite, Barack Obama.

    Britanicii sunt tot mai interesaţi de astfel de proiecte, care nu doar că schimbă peisajul clădirilor gri şi posomorâte – mai mult chiar decât vremea britanică invariabil apăsătoare –, dar se dovedesc şi eficiente din punct de vedere energetic.

    „Piaţa caselor de lemn din Marea Britanie este în continuă creştere. Guvernul facilitează şi acordă autorizaţii de construcţie mult mai uşor pentru aceste case, pentru că au statut eco, trec cu brio testele de eficienţă şi izolaţie, ajută mediul înconjurător şi, din punct de vedere estetic, se integrează în mediu. Cred că o legislaţie de acest tip ar trebui introdusă şi în România, mai ales pentru zonele muntoase”, este de părere Ionuţ Sănducu.

    Modelul finlandez

    O încercare similară au făcut finlandezii de la Honka şi pe piaţa românească, aducând, în 2012, conceptul caselor din prefabricate din lemn. Pe atunci, cea mai ieftină casă de acest tip costa 40.000 de euro şi avea o suprafaţă de 80 de metri pătraţi, fiind livrată sub formă de kit complet, inclusiv ferestre şi instalaţii sanitare. Prima casă Honka fusese asamblată la Azuga, judeţul Prahova, proprietarul fiind un om de afaceri din Braşov.

    Ce au special casele Honka? La bază, lemnul este elementul-cheie care le diferenţiază de casele obişnuite, din BCA ori cărămidă. Pereţii, uşile, podelele, toate gravitează în jurul acestui material – lemnul, despre care se spune că „poluează” mai puţin viaţa locatarilor decât cele clasice.

    Cum Honka vine din Peninsula Scandinavă, nici lemnul nu putea fi unul oarecare, aşa că locuinţele sunt făcute din pin nordic, un tip de pin care creşte doar şase luni pe an, ca urmare a climei reci specifice nordului Europei. Din punct de vedere tehnic, pinul nordic este rezistent la îndoire şi zdrobire, se taie, se lipeşte şi se prelucrează uşor.

    Una dintre cele mai importante pieţe pentru Honka este Marea Britanie, acolo unde, din 2007, a început să lucreze Ionuţ Sănducu în calitate de agent al Honka. După ce compania a intrat şi pe piaţa locală, au venit primele comenzi de „acasă” pentru românul emigrat în Marea Britanie.

    „Românii prezintă un interes destul de mare pentru acest tip de case. Am mulţi clienţi interesaţi. În septembrie 2018, am început o casă Honka în România, în judeţul Braşov, care acum e aproape de final. Proiectul din Braşov are 420 de metri pătraţi şi a fost terminat în aproximativ patru luni. Între timp, am reuşit să mai semnez două contracte, în judeţul Neamţ, datorită faptului că noii proprietari au văzut diferenţa de calitate mai mult decât diferenţa de preţ”, spune Ionuţ Sănducu.

    Costurile unei astfel de case pornesc de la 800 de euro pe metru pătrat şi ajung la 1.400 de euro pe metru pătrat, în funcţie de profilul şi de grosimea lemnului. Spre comparaţie, o casă clasică poate pleca de la mai puţin de 100 de euro pe metru pătrat şi poate ajunge la câteva sute de euro, depinzând însă de localizare, suprafaţa terenului şi a locuinţei, materialele folosite şi alte variabile.

    Ionuţ Sănducu spune însă că o casă Honka generează cheltuieli mai mici de întreţinere, lemnul fiind un bun izolant natural, care nu lasă căldura să plece pe timp de iarnă şi care permite aerului răcoros să intre în timpul verii.

    Brandul Honka aparţine grupului finlandez Honkarakenne, fondat în 1958 de cinci fraţi pe nume Saarelainen, fascinaţi de tot procesul de construcţie a unei case. Până acum, constructorii Honka au făcut 85.000 de case pe care le-au livrat în toată lumea, fabricarea având loc în unitatea de producţie din Karstula, Finlanda. Pe lângă ţara-mamă, care este şi principala piaţă de desfacere pentru Honka, proiectele din lemn mai au câteva pieţe-cheie în care ajung, printre care Rusia, Japonia, China şi mai multe ţări europene.

    Adoptaţi de Regat

    Ionuţ Sănducu este unul dintre cei peste 400.000 de români care au emigrat în Marea Britanie. Biroul Naţional de Statistică britanic spunea, la sfârşitul anului trecut, că numărul românilor care trăiesc în Marea Britanie a crescut cu 25% pe parcursul anului 2017 faţă de anul anterior. Ca urmare, persoanele cu naţionalitate română au devenit în 2018 a doua cea mai răspândită populaţie nonbritanică din regat, potrivit BBC. Cei mai numeroşi sunt polonezii. De cealaltă parte, statistica din România arată că cei mai mulţi români care au plecat în străinătate în 2017 – cel mai recent an pentru care există date publice – au ales ca destinaţie Marea Britanie.

    Astfel, 51.000 de români au plecat în 2017 în Marea Britanie, echivalentul a aproape un sfert din totalul emigranţilor. În total, în 2017 au emigrat 219.000 de români, în creştere cu 6% faţă de 2016. Unul dintre motivele care au dus la acest exod este cuantumul veniturilor pe care le obţine un cetăţean în România faţă de cele pe care le primeşte în străinătate. În România, salariul minim este de circa 400 de euro brut pe lună (270 de euro net), în timp ce, în Marea Britanie, salariul minim brut este de 1.460 de euro pe lună (circa 1.250 de euro net pe lună).

  • Record de lemn

    Recordul, recent confirmat de către autoritatea în domeniu, Consiliul pentru Clădiri Înalte şi Habitat Urban (CTBUH), aparţine turnului de 85 de metri Mjøstårnet din localitatea Brumunddal, a cărui construcţie s-a încheiat recent, scrie Dezeen.

    Deţinătorul anterior al recordului era o clădire din Vancouver, din Canada, care are înălţimea de 49 de metri, aceasta nefiind însă construită complet din lemn. Mjøstårnet are 18 etaje de locuinţe şi spaţii de birouri, fiind dotat şi cu piscină şi restaurant.

  • Mai multe Biblii şi cruci de lemn au scăpat neatinse dintr-un incendiu izbucnit la o biserică

    Într-o postare pe Facebook, devenită virală, Departamentul de Pompieri din Coal City a distribuit fotografii cu peste 20 de Biblii şi trei cruci de lemn rămase intacte după un incendiu puternic. Flăcările au fost atât de devastatoare încât biserica va avea nevoie de lucrări de reconstrucţie. Pompierii recunosc că având în vedere intensitatea incendiului ar fi trebuit ca absolut orice lucru din clădire să fi fost ars până la cenuşă.
     
    Cu toate acestea toate Bibliile şi crucile de lemn aflate înauntru nu au fost afectate de flăcări.
     
    Pastorul Phil Farrington declară pentru Washington Post că „supravieţuirea miraculoasă a Bibliior şi a crucilor este un semn de la Dumnezeu”. „În ciuda focului, puterea lui Dumnezeu va dăinui mereu”, adaugă pastorul.
     

  • A renunţat să lucreze pentru alţii şi şi-a deschis propria afacere: Cum a ajuns o tânără antreprenoare să vândă 5.000 de scaune de birou pe lună

    „Deschiderea atelierului nu a fost un proces facil, iar locaţia fizică nu a ajutat prea mult, fiind necesare modificări ale spaţiului destinat producţiei care, ca prin minune, s-au putut face în doar patru zile deşi au presupus: ridicarea unei clădiri adiacente de 50 mp, instalarea completă a unui sistem de încălzire (calorifere, centrală etc.), schimbarea instalaţiei electrice şi montarea de corpuri de iluminat speciale pentru cusut, alinierea furnizorilor şi livrarea tuturor materialelor”, descrie Andrada Verdeş primele provocări întâmpinate la debutul celui mai recent proiect antreprenorial al său. La finalul anului trecut, Atelierul de scaune avea o capacitate de producţie de aproximativ 3.000 de scaune/lună şi comenzi aliniate pentru livrare chiar şi mai mari de atât pentru anul 2019, spune ea.

    Andrada Verdeş a devenit licenţiată în economie în anul 2004 la Academia de Studii Economice din Bucureşti, Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori cu specializarea Bănci şi burse de valori. Cariera sa începuse însă încă din perioada studiilor, în 2001, când a fost recrutată de irlandezii de la Mivan Kier pe o poziţie de financial manager, urmând ca în 2004 să devină contabil-şef. Potrivit ZF, din 1998, Mivan opera în România ca parte a unui joint-venture Mivan – Kier (Mivan Limited – Kier International), care a realizat proiecte precum un program de locuinţe sociale şi de alimentare cu apă, derulat de guvern, în valoare de 140 de milioane de dolari.

    Andrada Verdeş a lucrat la Mivan Kier până în 2008, perioadă în care a gestionat stocurile pentru toate şantierele din ţară, managementul administrativ al societăţilor din proiectul România (două firme în România şi patru în afara ţării), relaţia cu clientul principal, cu autorităţile legat de autorizaţiile de construire şi culminând cu înlocuirea directorului financiar, ori de câte ori era necesar. Spune că din acest rol a învăţat cum să construiască şi să conducă o echipă.

    De asemenea, spune că în acea perioadă, în cadrul companiei, a implementat mai multe procese care la vremea aceea păreau avangardiste în România, cum ar fi: shared service centerul (conducea atunci o echipă de 20 de angajaţi care asigurau serviciile financiare pentru şase entităţi din cinci ţări), lean office (documentele companiei erau organizate lean până la nivelul de culoare de dosar şi erau auditaţi pe acest proces), business partnering, coaching & mentoring. „Toate acestea m-au ajutat ulterior să mă integrez în orice companie şi în orice domeniu”, spune Andrada Verdeş.

    Din noiembrie 2008 a început colaborarea cu Danone, pe poziţia de finance manager, continuând să fie implicată în toate proiectele care au avut impact operaţional direct, dintre care cel mai important a fost desprinderea departamentului de logistică într-un joint venture cu un partener internaţional, care a ajutat atât la optimizarea costurilor logistice, cât şi la creşterea şi dezvoltarea reţelei de distribuţie. Povesteşte că în grupul Danone a descoperit unul dintre oamenii de la care a avut mult de învăţat: Stephane Batoux, head of international busines pentru ETI, fostul director general al Danone pentru sud-estul Europei.

    El considera, printre altele, că obiectivele se setează în aşa fel încât genereze provocări, deşi pot părea de neatins uneori. După 14 ani în corporaţii, în 2015 a avut iarăşi o oportunitate de a învăţa un domeniu nou şi de a trece în zona de antreprenoriat. „Atâta timp cât eşti pasionat de ceea ce faci, îţi pasă de rezultatele pe care le ai şi te implici, faptul că lucrezi într-o corporaţie sau într-un antreprenoriat nu face nicio diferenţă, este de părere Andrada Verdeş.

    A început să lucreze pentru retailerul românesc de modă Preţuri pentru Tine (PPT), despre care spune că avea un potenţial de creştere imens. „Mi-a plăcut dorinţa celor patru asociaţi de a reorganiza compania pe principii corporatiste pentru că, la acel nivel de dezvoltare, era pasul firesc – adică structurarea, procedurizarea, urmărirea rezultatelor într-un mod uniform, structurarea deciziilor de business pe principii sănătoase şi verificabile, setarea de ţinte, care apoi să poată susţine o creştere şi dezvoltare sănătoasă”, explică Verdeş.
    De la cărămizi, iaurt şi fashion a trecut, în decembrie 2017, la lemn, prin preluarea afacerii Mobil Tileagd în calitate de acţionar majoritar şi director general.

    „Ce este dificil atunci când treci în antreprenoriat este că nu mai există safety net (o plasă de siguranţă – n.red). Deciziile pe care le iei trebuie să fie extrem de bine definite, pentru că nu va veni nimeni din urmă să te salveze, nu ai un grup în spate care să te ajute. Dacă într-o corporaţie este important topline-ul (cifra de afaceri şi marja – n.red.), în antreprenoriat este extrem de important cash flow-ul. Dacă nu ai lichiditate, nu ai realizat nimic, iar aceasta este lupta cea mai dificilă”, explică Andrada Verdeş.
    Mobil Tileagd este o fabrică de mobilă înfiinţată în judeţul Bihor cu peste 80 ani în urmă, mai precis în 1930, şi reconstruită în 1976. Fabrica, ce produce mobilier din lemn masiv, avea la momentul preluării, conform rezultatelor anului 2017, o evoluţie negativă, având o cifră de afaceri de 760.000 de euro şi 82 de angajaţi, în scădere faţă de anul anterior cu 27%.


    Andrada Verdeş a devenit acţionar în Mobil Tileagd în octombrie 2017, investind în afacere aproximativ 100.000 de euro, şi a început să se ocupe de producţia propriu-zisă în decembrie 2017. Dificultăţile nu au întârziat să apară.
    „Materiile prime, în special în cazul mobilei din PAL, au înregistrat creşteri de preţ substanţiale anul acesta. În cazul PAL-ului au fost deja trei creşteri de preţ începând cu luna februarie 2018. Totalul creşterilor a ajuns astfel la peste 15%”, descrie antreprenoarea una dintre provocările întâmpinate.
    La aceasta se adaugă concurenţa produselor din Asia. „Există o percepţie eronată că mobilierul din Asia este mai ieftin decât cel produs la noi. Nu este aşa. Din proprie experienţă şi pe date concrete pot să vă confirm că putem concura oricând cu industria asiatică la preţuri, la orice din piaţa lemnului, doar că standardele noastre de calitate sunt mai ridicate. În plus, produsele noastre sunt disponibile în piaţă mult mai repede şi cu costuri accesorii mai reduse (transport), iar termenul de plată este mult mai bun pentru cumpărători”, explică Verdeş.

    „Secolul XXI reprezintă epoca vitezei şi a internetului: cumpărătorul, cu bani sau fără, va cumpăra ieftin şi rapid. Nu doreşte să investească mult pentru că poate se schimbă moda şi, de asemenea, nu are timp să meargă în magazine, mobilierul se poate achiziţiona online. Cumpărătorul nu înţelege diferenţa de calitate, rezistenţă, utilitate şi posibilităţi dintre mobilierul din lemn masiv şi mobilierul din prefabricat PAL. Presupune că mobilierul din PAL este mai ieftin din principiu. În realitate nu este aşa, PAL-ul este mai scump cu aproape 100% faţă de lemnul masiv şi, ca structura de rezistenţă, este mult mai slab calitativ”, adaugă Andrada Verdeş.

    În acest context, ea observă că „piaţa mobilei a primit o formă de clepsidră, acest lucru afectând producătorii profund. Toţi au fost în situaţia de a se repoziţiona astfel: producţie de serie, produse ieftine sau producţie la comandă cu produse unicat foarte scumpe (mobilă stil)”.
    Iar fiindcă nu toţi producătorii au reşit să se replieze, s-a ajuns la sincope şi la o disponibilizare de personal masivă, iar „în unele cazuri, fabricile au ajuns să se închidă chiar”.

    În anul 2018, pe fondul schimbării portofoliului de furnizori, al optimizării costurilor şi al dezvoltării portofoliului de clienţi, pentru jumătate de an, Mobil Tileagd a înregistrat creşteri.
    „Aceste rezultate sunt de apreciat, luând în considerare evoluţia negativă a pieţei mobilei, cu impact major negativ în această vară, în care foarte multe fabrici de mobilă din nordul şi nord-vestul ţării a trebuit să restructureze personal şi / sau să închidă pe fondul lipsei comenzilor sau al scăderii acestora. În cazul nostru, Mobil Tileagd a prosperat şi a păstrat tot efectivul de personal, ba chiar a crescut de la 82 de angajaţi în decembrie 2017 la 87 de angajaţi în luna octombrie 2018”, descrie Andrada Verdeş rezultatele obţinute.

    Începând cu luna noiembrie 2018, Andrada Verdeş a  început să se ocupe exclusiv de Atelierul de Scaune. Mobil Tileagd a rămas în administrarea unuia dintre asociaţi, iar ea şi-a păstrat calitatea de acţionar majoritar al companiei. A pus bazele Atelierului de Scaune în urma unei investiţii iniţiale de 30.000 de euro, în totalitate din fonduri proprii. Atelierul se axează doar pe producţia şi distribuţia de scaune din nişă de tapiţerie low cost şi evacuare rapidă, în contextul în care piaţa este orientată spre volum şi ieftin şi forţează utilizarea tehnologiilor care aduc reducerea costurilor imediată, nu a implementărilor care aduc beneficii pe termen lung.

    Verdeş a ales nişa tapiţeriei după ce a observat că aceasta este singura care menţine o tendinţă pozitivă, atât la nivel naţional, cât şi european, fabricile şi atelierele care s-au axat pe tapiţerie înregistrând o evoluţie pozitivă. Astfel, nivelul crescut al cererii de scaune din partea retailerilor naţionali şi europeni, cât şi existenţa unei forţe de muncă calificate şi suficiente, disponibilă imediat datorită disponibilizărilor masive din piaţa mobilei din vara lui 2018, au determinat-o pe Andrada Verdeş să se orienteze spre nişa de tapiţerie.
    „Pentru mobilişti, adaptarea de la mobilă la tapiţerie (ca nişă a mobilierului) nu este dificilă. În zona Beiuşului, datorită mişcărilor negative din piaţa mobilei din acest an, şi specific din această vară, există o disponibilitate a forţei de muncă specializate. În acest moment, avem peste 200 de oameni disponibilizaţi, iar până la finalul anului, din păcate, probabil încă 100 de persoane”, observa Andrada Verdeş la momentul interviului pentru Business MAGAZIN, în noiembrie 2018.
    Printre clienţii atelierului se numără, de exemplu, Videnov Bulgaria, societate producătoare şi vânzătoare de mobilier, care s-a extins recent şi în România. În ceea ce priveşte piaţa de desfacere, Atelierul de scaune vinde  direct către magazine de mobilă şi la un distribuitor din Cluj, iar începând cu această lună, după ce site-ul va fi funcţional pentru comenzi, se urmăreşte extinderea vânzării către mai multe magazine şi direct la persoanele fizice.


    „Odată cu deschiderea Atelierului de Scaune, am creat deja 10 locuri de muncă noi şi am în vedere umplerea a încă trei poziţii pe primul schimb de lucru deja format. În măsura în care reuşim să găsim sursele pentru suficiente cadre de scaune în perioada următoare şi pe baza comenzilor suplimentare pe care deja suntem în proces să le atragem, sper să mai construim şi schimbul doi, adică încă 13 persoane, până la finalul lunii ianuarie”, descrie antreprenoarea obiectivele pe care şi le-a fixat pe termen scurt. 
    În plus, în planurile pentru anul 2019 intră şi dezvoltarea propriei secţii de tăiere a lemnului, pentru care ar fi necesare încă patru locuri de muncă. „Dacă Atelierul de Scaune rămâne la un nivel de producţie de aproximativ 5.000 de scaune / lună, numărul de locuri de muncă create ar fi de 30 până la finalul lunii aprilie 2019”, menţionează Andrada Verdeş. De asemenea, îşi doreşte ca în viitor să atragă fonduri europene pentru structuri industriale.


    Antreprenoarea a observat că există o tendinţă de creştere a numărului de IMM-uri şi de scădere a numărului de fabrici mari, cel puţin în ceea ce priveşte produsele tapiţate. „Piaţă mobilei din Europa generează venituri de aproape 100 de miliarde de euro şi angajează încă peste 1 milion de oameni, forţă de muncă calificată, chiar şi în condiţiile scăderilor înregistrate în acest an. Industria în sine este dintre cele mai creative, înregistrând peste 12% din patentele de creaţie la nivel european”, observă ea. 
    De asemenea, aminteşte Andrada Verdeş, creşterea pieţei la nivel european a fost calculată la 2% anual până în anul 2017, iar în condiţiile actuale aceasta rămâne la un nivel mai jos, de aproximativ 1% anual, nefiind previzionată o creştere semnificativă în anii ce vin. Totuşi, nişa de tapiţerie arată o creştere substanţială, potrivit antreprenoarei, iar din primele 50 de societăţi din piaţa mobilei din România, constată că în primele 10 se află cel puţin trei companii producătoare de tapiţerie, respectiv de canapele şi scaune: Italsofa din Maramureş, PGS Sofa & Co din Bihor, GP Sofa din Satu Mare – cu cifra de afaceri, în toate cazurile, de peste 38 de milioane de euro anual.
    „Scaunele, canapelele şi orice alte produse tapiţate au continuat să se vândă, ba chiar piaţa a crescut. Toate fabricile şi atelierele care s-au poziţionat doar pe partea de tapiţerie vor raporta cifre fabuloase în acest an şi creşteri atât în profitabilitate, cât şi ca personal. Aici delimitarea se face pe baza preţului şi a existenţei personalului, pentru că geografic există diferenţe de disponibilitate şi calificare”, susţine Andrada Verdeş, care consideră că, deşi piaţă mobilei va rămâne constantă, în cazul tapiţeriei se vor înregistra creşteri substanţiale încă 10 ani de acum încolo.