BusinessMagazin

Tag: jurnalism

  • Jurnalistul român Florin Caşotă a câştigat trofeul Siemens CEE Press Award 2017

    Câştigătorii din acest an ai competiţiei Siemens CEE Press Award sunt, în ordine alfabetică:

    • Alfred Bankhamer, Austria: „Lumea 4.0“, publicat în revista trend
    • Florin Caşotă, România: „Între carul cu boi şi agricultura 4.0“, publicat în revista Business Magazin
    • Ora Coren şi Amitai Ziv, Israel: “Vin roboţii!”, publicat în The Marker.

    Siemens CEE Press Award 2017 s-a derulat în Austria, Bulgaria, Croaţia, Israel, Muntenegru, R. Moldova, România, Serbia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria, tema competiţiei fiind Digitalizare/ Industria 4.0.

     “Prin această competiţie ne dorim să răsplătim expunerea jurnalistică de calitate pe subiecte cheie pentru societatea contemporană şi să încurajăm schimbul de experienţă între jurnaliştii din regiune”, explică Michael Braun, Head of Internal and External Communication, Siemens Austria.

    “Lumea devine din ce în ce mai conectată. Miliarde de dispozitive inteligente şi maşini generează cantităţi uriaşe de date, creând o punte între lumea reală şi cea virtuală. Transformarea acestor date în valoare este factorul cheie pentru succes. Ne dorim să încurajăm jurnaliştii să investigheze toate problematicile specifice acestor subiecte şi să le promoveze mai departe către publicul lor”, a adăugat Braun.

    Competiţia Siemens CEE Press Award se află la a doua ediţie. Juriul din România a fost format anul acesta din Ionuţ Bonoiu, Forbes România, Roxana Popescu-Anghel, Siemens România, Ioan Salomie, profesor universitar Universitatea Tehnică Cluj-Napoca şi Marc Ulieriu, Stiinţă şi Tehnică.

    România câştigă pentru al doilea an consecutiv trofeul Siemens CEE Press Award. Printre cei trei câştigători ai ediţiei din 2016 a competiţiei s-a numărat şi Oraan Mărculescu, jurnalist Ştiinţă şi Tehnică, cu un articol despre maşinile autonome.

     

     

  • Cum şi-a transformat un bărbat pasiunea pentru călătorie într-o carieră

    Matt Gibson a plecat în Taiwan în 2004 pentru a-şi putea plătii datoriile acumulate în studenţie. Când a absolvit avea acumulate datorii în valoare de 10.000 de dolari. Gibson s-a dus în Taiwan să predea engleza, relatează Business Insider.

    Gibson a scăpat repede de datorii predând engleza 18 ore pe săptămână. Apoi s-a concentrat pe o pasiune mai veche de-a lui: a creat o revistă în limba engleză. “Absolvisem jurnalismul şi aveam o idee despre modul cum funcţionează o publicaţie. A trebuit să învăţ chineza, la nivel de începător, pentru a putea conversa cu lume din jur”, a mărturisit el.

    “Revista a avut succes, chiar am făcut ceva bani înainte să o vând”, a spus Gibson. Cu banii în buzunar, Matt Gibson a decis să devină freelancer, scriind despre aventurile sale care l-au dus în Thailanda, Cambogia şi Filipine.

    În 2009 a lansat blogul de călătorie Xpat Matt. Gibson s-a mutat în Salt Lake City, Utah, locaţie pe care a folosit-o ca pe o bază de operaţiuni, călătorind în locuri precum Mexic, Singapore sau Sri Lanka. Acesta câştigă între 3000-5000 de dolari pe lună din blogging, pentru site-ul său dar şi pentru alţi.”Ca mulţi alţi bloggeri de travel nu cheltuiesc mult. În multe locuri din străinătate, 1000 de dolari îmi ajung pentru o lună.”, a spus Gibson.

    Pe lângă blogul de călătorie, Matt Gibson şi-a înfiinţat propria companie de marketing, Xpat Media. Compania a lansat campania de marketing #NepalNow pentru a promova turismul din Nepal.

    Sfatul lui Gibson pentru pasionaţii de scris şi călătorie şi care vor să facă o carieră din asta este să fie organizaţi. “Trebuie să ai un plan concret şi să iei lucrurile pas cu pas. Dacă nu ai un plan bine stabilit, totul este mult mai greu”, a spus el. “Să nu-ţi fie frică să începi. Ai încredere în abilitatea ta să treci peste obstacolele care o sa-ţi iasă în cale. Un plan de business bine pus la punct este o metodă bună de a evita multe neplăceri”, a adăugat Gibson.

  • Un absolvent de drept vinde de 10.000 de euro pe lună brăţările care au înnebunit internetul

    Vânzarea de brăţări pare o idee banală, dar o privire mai atentă asupra brăţărilor nautice explică de ce produsele Constantin Nautics au succes.

    Lucian Gherghiţă a absolvit două facultăţi – relaţii internaţionale şi drept –, dar a preferat întotdeauna să lucreze pentru el însuşi. A deschis primul business în urmă cu patru ani, în consultanţă, dar între timp şi-a mai încercat norocul şi în alte domenii. Marius Stoica a absolvit jurnalismul şi este pasionat de tot ceea ce are legătură cu mediul online. Lucian Gherghiţă a decis la sfârşitul verii să preia un business de producţie şi vânzare de brăţări nautice: „Mi s-a părut o idee bună – fondatorul companiei avea nişte probleme financiare şi nu mai avea resursele să dezvolte businessul. Am preluat integral businessul de la persoana respectivă la scurt timp după înfiinţarea societăţii. Apoi l-am adus pe Marius, care a devenit partener în luna august“.

    Una din primele măsuri luate de cei doi antreprenori a fost protejarea imaginii companiei şi a produselor. „Ambele sunt mărci înregistrate, atât brăţările nautice, cât şi constantin nautics. Am vrut să rezolvam cât mai repede această problemă pentru a ne proteja, într-un fel, de cei care ar putea fura ideea“, spune Lucian Gherghiţă.

    „Toate produsele noastre sunt confecţionate manual şi sunt creaţii originale. Prin natura materialelor din care sunt construite, ele pot fi purtate tot timpul, în condiţii de umiditate, căldură sau frig extreme fără să se deterioreze. Cred că acest lucru a ajutat mult la succesul produselor“, explică cei doi tineri antreprenori, care insistă ca materia primă folosită să fie de bună calitate, chiar dacă acest lucru scade într-o anumită măsură marja de profit. „Spre exemplu, frânghia este cea folosită în porturile nautice, la ambarcaţiuni. Toate produsele sunt autentice. Ne-am dat seama că oamenii înţeleg acest lucru când am văzut că se întorc să mai cumpere“, spune Gherghiţă.

    Antreprenorii au investit până acum 25.000 de euro, dar se aşteaptă să recupereze suma în mai puţin de un an. „Investiţia reală, de până acum, este de 25.000 de euro. Ea a însemnat magazinul online, atelierul de lucru pe care l-am deschis de curând în centrul Bucureştiului, care este şi showroom, stocul de marfă şi cel de materie primă. În cel mai scurt timp, sperăm până în primăvară, vom deschide un sediu secundar la Constanţa“, continuă Gherghiţă. Cifra de afaceri a trecut de 10.000 de euro în cele două luni de activitate, iar tinerii sunt încrezători că sărbătorile vor aduce o creştere vizibilă a numărului de produse vândute. „Cifra de afaceri, după două luni, este de aproape 15.000 de euro. Am vândut în jur de 800 de brăţări pe lună, iar marja de profit este în prezent de 30%.“ Magazinul online, prin care se desfăşoară mare parte a activităţii, a fost lansat la jumătatea lunii octombrie. „Platforma online a devenit funcţională pe 14 octombrie şi atunci am început şi să investim în promovare, dar în primă fază nu am avut foarte multe produse. A durat ceva până am cumpărat materialele necesare, pentru că nu ne aşteptam să se vândă stocul existent atât de repede“, povesteşte Lucian Gherghiţă.

    Cei doi se bazează în mare măsură pe social media, investind zilnic bani pentru ca postările lor de pe Facebook să ajungă la cât mai multe persoane. Până acum, această strategie s-a dovedit a fi corectă: „Cel mai mult ne promovăm în mediul online, iar aici ne bazăm pe reţelele de socializare, în special Facebook. 90% din vânzări se realizează online, prin intermediul platformei noastre de shopping, iar 10% prin magazine partenere şi participări la diverse târguri şi expoziţii“, spune Marius Stoica, precizând că bugetul de promovare se modifică în funcţie de cerere.

  • Cine au fost câştigătorii premiilor Pulitzer 2016

    Ieri seară au fost acordate premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincţii din domeniul jurnalismului american. Se acordă premii pentru jurnalism şi fotografie, dar şi pentru ficţiune, dramă,istorie sau muzică, în total 21 în fiecare an, potrivit Reuters.

    Premiul Pulitzer pentru serviciul public a fost primit de Associated Press, pentru relatările despre abuzurile la locurile de muncă din industria peştelui din Asia de sud-est şi care au dus la eliberare a peste 2000 de captivi şi la reforme în Statele Unite, dar şi în alte ţări, scrie New York Times.

    La doar un an de când revistele devin eligibile pentru unele categorii de Pulitzer; reporterii şi scritorii de la The New Yorker au câştigăt premiile la categoriile feature writing (Kathryn Schulz), critică (Emily Nussbaum) şi memorialistică (William Finnegan – Barbarian Days: A Surfing Life).

    La categoria fotografie breaking news au fost acordate în două premii: unul unei echipe de patru fotoreporteri de la New York Times pentru reflectarea dramei refugiaţilor şi a pericolelor cu care se confruntă aceştia, iar celălalt, agenţiei Thompson Reuters, a căror fotografui au urmărit migranţi în drumul lor de sute de kilometri.

    Şeful biroului New York Times de la Paris, Alissa J Rubin a primit premiul la categoria reportaj internaţional pentru relatările despre felul inuman în care sunt tratate femeile în Afganistan.

    Cotidianul Los Angeles Times a fost recunoscut pentru acoperirea masacrului de la San Bernardino şi a primit premiul pentru cel mai bun reportaj breaking news, iar premiul  pentru reportaj de investigaţie a fost împărţit de Tampa Bay Times şi Sarasota Herald Tribune pentru relatările despre spitalele de boli mentale din Florida.

     Black ‘Flags: The Rise of ISIS’ de Joby Warrick, a fost recunoscută ca fiind cea mai bună carte de non-ficţiune, iar ‘The Sympathizer’ al lui Thanh Nguyen, a obţinut premiul Pulitzer pentru ficţiune.

    Premiul pentru istorie a fost decernat cărţii ‘Custer’s Trials: A Life on the Frontier of a New America’ a lui T.J. Stiles şi piesa ‘Hamilton’,  al lui Lin-Manuel Miranda, a primit premiul pentru dramă.

    Foto: Tyler Hicks/The New York Times

     

     

     

  • Cum şi-a transformat un bărbat pasiunea pentru călătorie într-o carieră

    Matt Gibson a plecat în Taiwan în 2004 pentru a-şi putea plătii datoriile acumulate în studenţie. Când a absolvit avea acumulate datorii în valoare de 10.000 de dolari. Gibson s-a dus în Taiwan să predea engleza, relatează Business Insider.

    Gibson a scăpat repede de datorii predând engleza 18 ore pe săptămână. Apoi s-a concentrat pe o pasiune mai veche de-a lui: a creat o revistă în limba engleză. “Absolvisem jurnalismul şi aveam o idee despre modul cum funcţionează o publicaţie. A trebuit să învăţ chineza, la nivel de începător, pentru a putea conversa cu lume din jur”, a mărturisit el.

    “Revista a avut succes, chiar am făcut ceva bani înainte să o vând”, a spus Gibson. Cu banii în buzunar, Matt Gibson a decis să devină freelancer, scriind despre aventurile sale care l-au dus în Thailanda, Cambogia şi Filipine.

    În 2009 a lansat blogul de călătorie Xpat Matt. Gibson s-a mutat în Salt Lake City, Utah, locaţie pe care a folosit-o ca pe o bază de operaţiuni, călătorind în locuri precum Mexic, Singapore sau Sri Lanka. Acesta câştigă între 3000-5000 de dolari pe lună din blogging, pentru site-ul său dar şi pentru alţi.”Ca mulţi alţi bloggeri de travel nu cheltuiesc mult. În multe locuri din străinătate, 1000 de dolari îmi ajung pentru o lună.”, a spus Gibson.

    Pe lângă blogul de călătorie, Matt Gibson şi-a înfiinţat propria companie de marketing, Xpat Media. Compania a lansat campania de marketing #NepalNow pentru a promova turismul din Nepal.

    Sfatul lui Gibson pentru pasionaţii de scris şi călătorie şi care vor să facă o carieră din asta este să fie organizaţi. “Trebuie să ai un plan concret şi să iei lucrurile pas cu pas. Dacă nu ai un plan bine stabilit, totul este mult mai greu”, a spus el. “Să nu-ţi fie frică să începi. Ai încredere în abilitatea ta să treci peste obstacolele care o sa-ţi iasă în cale. Un plan de business bine pus la punct este o metodă bună de a evita multe neplăceri”, a adăugat Gibson.

  • Cum poate influenţa Facebook viitorul jurnalismului

    Cei de la The New York Times au confirmat recent că au ajuns la o înţelegere cu reprezentanţii Facebook pentru a lansa noua opţiune de ştiri publicate direct pe reţeaua socială. Astfel, companiile media vor publica materialele direct pe Facebook, fără să dea share la articolele publicate pe site-ul propriu. Mai mulţi jurnalişti şi analişti media au criticat însă această măsură, considerând că ea va transforma trusturile media în „servitori ai regatului Facebook“.

    Argumentele împotriva serviciului de ştiri instant sunt multe, bazate în general pe ideea că se dă prea mult control reţelei sociale şi că, în aceeaşi măsură, se pierd surse considerabile de venit. Cei care se declară în favoarea acestui tip de distribuire consideră că instituţiile media vor păstra în mare proporţie controlul, deoarece acestea vor decide cantitatea de conţinut transmisă către reţeaua lui Zuckerberg. Publicarea direct pe Facebook, spun aceştia, este doar o acceptare a faptului că formatele standard de ştiri nu mai sunt atât de populare. Mai mult, conducerea Facebook a explicat că veniturile din reclame plasate în interiorul materialelor vor ajunge în proporţie de 100% la autori. Pentru reclamele adiţionale, compania lui Zuckerberg va reţine 30% din venituri.

    Ideea jurnalismului în afara paginilor unui ziar sau a unui website nu este una nouă; reporterii transmit de multe ori informaţiile pe Twitter sau pe alte canale de social media. Alţii încarcă videoclipuri pe YouTube, pentru ca apoi să integreze secvenţa pe propriile site-uri. Sunt metode ieftine şi eficiente de a transmite repede informaţii.

    Reprezentanţii Facebook spun că prin acest nou serviciu se vor elimina acele titluri sau postări menite să „agaţe“ cititorul. Spre exemplu, un articol de pe un site de ştiri care este distribuit pe Facebook va avea, în 90% din cazuri, un alt titlu decât cel original. Acest lucru are menirea de a convinge cât mai multă lume să acceseze linkul, dar mulţi vor părăsi imediat pagina odată ce constată că titlul nu are prea mare legătură cu materialul. Este mai corect, din punctul de vedere al utilizatorului, ca articolele publicate să nu fie în vreun fel modificate pentru a creşte traficul unui site.

    Un alt gigant IT, Google, este criticat de editorii de presă din mai multe ţări europene, care îl acuză că abuzează de poziţia sa dominantă şi îi cer să plătească pentru a putea să le folosească conţinuturile. Larry Page şi Sergey Brin au anunţat la finalul anului trecut că vor închide serviciul de ştiri Google News în Spania, invocând o nouă legislaţie din această ţară care îl obligă să remunereze companiile mass-media ale căror conţinuturi le reproduce parţial sau total. „În mod trist, ca o consecinţă a unei noi legi spaniole, va trebui să închidem în curând Google News în Spania“, declara la acea vreme Richard Gingras, directorul Google News, într-un mesaj publicat pe unul dintre blogurile oficiale ale grupului american.

    „Această nouă legislaţie obligă fiecare publicaţie spaniolă să fie plătită de servicii precum Google News, atunci când aceste servicii publică chiar şi pasaje foarte mici. Întrucât Google News nu câştigă bani (pentru că nu publicăm reclame pe site), această nouă abordare pur şi simplu nu este sustenabilă“, a adăugat el. Închiderea serviciului Google News în Spania nu a reprezentat o surpriză, în contextul în care Google anunţase deja că va proceda astfel, încă din timpul discutării procedurii legislative care se referă la proprietatea intelectuală.Luna trecută, Google s-a angajat să ofere în următorii trei ani o finanţare de 150 de milioane de dolari grupurilor media şi start-up-urilor europene din domeniul jurnalistic.

    Aceste finanţări – care fac parte dintr-un pachet mai larg de măsuri – vor fi utilizate pentru a sprijini eforturile făcute de companiile media europene în scopul de a obţine venituri din propriile conţinuturi online. Printre publicaţiile care sprijină această iniţiativă se numără Financial Times, The Guardian, El Pais şi Die Zeit; alte companii media care au criticat în trecut anumite decizii ale Google nu sunt implicate în acest proiect. Organizaţiile media care vor accepta fonduri de la Google va trebui totuşi să îi asigure pe cititorii lor că vor lua măsuri pentru a împiedica apariţia unor conflicte de interese care ar viza felul în care aceste companii acoperă din punct de vedere mediatic anumite evenimente. În plus faţă de înfiinţarea noului fond de finanţare, Google a anunţat că va colabora cu publisherii europeni pentru a găsi metode de stimulare a veniturilor acestora prin utilizarea unor reclame şi aplicaţii online, prin implementarea unor noi sisteme de plată şi prin folosirea unor sisteme de analiză a datelor online.

    Astfel, Google va plăti prin intermediul a trei dintre filialele sale europene – aflate la Paris, Hamburg şi Londra – cursuri de formare profesională în domeniul jurnalismului online. „Prin intermediul Digital News Initiative, Google va lucra mână în mână cu publisherii şi cu organizaţiile din domeniul jurnalismului pentru a dezvolta modele mai sustenabile de comercializare a ştirilor“, a declarat Carlo D’Asaro Biondo, directorul departamentului de relaţii strategice cu Europa din cadrul grupului Google.

    Compania americană a fost de acord, în 2013, să înfiinţeze un fond similar pentru a sprijini organizaţiile media din Franţa, pentru a pune capăt unei dispute care a vizat dreptul de a include titluri şi articole preluate din aceste publicaţii în serviciul Google News. La acea vreme, analiştii de pe piaţa media au spus că acordul pentru piaţa franceză „a deschis o uşă“ pentru realizarea unor contracte similare în alte ţări, în care anumite ziare şi publicaţii sunt de acord să încheie parteneriate şi licenţe cu grupul american.

  • Un absolvent de drept vinde de 10.000 de euro pe lună brăţările care au înnebunit internetul

    Vânzarea de brăţări pare o idee banală, dar o privire mai atentă asupra brăţărilor nautice explică de ce produsele Constantin Nautics au succes.

    Lucian Gherghiţă a absolvit două facultăţi – relaţii internaţionale şi drept –, dar a preferat întotdeauna să lucreze pentru el însuşi. A deschis primul business în urmă cu patru ani, în consultanţă, dar între timp şi-a mai încercat norocul şi în alte domenii. Marius Stoica a absolvit jurnalismul şi este pasionat de tot ceea ce are legătură cu mediul online. Lucian Gherghiţă a decis la sfârşitul verii să preia un business de producţie şi vânzare de brăţări nautice: „Mi s-a părut o idee bună – fondatorul companiei avea nişte probleme financiare şi nu mai avea resursele să dezvolte businessul. Am preluat integral businessul de la persoana respectivă la scurt timp după înfiinţarea societăţii. Apoi l-am adus pe Marius, care a devenit partener în luna august“.

    Una din primele măsuri luate de cei doi antreprenori a fost protejarea imaginii companiei şi a produselor. „Ambele sunt mărci înregistrate, atât brăţările nautice, cât şi constantin nautics. Am vrut să rezolvam cât mai repede această problemă pentru a ne proteja, într-un fel, de cei care ar putea fura ideea“, spune Lucian Gherghiţă.

    „Toate produsele noastre sunt confecţionate manual şi sunt creaţii originale. Prin natura materialelor din care sunt construite, ele pot fi purtate tot timpul, în condiţii de umiditate, căldură sau frig extreme fără să se deterioreze. Cred că acest lucru a ajutat mult la succesul produselor“, explică cei doi tineri antreprenori, care insistă ca materia primă folosită să fie de bună calitate, chiar dacă acest lucru scade într-o anumită măsură marja de profit. „Spre exemplu, frânghia este cea folosită în porturile nautice, la ambarcaţiuni. Toate produsele sunt autentice. Ne-am dat seama că oamenii înţeleg acest lucru când am văzut că se întorc să mai cumpere“, spune Gherghiţă.

    Antreprenorii au investit până acum 25.000 de euro, dar se aşteaptă să recupereze suma în mai puţin de un an. „Investiţia reală, de până acum, este de 25.000 de euro. Ea a însemnat magazinul online, atelierul de lucru pe care l-am deschis de curând în centrul Bucureştiului, care este şi showroom, stocul de marfă şi cel de materie primă. În cel mai scurt timp, sperăm până în primăvară, vom deschide un sediu secundar la Constanţa“, continuă Gherghiţă. Cifra de afaceri a trecut de 10.000 de euro în cele două luni de activitate, iar tinerii sunt încrezători că sărbătorile vor aduce o creştere vizibilă a numărului de produse vândute. „Cifra de afaceri, după două luni, este de aproape 15.000 de euro. Am vândut în jur de 800 de brăţări pe lună, iar marja de profit este în prezent de 30%.“ Magazinul online, prin care se desfăşoară mare parte a activităţii, a fost lansat la jumătatea lunii octombrie. „Platforma online a devenit funcţională pe 14 octombrie şi atunci am început şi să investim în promovare, dar în primă fază nu am avut foarte multe produse. A durat ceva până am cumpărat materialele necesare, pentru că nu ne aşteptam să se vândă stocul existent atât de repede“, povesteşte Lucian Gherghiţă.

    Cei doi se bazează în mare măsură pe social media, investind zilnic bani pentru ca postările lor de pe Facebook să ajungă la cât mai multe persoane. Până acum, această strategie s-a dovedit a fi corectă: „Cel mai mult ne promovăm în mediul online, iar aici ne bazăm pe reţelele de socializare, în special Facebook. 90% din vânzări se realizează online, prin intermediul platformei noastre de shopping, iar 10% prin magazine partenere şi participări la diverse târguri şi expoziţii“, spune Marius Stoica, precizând că bugetul de promovare se modifică în funcţie de cerere.

  • Ioana Matei, redactor Business Magazin, a câştigat premiul “Florin Petria” pentru jurnalism economic la secţiunea Business

    Premiile s-au adresat jurnalistilor cu varsta maxima de 29 de ani, din presa scrisa si online care au publicat in perioada iunie 2013-mai 2014 articole pe teme de macroeconomie, piata bancara, piata de capital, asigurari, pensii private sau business.

    Juriul a fost compus la această ediţie din: cel mai cunoscut comunicator din banking, membru in Juriul de Onoare al ARRP, Corneliu Cojocaru, (preşedinte), specialistul în Finanţe Comportamentale, prof.univ.dr., Adrian Mitroi, şeful direcţiei Cercetare Pieţe de Capital din cadrul BCR, Mihai Căruntu, redactorul şef al portalului Conso.ro, membru Financial Services User Group (Comisia Europeana) şi membru Banking Stakeholder Group (Autoritatea Bancara Europeana), Alin Iacob, redactorul şef al publicaţiei Economistul, Octavian Jora, redactorul şef al portalului e-Finance, Cristian Pavel şi redactorul şef al publicaţiei Piaţa Financiară, Norel Moise.

    Ioana Matei este redactor al revistei BUSINESS Magazin din august  2012.

  • Cartea care m-a făcut invidios

    Lumea presei economice din ultimele două decenii este mică şi, într-un fel sau altul, toată lumea a lucrat cu sau a cunoscut pe toată lumea. Aşa că, înainte de orice laudă, trebuie să spun că Mona a condus Business Magazin o perioadă bună de vreme, iar pe Andreea Roşca o cunosc şi i-am respectat şi îi respect munca de jurnalist.

    Înapoi la carte, care, pentru cine nu ştie, prezintă şpte istorii antreprenoriale: este vorba de Dragoş Petrescu (City Grill, Carul cu Bere); Mihai Marcu (MedLife); Vasile Armenean (Betty Ice); Dragoş şi Adrian Pavăl (Dedeman); Adrian Mihai, Felix Pătrăşcanu şi Neculai Mihai (Fan Courier); Dan Şucu (Mobexpert); Florin şi Măriuca Talpeş (Bitdefender şi Softwin). Spuneam că m-a facut invidios pentru că: unu, cartea este scrisă bine. într-un stil alert, modern, direct, lipsit de inhibiţii şi de şabloane, o să vă prindă negreşit. Ba, la un moment dat, s-ar putea să vă întrebaţi, aşa, ca mine, cum de nu aţi aflat, atâta amar de vreme, de unele amănunte care dau culoare cărţii – de şedinţele de familie ale lui Dragoş Petrescu, de exemplu.

    Doi la mână, cred că antreprenoriatul românesc avea nevoie de o astfel de carte, pentru că doar cu Marius Ghenea nu se face primăvară. Ba chiar vine la momentul potrivit, când antreprenoriatul local este atacat atât din exterior, pe căi fiscal-birocratice, cât şi din interior, dat fiind numărul de figuri de carton care s-au prăbuşit sau se prăbuşesc. Aşa că ajungem la punctul trei, cel mai important: “Cei care schimbă jocul” demonstrează că se poate. Că se pot construi şi impune modele reale, care să inspire şi să formeze.

    Titus Leber, un regizor austriac care face filme bazate pe opere muzicale clasice, vorbea la un moment dat, într-un text despre Berlioz şi Marcel Duchamp, despre magia posterului. “Femeia de hârtie se născuse: ieftină, obiect de plăcere inofensivă, domină astăzi lumea noastră vizuală şi mass-medială. Nu visăm noi oare la posesia acestor frumoase, la nuditatea lor fără probleme, care devine, tocmai datorită intangibilităţii sale, sursa fantasmelor autodestructive, a atâtor frustraţii şi agresivităţi?”.

    Veţi regăsi frustraţiile şi agresivităţile lui Leber în modul în care partea activă a vulgului reacţionează la orice tentativă de a impune un exemplu antreprenorial, într-o naţie care preferă de cele mai multe ori să se lase măcinată de neputinţe şi fatalism. Ce lipseşte majorităţii clasei avute din România sunt posterele, reprezentări care să pară reale, tangibile, să excite, să impună, să işte aspiraţii. Asta dacă vrem capitalism adevărat. “Cei care schimbă jocul” este o astfel de întreprindere. Sunt invidios!

    Mona Dîrţu, Andreea Roşca – “Cei care schimbă jocul”, Editura Publica, Bucureşti, 2014

  • Data punct gov punct ro

    Aproape de fiecare dată când mă duc la paginile web ale ziarului The Guardian arunc o privire şi la secţiunea numită DataStore (care are şi un motto: “Facts are sacred”). E de-a dreptul periculos să poposeşti aici, mai ales dacă se apropie un termen de predare, pentru că rişti să petreci câteva ore minunându-te unde a ajuns ceea ce se cheamă “data journalism”. O mulţime de seturi de date, o mulţime de instrumente de vizualizare şi o mulţime de comentarii pe marginea acestor date. Iar ceea ce este şi mai atrăgător, toate aceste seturi de date pot fi descărcate fără nici o restricţie, în diverse formate. Mai mult chiar, editorii chiar încurajează publicul să le descarce, să le analizeze cu propriile lor instrumente, să le combine cu alte seturi, să colaboreze cu alţii şi, astfel, să ajungă la o înţelegere mai bună a faptelor pe care aceste date (de cele mai multe ori în stare brută – “raw data”) le relevă. Ideea este că astăzi fiecare dintre noi poate fi, într-o oarecare măsură, jurnalist de date.

    Totul este minunat, până când constaţi că o bună parte dintre datele cu care lucrează sunt furnizate de administraţie sau organisme publice şi sunt accesibile pe web la “data.gov.uk”. Am vrut să mă conving singur că e aşa de simplu, aşa că am intrat şi am căutat “census” (recensământ). În mai puţin de un minut am putut să descarc orice fel de date (în format XLS sau CSV). Pe varianta americană, pe lângă aceleaşi facilităţi de descărcare, am beneficiat şi de nişte instrumente de vizualizare, aşa că în 30 de secunde am generat o frumoasă hartă pe baza anumitor valori din datele brute. Am prins puţin curaj şi am introdus în bara browserului “data.gov.ro”, dar mi s-a răspuns cu un mesaj de eroare. Am găsit în schimb “data.gov.md”! Moldovenii au încă destul de puţine date, care pot fi descărcate doar în format Excel, dar lucrează cu platforma Zoho, care permite exporturi într-o mulţime de formate.

    Totuşi, vreau date de recensământ din România! Am răscolit paginile INS, dar până la urmă tot cu Google am găsit RecensamantRomania.ro, cu rezultate. Dar toate în format PDF (“cimitirul datelor”), care nu-mi folosesc la nimic. Nu le pot analiza, nu le pot folosi în aplicaţii, nu pot să le compar cu date mai vechi. M-am întors la INS ca să văd ce s-a mai întâmplat cu nomenclatoarele de care toată lumea are nevoie (SIRUTA, CAEN etc.). În fine, le-am găsit şi am constatat că au şi pagină de descărcare. Fişierele erau furnizate ca arhivă ZIP, aşa că am descărcat la nimereală CAEN, am deschis arhiva şi am găsit un fişier în format Word. Am încercat SIRUTA, iar aici am găsit în arhivă tot felul de documente Word, DBF şi mdb (adică FoxPro şi Access). De fapt n-am fost surprins, pentru că în urmă cu un an chiar am avut nevoie de aceste nomenclatoare şi am muncit o săptămână ca să le extrag şi să le convertesc în XML şi CSV. Apoi le-am oferit public, aşa că INS le putea obţine pe gratis. Şi tot pe gratis administraţia românească ar putea obţine o variantă open source a portalului american Data.gov, dar se pare că nu există niciun interes. Nici măcar pentru preţul zero, din care nu se pot socoti procente.

    În aceste condiţii, “data journalism” este o meserie grea. Spre deosebire de 2010, când am publicat aici articolul “Jurnalism cu cifre”, acum există o pleiadă de instrumente uluitoare care să faciliteze colectarea, agregarea, vizualizarea şi diseminarea datelor primare. Google Fusion Table are posibilităţi extraordinare, dar este poate prea complex, însă Tableau, OutWit şi încă vreo câteva sunt unelte ideale pentru oameni obişnuiţi, care nu vor să exploreze interfeţe de programare şi să scrie cod. M-am întors în cele din urmă la The Guardian, unde am urmărit cu oarecare interes grafice descriind evoluţia cheltuielilor membrilor Parlamentului (datele primare sunt şi ele disponibile), am explorat o hartă a zonelor defavorizate din Anglia realizată prin combinarea cu Google Fusion a mai multor seturi de date guvernamentale, apoi m-am oprit la analiza statistică a datelor de la Jocurile Olimpice.

    Jurnaliştii s-au gândit că numărul medaliilor nu reprezintă situaţia sportului într-o ţară, aşa că au combinat datele cu populaţia, cu PIB-ul, cu numărul sportivilor participanţi şi au ponderat datele. S-a vădit că americanii nu sunt o mare naţiune sportivă, iar România stă mai bine la rezultatul efectiv decât la mediile ponderate. Am descărcat datele şi le voi combina cu rezultatele testelor PISA, ca să aflu care este influenţa educaţiei în rezultatele sportive. În cele administrative ştiu deja, fără date primare.