Tag: intalnire

  • Cea mai ciudată prietenie din lume. Cum au ajuns să fie amici unul dintre cei mai mari DICTATORI în viaţă şi un baschetbalist din NBA

    Dennis Rodman este unul dintre cei mai ciudaţi şi populari atleţi din lume, după cum reiese dintr-un documentar publicat de ESPN şi analizat în presa internaţională.  S-a alăturat echipei Detroit Pistons in 1986, a câştigat două campionate cu această echipă şi încă trei cu Chicago Bulls, echipa lui Michael Jordan.

    Popularitatea lui nu a crescut doar pe terenul de baschet: a avut o relaţie cu Madonna, iar când şi-a promovat biografia, a făcut o paradă pe Fifth Avenue îmbrăcat într-o rochie de mireasă. Subiectul care lansează însă cele mai multe subiecte în presă este relaţia sa cu liderul nord coreean Kim Jong-un, pe care l-a vizitat în numeroase rânduri.

    Din acelaşi documentar reiese că impresarul lui Rodman, Darren Price, nu ştia diferenţa dintre Coreea de Sud şi Coreea de Nord în momentul în care a planificat prima întâlnire a sportivului cu Jong-un. Acesta se pare că este un superfan al NBA-ului american şi l-a urmărit pe Rodman jucând baschet încă din copilărie.

    Rodman a apărat în mod repetat relaţia sa cu liderul nord-coreean: „Tipul ăsta este prietenul meu, pentru totdeauna.” Într-una dintre călătoriile sale în Coreea de Nord, au fost făcute filmări care l-au surprins pe Rodman cântând: „La mulţi ani” lui Jong-un, iar ulterior, agresând verbal un reporter irlandez în timpul unei cine.

    Rodman s-a înscris la un program de dezalcoolizare la o săptămână după ce s-a întors, dar documentarul pune întrebarea: „Întâlnirea din 2018 între preşedintele Trump şi Jong-un s-ar fi întâmplat fără Rodman?”. „Este bine că vorbesc, nu?” întreabă Rodman în filmul documentar. „Asta este cea mai importantă moştenire a mea şi cel mai important lucru pe care vreau să îl dezvolt în viaţa mea în viitor.”

    Documentarul „For Better or Worse” descrie şi copilăria lui Dennis Rodman în Oklahoma. După ce mama lui l-a alungat din casa lor din Detroit, el s-a înscris la Universitatea de Stat Southeastern Oklahoma şi a găsit un soi de familie surogat – familia Rich.

     

  • Preşedintele Klaus Iohannis după întâlnirea cu omologul său american: Am avut o discuţie excelentă cu Trump. Parteneriatul cu SUA a devenit mai robust

    Preşedintele Klaus Iohannis a afirmat, marţi, că parteneriatul României cu SUA a devenit mai robust în urma întrevederilor avute cu Donald Trump. Şeful statului a adăugat că ultima vizită în SUA a fost un succes.

    „Parteneriatul cu SUA a devenit mai robust. Anvergura relaţiilor naostre politice a ajuns la un punct maxim, după întrevederile la Casa Albă, din iunie 2017 şi cea de săptămâna trecută. Vizita din iunie 2017 a fost prima în mandat.Pe 20 august anul acesta am avut din nou o discuţie excelentă şi foarte consistentă cu preşedintele Trump. Declaraţia comună pe care am adoptat-o marchează aprofundarea parteneriatului strategic în domenii esenţiale. Am discutat cu acest prilej despre prezenţa militară a SUA consistentă în România. Am evidenţiat că dincolo de componenta politico-militară e esenţială dezvoltarea pe alte dimensiuni, cea economică şi investiţională şi am încurajat investiţiile în proiecte strategice pentru România. Mai ales în sectorul energetic pentru creşterea schimburilor comerciale”, a declarat Klaus Iohannis, în cadrul discursului susţinut la evenimentul de primire al ambasadorilor români la Palatul Cotroceni.

    Citiţi mai mult pe zf.ro.

  • Semnale nefaste de la summitul G7: Marile puteri ale lumii nu vor semna un acord pentru prima dată în istorie

    Summit-ul Grupului Celor Şapte (G7) se va termina fără un acord semnat sau o comunicare comună pentru prima dată în cei 44 de ani de când se organizează, după ce preşedintele francez Emmanuel Macron a decis să abandoneze tradiţia pentur că ne confruntăm „cu o criză foarte gravă a democraţiei”, potrivit CNBC.

    Va fi pentru prima dată din 1975 până în prezent când forumul nu se termină cu o declaraţie legată de un acord încheiat – ceea ce subliniază momentul critic în care se află planeta atât din punct de vedere geopolitic, cât şi economic.

    Vorbind în faţa reporterilor adunaţi în Paris, miercuri, înainte de întâlnirea de la G7, preşedintele francez Emmanuel Macron a spus că o încercare de a face o comunicare comună ar fi un exerciţiu „fără sens”.

    El s-a referit în primul rând la decizia preşedintelui american Donald Trump de a se retrage dintr-un tratat climatic de referinţă ca un exemplu pentru care ar fi dificil ca liderii adunaţi la summit să transmită imaginea de front unit.

    Summit-ul anual aduce la un loc lideri din Marea Britanie, Canada, Franţa, Germania, Italia, Japonia şi SUA.

    Încheierea unui acord este cu atât mai dificilă cu cât americanii au preferat în ultimii ani să încheie tratate bilaterale în locul acordurilor multilaterale.

     

     

  • Octavian Fanea, antreprenorul care deschide uşi

    Octavian Fanea ocupă funcţia de director executiv în cadrul furnizorului de soluţii de acces Kadra. În prezent, echipa sa este formată din 86 de persoane, dar estimează că va închide anul cu aproximativ 95 de angajaţi.
    Imediat după absolvirea Facultăţii Politehnice din Timişoara, Octavian Fanea şi-a dorit să se dezvolte ca inginer, aşa că o perioadă a lucrat „în departamentul de proiectare al unui muribund colos industrial românesc specializat în construcţia de maşini mari”. În 2003 a ales o carieră de inginer în vânzări, în Cluj-Napoca, în aceeaşi echipă în care lucrează şi astăzi. „Promovăm soluţii noi pe piaţa din România pentru căi de acces automat şi pentru sisteme de policarbonat pentru acoperiri şi faţade translucide, superuşoare. M-am simţit imediat atras de domeniu, de a oferi consultanţă în modernizarea clădirilor”, povesteşte el. În 2007 a avansat pe poziţia de manager de vânzări, cu o echipă din ce în ce mai mare şi organizată în patru puncte de lucru: Cluj, Bucureşti, Timişoara, Bacău, preluând funcţia actuală în 2017.
    Spune că cea mai mare realizare profesională a sa este „echipa creată şi dezvoltată în cei 16 ani de muncă la Kadra”.

    Profilul lui Octavian Fanea a apărut în catalogul 100 TINERI MANAGERI DE TOP 2019.

  • Întâlnire Iohannis – Trump, la Casa Albă. Printre teme, securitatea energetică şi cea din Marea Neagră

    Potrivit unui anunţ al Administraţiei Prezidenţiale, Klaus Iohannis va fi aşteptat de către preşedintele SUA, Donald Trump, urmând ca la 21:10 cei doi oficiali să aibă convorbiri oficiale.

    Astfel, agenda completă a preşedintelui României vizează:

    „Vizita la Washington D.C., Statele Unite ale Americii
    – 21:00 – Sosirea la Casa Albă – Primirea de către Preşedintele Statelor Unite ale Americii, domnul Donald Trump (ora României)

    – Semnarea în Cartea de Onoare (Diplomatic Reception Room)

    -21:10 Convorbiri tete-à-tête cu Preşedintele Statelor Unite ale Americii, domnul Donald Trump (Biroul Oval) (ora României)

    -Convorbiri oficiale (Cabinet Room)”, potrivit anunţului publicat pe site-ul Preşedinţiei.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Detaliile întâlnirii lui Klaus Iohannis cu Donald Trump. Discuţii despre securitatea Mării Negre

    Potrivit unui anunţ al Administraţiei Prezidenţiale, Klaus Iohannis va ajunge la Casa Albă, în Washington, la ora 21:00, ora României, unde va fi aşteptat de către preşedintele SUA, Donald Trump, urmând ca la 21:10 cei doi oficiali să aibă convorbiri oficiale.

    Astfel, agenda completă a preşedintelui României vizează:

    „Vizita la Washington D.C., Statele Unite ale Americii
    – 21:00 – Sosirea la Casa Albă – Primirea de către Preşedintele Statelor Unite ale Americii, domnul Donald Trump (ora României)

    – Semnarea în Cartea de Onoare (Diplomatic Reception Room)

    -21:10 Convorbiri tete-à-tête cu Preşedintele Statelor Unite ale Americii, domnul Donald Trump (Biroul Oval) (ora României)

    -Convorbiri oficiale (Cabinet Room)”, potrivit anunţului publicat pe site-ul Preşedinţiei.

    Preşedintele Klaus Iohannis va discuta cu preşedintele SUA Donald Trump despre securitatea în zona Mării Negre şi totodată despre disponibilitatea României de a găzdui mai mulţi militari americani în România. În acelaşi timp, România este disponibilă să mai trimită efective militare în Afghanistan.

    Securitatea Mării Negre este una dintre subiectele ce vor fi abordate în întâlnirea bilaterală dintre Klaus Iohannis şi preşedintele american Donal Trump. Rusia are o prezenţă militară în Marea Neagră printr-o importantă bază în Crimeea.

    Iohannis va exprima disponibilitatea României de a găzdui un număr mai mare de dispozitive militare ale NATO, prin brigada multinaţională sau centrul de comandă care va fi stabilit în regiune.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Criza din coaliţia de guvernare. Prima întâlnire Dăncilă-Tăriceanu, după ultimatumul dat de ALDE/ UDMR îl refuză pe liderul PSD

    Surse din interiorul coaliţiei au afirmat, pentru MEDIAFAX, că întrevederea dintre Viorica Dăncilă şi Călin Popescu Tăriceanu urmează să aibă loc la ora 12:00.

    Călin Popescu Tăriceanu a declarat, într-un interviu acordat MEDIAFAX, că Guvernul funcţionează din inerţie şi nu vrea să facă parte dintr-un Executiv “impotent”. Liderul ALDE a avut, totodată, discuţii cu Pro România pentru a forma o alianţă.

    ALDE a solicitat PSD să vină cu un nou programd e guvernare şi cu o restructurare parlamentară, dar acest lucru a fost respins de Viorica Dăncilă, care a anunţat că va merge pe varianta unei remanieri.

    Viorica Dăncilă a mai cerut ALDE să îşi asume responsabilitatea guvernării şi să înţeleagă că un partid nu poate să fie şi la putere şi în Opoziţie.

    De asemenea, liderul PSD a afirmat că dacă nu va găsi consens cu ALDE, va căuta sprijin în alte formaţiuni politice, inclusiv în UDMR.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Legătura dintre Banksy, religie şi Amsterdam – VIDEO

    În Moco am intrat întâmplător, cu gândul de a mai umple cele câteva ore ce îmi rămăseseră libere până la plecarea din Amsterdam. Nefiind pasionată de arta contemporană, m-am gândit că, mai mult ca sigur, mă voi plictisi repede şi voi pleca să mai colind străzile sau celelalte obiective aflate în vecinătatea acestuia. Şi asta pentru că Moco este amplasat în Museumplein, o zonă în care sunt situate trei dintre cele mai cunoscute muzee din Amsterdam: Rijksmuseum, Van Gogh şi Stedeljik. Ei bine, nu mă puteam înşela mai tare. Aveam să plec abia peste vreo trei ore, asta în ciuda faptului că muzeul micuţ, amenajat în Villa Alsberg, o clădire cu două etaje, putea fi vizitat relativ rapid. Şi aş mai fi zăbovit, cu siguranţă, dacă nu aveam un avion de prins pe cel mai mare aeroport din Ţările de Jos şi unul dintre cele mai aglomerate huburi aviatice din lume, tranzitat anual de peste 70 de milioane de călători – Amsterdam Schiphol.

    Alături de numeroase lucrări ale celebrului graffer (persoană care execută lucrări în graffiti) cunoscut sub preudonimul Banksy, sălile muzeului Moco erau „gazdele” expoziţiilor unor artişti contemporani precum japoneza în vârstă de 90 de ani Yayoi Kusama, care execută în special sculpturi şi instalaţii, designerul italian Marc Ange, newyorkezul Daniel Arsham sau gemenii identici Otavio Pandolfo şi Gustavo Pandolfo din Brazilia, care se prezintă sub numele de Osgemeos şi sunt cunoscuţi în special pentru caracterele zugrăvite în nuanţe de galben aprins şi detalii murale incredibile. În unele săli, tocmai pereţii încăperii erau transformaţi în opere de artă, de pildă sala pereţilor erodaţi sau cea a pereţilor elastici, transformaţi, cu ajutorul unei tehnici inventate de artiştii Daniel Arsham şi Alex Mustonen, în lucrări geniale.

    M-a surprins în special modul în care lucrări executate într-o notă clasică, de pildă sculpturi greceşti sau picturi în stilul lui Monet, erau transformate în artă contemporană prin asocieri frapante, inscripţionate, de pildă, cu mesaje instagramabile sau cu personaje din lumea Disney.

    Una dintre lucrările care mi-au atras în mod special atenţia a fost „Christ with shopping bags”, ce îl înfăţişa pe Hristos crucificat însă cu palmele prinse nu în cuie, ci în pungi de cadouri, fiind, potrivit descrierii alăturate tabloului, o satiră la adresa valorilor, percepţiei şi transformărilor suferite de sărbătoarea Crăciunului de-a lungul secolelor. „Lucrarea reflectă o creştere imensă a consumerismului în perioada Crăciunului – perioadă în care care ar trebui, de fapt, să reflectăm asupra valorilor acesteia, a facerii de bine şi a dăruirii. Obişnuia să fie o zi de odihnă şi nu un timp în care să fim preocupaţi de lucrurile materiale. Toate elementele din imagine apar topindu-se, amintindu-ne astfel că atât lucrurile materiale cât şi bucuria născută din acestea nu sunt durabile”, este descris „manifestul” lui Banksy la adresa consumerismului.

    În muzeul Moco arta şi-a făcut loc chiar şi dincolo de uşa toaletei, şerveţelele pentru mâini dovedindu-se o miniexponată menită să păcălească şi să amuze vizitatorii.

    La demisolul muzeului, pe lângă o serie de lucrări sau expoziţii precum „Calcified Room” (Camera calcificată) – un fel de mini-Pompei modern, acoperit de lavă albă, realizată de Daniel Arsham în colaborare cu galeriile Perrotin şi Ron Mandos, există şi un magazin unde, dacă eşti colecţionar înrăit, poţi achiziţiona, cu câteva mii de euro, lucrări ale acestuia sau, pentru sume mult mai mici, de până în 20 de dolari, poţi pleca acasă cu un tricou imprimat cu lucrările lui Banksy. Şi dacă tot vorbim de preţuri, biletul de intrare cumpărat online costă 14 euro pentru adulţi, studenţii şi adolescenţii de 16-17 ani având o reducere de 2,5 euro, copiii cu vârste cuprinse între 10-15 ani plătesc 8,5 euro, iar pentru cei mai mici de 10 ani intrarea este gratuită. La faţa locului, toate biletele sunt cu 1 euro mai scumpe şi, pentru alţi câţiva euro în plus, puteţi opta pentru audioghid.

    Grădina muzeului este, de asemenea, o expoziţie de lucrări, unele interactive. Poţi, de pildă, să te relaxezi la umbra palmierilor roz, „plantaţi” de designerul Marc Ange în cadrul instalaţiei Le Refuge, sau să iei o scurtă lecţie de echitaţie, amintindu-ţi de copilărie, pe inorogul de fier al designerului olandez Marcel Wanders.

    Ce mai puteţi face în Amsterdam?

    Desigur, o plimbare de câteva ore, pe jos, pe străzile micii capitale, unde la tot pasul întâlneşti câte un pod ridicat peste canalele Amsterdamului, de care sunt rezemate mulţimile de biciclete. Oraşul este înţesat de turişti din toate colţurile lumii, încât uneori pare că locuitorii nici nu există sau că s-au refugiat cu toţii în casele lor cu ferestre colorate acoperite de iederă.

    O zi însorită – care este o raritate în Amsterdam – merge însoţită neapărat de o bere rece servită la terasele nu tocmai pretenţioase, dar pitoreşti, aflate pretutindeni, sau de o plimbare cu feribotul ori cu barca privată cu motor, pentru mai multă intimitate.

    Sunt, de asemenea, o serie de muzee, catedrale sau case memoriale şi alte atracţii pentru cei ce petrec mai mult de două zile în capitala Olandei, de pildă: muzeul statuilor de ceară Madame Tussaud, pentru ale cărui cozi trebuie să vă înarmaţi cu multă răbdare, Casa Memorială Rembrandt, Casa Anne Frank sau o vizită la fabrica de bere Heineken. Shoppingul poate fi şi el inclus pe listă, atât timp cât reuşeşti să dai din coate şi să te strecori prin „traficul” haotic din magazine.

    Ziua, în Cartierul Roşu nu se remarcă altceva decât picturi şi afişe care, într-adevăr, i-ar ruşina pe pudici şi le-ar determina pe unele mame să le spună copiilor să întoarcă privirea. Abia seara târziu, după ce se înserează, încep să urce în vitrine fete cu feţe plictisite, expunându-se ochilor curioşi ai turiştilor. Am fost şocată când o chelneriţă dintr-o cafenea situată într-o zonă apropiată cunoscutului cartier mi-a spus că ea nu a fost niciodată acolo.

    Mi-a plăcut Amsterdamul, cu miile de biciclete care îmi tăiau calea cu viteză, pedalate cu relaxare de rezidenţii grăbiţi, sau cu teamă, de turişti cu faţa crispată, stresaţi să nu se accidenteze. Şi apropo de biciclete, cum aveam să aflu de la un prieten – aici nimeni nu îşi achiziţionează biciclete scumpe, deoarece se fură des şi de multe ori, cu puţin noroc – dacă e să fim ironici –, o poţi recumpăra chiar pe a ta de pe cine ştie ce site. Mi-a plăcut Amsterdamul cu terase în care îţi puteai răcori picioarele în minipiscine gonflabile, cu amuzantele reclame ale magazinelor, cu aerul relaxat al străzilor însorite şi, mai presus de toate, mi-a plăcut Amsterdamul cu Moco şi cu operele ciudate şi fascinante pe care le găzduieşte între zidurile sale.

  • Legătura dintre Banksy, religie şi Amsterdam – VIDEO

    În Moco am intrat întâmplător, cu gândul de a mai umple cele câteva ore ce îmi rămăseseră libere până la plecarea din Amsterdam. Nefiind pasionată de arta contemporană, m-am gândit că, mai mult ca sigur, mă voi plictisi repede şi voi pleca să mai colind străzile sau celelalte obiective aflate în vecinătatea acestuia. Şi asta pentru că Moco este amplasat în Museumplein, o zonă în care sunt situate trei dintre cele mai cunoscute muzee din Amsterdam: Rijksmuseum, Van Gogh şi Stedeljik. Ei bine, nu mă puteam înşela mai tare. Aveam să plec abia peste vreo trei ore, asta în ciuda faptului că muzeul micuţ, amenajat în Villa Alsberg, o clădire cu două etaje, putea fi vizitat relativ rapid. Şi aş mai fi zăbovit, cu siguranţă, dacă nu aveam un avion de prins pe cel mai mare aeroport din Ţările de Jos şi unul dintre cele mai aglomerate huburi aviatice din lume, tranzitat anual de peste 70 de milioane de călători – Amsterdam Schiphol.

    Alături de numeroase lucrări ale celebrului graffer (persoană care execută lucrări în graffiti) cunoscut sub preudonimul Banksy, sălile muzeului Moco erau „gazdele” expoziţiilor unor artişti contemporani precum japoneza în vârstă de 90 de ani Yayoi Kusama, care execută în special sculpturi şi instalaţii, designerul italian Marc Ange, newyorkezul Daniel Arsham sau gemenii identici Otavio Pandolfo şi Gustavo Pandolfo din Brazilia, care se prezintă sub numele de Osgemeos şi sunt cunoscuţi în special pentru caracterele zugrăvite în nuanţe de galben aprins şi detalii murale incredibile. În unele săli, tocmai pereţii încăperii erau transformaţi în opere de artă, de pildă sala pereţilor erodaţi sau cea a pereţilor elastici, transformaţi, cu ajutorul unei tehnici inventate de artiştii Daniel Arsham şi Alex Mustonen, în lucrări geniale.

    M-a surprins în special modul în care lucrări executate într-o notă clasică, de pildă sculpturi greceşti sau picturi în stilul lui Monet, erau transformate în artă contemporană prin asocieri frapante, inscripţionate, de pildă, cu mesaje instagramabile sau cu personaje din lumea Disney.

    Una dintre lucrările care mi-au atras în mod special atenţia a fost „Christ with shopping bags”, ce îl înfăţişa pe Hristos crucificat însă cu palmele prinse nu în cuie, ci în pungi de cadouri, fiind, potrivit descrierii alăturate tabloului, o satiră la adresa valorilor, percepţiei şi transformărilor suferite de sărbătoarea Crăciunului de-a lungul secolelor. „Lucrarea reflectă o creştere imensă a consumerismului în perioada Crăciunului – perioadă în care care ar trebui, de fapt, să reflectăm asupra valorilor acesteia, a facerii de bine şi a dăruirii. Obişnuia să fie o zi de odihnă şi nu un timp în care să fim preocupaţi de lucrurile materiale. Toate elementele din imagine apar topindu-se, amintindu-ne astfel că atât lucrurile materiale cât şi bucuria născută din acestea nu sunt durabile”, este descris „manifestul” lui Banksy la adresa consumerismului.

    În muzeul Moco arta şi-a făcut loc chiar şi dincolo de uşa toaletei, şerveţelele pentru mâini dovedindu-se o miniexponată menită să păcălească şi să amuze vizitatorii.

    La demisolul muzeului, pe lângă o serie de lucrări sau expoziţii precum „Calcified Room” (Camera calcificată) – un fel de mini-Pompei modern, acoperit de lavă albă, realizată de Daniel Arsham în colaborare cu galeriile Perrotin şi Ron Mandos, există şi un magazin unde, dacă eşti colecţionar înrăit, poţi achiziţiona, cu câteva mii de euro, lucrări ale acestuia sau, pentru sume mult mai mici, de până în 20 de dolari, poţi pleca acasă cu un tricou imprimat cu lucrările lui Banksy. Şi dacă tot vorbim de preţuri, biletul de intrare cumpărat online costă 14 euro pentru adulţi, studenţii şi adolescenţii de 16-17 ani având o reducere de 2,5 euro, copiii cu vârste cuprinse între 10-15 ani plătesc 8,5 euro, iar pentru cei mai mici de 10 ani intrarea este gratuită. La faţa locului, toate biletele sunt cu 1 euro mai scumpe şi, pentru alţi câţiva euro în plus, puteţi opta pentru audioghid.

    Grădina muzeului este, de asemenea, o expoziţie de lucrări, unele interactive. Poţi, de pildă, să te relaxezi la umbra palmierilor roz, „plantaţi” de designerul Marc Ange în cadrul instalaţiei Le Refuge, sau să iei o scurtă lecţie de echitaţie, amintindu-ţi de copilărie, pe inorogul de fier al designerului olandez Marcel Wanders.

    Ce mai puteţi face în Amsterdam?

    Desigur, o plimbare de câteva ore, pe jos, pe străzile micii capitale, unde la tot pasul întâlneşti câte un pod ridicat peste canalele Amsterdamului, de care sunt rezemate mulţimile de biciclete. Oraşul este înţesat de turişti din toate colţurile lumii, încât uneori pare că locuitorii nici nu există sau că s-au refugiat cu toţii în casele lor cu ferestre colorate acoperite de iederă.

    O zi însorită – care este o raritate în Amsterdam – merge însoţită neapărat de o bere rece servită la terasele nu tocmai pretenţioase, dar pitoreşti, aflate pretutindeni, sau de o plimbare cu feribotul ori cu barca privată cu motor, pentru mai multă intimitate.

    Sunt, de asemenea, o serie de muzee, catedrale sau case memoriale şi alte atracţii pentru cei ce petrec mai mult de două zile în capitala Olandei, de pildă: muzeul statuilor de ceară Madame Tussaud, pentru ale cărui cozi trebuie să vă înarmaţi cu multă răbdare, Casa Memorială Rembrandt, Casa Anne Frank sau o vizită la fabrica de bere Heineken. Shoppingul poate fi şi el inclus pe listă, atât timp cât reuşeşti să dai din coate şi să te strecori prin „traficul” haotic din magazine.

    Ziua, în Cartierul Roşu nu se remarcă altceva decât picturi şi afişe care, într-adevăr, i-ar ruşina pe pudici şi le-ar determina pe unele mame să le spună copiilor să întoarcă privirea. Abia seara târziu, după ce se înserează, încep să urce în vitrine fete cu feţe plictisite, expunându-se ochilor curioşi ai turiştilor. Am fost şocată când o chelneriţă dintr-o cafenea situată într-o zonă apropiată cunoscutului cartier mi-a spus că ea nu a fost niciodată acolo.

    Mi-a plăcut Amsterdamul, cu miile de biciclete care îmi tăiau calea cu viteză, pedalate cu relaxare de rezidenţii grăbiţi, sau cu teamă, de turişti cu faţa crispată, stresaţi să nu se accidenteze. Şi apropo de biciclete, cum aveam să aflu de la un prieten – aici nimeni nu îşi achiziţionează biciclete scumpe, deoarece se fură des şi de multe ori, cu puţin noroc – dacă e să fim ironici –, o poţi recumpăra chiar pe a ta de pe cine ştie ce site. Mi-a plăcut Amsterdamul cu terase în care îţi puteai răcori picioarele în minipiscine gonflabile, cu amuzantele reclame ale magazinelor, cu aerul relaxat al străzilor însorite şi, mai presus de toate, mi-a plăcut Amsterdamul cu Moco şi cu operele ciudate şi fascinante pe care le găzduieşte între zidurile sale.

  • 100 TINERI MANAGERI DE TOP 2019 – Cristina Costache, Privacy Manager Strauss Group

    Începând cu anul acesta, Corina Costache îşi împarte timpul între funcţiunea locală de legal manager şi cea de privacy manager al diviziei de cafea Europa, în cadrul căreia are opt ţări în subordine (Germania, Rusia, Ucraina, Serbia, Polonia, România, Elveţia şi Olanda).   „Este o provocare imensă coordonarea mai multor jurisdicţii şi echipe şi plierea unor principii derivate din legislaţii restrictive precum GDPR-ul în afara EEA”, îşi descrie ea responsabilităţile.  Din rândul celor mai recente realizări, menţionează coordonarea unui proiect de protecţie a datelor, respectiv integrarea acestei noi funcţiuni în cadrul departamentului pe care îl coordonează, alături de toate celelalte domenii pe care le gestionează: corporate, commercial, regulator, proprietate intelectuală, litigii etc. Corina Costache şi-a început cariera juridică sub îndrumarea mamei ei, de profesie tot avocat. În 2006, şi-a început activitatea în cadrul unei case de avocatură şi a avut primul contact cu consultanţa de business. De-a lungul timpului, a lucrat ca şi consultant în dezvoltare imobiliară, documente expaţi, asistenţă clienţi multinaţionale în diverse proiecte de fuziuni şi achiziţii, conflicte de muncă, relaţia cu autorităţile. Lucrează în cadrul grupului Strauss în departamentul juridic de mai bine de 11 ani. Din rândul proiectelor sale, enumeră achiziţia mărcilor Amigo de către grupul Strauss, în care a coordonat partea juridică. „Pe lângă complexitatea tranzacţiei, aceasta a atras multe domenii:  proprietate intelectuală, concurenţă, comercial, corporate, au fost implicate părţi din aproape toată lumea: de la aprobări din Japonia, semnatari din Brazilia, România, Israel, Olanda, la bănci şi avocaţi din  Londra.” În ceea ce priveşte experienţa internaţională, spune: „Este o experienţă fantastică atât din punct de vedere profesional, cât şi personal. Oportunitatea de a vizita mai multe locaţii şi de a întâlni, colabora şi împărtăşi experienţe cu oameni din diferite culturi este de nepreţuit din punctul meu de vedere. Te ajută să vezi lumea cu alţi ochi”.