BusinessMagazin

Tag: insula

  • Vă era dor de antreprenorul #şîeu? Ce mesaj a transmis din vacanţa în Bali: „Deşi am zis că-s pe relaxare, nu mă abţin să nu mă re-enervez”

    Antreprenorul Ştefan Mandachi, fondatorul lanţului de restaurante Spartan, cunoscut însă mai ales pentru protestul său inedit prin construcţia unui metru de autostradă din Suceava, continuă să transmită mesaje referitoare la domeniile din România unde vede loc de îmbunătăţiri.

    De data aceasta a făcut câteva observaţii referitoare la potenţialul turismului românesc în timp ce se afla în vacanţă în Bali.

    Redăm mai jos o parte din mesajul lui Ştefan Mandachi, publicat pe pagina sa de Facebook recent:

    „Bali-i o insulă la capătul pământului. Undeva pe lângă Australia. Abia, abia o găseşti pe Google Maps. Ca să ajungi din Europa acolo faci cam 20 ore (plus-minus) cu tot cu escale. Am ajuns #şîeu aici.

    Am trândăvit ca un vierme câteva zile, apoi (defect profesional) am trecut la comparaţii, în stilul meu necruţător.
    Cu fiecare ţară nouă (sau veche) pe care o vizitez devin tot mai lucid. Constat cu tot mai multă acurateţe ce tâlhari nenorociţi au condus România. Cum şi-au bătut joc o mână de maniaci de o ţară cu un potenţial turistic uriaş!

    Azi am fost la Ubud, un fel de sat-oraş din Bali. Am vizitat o orezărie. Pe mine nu m-a lăsat cu gura căscată. Noroc de-un câine râios cu care m-am împretenit’. Prin preajmă mai era şi un parc (pe care ei îl alintau pădure, ca să atragă turişti) în care patrulau multe maimuţe. Şî câteva temple. Dar ce văd eu mai la vale? Colea’n sat au venit să investească cele mai luxoase lanţuri hoteliere din lume, Four Seasons şi Ritz.

    Deşi am zis că-s pe relaxare, nu mă abţin să nu mă re-enervez. Adică, noi avem nestemate ca Bucovina, Transilvania, Delta Dunării şi ne mulţumim cu un pumn de turişti… Iar Bali, o insulă cu patru milioane de locuitori de la capătul globului, atrage anual vro’ 14 milioane de vizitatori. În Bali, templele (care nu te dau pe spate) construite relativ recent, magnetizează milioane de oameni iar noi ne scremem pentru câteva zeci de mii de turişti cu perle culturale din patrimoniul UNESCO, cu cetăţi medievale, mănăstiri vechi, urşi, lupi, munţi, etc.

    Deci o orezărie a putut crea o macro industrie cu sute de prăvălii prin care se generează miliarde de dolari… Dar ia’ să ne gândim că exact aceeaşi orezărie era la… Piatra Neamţ, de exemplu. Şi în loc de templele lor, avem mănăstirile din zona Neamţului. Îţi zic eu ce era: nimic. Pentru că nicio instituţie nu ar fi ajutat sau împins de la spate orezăria din Neamţ.

    În turismul din România e un talmeş balmeş, o degringoladă, o harababură contagioasă, un dezinteres monstruos. Nicio strategie de marketizare a ţării, nicio politică de promovare, nimic, nimic, nimic! Niciun străin nu află ceva relevant despre România în urma vreunei informări oficiale de la noi. Orice patron mediocru, care are un modest departament de marketing, ar putea face o campanie de promovare a ţării, înzecit mai bine decât o face guvernul. Ce mai la deal la vale, suntem luaţi de proşti de către nişte impostori!”

     

  • Vă era dor de antreprenorul #şîeu? Ce mesaj a transmis din vacanţa în Bali: „Deşi am zis că-s pe relaxare, nu mă abţin să nu mă re-enervez”

    Antreprenorul Ştefan Mandachi, fondatorul lanţului de restaurante Spartan, cunoscut însă mai ales pentru protestul său inedit prin construcţia unui metru de autostradă din Suceava, continuă să transmită mesaje referitoare la domeniile din România unde vede loc de îmbunătăţiri.

    De data aceasta a făcut câteva observaţii referitoare la potenţialul turismului românesc în timp ce se afla în vacanţă în Bali.

    Redăm mai jos o parte din mesajul lui Ştefan Mandachi, publicat pe pagina sa de Facebook recent:

    „Bali-i o insulă la capătul pământului. Undeva pe lângă Australia. Abia, abia o găseşti pe Google Maps. Ca să ajungi din Europa acolo faci cam 20 ore (plus-minus) cu tot cu escale. Am ajuns #şîeu aici.

    Am trândăvit ca un vierme câteva zile, apoi (defect profesional) am trecut la comparaţii, în stilul meu necruţător.
    Cu fiecare ţară nouă (sau veche) pe care o vizitez devin tot mai lucid. Constat cu tot mai multă acurateţe ce tâlhari nenorociţi au condus România. Cum şi-au bătut joc o mână de maniaci de o ţară cu un potenţial turistic uriaş!

    Azi am fost la Ubud, un fel de sat-oraş din Bali. Am vizitat o orezărie. Pe mine nu m-a lăsat cu gura căscată. Noroc de-un câine râios cu care m-am împretenit’. Prin preajmă mai era şi un parc (pe care ei îl alintau pădure, ca să atragă turişti) în care patrulau multe maimuţe. Şî câteva temple. Dar ce văd eu mai la vale? Colea’n sat au venit să investească cele mai luxoase lanţuri hoteliere din lume, Four Seasons şi Ritz.

    Deşi am zis că-s pe relaxare, nu mă abţin să nu mă re-enervez. Adică, noi avem nestemate ca Bucovina, Transilvania, Delta Dunării şi ne mulţumim cu un pumn de turişti… Iar Bali, o insulă cu patru milioane de locuitori de la capătul globului, atrage anual vro’ 14 milioane de vizitatori. În Bali, templele (care nu te dau pe spate) construite relativ recent, magnetizează milioane de oameni iar noi ne scremem pentru câteva zeci de mii de turişti cu perle culturale din patrimoniul UNESCO, cu cetăţi medievale, mănăstiri vechi, urşi, lupi, munţi, etc.

    Deci o orezărie a putut crea o macro industrie cu sute de prăvălii prin care se generează miliarde de dolari… Dar ia’ să ne gândim că exact aceeaşi orezărie era la… Piatra Neamţ, de exemplu. Şi în loc de templele lor, avem mănăstirile din zona Neamţului. Îţi zic eu ce era: nimic. Pentru că nicio instituţie nu ar fi ajutat sau împins de la spate orezăria din Neamţ.

    În turismul din România e un talmeş balmeş, o degringoladă, o harababură contagioasă, un dezinteres monstruos. Nicio strategie de marketizare a ţării, nicio politică de promovare, nimic, nimic, nimic! Niciun străin nu află ceva relevant despre România în urma vreunei informări oficiale de la noi. Orice patron mediocru, care are un modest departament de marketing, ar putea face o campanie de promovare a ţării, înzecit mai bine decât o face guvernul. Ce mai la deal la vale, suntem luaţi de proşti de către nişte impostori!”

     

  • Povestea economistului român care a cumpărat o BISERICĂ veche de 800 de ani iar în ce a transformat-o a uimit pe toată lumea

    A cumpărat o bserică veche, ruinată, de pe insula Murano, şi a transformat-o într-un adevărat colţ de rai. Ion Cafadaru, originar din Dărmăneşti, Dâmboviţa, este acum proprietarul unei biserici de patrimoniu UNESCO şi a învăţat meşteşugul producerii sticlei de Murano, scrie Gazeta Dâmboviţei.

    Ecomonist de profesie, a ales drumul Italiei atunci când s-a căsătorit cu o italiancă. Pe tânărul român îl aştepta în Italia un destin pe care mulţi l-ar numit spectaculos, clădit pe ruinele unei biserici vechi de 800 de ani.

    Santa Chiara, o biserică celebră în anii de glorie a sticlei de Murano, era acum în ruină. Cu banii obţinuţi din vânzarea afacerii pe care o avea în România, Ion a cumpărat ruinele bisericii Santa Chiara Murano. ”Noi nu am cumpărat o locaţie, am cumpărat o semnificaţie”, a declarat românul.
     
     
    Cinci ani a muncit cu fratele, cel mai bun prieten şi socrul pentru a reconstrui lăcaşul. Fiind o clădire de patrimoniu UNESCO, reconstrucţia s-a făcut manual, din materiale de epocă. Constructorii italeni au fugit de proiect, considerându-l imposibil de realizat.
     
    „Eu cred că biserica e specială. În toţi aceşti ani, toate greutăţile am reuşit să le trecem fără nici măcar o răceală. Nu am avut nici un accident de muncă. Totul a decurs ca o tabără de vară.”  spune Cafadaru.
     
     
    Santa Chiara Murano este, astăzi, o bijuterie care găzduieşte o colecţie impresionantă de obiecte din sticlă Murano, realizate de român. Acesta a făcut ucenicie pe lângă ultimii meşteri sticlari ai insulei şi a învăţat tainele unui meşteşug vechi. A aşezat un cuptor de sticlă chiar în biserică unde realizează demonstraţii pentru turiştii care trec pragul bisericii. Cuptorul de sticlă face parte tot din sufletul bisericii care a găzduit în urmă cu 200 de ani cea mai mare fabrică de sticlă din insula Murano.
     
    Românul a ajuns un reper pentru insula italiană. Televiziuni internaţionale au realizat documentare despre insulă şi meşteşugul sticlăriei, care l-au avut în prim plan pe dâmboviţeanul care a ajuns un ambasador al sticlei de Murano în lume.

  • O insulă superbă din Grecia, care are nevoie disperată de locuitori, oferă oricui vrea să se mute 500 de euro pe lună şi pământ pentru a-şi construi o casă sau o afacere

    Antikythira, cunoscută şi sub denumirea de Tsirigo sau Cecerigo, în antichitate numită Aegila, este o mică insulă de doar 24 de kilometri pătraţi situată între Kithira şi Creta, la 45 de minute de zbor cu avionul de Atena. 
     
    În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial s-a aflat sub ocupaţia Italiei şi a Germaniei. În 1935 naziştii au forţat fiecare locuitor să plece pentru a avea control absolut asupra mării împotriva forţelor aliate. Mai târziu, în timpul Războiului Civil şi până în 1964 insula a devenit un refugiu pentru exilaţi. Alipită provinciei Kythera începând cu secolul 20, a fost repopulată, populaţia numărând pe atunci 334 de locuitori. Astăzi reprezintă o imagine deprimantă deoarece mulţi locuitori au abandonat-o.

    Pentru a readuce la viaţă mica insulă grecească, cei 24 de locuitori ai acesteia fac tot ce le stă în putinţă. În utlimii ani s-au făcut eforturi uriaşe pentru a se găsi monumentele arheologice de pe insula. Cetăţenii promovează, de asemenea, ornitologia, Antikythira găzduind în jur de 250 de specii de păsări.

    Decizia lui Diocese şi a Monemvasiei care, în cooperare cu municipalitatea şi comunitatea locală, oferă lunar 500 de euro pentru adăpost şi mâncare familiilor numeroase pentru ca acestea să se mute aici, precum şi o bucată de teren pentru a-şi construi o casă sau pentru a-şi deschide un business, le-a dat speranţă locuitorilor actuali. „Insula este foarte frumoasă dar traiul e puţin dificil pe timpul iernii. Căutăm familii care să o readucă la viaţă.

    Avem nevoie de trei familii tinere şi suficient de mari încât să se umple insula de vocile copiilor, aşa cum era în urmă cu patru decenii, când eu însumi eram elev”, spune preşedintele acesteia, Andreas Harhalakis, citat de iefimerida.gr. El adaugă că profesiile de care sunt interesaţi îndeosebi sunt cea de constructor, pescar sau crescător de animale. Pe insulă nu există bănci sau ATM-uri, sunt doar câteva magazine cu produse de bază, dar şi legume din producţia localnicilor şi vin produs tot aici, însă locuitorii au totuşi electricitate şi conexiune la Internet. 

     

     

  • Insulă paradisiacă lăsată în paragină. La ce preţ a fost licitată

    Cu toate acestea, în 2011 insula a fost distrusă de un ciclon, fapt ce a dus la prăbuşirea turismului din zonă, aşa că proprietarii au decis, în loc să restaureze hotelul cu banii din asigurare, să păstreze întreaga insulă pentru ei înşişi.

    Acum, insula a fost scoasă la licitaţie, cu un preţ de pornire de 14 milioane de dolari. Tom Bibson, agentul imobiliar care se ocupă de vânzare, spune că cel care va cumpăra proprietatea va “moşteni” şi structura resortului, o pistă de aterizare construită de compania aeriană Qantas, o centrală electrică şi o staţie de tratare a apei.

    Dunk nu este singurul exemplu de acest fel. Pe mai multe insule din zonă au fost închise unităţile de cazare, din cauza cicloanelor numeroase care fac ravagii în regiune, precum Ciclonul Debbie, din 2017.

    Însă nu doar catastrofele naturale afectează turismul, ci şi dolarul australian în creştere, alături de majorări ale biletelor de avion. Mulţi turişti străini, dar şi mulţi australieni, au început să se îndrepte spre opţiuni mai convenabile, precum Bali sau Puket.

     

  • Cum ar putea o insulă norvegiană să devină primul teritoriu fără fus orar din lume

    Sommarøy, Insula Verii, este situată la aproximativ 320 de kilometri de cercul polar arctic, iar aici soarele străluceşte pe cer din 18 mai până pe 26 iulie, respectiv 69 de zile.

    Noaptea polară durează din noiembrie până ianuarie, motiv pentru care, în aceste luni de vară, localnicii încearcă să profite cât mai mult de lumină, fără a ţine cont de timpul convenţional/ ora oficială. La mijlocul “nopţii”, poţi vedea copii jucându-se şi oameni care îşi renovează casele, de exemplu.

    Cei aproximativ 300 de localnici au semnat o petiţie pentru a declara insula teritoriu fără fus orar şi, săptămâna trecută, s-au întâlnit cu un membru al Parlamentului norvegian pentru a preda lista cu semnături şi a discuta despre provocările practice şi legale ale iniţiativei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum arată cel mai scump resort din lume, unde o noapte de cazare costă 100.000 de dolari, sejurul minim fiind de trei nopţi – GALERIE FOTO – VIDEO

    Situată în arhipelagul Palawan din Filipine, “ultima frontieră ecologică”, potrivit site-ului resortului, insula reprezintă aproape 60.000 de metri pătraţi de paradis pe pământ, unde temperaturile rareori scad sub 30 de grade celsius.

    Resortul dispune de şase vile, dotate fiecare cu infinity pool, cadă cu hidromasaj pe malul apei şi pereţi din stică. Vilele pot găzdui 48 de persoane, preţul pe noapte pentru toate cele şase unităţi de cazare fiind de 100.000 de dolari, cu un sejur de minim trei sau cinci nopţi, în funcţie de sezon.

    La restaurant se servesc feluri de mâncare gătite cu produse proaspete, crescute de localnici şi cu peşti pescuiţi de aceştia din Marea Sulu, iar clienţii care doresc se pot bucura de sesiuni spa cu un număr nelimitat de tratamente, fără să plătească un cost suplimentar.

    Pentru cei activi, sunt o mulţime de opţiuni din care pot alege – scuba-diving, snorkelling, jet skiing, navigare cu catamaranul, yoga sau tenis, dar şi golf. De asemenea, împrejurimile oferă locuri deosebite care pot fi explorate, fauna fiind alcătuită în special din broaşte ţestoase marine Hawksbill şi păsări Megapodius.

    Singurele modalităţi de a ajunge pe insulă sunt din Manila, cu hidroavionul, care costă aproape 1.000 de dolari pentru un grup de nouă persoane, sau cu elicopterul, preţul unei călătorii fiind de peste 11.500 de dolari pentru un grup de cinci personae, dus-întors.


     

  • Acesta este primul loc din Europa care ar putea interzice total fumatul

    Insula grecească Astypalea ar putea preveni prima insulă europeană unde fumatul e complet interzis.
     
    Peste 60 de milioane de chiştoace au fost colectate din mări şi oceane în ultimul deceniu. Potrivit unui raport realizat de Ocean Conservancy, ţigările reprezintă principala sursă de poluare a oceanelor.
     
    Insula Astypalea, numită si “fluturele Mării Egee”, şi-a setat un ţel ambiţios: să devină primul loc care interzice complet fumatul.
     
    Primarul insulei a vorbit despre acest lucru, spunând că este “o alegere conştientă a locuitorilor şi turiştilor care vizitează insula, şi nu o consecinţă a politicilor publice.” Rezidenţii au lansat chiar şi un motto al campaniei: #astypaleasmokefree.
     
    Cu toate acestea, viziunea celor Astypalea este destul de greu de realizat, având în vedere că Grecia înregistrează un consum extrem de mare de tutun, printre cele mai mari din Europa.

  • O nouă modalitate de a atrage turişti: Locul superb în care poţi sta pe GRATIS, cu o singură condiţie. Care este aceasta

    Oricine îşi ia o vacanţă pe insula Elba poate primi banii înapoi prin programul ”Elba No Rain” (”Elba Fără Ploaie”) dacă plouă mai mult de două ore în timpul zilei, în intervalul 10:00 – 20:00.

    Totuşi, este important de menţionat că nu toate hotelurile au fost de acord cu iniţiativa autorităţilor. Lista cu hotelurile partiipante la iniţiativă poate fi accesată online pe visitelba.info, în limba italiană. Totodată, iniţiativa o să ţină până pe 31 mai.

    Potrivit site-ului Lonely Planet, vremea pe Elba este imprevizibilă, aşadar este foarte probabil ca unii turişti să se bucure de cazare gratuită, în timp ce alţii nu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Aroganţă de milionar: A cumpărat o insulă pentru a organiza un eveniment în stilul unui joc pe calculator

    Un miliardar vrea să organizeze un eveniment inspirat de jocul Battle Royal şi să ofere peste 130.000 de dolari celui care va câştiga.
     
    Acesta a cerut ajutorul celor de la HushHush.com, o platformă ce oferă servicii de lux, pentru achiziţionarea unei insule pe care să poată organiza meciul, scriu cei de la Business Insider.

    Evenimentul este planificat să dureze trei zile; jucătorii vor concura timp de 12 ore în fiecare zi şi vor campa în timpul nopţii. Producătorul de jocuri va trebui să se asigure că toţi jucătorii au muniţie suficientă pentru concurs şi că toată lumea concurează în limitele siguranţei.

    Paramedicii externi, medici şi experţi în domeniul sănătăţii şi siguranţei vor fi la îndemână în caz de necesitate. Solicitantul de succes va călători pe insulă pentru a evalua peisajul şi va câştiga aproximativ 45.000 de lire sterline pe o perioadă de şase săptămâni.

    “Jocurile Battle Royale au devenit incredibil de populare în ultimii ani, iar clientul nostru este un fan care doreşte să facă jocul o realitate în cel mai sigur mod posibil. Dacă campionatul este un succes în acest an, evenimentul ar putea devni unul anual care va avansa, ceea ce este foarte interesant!” a spus Aaron Harpin, fondatorul HushHush.com.