“Cea mai mare provocare, să-i convingi pe cei cu care vrei să lucrezi, că ceea ce le vei oferi nu este doar praf în ochi, ci este o informaţie valoroasă care va ajuta mai departe.”
Tag: informatie
-
Pariul pe informaţie, petrolul secolului al XXI-lea
Numele nu dezvăluie legăturile acestuia cu România, ţara unde a locuit până la 15 ani, înainte de a pleca în hexagon, unde a devenit inginer, apoi antreprenor. Theodore Michel Vrangos, pe jumătate român, este cofondator al i-Tracing, cel mai puternic pure player independent din domeniul securităţii cibernetice, un business de 20 de milioane euro anul trecut, cu 150 de clienţi din toată lumea printre care giganţi precum Carrefour, Société Générale sau Credit Agricole. Iar dacă povestea nu era destul de complexă, în scenă a intrat recent şi fondul de investiţii Keensight Capital, controlat de familia Rothschild, una dintre cele mai bogate şi puternice din lume.
Să începem cu începutul. Cine este Theodore Michel Vrangos? ”Mama este pe jumătate româncă şi pe jumătate franţuzoaică“, povesteşte antreprenorul. Bunicii săi s-au cunoscut în 1910 la Sorbona, unde bunicul său urma un doctorat. ”Apoi el a convins-o pe bunica să vină în România, unde au trăit de altfel toată viaţa, astăzi fiind înmormântaţi la cimitirul Bellu.“
Tatăl său provenea dintr-o familie cu origini greco-macedonene, dar care venise în România cu afaceri, bunicul patern deschisese o fabrică de ciocolată aici. Familia tatălui său a fost apoi expulzată odată cu instalarea regimului comunist, dar tatăl lui Theodore Michel Vrangos a rămas. ”Aşa că eu m-am născut în România şi am şi trăit aici până la vârsta de 15 ani.“
Era 1979-1980 când familia sa a decis să plece în Franţa, prima destinaţie fiind însă Grecia, unde locuiau încă bunicii paterni. ”Am mers la Salonic, iar pe mine m-au înscris la Pinewood College.“ Văzând nivelul de matematică de acolo, părinţii săi au decis să îl trimită singur înapoi în România vreme de un an de liceu pentru a învăţa matematică, astfel ca atunci când ajunge în Franţa să se poată înscrie la un liceu bun. După liceu a absolvit şcoala de ingineri Grande École D’Ingenieurs, care este diferită de celelalte facultăţi din Franţa.
Apoi a plecat în Anglia pentru un Master of Sciences care a durat un an şi jumătate. ”Acolo am ajuns să fac şi un internship în consultanţă, la o companie devenită astăzi PwC.“ în 1991 îşi înfiinţa prima sa firmă, în domeniul consultanţei, alături de trei asociaţi. După şase ani au vândut-o grupului Dimension Data din Africa de Sud, astăzi un gigant cu afaceri de 8 mld. euro, cu prezenţă în 47 de ţări şi 28.000 de salariaţi. în 1996, la Paris, era fondată firma Ciber Networks, care după cum îi spune şi numele activa în domeniul securităţii cibernetice.
Această companie a fost fondată de Theodore Michel Vrangos alături de un partener francez care i-a rămas alături în business până astăzi; sunt acţionari împreună şi în firma actuală – i-Tracing. ”Pe la jumătatea vieţii acestei companii, am vândut pachetul majoritar către grupul Omnicom, unul dintre cei mai mari jucători din media, listat la bursa de la New York.“ Apoi, la nouă ani de la momentul fondării, în 2005, au făcut exit cedând businessul către BT, fostul British Telecom Franţa.
Astfel a apărut i-Tracing în 2006, o companie specializată în cybersecurity. ”|n total, eu am înfiinţat 11 companii, de la firmă de head-hunting – Human Eye – la alte mici firme adiacente businessurilor principale.“
Antreprenorul spune că i-Tracing este din acelaşi domeniu mare de activitate ca şi Ciber Networks, dar de fapt cele două fac lucruri total diferite. Ciber Networks a fost o companie utilă în primii ani ai internetului, care acoperea nevoi de bază. ”Aduceam din Israel tehnologie CheckPoint în 1996. Astăzi ne ocupăm de protecţia informaţiei, nu a maşinilor. Informaţia este petrolul secolului al XXI-lea.“
Printre altele, compania i-Tracing face astăzi audit IT, se ocupă de detecţia intruziunilor şi a furtului de informaţii. Mulţi dintre clienţii firmei sunt prezenţi în România, ba chiar au SOC Society Operation Center local, au antene de securitate amplasate aici pentru protecţia sistemelor. ”Noi le concepem, le implementăm şi-i ajutăm să le opereze. Diferenţa este colosală faţă de acum zece ani, atacurile cibernetice sunt mult mai subtile“, povesteşte antreprenorul, pe care l-am cunoscut în timpul uneia dintre vizitele sale în România. El vine lunar pentru întâlnirile cu clienţii.
Tot cam la fel de des merge şi la Londra, unde există o sucursală a businessului. ”Cunosc toţi clienţii. Timpul mi-l împart în special între Paris şi restul Franţei. Eu mă ocup şi de recrutare şi de achiziţii.“
i-Tracing are filiale în Hong Kong, Marea Britanie şi Elveţia. |n fiecare dintre aceste ţări compania a trimis ingineri francezi, pentru că trebuie să fie aproape de clienţi. Prima filială deschisă a fost la Londra în 2013, unde băncile franceze aveau şi au încă filiale importante. Brexitul ar putea produce însă schimbări pe viitor.
”Primii noştri clienţi au fost Crédit Agricole, Sanofi şi Carrefour. A urmat apoi SFR, legat atunci de Vodafone.“ Acum firma i-Tracing are peste 150 de clienţi, dintre care 53 sunt veniţi doar anul trecut. Pe listă se numără şi publicaţia Les Echos din Franţa.
”Clienţii ne-au ales pentru că aveam un track record bun în Paris în IT. Există un ecosistem IT şi lumea ne ştie.“ Ca start-up trebuie să fii creativ şi să ai o poziţionare bună, să alegi şi momentul potrivit pentru lansare. Nu trebuie să fii «nice to have», ci «have to have», explică antreprenorul. ”|mi amintesc că în primele trei luni am avut întâlniri cu patru clienţi şi fiecare ne-a dat o idee pe care nu o aveam.“
A mers la un meeting cu un client din industria bancară şi i-a oferit ideea de a se ocupa de cei care creează profiluri false pentru a lua credite fără a le mai rambursa apoi. Asta se întâmpla acum mai bine de un deceniu, în primele luni de activitate. Businessul a ajuns la afaceri de 20 mil. euro anul trecut şi pentru 2018 are bugetată o creştere de peste 25%. ”Ca să ne menţinem pure player independent trebuie să creştem foarte repede.“
Anul trecut, la final de septembrie, fondul de investiţii Keensight Capital − fostul R Capital Management şi divizia de investiţii a grupului Rothschild − a intrat în acţionariatul i-Tracing, cumpărând 33% din acţiuni. Theodore Michel Vrangos nu oferă date despre valoarea acestei tranzacţii, care a avut de partea cumpărătorului una dintre cele mai influente familii din lume.
În 1744 se năştea primul membru al celebrei dinastii Rothschild, o familie de bancheri cunoscută în cele mai selecte cercuri de interes din lume. Mayer Amschel Rothschild era ceea ce germanii numeau ”Hoffaktor„, un bancher evreu care gestiona finanţele nobilimii europene. Mai târziu, Mayer şi-a trimis copiii în toată Europa, de la Londra, Paris şi Frankfurt până la Viena şi Napoli, pentru a pune bazele unuia dintre cele mai complexe sisteme bancare din lume. Businessul familiei s-a extins apoi şi în alte domenii de activitate, de la imobiliare la IT.
”Am fost curtaţi de mai multe fonduri. Noi suntem patru acţionari − doi fondatori şi doi angajaţi deveniţi acţionari. Avem şi alţi zece oameni cheie în companie. Am negociat puternic pentru că am vrut şi vrem să rămânem majoritari.“
Compania de securitate cibernetică i-Tracing are astăzi 150 de angajaţi, însă se află în plin proces de recrutare. De fapt, din cauza lipsei grave de talente pe piaţa din Franţa, Theodore Michel Vrangos spune că se uită şi la piaţa din România. El este de părere că guvernul local ar trebui să investească masiv în IT. |n Franţa sunt multe programe care sprijină industria IT prin facilităţi fiscale pentru companiile tech.”Căutăm ingineri în securitate care să ofere şi consultanţă. Analizăm chiar posibilitatea deschiderii unui centru în România. Am avut un CTO (chief technology officer) român, dar nu mai este la noi. |n rest nu avem alţi români în echipă, deşi ştiu că sunt cunoscuţi în piaţă ca fiind buni profesionişti.“
Antreprenorul spune că firma i-Tracing are două direcţii principale de dezvoltare. |n primul rând, ”vrem să ne dezvoltăm organic şi să continuăm angajările. Avem în plan să ajungem la 200 de persoane anul acesta.“ Antreprenorul Theodore Michel Vrangos spune că, pe lângă faptul că găsesc greu oameni, se confruntă şi cu o serie de plecări.
Mulţi dintre cei care pleacă aleg să se relocheze în provincie, deci nu este vorba de o mutare la concurenţă. Viaţa la Paris este scumpă, iar salariile sunt similare cu cele din alte oraşe mari din Franţa. ”Circa 15 ingineri au plecat de la noi anul trecut, iar mai bine de jumătate au ales să se relocheze, au plecat în oraşele lor natale.“ Preţurile din sectorul imobiliar fac diferenţa în luarea unei astfel de decizii: în Paris costul este de 10.000 de euro/mp, pe când în Bordeaux sau Lyon preţurile sunt de trei ori mai mici, spune antreprenorul.
El adaugă că i-Tracing plăteşte angajaţii la preţul pieţei, mai exact un inginer junior câştigă 3.000 – 3.500 de euro brut pe lună. După circa zece ani, când ajunge pe la 35 de ani, câştigul urcă la 50.000-55.000 de euro brut pe an.
”O a doua direcţie de dezvoltare pentru noi va fi realizarea de achiziţii. Suntem cel mai puternic pure player independent pe o piaţă de securitate cibernetică dominat dominată de corporaţii. Ne batem cu Atos, cu Orange, care are o filială specială Cyberdefense, şi cu CapGemini.“
Antreprenorul estimează pentru acest an o cifră de afaceri de 25-27 mil. euro, fără să ţină cont de viitoarele achiziţii. ”Vrem însă să cumpărăm două companii, fie amândouă din Franţa, fie una de pe piaţa noastră şi o alta din Elveţia sau Germania de Sud, o zonă puternic industrializată. Purtăm discuţii cu şase societăţi.“ După aceste preluări compania ar urma să ajungă la 250-300 de ingineri.
Pentru că antreprenorii vor să rămână majoritari în business şi pe viitor, achiziţiile se vor face prin finanţare bancară, nu cu bani de la fond, deci prin diluarea participaţiei lor. După ce a fondat 11 firme şi a făcut deja o serie de exituri către giganţi internaţionali, antreprenorul Theodore Michel Vrangos nu se gândeşte la o nouă vânzare, ci la dezvoltare.
-
“Despacito” a căzut pradă hackerilor. Cel mai vizionat videoclip din istorie a dispărut de pe YouTube
Videoclipul a dispărut la cinci zile după ce a apărut informaţia că piesa „Despacito” a stabilit un record pe YouTube, devenind primul videoclip din istorie care a strâns 5 miliarde de afişări.
Captura care apare înainte de a da play videoclipului surprinde nişte oameni mascaţi care îndreaptă arme către cameră, imagini care nu sunt din clipul piesei „Despacito”, iar videoclipul nu este disponibil atunci când apăsăm butonul „Play”.
Citeşte mai multe pe www.gandul.info
-
Monumentul “Kilometrul zero al democraţiei”, vandalizat
“După apariţia informaţiei privind vandalizarea monumentului <<Kilometrul zero al democraţiei>>, Politia Locală a Municipiului Bucureşti s-a autosesizat şi a trimis la faţa locului un echipaj pentru a face primele verificări. Astfel, s-a constatat faptul că monumentul fusese smuls de la locul lui şi aruncat la câţiva metri depărtare. În această situaţie – cazul nefiind de competenţa Poliţiei Locale – urmează a fi făcute verificări de către Poliţia Română”, precizează PMB într-un comnicat de presă, remis miercuri.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Realitatea ar putea fi, de fapt, o halucinaţie. Cum explică ipoteza un profesor de neuroştiinţă cognitivă
„De unde ştim că suntem în lumea reală? De fapt, s-ar putea să nu fim. Tot ce percepem, tot ce experimentăm, este un rezultat al creierului, care interpretează informaţia senzorială, furnizată într-o anumită modalitate.
Sunt Anil Seth. Sunt profesor de neuroştiinţă la Universitatea din Sussex, în Marea Britanie. Acum puteţi spune că toate experienţele noastre sunt halucinaţii. De câte ori suntem de acord asupra lucrurilor, asta formează realitatea. Creierul se bazează pe aşteptările anterioare, despre ceea ce este acolo, pentru a interpreta informaţia senzorială vastă, zgomotoasă şi neclară, de care se „loveşte” încontinuu.
Percepţia, în loc să fie o reflecţie a ceea ce este în lume, reprezintă un proces de interpretare. Este simplu să presupunem că vedem cu ochii. De fapt, vedem cu creierul. Ochii noştri sunt necesari, dar descoperim că percepţia este mai degrabă un produs al modului în care creierul nostru interpretează toate aceste informaţii. Ochii sunt o fereastră către realitatea obiectivă externă. Şi când echilibrul oscilează între cum interpretează creierul informaţia senzorială şi ce înseamnă ea de fapt, oamenii încep să vadă lucrurile pe care alţii nu le văd, au halucinaţii”, explică Anil Seth, citat de Business Insider.
-
Drept la replică referitor la articolul intitulat: “Cluj: Peste 150 de membri PMP din judeţ s-au înscris în PNL “
În ce-l priveşte pe domnul Rareş Rus (fost consilier judeţean PDL până în anul 2016) acesta a fost exclus din PMP cu majoritate de voturi încă din 2017. Aşadar, nu se poate aduce în discuţie plecarea să dintr-un loc de unde nu mai era deja membru. În acest sens preşedintele PMP Cluj, senatorul Cristian Lungu, declară: “Domnule Rareş Rusu, o scurtă lecţie de logică elementară: nu puteţi plecă dintr-un partid dacă nu sunteţi membru al acelui partid! Dumneavoastră aţi fost exclus din partid în 2017!”.
Mai mult de atât şi informaţia că domnul Rareş Rusu, ar fi luat cu el 150 de membri este falsă. PMP Cluj precizează prin preşedintele său că : “Societatea clujeană nu poate fi convinsă de Rareş Rusu, care afirmă că 150 de oamenii l-ar fi urmat, pentru că dânsul nu a reuşit să adune într-o sală 150 de persoane pentru un eveniment că vizită preşedintelui din 2016. Cu atât mai mult cum ar putea, oare, să convingă 150 de oameni să îşi schimbe afilierea şi doctrina politică atâta timp cât nu poate convinge 150 de oameni să îl urmeze pentru 2 ore la un eveniment politic?”
PMP Cluj mai menţionează că celelalte persoane menţionate în comunicatul de presă al domnului Rareş Rusu, nu ocupau la data comunicatului nici un fel de funcţie în PMP Cluj. Ele au fost înlocuite în urmă cu un an datorită slabei performanţe politice de care au dat dovadă în campaniile electorale din 2016.
-
Tom Hardy va juca rolul lui Al Capone în filmul “Fonzo”
Actorul în vârstă de 40 de ani a confirmat informaţia printr-un mesaj pe platforma online Instagram: “Time for Al Cap (Este timpul pentru Al Cap, n.r.)”.
Al Capone, supranumit “Scarface”, a dominat lumea interlopă din Chicago în perioada prohibiţiei. Arestat în 1931 pentru evaziune fiscală şi eliberat în 1939, celebrul mafiot a murit în 1947 din cauza neurosifilisului, o boală care, în ultima perioadă a vieţii, i-a afectat serios capacităţile mintale.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Iluziile şi pericolele erei digitale
Mark Leonard, directorul European Council on Foreign Relations, crede că tehnologia va tulbura nu doar democraţiile, ci şi autocraţiile. |ntr-un articol intitulat ”Iluzia libertăţii în era digitală“ publicat în Project Syndicate, Leonard atenţionează că în următorii ani pericolul cel mai mare nu este acela ca tehnologia să pună societăţile libere şi pe cele autocrate din ce în ce mai mult în contradicţie, ci ca temerile cele mai mari ale lui George Orwell şi Aldous Huxley să se manifeste în ambele tipuri de sisteme, creând un tip diferit de distopie.
În autocraţii precum China, frica este de crearea unor forme de guvernare ultraputernice de tipul Big Brother, cum ar fi cea din cartea 1984 a lui George Orwell. |n democraţii precum Statele Unite, preocuparea este că firmele de tehnologie vor continua să exacerbeze polarizarea politică şi socială, facilitând răspândirea dezinformării şi creând ”bule de filtrare“ ideologice, conducând la ceva asemănător cu societatea din Brave New World a lui Aldous Huxley, în care din criză economică şi şomaj crunt se naşte un imperiu ştiinţific care-şi fabrică cetăţenii în laborator.
Însă tehnologia opacizează distincţia confortabilă între societăţi deschise şi închise, între economii libere şi planificate, făcând în cele din urmă imposibil ca ambele extreme să existe în forma lor ideală.
Spre exemplu, în China, guvernul face presiuni asupra celor mai mari companii de tehnologie să-i dea un rol mai direct în luarea deciziilor în sectorul corporate şi acces direct la datele lor. |n acelaşi timp, internetul schimbă natura politicilor chineze şi a economiei chineze, forţându-le pe ambele să devină mai sensibile la nevoile consumatorilor.În SUA, dezvăluind acţiunile ample de supraveghere ale US National Security Administration (NSA), Edward Snowden a făcut clar că dorinţa unui guvern de a deveni atotcunoscător nu se limitează doar la China. Din contră, este principiul central al siguranţei naţionale în SUA.
Noile tehnologii aduc spre convergenţă democraţia şi dictatura, făcând ca ambele viziuni distopice să fie imposibile, notează Mark Leonard. Însă pentru că multe dintre dorinţele lor sunt împlinite, oamenii vor avea iluzia libertăţii şi că deţin controlul. |n realitate, vieţile lor, informaţia pe care o consumă şi alegerile pe care le iau vor fi determinate de algoritmi şi platforme controlate de companii sau elite care nu pot fi trase la răspundere.Când Marc Andreessen şi-a publicat în 2011 avertismentul, în The Wall Street Journal, Google intenţiona să cumpere producătorul de telefoane mobile Motorola, o manevră care a surprins lumea tehnologiei.
Din 2011, Android al Google este cel mai răspândit sistem de operare pentru mobile din lume. Tot în acea vreme, Amazon, o companie software, era cel mai mare vânzător de cărţi din lume. Andreessen a remarcat că până şi cărţile în sine sunt software. Cel mai mare serviciu de video din lume era tot o companie software, Netflix. Din cauza dezvoltării agresive a acestei companii, furnizori de servicii de divertisment tradiţionale ca Time Warner au căutat să răspundă transformându-se în companii de software. De asemenea, companiile dominante de muzică erau iTunes a Apple, Spotify şi Pandora. Companiile de divertisment cu cea mai dinamică dezvoltare erau producătorii de jocuri video. Iar compania telecom cu cea mai rapidă creştere era Skype, firmă de software cumpărată de Microsoft. Cele mai mari companii de telecom, AT&T şi Verizon, au supravieţuit transformându-se în companii de software, intrând în parteneriat cu Apple sau cu alţi producători de telefoane mobile inteligente.LinkedIn era platforma de recrutare cu cea mai rapidă dezvoltare. Wal-Mart, cel mai mare retailer fizic, îşi dezvolta şi el capabilităţile software, în logistică şi distribuţie.
Andreessen este un bun cunoscător al companiilor de tehnologie. A investit în Facebook, Groupon, Skype, Twitter, Zynga şi Foursquare, printre altele. Teoria lui era că lumea este ”în mijlocul unei schimbări tehnologice şi economice dramatice şi ample, în care companiile de software sunt gata să preia părţi mari din economie“. Investitorul a mai spus: ”În următorii 10 ani, mă aştept ca multe alte industrii să fie perturbate de software, mai ales de noi companii dominatoare din Silicon Valley“.El a mai făcut o predicţie: în zece ani, cel puţin 5 miliarde de persoane vor deţine un smartphone, având asftel la dispoziţie puterea internetului, la orice oră. Această predicţie se pare că nu se va împlini. Cele mai recente estimări spun că numărul utilizatorilor de smartphone va urca de la 2,5 miliarde în 2018 la 3 miliarde în 2021. |nsă în privinţa industriilor perturbatoare, Andreessen a avut dreptate. De când şi-a publicat articolul în WSJ, Uber, spre exemplu, a ajuns cunoscut în toată lumea, intrând în conflict cu companii de taximetrie şi chiar cu guverne. Giganţii de internet se luptă acum pentru dominaţie în domeniul inteligenţei artificiale. Companiile de tehnologie s-au coalizat cu producători auto pentru dezvoltarea maşinilor ce pot fi conduse de software, cu intervenţie umană minimă. Chiar şi monedele au devenit virtuale.
Iar atenţia a ajuns să ia locul banilor, devenind cea mai valoroasă materie primă. James Williams, inginer la Google, convertit la profesia de profesor, spune că era digitală a dezlănţuit o concurenţă acerbă pentru atenţia oamenilor. Iar în această competiţie nu există scrupule.
Fiecare val de tehnologie a sporit productivitatea şi accesul la cunoaştere. Fiecare platformă nouă a fost mai uşor de utilizat şi mai folositoare. Tehnologia a dat energie globalizării şi creşterii economice. Tehnologia a făcut lumea un loc mai bun.Apoi a venit 2016, când internetul a dezvăluit că are două laturi întunecate. Una este legată de utilizatorii individuali. Telefoanele inteligente cu infrastructură mobilă LTE (transfer de date de mare viteză) au creat prima platformă de livrare a conţinutului disponibilă în fiecare moment, transformând industria tehnologică şi vieţile a 2 miliarde de utilizatori. Cu supervizare puţină sau deloc din partea autorităţilor de reglementare, companii precum Facebook, Google, Amazon, Alibaba şi Tencent au folosit tehnici obişnuite în propagandă şi jocuri de noroc, cum ar fi notificări constante şi recompense variabile, pentru a încuraja dependenţa psihologică, explică în Project Syndicate Roger McNamee, şi el investitor în companii de tehnologie la începuturile lor – Facebook, Google şi Amazon. Articolul său are titlul ”Drogaţii şi dealerii de social media“. După cum spune chiar el, investitorul a fost mentorul lui Mark Zuckerber, fondatorul Facebook.
Cealaltă parte întunecată ţine de geopolitică, continuă McNamee. |n Statele Unite, Europa de Vest şi Asia, platformele de internet, în special Facebook, permit celor puternici să-i lovească pe cei fără putere în politică, politică externă şi comerţ. Alegerile şi referendumurile din Europa şi din SUA au demonstrat în repetate rânduri că reţelele sociale automate pot fi exploatate pentru a submina democraţia.
Referendumul pentru Brexit şi alegerile prezidenţiale din SUA din 2016 au arătat, de asemenea, că Facebook avantajează semnificativ mesajele negative şi le dezavantajează pe cele pozitive. Guvernele autoritare pot folosi Facebook pentru a atrage sprijin public pentru politici represive, aşa cum se întâmplă acum în Myanmar, Cambodgia, Filipine şi în alte părţi. |n unele cazuri, Facebook sprijină aceste guverne, aşa cum face cu clienţii mari.Este foarte probabil ca fondatorii Facebook, Google şi ai altor platforme de internet mari să nu fi avut intenţia de a face rău atunci când şi-au adoptat modelele de afaceri. Erau tineri antreprenori, însetaţi de succes. Au consumat ani din viaţa lor construind o audienţă imensă prin reorganizarea lumii online în jurul unui set de aplicaţii mai personalizate, mai practice şi mai uşor de folosit decât predecesorii lor. Şi nu au făcut nicio încercare de a-şi monetiza eforturile decât după ce utilizatorii lor au intrat în năvod. Modelele de afaceri publicitare pe care le-au ales au la bază personalizarea, ceea ce a permis agenţiilor de publicitate să-şi trimită la ţintă mesajele cu o precizie fără precedent.
Dar apoi a venit smartphone-ul, care a transformat mass-media şi a adus Facebook, Google şi alte câteva companii la controlul fluxului de informaţii către utilizatori. Filtrele care dau utilizatorilor ”ceea ce doresc“ au avut efectul polarizării populaţiilor şi a erodării legitimităţii instituţiilor democratice fundamentale (mai ales presa liberă). Iar automatizarea care a făcut platformele de internet atât de profitabile le-a lăsat vulnerabile la manipularea de către actorii malefici de pretutindeni – şi nu vorbim doar de guvernele autoritare, ostile democraţiei.
Aceste companii, cu ambiţie şi anvergură globale, înghit economia mondială. |n acest proces, companiile adoptă versiuni ale filosofiei corporative a Facebook – ”mişcă-te rapid şi sparge obstacolele“ – fără a ţine seama de impactul asupra oamenilor, instituţiilor şi democraţiei. O minoritate mare a cetăţenilor din lumea dezvoltată locuieşte în bulele de filtrare create de aceste platforme – realităţi digitale false în care credinţele existente devin mai rigide şi mai extreme.În SUA, aproximativ o treime din populaţia adultă a devenit impenetrabilă la idei noi, inclusiv la fapte demonstrabile. Astfel de oameni sunt uşor de manipulat, un concept pe care Tristan Harris, de la Google, unde deţinea postul de Google design ethicist, l-a numit ”hacking de creiere“. Pe Harris, revista The Atlantic l-a descris ca fiind cel mai apropiat lucru de conştiinţă pe care Silicon Valley îl are.
Democraţiile occidentale nu sunt pregătite să facă faţă acestei ameninţări. Statele Unite nu dispun de un cadru de reglementare eficient pentru platformele de internet şi nu au voinţa politică de a crea unul. Uniunea Europeană are atât un cadru de reglementare, cât şi voinţa politică necesară, dar niciuna nu este adecvată provocării. Decizia luată recent de Comisia Europeană de a pedepsi Google cu o amendă record de 2,7 miliarde de dolari pentru comportamentul anticoncurenţial a fost bine concepută, dar subdimensionată. Google a atacat decizia cu apel, iar investitorii au ridicat din umeri. Ar putea fi un început bun, dar a fost un start insuficient de puternic.
Nu trebuie uitat că marile companii de tehnologie, cu valori de piaţă mai mari decât economiile unor ţări, sunt mai interesate de maximizarea profiturilor decât de a-şi dezvolta o conştiinţă socială.
-
România, FĂCUTĂ PRAF în presa internaţională. Informaţia care DEMOLEAZĂ TOTAL imaginea Guvernului PSD
Într-o amplă analiză intitulată “Puterea nu se află întotdeauna acolo unde v-aţi putea aştepta în Europa”, jurnaliştii de la The Economist se întreabă dacă nu cumva Italia va urma exemplul Poloniei, României şi Cehiei în cazul în care alianţa fostului premier Silvio Berlusconi va câştiga alegerile legislative de duminică.
Jurnaliştii de la The Economist afirmă că europenii s-au obişnuit cu astfel de personaje din umbră, “de când Vladimir Putin conducea Rusia din postura de premier, în timp ce factotumul său, Dmitri Medvedev, îi ţinea cald tronul prezidenţial”.
Primul exemplu de personaj din umbră citat în analiza publicaţiei britanice este Jaroslav Kaczynski, şeful partidului aflat la guvernare în Polonia, considerat şi cel mai proeminent din această categorie de oameni politici.
“În decembrie, Kaczynski a expediat-o rapid pe Beata Szydlo pentru a face loc lui Mateusz Morawiecki, adjunctul ei. Decizia a fost luată pentru a îmbunătăţi relaţiile disonante ale Poloniei cu partenerii europeni (…) Dar liderii Europei ştiu cine este în realitate la conducere. Kaczynski a ales să rămână în umbră, poate pentru a evita inflamarea unui segment larg al alegătorilor polonezi care detestă populismul său naţionalist”.
-
Dezvăluiri sfâşietoare: s-a îndrăgostit de omul de afaceri care a maltratat-o timp de 7 ani, ţinând-o în sclavie
Natasha Serebriy a dar naştere la doi copii în timpul captivităţii, tatăl fiind cunoscut doar sub numele de Vyacheslav R.; cealaltă informaţie relevantă este că acesta ar fi un om de afaceri.
Ajunsă acum la 25 de ani, tânăra mai cântăreşte doar 38 de kilograme. Când a reuşit în cele din urmă să fugă, tânăra le-a povestit poliţiştilor că afaceristul a violat-o şi a bătut-o aproape zilnic.
În pozele realizate la secţia de poliţie, ea pare anorexică şi prezintă urme de lovituri, având mai multe coaste şi degete rupte. Natasha Serebriy suferă şi de anemie, cauzată probabil de pierderea de sânge.
Anchetatorii au înaintat şi o ipoteză şocantă: tânăra ar suferi şi de Sindromul Stockholm (afecţiune dezvoltată de victimele răpite, care încep să aibă sentimente faţă de răpitor – n.red.)
Autorităţile au început o amplă misiune de căutare a infractorului, în vreme ce Natasha este ţinută într-un centru de reabilitare, unde să nu poată fi găsită de omul de afaceri.