De-a lungul celor 14 ani de activitate, compania Life Care, înfiinţată de Cristian Oneţiu în anul 2005, a ajuns, potrivit reprezentanţilor companiei, cea mai mare companie românească din industria de vânzări directe, axată pe distribuţia şi vânzarea de produse bio, naturale sau vegane. Anul trecut businessul a înregistrat o cifră de afaceri de circa 10 milioane de euro în România şi Europa, în piaţa locală având venituri de aproape 35 de milioane de lei şi un profit de peste 2,3 milioane de lei, potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe; 80% din vânzările companiei sunt în piaţa locală.
Businessul funcţionează cu o echipă de 80 de angajaţi în România şi alte cinci ţări, precum şi cu o reţea de peste 50.000 de distribuitori care activează în 20 de state, dintre care peste 35.000 activează în continuare în România, principala piaţă a companiei. Anul acesta Life Care şi-a extins operaţiunile în SUA şi Turcia. În primul semestru din 2019 businessul a înregistrat o creştere a veniturilor de 20% faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior, Cristian Oneţiu estimând că noile teritorii internaţionale vor duce la dublarea cifrei de afaceri a companiei în următorii 3 – 5 ani. Cel mai recent proiect al antreprenorului este platforma Scale-Up 1000, prin intermediul căreia el spune că şi-a propus să răspândească informaţiile dobândite în parcursul său antreprenorial către 1.000 de antreprenori români. Până în prezent a investit în noul proiect peste 200.000 de euro şi spune că pentru a construi un proiect similar ai nevoie de 6-12 luni.
Reţeta succesului: eşecul
Dacă ar fi să adaptăm un proverb la povestea antreprenorului Cristian Oneţiu, acesta ar fi: „Antreprenorul din eşec învaţă”. De altfel, după cum el însuşi spune, povestea sa reprezintă un succes peste noapte care are în spate foarte multe „eşecuri temporare”, din care a învăţat însă pentru a ajunge la succesul pe care întotdeauna şi l-a imaginat. Antreprenorul oferă şi o definiţie proprie a succesului: „Este perseverenţa urmăririi unui obiectiv grandios şi învăţarea rapidă din greşeli”. Vorbind din experienţa proprie, spune că unul dintre cele mai grele aspecte atunci când falimentezi este să încerci să descoperi greşelile făcute în afaceri, pe care să nu le repeţi în încercările viitoare.
Care au fost însă lecţiile grele, ce l-au învăţat şi cum a ajuns în cele din urmă la succes? Cu toate că în adolescenţă, inspirat de fratele său care avea diverse mici afaceri, Oneţiu a încercat să îşi deschidă un mic business cu un produs la mare căutare la vremea respectivă: maşinile de vacuumat alimente, prima încercare serioasă de a intra în antreprenoriat a fost în timpul facultăţii, când, pasionat de muzică, şi-a deschis un bar de karaoke în cadrul campuslui universitar din Timişoara. După trei ani a deschis un nou club, mai mare. Totuşi, la un moment dat afacerea nu a mai funcţionat, deoarece, pentru a nu mai pierde nopţile, antreprenorul a început să o lase nesupravegheată. „Nu a mai mers pentru că aşa se întâmplă la baruri, este o activitate mult mai lejeră şi predispusă la fraudă.“ A hotărât aşadar să închidă cele două businessuri şi să plece în Capitală. A încercat din nou, de data aceasta cu o firmă de instalaţii, dar nici de data aceasta nu a avut succes. În 2004 a pornit compania Vision Group International, care vindea aproximativ 20 de produse fabricate în România – şampoane, detergenţi, afacere care a falimentat în aproximativ un an, motivele fiind legate, potrivit lui Oneţiu, de lipsa unor standarde de calitate pe care piaţa le cerea. „Dacă produsul pe care îl duceam în casa clientului într-o zi era roz, iar a doua zi roşiatic, atunci pierdeam încrederea lui.”
Revenirea după aceste eşecuri a fost îngreunată şi de o diminuare a încrederii – atât a lui în propriile abilităţi, cât şi a celor din jur. „România postdecembristă nu a avut generaţii de antreprenori sau familii antreprenoriale care să ne înveţe să privim lucrurile altfel, aşa că fiecare eşec era o nouă încercare nereuşită sau, în speranţa lor, o ultimă încercare de a mai face lucruri nebuneşti, înainte de aşezarea la un loc de muncă liniştit, călduţ şi sigur. Probabil asta este şi cea mai mare problemă astăzi, motiv pentru care suntem 12 sau cel mult 20 de antreprenori activi la mia de locuitori, asta este cea mai mică medie în Europa. De fapt, ultimul barometru al economiei de start-up în România în 2019 arată că cel mai mare blocaj care îi ţine pe oameni în loc să nu devină antreprenori este frica de eşec”, observă antreprenorul.
Oneţiu povesteşte că începuturile sale în business au fost specifice acelor vremuri în care nu ştia mai nimic despre antreprenoriat, şi totuşi astăzi, când există atât de multă informaţie disponibilă – cărţi, cursuri -, antreprenorii pornesc la drum în acelaşi fel ca în trecut. „Într-un fel, aşa e antreprenorul, el vrea să înveţe singur, însă astăzi nu prea mai avem timp să ratăm aşa de mult. Rateurile sunt mult mai rapide, aşteptările clienţilor sunt mult mai mari, competiţia mult mai puternică. Astfel, din 100 de companii, doar cinci rămân în picioare după 3 ani, probabil tocmai pentru că antreprenorii de astăzi fac aceleaşi greşeli pe care le-am făcut şi eu acum 10-15 ani: nu-şi fac temele, nu înţeleg nevoile clienţilor, nu îşi stabilesc obiective, nu îşi fac un plan sau, chiar dacă fac toate astea, le execută cu competenţe reduse.”
Ce l-au învăţat însă cele patru lecţii ale falimentului? Cristian Oneţiu povesteşte că după prima încercare nereuşită de a intra în business a înţeles că pasiunea nu este suficientă, este nevoie şi de o bună organizare şi o gestionare a lichidităţii; este important şi să nu cheltuieşti toţi banii pe care îi câştigi, ci să economiseşti pentru a putea dezvolta compania. „Eram tânăr, aveam 20 de ani şi nu înţelesesem încă această regulă”, îşi aminteşte el.
Apoi, despre al doilea faliment spune că l-a învăţat că atunci când porneşti în afaceri cu un partener trebuie să îl cunoşti cu adevărat, să-i înţelegi valorile, modul în care operează şi, mai ales, cum va acţiona atunci când va fi bine sau rău.
Al treilea eşec i-a arătat că nu oricine îţi vrea binele în mediul de afaceri şi că „investitorii benevoli se transformă în investitori hapsâni” atunci când lucrurile încep să meargă bine şi tu te-ai bazat doar pe un gentleman agreement. De aceea, este esenţială o stabilire a teritoriului de la început, cu toate actele necesare, fiindcă altfel, chiar dacă produsul dezvoltat este valoros, el poate oricând să intre în proprietatea celui care „este trecut pe hârtie”.
Despre al patrulea faliment povesteşte că a fost cel mai dureros, pentru că deja îşi recâştigase încrederea în propria persoană, crezând că poate crea produse şi servicii valoroase şi că este imposibil să rateze din nou. „Dar am ratat din nou. A venit însă momentul cel mai important: cel în care am conştientizat că pentru a fi antreprenor trebuie să învăţ să fiu antreprenor, că primul lucru pe care trebuie să îl faci este să ai un plan de afaceri cât de cât schiţat pentru a şti încotro mergi şi când atingi nişte etape intermediare, să învăţ să controlez lichiditatea, să recrutez oameni potriviţi, să mă ocup de toate părţile legale ale companiei, să creez un produs cu adevărat diferit, să am suficienţi bani pentru a investi continuu şi pentru a dezvolta acest produs, să cunosc piaţa şi competitorii, să înţeleg că brandul este una dintre cele mai importante platforme de încredere pe care orice produs în viitor poate circula către clientul meu, să am grijă de contabilitate şi multe, multe altele.” A făcut aşadar o listă cu toate lucrurile pe care nu le ştia şi a hotărât ca a cincea oară să înceapă altfel: cunoscând măcar o parte şi apoi prioritizând. „Mi-au trebuit patru falimente să înţeleg că a conduce o afacere presupune atât creativitate şi inovaţie în zona produsului, cât şi dezvoltare continuă în management, în construirea unei echipe, a unor sisteme, în punerea la punct a unor procese interne.”
Călit aşadar prin aceste lecţii de business, a fondat compania Life Care în 2005. Oneţiu povesteşte că a luat decizia de a lansa acest business şi de a-i da acest nume după ce a studiat impactul negativ pe care chimicalele îl au asupra oamenilor. „Am început să studiem şi am văzut că în ziua de astăzi consumatorul este bombardat de o grămadă de produse care conţin ingrediente modificate genetic, la care au fost adăugate diverse elemente chimice nefavorabile şi nepotrivite vieţii. Atunci am hotărât să pornim o companie care să combine trei elemente: produse sănătoase care să susţină un stil de viaţă sănătos, care erau o noutate în 2005, când aproape nimeni nu ştia nimic despre produsele bio. A doua componentă, să oferim prin aceste produse o oportunitate de venit suplimentar şi care sunt dispuşi să fie promotorii produselor şi serviciilor pe care le aducem”.
În primii trei ani compania a ajuns la o cifră de afaceri de 4 milioane de euro. Acela a fost şi momentul în care reprezentanţii businessului au făcut primul pas spre scalare. „Ne-am hotărât ca o mare parte din profitul pe care îl obţineam să fie reinvestit în companie. Am angajat mult mai mulţi oameni, am angajat o echipă de consultanţi externi, cu multă experienţă, oameni care au venit lângă noi să ne înveţe cum să conducem afacerea, am contractat experţi internaţionali care să ajute la construirea strategiei afacerii şi am început să lucrăm serios la ea.” Apoi, povesteşte antreprenorul, au existat mai multe momente cheie legate de dezvoltarea businessului: realizarea de produse marcă proprie, cu reţete proprii, dezvoltate de biochimişti germani, precum şi lansarea unei platforme online pentru vânzări directe.
Life Care nu s-a limitat însă la graniţele ţării şi s-a extins pentru prima dată în afara României în urmă cu patru ani, când a intrat pe piaţa din Ungaria. „Am intrat în această ţară chiar dacă nu cunoşteam limba şi pe nimeni acolo. În doi ani şi jumătate compania a ajuns la venituri de 1 milion de euro, ceea ce ne-a confirmat că putem, că avem deja un model de business viabil, nu doar un set de produse, ci un model de business care poate fi replicat”, povesteşte Oneţiu. În următorii trei ani au intrat în alte 20 de ţări europene, având o prezenţă mai intensă în patru dintre ele: Germania, Italia, Spania şi Slovenia.
Antreprenorul spune că cea mai mare provocare în această etapă a fost dezvoltarea rapidă a unei echipe internaţionale de management care să poată coordona de la distanţă şi apoi mai de aproape fiecare ţară. „Nu ai cum să scalezi dacă nu ai o echipă de profesionişti care să cucerească lumea alături de tine. Aşa că prima mare provocare a fost să construim o echipă de business development şi business support pentru fiecare business nou dezvoltat într-o altă ţară.” Un alt pas important în etapa extinderii a fost adaptarea la limbajul fiecărei ţări şi traducerea tuturor aspectelor, atât la nivelul mesajelor comerciale, cât şi în ceea ce priveşte parteneriatul de afaceri în limba respectivă. „A treia mare provocare a fost să validăm, să confirmăm seriozitatea companiei noastre, mai ales a unei companii româneşti într-o ţară europeană. Un lucru destul de greu pentru că aveam destul de multe sechele în această privinţă.”
Anul acesta businessul s-a extins şi pe pieţele din Statele Unite şi Turcia. Oneţiu spune că au ales Turcia pentru importanţa amplasării, fiind „o poartă către Est şi în egală măsură o piaţă extrem de puternică, o piaţă care tinde tot mai mult spre consumul educat, consumul produselor sănătoase”, iar Statele Unite, deoarece este cea mai mare piaţă a lumii orientată spre un stil de viaţă sănătos şi produse aferente, având şi potenţial de a dezvolta o afacere foarte mare în această ţară. „Apetitul clienţilor din America pentru viaţă sănătoasă, nu doar în declaraţii, ci în fapte, spiritul antreprenorial dezvoltat şi, mai ales, infrastructura şi logistica foarte bine puse la punct fac America cea mai importantă piaţă pe care o vedem în următorii ani”, crede antreprenorul.
Adaugă că, în situaţia extinderii în Turcia şi Statele Unite, provocările se leagă nu doar de echipă şi de adaptarea la limbaj, ci şi de credibilitatea unei companii est-europene. „E vorba despre investiţii destul de serioase, pentru că aceste ţări au extrem de multe documente de parcurs, certificări, aprobări şi e nevoie de foarte mulţi specialişti care să lucreze la nivel local şi care să dezvolte înainte de start planul de extindere pentru fiecare ţară în parte”, explică Oneţiu. În plus, în Statele Unite comunicarea a fost îngreunată de diferenţa de fus orar, echipele separate fiind nevoite să ţină legătura cu partenerii şi furnizorii de acolo care lucrează la pregătirea şi relansarea businessului din această ţară, pe alt fus orar. Potrivit lui, pentru lansarea businessului în fiecare ţară este nevoie de câteva sute de mii de dolari, între 200.000 şi 500.000.
Oneţiu explică că toţi cei peste 50.000 de distribuitori sunt clienţii businessului, aceştia având un contract de achiziţie preferenţial, ei fiind cei care aleg dacă vând mai departe sau doar comandă pentru familiile şi consumul lor personal.
„Partenerul nostru potrivit de afaceri este o persoană întreprinzătoare, deschisă, în căutarea unei surse de venit suplimentare sau chiar în căutarea unei oportunităţi de afaceri full-time, care are disponibilitatea de a răspândi informaţii celor din jur, dar, mai ales, de a conduce apoi echipe”, explică Oneţiu. Potrivit lui, veniturile distribuitorilor Life Care diferă în funcţie de volumele de vânzări pe care le generează echipa fiecăruia. „Ceea ce este foarte clar până acum este că un manager de echipă câştigă între 7% şi 10% din volumele generate. Avem lideri de echipă care au, de pildă, 100 de membri activi şi care generează, să zicem, 5.000 de euro sau 10.000 de euro şi bineînţeles comisionul aferent este procentual raportat la valoarea pe care o generează, dar avem şi lideri care conduc echipe cu mii de distribuitori şi, evident, volumele lor sunt mult mai mari. Managerii de rang superior care conduc cel puţin şase echipe a câte 100 de distribuitori activi depăşesc suma de 2.000-2.500 de euro lunar. Dar avem, bineînţeles, şi lideri mult mai mari care câştigă lunar peste 5.000 de euro, 6.000 de euro sau chiar 10.000 de euro.”
În paralel antreprenorul mai deţine Biologistic, o companie axată pe distribuţia produselor alimentare şi a altor produse de bază de tip bio, cu venituri anuale de circa 12 milioane de lei.
Antreprenorul care
sfătuieşte antreprenori
Cel mai recent proiect al lui Cristian Oneţiu este platforma Scale-Up 1000, prin intermediul căreia el şi-a propus să răspândească din informaţiile dobândite în parcursul său antreprenorial către 1.000 de antreprenori români. Platforma Scale-up 1000 a fost lansată în 2018 şi în prezent este într-o versiune upgradată, spune el. „Dacă la început avea doar conţinut video şi text, acum platforma conţine misiuni, provocări, teste, exerciţii şi, pe măsură ce avansăm, adăugăm funcţii suplimentare pentru a-l susţine pe cel care parcurge educaţia la distanţă în programul nostru. De asemenea, îl ajută să-şi extragă şi informaţii relevante pentru operaţiunile de zi cu zi pentru a le pune în practică.”
Până în prezent a investit în acest proiect peste 200.000 de euro. Ideea lansării platformei a pornit atunci când, oferind consultanţă unor antreprenori cu afaceri de peste 10 milioane de euro, a realizat că impactul său este limitat; în plus, trebuia să repete de fiecare dată când era întrebat mare parte din informaţiile pe care le avea. Iniţial s-a gândit să optimizeze acest proces şi să filmeze câteva materiale în care să sintetizeze aceste informaţii, să le ofere în avans şi apoi să discute personal cu antreprenorii. A realizat că există o nevoie reală de informaţii de acest tip în rândul antreprenorilor, chiar şi al celor mai mici, care nu ştiu cum să îşi înceapă afacerea.
După ce a filmat primele 10-20 de module, le-a dat spre vizionare unor antreprenori cu afaceri mai mici – le-a cerut apoi feedback, întrebându-i dacă ei consideră că este valoros ceea ce aud în ele, dacă li se potriveşte şi dacă îi ajută în etapa în care se află, pentru a-şi vedea mai clar viitorul. Feedback-ul primit a fost pozitiv, astfel că a decis să creeze o comunitate de antreprenori care doresc să îşi scaleze afacerile. „Apoi, văzând atât de multă energie şi atât de mult entuziasm, mi-am asumat construirea unei comunităţi de 1.000 de antreprenori viitori milionari, oameni care să înveţe împreună, să se dezvolte împreună, care să pună bazele unei comunităţi de viitori milionari, care nu doar să fie bogaţi la final, ci să fie şi etici şi, mai ales, profesionişti în antrereprenoriat.” Oneţiu spune că rezultatele procesului structurat de învăţare realizat prin intermediul platformei Scale-Up 1000 încep să apară în mai puţin de un an.
Oneţiu spune că nu au niciun fel de preferinţe în privinţa domeniilor din care fac parte start-up-urile care vor primi finanţare. „Nu am ales niciun fel de domeniu pentru că nu vrem să limităm în niciun fel creativitatea şi inovaţia tinerilor antreprenori.”
Înscrierea în Platforma Scale-up 1000 începe de la 890 de euro, care înseamnă acces la materialele pe care le primeşti, la toate lecţiile video pe viaţă, cât şi nenumărate exerciţii, webinarii care clarifică anumite subiecte şi două evenimente, unul iniţial şi altul de certificare, la final. „Pe lângă Scale-up 1000 există şi alte add-onuri care pot fi achiziţionate atunci când antreprenorii au nevoie de un ghid personal în acest traseu, pentru a-i ajuta mai mult să înveţe, dar să şi aplice în mod practic şi personalizat pentru afacerea lor aceste informaţii disponibile, acestea fiind servicii suplimentare pe care ei le pot achiziţiona. Dar preţul de pornire este de 890 de euro. Până în prezent s-au înregistrat pe platformă peste 300 de membri, în trei generaţii distincte. „Până acum am preferat înscrierea pe generaţii distincte pentru a ne putea ocupa de formarea fiecăruia. Lucrăm acum la o metodă de înregistrare continuă, prin care noi să setăm nişte evenimente repetitive şi indiferent când vrea să înceapă cursantul şcoala noi să-l putem integra chiar din prima zi.”
Începând cu toamna aceasta, antreprenorul a decis ca profitul obţinut din accesul antreprenorilor în acest program să fie direcţionat către susţinerea a 1000 de tineri antreprenori anual, liceeni şi studenţi, prin intermediul unei fundaţii pe care a fondat-o alături de soţia sa, Florina Oneţiu, cu scopul dezvoltării competenţelor de leadership, de management executiv, de excelenţă în management şi mai ales antreprenoriat în rândul acestora. „În primul rând le vom asigura accesul gratuit la o platformă naţională în care să găsească informaţii relevante pentru ca ei să devină mai buni lideri, mai buni manageri şi mai buni antreprenori. În al doilea rând, le vom asigura accesul la evenimente regionale şi locale la care ei pot participa şi unde se pot întâlni cu experţi, cu antreprenori şi manageri de succes, pentru a vedea că se poate. Şi în al treilea rând, vom pune la dispoziţia lor o serie de experţi care vor putea fi disponibili în programe sau discuţii unu la unu pentru a-i ajuta şi consilia în a depăşi anumite blocaje pe care ei le au. Credem că această comunitate de tineri, lideri, antreprenori, manageri va reprezenta o nouă comunitate de viitori oameni de succes ai României.”
În opinia sa, 1.000 de antreprenori care vor fi milionari ar putea schimba fundamental faţa României. Şi nu doar la nivel de bani şi profitabilitate sau taxe aduse la stat, ci şi ca modele: „Ei vor reprezenta noile modele de oameni de succes în România, de care noi avem atât de multă nevoie. Ştiu că oricât de mult am crea modele, există suficienţi supăraţi pe viaţă şi hateri în România, care vor comenta. Dar noi nu pentru ei facem toate lucrurile acestea, ci pentru cei care sunt vizionari, curajoşi, entuziaşti, hotărâţi şi care nu au astăzi suficiente modele şi în toată această nebunie media văd doar antimodele. În felul acesta, pierzându-şi încrederea, se opresc din a deveni antreprenori şi forţe motrice ale economiei româneşti în viitor.”
Un alt proiect pe care vrea să îl realizeze prin intermediul Scale-Up 1000 este oferirea unei finanţări de 100.000 de lei, în 2020, unui start-up ales prin concurs naţional, din rândul tuturor participanţilor în platformă, care vor fi invitaţi să aplice. „Criteriile pe care le vom folosi sunt legate de inovaţie, de sustenabilitate economică, de egalitatea între sexe şi apoi de promovarea unui mediu de lucru egal. Al patrulea criteriu va fi legat de contribuţia la o planetă mai protejată şi o stare de bine crescută a oamenilor ce o populează. Vom avea şi alte criterii pe care le vom defini alături de ceilalţi membri ai juriului, care vor veni şi vor contribui la aceste criterii finale. Ne interesează să găsim idei viabile de afaceri care se pot pune în practică şi care pot avea un impact rapid şi major în societatea de astăzi.”
În opinia lui Oneţiu, perioada propice de creştere a unei afaceri este de opt luni. „Opt luni nu sunt suficiente pentru a accelera o afacere, însă sunt suficiente pentru ca antreprenorul să facă un moment de cotitură în organizaţia lui şi să o scoată din zona de «start-up etern» şi să o pregătească pentru etapa următoare, cea de scale-up. Opt luni este media pe care antreprenorii europeni o au în acest proces de transformare.” El spune că antreprenorii trebuie să gândească în termeni de scalare a afacerii, asta însemnând în primul rând „să îţi construieşti arhitectura corectă a unei afaceri care să poată fi scalată, care să poată suporta investiţii succesive şi care să aibă reţete validate de returnare a investiţiilor. A fi pregătit să faci pasul spre scale-up înseamnă a-ţi aduna lângă tine o echipă valoroasă, care să fie foarte clară cu privire la viitor, dar şi cu privire la planurile tactice şi strategice pe care împreună le-aţi făcut. Şi nu doar să fie pregătiţi, ci să fie asumaţi şi cointeresaţi pentru ca acest plan să se întâmple”.
În opinia lui Oneţiu, România se află la a treia generaţie de antreprenori. Prima a fost, potrivit lui, cea de bişniţari, mici întreprinzători care au reuşit să facă diverse afaceri imediat după ’90 cu atitudine şi cu mentalitate de patron, în care ei le ştiau pe toate. A doua generaţie, spune el, este „cea a antreprenorilor îmbogăţiţi cu ajutorul statului, luând tot ce s-a putut – resurse umane, financiare, deformând însă piaţa, care era în formare. Astăzi, cei mai mulţi dintre ei sunt fie bătrâni, bolnavi sau în închisoare. O mică parte din ei s-au deşteptat şi au făcut switch-ul către construirea unor organizaţii funcţionale, şi-au curăţat trecutul, companiile, şi au intrat într-o zonă de economie modernă”.
Noua generaţie este cea din care face parte şi el, care a pornit cu aproape nimic sau cu datorii: „Am învăţat din greşeli, de la alţii care ştiau mai bine decât noi, am ascultat, am fost ucenici pe la tot felul de antreprenori europeni sau internaţionali care ne educau în privinţa antreprenoriatului şi am început să navigăm în apele tulburi ale economiei şi ale legislaţiei româneşti. Cred că noua generaţie de antreprenori este prima generaţie care pune pe primul plan sensul şi semnificaţia activităţii lor şi nu doar banii”.
Care este însă profilul antreprenorului din noua generaţie? „Este un antreprenor care pune foarte mare preţ pe valoare şi pe oamenii pe care îi atrage în organizaţia lui. Mai bine de jumătate din discuţiile pe care le avem între noi privesc selecţia, recrutarea, valorizarea, evaluarea, creşterea echipelor pe care ei le conduc.”
Un alt subiect important, spune Oneţiu, este modul prin care ei pot să aloce mai puţin timp ca manageri, dar să şi obţină în acelaşi timp rezultate mai bune, să treacă rapid de la micromanagement la management şi în 2-3 ani la macromanagement. „Practic, antreprenorul modern este interesat de profitabilitate – să o măsoare, să o înţeleagă, să ajungă la ea în mod previzibil, dar este mai ales motivat de semnificaţia personală şi impactul în societate, fiind foarte preocupat să identifice şi să păstreze oamenii potriviţi care vor să lucreze într-o echipă dinamică, românească, valoroasă şi care vor să arate nu doar României, ci întregii Europe că suntem valoroşi în acest ecosistem antreprenorial.”
Oneţiu spune că nevoia antreprenorului modern, a generaţiei noi de antreprenori, este semnificaţia muncii. „Ei vor mult mai multe lucruri de la afacerea lor şi văd în companiile lor nişte extensii ale puterilor lor pentru a schimba anumite lucruri pe care ei le consideră nefireşti în societatea de azi. Asta e generaţia de acum şi asta e generaţia care creşte tot mai mult. De fapt, stând foarte mult de vorbă cu mulţi antreprenori, am aflat că fiecare îşi doreşte să contribuie practic la îmbunătăţirea societăţii, să aducă valoare, să construiască ceva solid, serios şi tocmai de aceea apetitul lor pentru învăţare, dezvoltare creşte.” El spune că, în egală măsură, vedem deja exponenţi de vârf ai acestei generaţii noi care nu doar încep să aibă succes în România, ci îşi dezvoltă afacerea şi pe plan internaţional. „Asta înseamnă că deja putem spune că prima generaţie de antreprenori români capătă putere în ecosistemul global şi ăsta este primul semn de însănătoşire a acestui ecosistem.”
După ce a construit o echipă şi a reuşit să implementeze „un sistem serios de management” pentru fiecare dintre businessurile dezvoltate, Oneţiu a realizat că are nu doar mult timp, ci şi multe lucruri de răspândit, aşa că a intrat şi pe zona de public speaking. Apoi, „fiind invitat la o grămadă de evenimente, bineînţeles că o parte din antreprenorii participanţi au început să-mi ceară sfaturi şi am început să îi ajut în activităţile lor curente şi în dezvoltarea afacerii. Şi atunci când mi-am dat seama că sunt prea puţini cei pe care îi susţin şi-i ajut, am dezvoltat şi zona de vlogging şi apoi de creare de conţinut pentru programe educaţionale structurate de antreprenoriat. Toate au venit firesc, din una în alta pe măsură ce eu am scăpat de frica de judecata publică şi cumva m-am deschis publicului.”
Absolvent al Facultăţii de Psihologie din Timişoara, antreprenorul originar din Reşiţa a scris şi o carte, „Start în antreprenoriat”, pentru că a vrut să pună pe hârtie experienţa sa şi învăţăturile din primii zece ani de activitate antreprenorială. Printre pasiunile sale se mai numără maşinile şi, mai nou, bărcile, tenisul şi golful, dar îi place de asemenea să citească şi să meargă în vacanţe destul de des, chiar dacă sunt scurte. „Aşa putem vedea lumea din perspectiva localnicilor şi îi putem înţelege mai bine. Mă văd un cetăţean global, internaţional şi îmi place să stau între oameni diferiţi. Cred că diversitatea creează valoare şi de asta suntem permanent curioşi.”
Pe antreprenorii aflaţi la început de drum Oneţiu îi sfătuieşte să fie curajoşi, pentru că orice lucru suficient de mult timp planificat şi muncit va da rezultate, să înveţe cum se face această meserie de la oameni care au reuşit, nu de la «părerologi» şi să îşi găsească parteneri de nădejde, serioşi, bine validaţi, pentru a nu fi singuri în această călătorie şi pentru a nu risca părăsirea companiei înainte de rezultatele aşteptate, dar şi să nu înceteze să viseze, să nu-şi piardă această capacitate pentru că este o forţă incredibilă care şlefuieşte societatea de mâine. Iar „antreprenorilor care sunt deja de ceva vreme în mediul acesta şi vor să devină mai mari şi mai puternici, pentru a avea companii valoroase şi impact mai mare, să fie profitabili şi în acest fel să ajungă la independenţă financiară, le spun să intre în comunităţi de antreprenori. Pentru că în această etapă e nevoie de suport mult mai intensiv, e nevoie de educaţie la nivel înalt, practică, de grup de suport de antreprenori pentru că se vorbeşte la alt nivel. Să acceseze mastermind-uri în care să lucreze cot la cot cu alţi antreprenori de la acelaşi nivel şi să-şi găsească un mentor care să îi inspire şi care să îi ghideze spre succesul şi performanţa pe care ei şi le doresc. Şi oricâte «eşecuri temporare» au, să înveţe repede din ele şi să persevereze spre visul lor.”
Paşi spre o afacere de succes
Cristian Oneţiu povesteşte că în ultimii trei ani a lucrat la formularea unor paşi simpli pentru ca o afacere mică, dar cu potenţial, să crească exponenţial. El a grupat toţi aceşti paşi în trei etape principale, pe care le aseamănă cu structura unei case: partea de sus e acoperişul, partea de jos este fundaţia, iar partea de mijloc e reprezentată de nişte piloni pe care stă acoperişul.
„În zona de sus, în acoperiş, am pus la un loc elementele care practic trag în sus întreaga casă, dar şi protejează fundaţia şi pilonii şi pe cei care sunt în casă. În acea zonă am pus obiectivele companiei şi, bineînţeles, ale antreprenorului – viziunea, misiunea, valorile şi principiile operaţionale, acele lucruri care sunt setate la un nivel mare şi care guvernează întreaga activitate de acum şi din viitor a companiei”, spune Cristian Oneţiu. Potrivit lui, de fiecare dată când discută pe aceste teme, a observat că antreprenorii îşi dau seama dacă viziunea pe care au ales-o era prea mică sau prea uşor tangibilă, că nu era suficient de înflăcărată, de ofertantă pentru membrii echipei, că principiile operaţionale fie nu existau, fie nu ofereau suficientă claritate în modul de operare zilnic sau că valorile nu erau setate şi în felul acesta se crea o varietate de oameni cu valori diferite care nu aveau cum să ajungă la un rezultat pozitiv împreună.
„Odată ce lucrurile acestea sunt clarificate, cred că cea mai mare parte a construirii arhitecturii unei afaceri de succes de rezolvă. Apoi, contraintuitiv, m-am dus nu la piloni, ci la fundaţie, pentru că acolo am pus produsele, piaţa şi planul de acţiune. Trei pietre mari în fundaţia unei companii, care trebuie să fie bine aşezate, bine organizate pentru a genera valoare. De fapt, aici este şi fabrica de bani”, continuă Oneţiu.
Din punctul lui de vedere, atunci când un antreprenor înţelege bine piaţa, competiţia şi care sunt bunele practici, care sunt standardele din acea industrie, el înţelege cum să opereze în acea piaţă. „Atunci când îşi priveşte produsele şi serviciile cu atenţie şi încearcă să identifice lucrurile care le diferenţiază, când încearcă să clarifice politica de preţuri potrivită, când îşi şlefuieşte produsul mai bine în piaţă pentru a fi atractiv în faţa competiţiei, când îşi identifică cu adevărat publicul ţintă pentru care a creat şi dezvoltat aceste servicii, toate lucrurile se simplifică, iar eforturile lui de comunicare şi randamentele pe care le avea înainte se amplifică.”
Atunci când un antreprenor are un plan de acţiune bine organizat, când stabileşte strategii, planuri tactice şi apoi proiecte, liste de acţiuni zilnice sau săptămânale şi setează indicatori de performanţă după care să urmărească dacă activitatea funcţionează bine, şi oamenii din echipă încep să simtă că lucrează la ceva valoros, care poate fi măsurat, care poate fi explicat, ei îşi înţeleg contribuţia la întregul proces.
„Odată ce toate aceste trei elemente de bază din fundaţie, piaţa, produsele şi planul de acţiune, încep să funcţioneze, compania începe să producă tot mai mulţi bani. Iar aceşti bani sunt investiţii în pilonii care practic ridică acoperişul de la un anumit nivel tot mai sus, acolo unde este setat să ajungă în viziunea şi misiunea iniţiale. Iar câţiva dintre aceşti piloni sunt: brandul, politicile comerciale, politicile financiare, inovaţia, cultura organizaţională, indicatorii de performanţă şi aşa mai departe. De ce spun că acolo este de investit? Pentru că aceste lucruri trebuie dezvoltate în timp şi antreprenorul român se familiarizează treptat cu ele, înţelege că trebuie să investească în sisteme, poate sisteme informatice, în echipă şi în cultura organizaţională, în brand, să construiască lucruri valoroase, care de la lună la lună să creeze şi mai multă valoare în piaţă.”
