Zeci de mii de palestinieni participă la protestele desfăşurate la frontiera Fâşiei Gaza cu Israelul. Un militar israelian a fost rănit în confruntările produse luni.
Protestatarii au incendiat anvelope auto şi au aruncat cu pietre spre militarii israelieni.
Potrivit autorităţilor palestiniene, 25 de protestatari au fost ucişi, iar sute au fost răniţi în confruntările produse în zonele Khan Younis şi Jabalia.
În cadrul întrevederii care a avut loc joi, Hamdallah a declarat că o astfel de acţiune “ar constitui o încălcare legilor internaţionale şi rezoluţiilor ONU, şi ar distruge şansele de pace şi de creare a unui stat palestinian (…) cu Ierusalimul de Est drept capitală”, se arată într-un comunicat al cabinetului premierului de la Ramallah, citat de agenţia de ştiri WAFA.
“Sfidând politica UE, România avansează propunerea de a muta ambasada la Ierusalim”, titrează cotidianul israelian Haaretz.
Jurnaliştii de la Haaretz comentează că propunerea României vine după vizita la Bucureşti a adjunctei ministrului israelian de Externe, Tzipi Hotovely, care transmis oficialilor români că mutarea ambasadei SUA reprezintă o “oportunitate istorică”.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
„Sfânta Lumină” se aprinde deasupra Sfântului Mormânt, spunându-se că focul se coboară din cer şi aprinde lumânările. Este considerat cel mai vechi miracol din lumea creştină, prima dată fiind documentat în anul 1106. Ceremonia este transmisă în direct în multe ţări creştine.
Ceremonia, simbol al eternităţii, păcii şi Învierii lui Hristos, este unul dintre momentele esenţiale ale tradiţiei liturgice ortodoxe.
Patriarhului Ortodox de la Ierusalim, Teofil al III-lea, a ieşit din biserică având Lumina Sfântă a Învierii, pe care a răspândit-o credincioşilor. Apoi, Lumina Sfântă este purtată în procesiune prin centrul vechi al Ierusalimului, conform unei tradiţii datând din secolul al IV-lea.
Lumina Sfântă este considerată de creştinii ortodocşi drept o minune care se întâmplă în fiecare an în Sâmbăta Mare, ziua dinaintea Paştelui ortodox. Aceasta vine ca un fulger şi se aşază pe Sfântul Mormânt, aprinzând candelele şi cele două mânunchiuri cu câte 33 de lumânări, semnificând vârsta la care a murit Iisus, lumânări cu care intră în mormânt Patriarhul Ortodox al Ierusalimului. El este singurul care poate intra în Mormântul Sfânt să ia Lumina.
Sfântul Mormânt din Ierusalim este locul în care conform tradiţiei creştine a murit şi a reînviat Iisus Hristos. În decursul istoriei biserica a avut diferite denumiri, dar majoritatea oamenilor o numesc Biserica Sfântului Mormânt, pentru că această biserică a fost construită pe locul în care Iisus Hristos a fost răstignit şi îngropat într-un mormânt săpat în piatră.
Alţii o numesc Biserica Învierii pentru că aici a înviat Domnul. Biserica are o importanţă deosebită pentru creştinii ortodocşi, dar şi pentru cei de alte confesiuni creştine, care vin aici să se închine şi să aducă slavă lui Dumnezeu.
Paştele, sărbătoarea creştină care cheamă oamenii să ia Lumina Sfântă, aduce bucuria unică a Învierii Mântuitorului, dar şi ritualuri şi tradiţii religioase, printre care şi cea a salutului – “Hristos a înviat!”, “Adevărat a înviat!”. Numele sărbătorii derivă din cuvântul ebraic “pesah”, care înseamnă “trecere” şi vine din termenul egiptean cu acelaşi înţeles “paseh”.
„Sfânta Lumină” se aprinde deasupra Sfântului Mormânt, spunându-se că focul se coboară din cer şi aprinde lumânările. Este considerat cel mai vechi miracol din lumea creştină, prima dată fiind documentat în anul 1106. Ceremonia este transmisă în direct în multe ţări creştine.
Ceremonia, simbol al eternităţii, păcii şi Învierii lui Hristos, este unul dintre momentele esenţiale ale tradiţiei liturgice ortodoxe.
Patriarhului Ortodox de la Ierusalim, Teofil al III-lea, a ieşit din biserică având Lumina Sfântă a Învierii, pe care a răspândit-o credincioşilor. Apoi, Lumina Sfântă este purtată în procesiune prin centrul vechi al Ierusalimului, conform unei tradiţii datând din secolul al IV-lea.
Lumina Sfântă este considerată de creştinii ortodocşi drept o minune care se întâmplă în fiecare an în Sâmbăta Mare, ziua dinaintea Paştelui ortodox. Aceasta vine ca un fulger şi se aşază pe Sfântul Mormânt, aprinzând candelele şi cele două mânunchiuri cu câte 33 de lumânări, semnificând vârsta la care a murit Iisus, lumânări cu care intră în mormânt Patriarhul Ortodox al Ierusalimului. El este singurul care poate intra în Mormântul Sfânt să ia Lumina.
Sfântul Mormânt din Ierusalim este locul în care conform tradiţiei creştine a murit şi a reînviat Iisus Hristos. În decursul istoriei biserica a avut diferite denumiri, dar majoritatea oamenilor o numesc Biserica Sfântului Mormânt, pentru că această biserică a fost construită pe locul în care Iisus Hristos a fost răstignit şi îngropat într-un mormânt săpat în piatră.
Alţii o numesc Biserica Învierii pentru că aici a înviat Domnul. Biserica are o importanţă deosebită pentru creştinii ortodocşi, dar şi pentru cei de alte confesiuni creştine, care vin aici să se închine şi să aducă slavă lui Dumnezeu.
Paştele, sărbătoarea creştină care cheamă oamenii să ia Lumina Sfântă, aduce bucuria unică a Învierii Mântuitorului, dar şi ritualuri şi tradiţii religioase, printre care şi cea a salutului – “Hristos a înviat!”, “Adevărat a înviat!”. Numele sărbătorii derivă din cuvântul ebraic “pesah”, care înseamnă “trecere” şi vine din termenul egiptean cu acelaşi înţeles “paseh”.
I-a zis că Lumina Sfântă nu vine sub forma unor picături albastre, din cer, ci este aprinsă de Patriarhul Ortodox al Ierusalimului de la o candelă.
Călugărul grec, gardianul Sfântului Mormânt, a surprins conversaţia şi a cerut oprirea camerelor, negând cele spuse de prelatul armean.
Potrivit tradiţiei creştine, din lăcaş este îndepărtată orice sursă de foc, iar locul este verificat, înainte ca Patriarhul să intre în Sfântul Mormânt şi să adune cu mâna stropii de Lumină Sfântă, care nu arde. Apoi, ia două buchete de lumânări pe care le aprinde şi rosteşte cuvintele “Veniţi de primiţi Lumină!”. Ritualul aprinderii focului în Sâmbăta Mare este cel mai vechi obicei creştin. El datează din secolul al 4-lea.
Episcop: “Aprind lumina de la lampă. Tradiţia spune că focul vine din cer. Noi credem că e un miracol. Eu am participat la trei ceremonii şi nu s-a întâmplat nimic. Dumnezeu nu face miracole doar ca să le facă oamenilor pe plac. Sunt declaraţii false, îmi pare rău. Eu am făcut asta de trei ori.” scrie stirileprotv.ro
I-a zis că Lumina Sfântă nu vine sub forma unor picături albastre, din cer, ci este aprinsă de Patriarhul Ortodox al Ierusalimului de la o candelă.
Călugărul grec, gardianul Sfântului Mormânt, a surprins conversaţia şi a cerut oprirea camerelor, negând cele spuse de prelatul armean.
Potrivit tradiţiei creştine, din lăcaş este îndepărtată orice sursă de foc, iar locul este verificat, înainte ca Patriarhul să intre în Sfântul Mormânt şi să adune cu mâna stropii de Lumină Sfântă, care nu arde. Apoi, ia două buchete de lumânări pe care le aprinde şi rosteşte cuvintele “Veniţi de primiţi Lumină!”. Ritualul aprinderii focului în Sâmbăta Mare este cel mai vechi obicei creştin. El datează din secolul al 4-lea.
Episcop: “Aprind lumina de la lampă. Tradiţia spune că focul vine din cer. Noi credem că e un miracol. Eu am participat la trei ceremonii şi nu s-a întâmplat nimic. Dumnezeu nu face miracole doar ca să le facă oamenilor pe plac. Sunt declaraţii false, îmi pare rău. Eu am făcut asta de trei ori.” scrie stirileprotv.ro
Printre străzile aglomerate de turişti, studenţi, avocaţi, autobuze supraetajate, biciclişti şi taxiuri negre ale Londrei, se află o clădire care spune povestea Cavalerilor Templieri.
Cunoscută drept Biserica Templului şi poziţionată în apropierea catedralei Sfântului Paul şi a Pieţei Trafalgar, clădirea a fost cândva bastionul Cavalerilor Templieri. Reprezentanţi ai ordinului medieval cunoscut drept unul dintre cele mai puternice şi bogate culte religioase, ei au trăit, s-au rugat şi au muncit aici în intervalul 1185-1312, potrivit unui reportaj al BBC.
În 1120, cavalerii creştini au cucerit Ierusalimul în Prima Cruciadă. Chiar dacă oraşul era sigur, rutele de pelerinaj până la acesta erau pline de pericole. Cei care voiau să ajungă la Ierusalim erau deseori atacaţi, tâlhăriţi sau chiar ucişi. Câţiva cavaleri s-au dedicat protejării pelerinilor şi rutelor pe care mergeau ei.
CUM ARATĂ CLĂDIREA CARE A FOST CÂNDVA BASTIONUL CAVALERILOR TEMPLIERI
Drept răsplată, regele Ierusalimului le-a oferi un ”sediu central” pe Muntele Templului. Au primit numele de Caveleri Templieri şi au devenit renumiţi în toată lumea pentru curajul lor. Cavalerii Templieri au devenit şi foarte bogaţi. În 1139, Papa Inocenţiu al II-lea a dat un ordin prin care Cavalerii Templieri deveneau şi mai puternici. Acest ordin permitea Cavalerilor Templieri să treacă liber graniţele, să fie excluşi de la plata taxelor, iar singura autoritate recunoscută rămânea doar Papa. Aceasta era o confirmare a puterii lor, care se pare ca a fost susţinută de patronul Ordinului, Bernard de Clairvaux, pentru că l-a ajutat pe Papa Innocentiu să conducă biserica Catolică.
Deşi misiunea principală a Ordinului era militară, doar un număr mic de membri se afla efectiv pe frontul de luptă. Restul aveau un rol de sprijin (un fel de spate al frontului, “templier”) , atât pentru ajutorul individual al cavalerilor, cât şi pentru a asigura buna funcţionare a infrastructurii financiare. Templierii, deşi făcuseră un jurământ de sărăcie, în realitate în timp au ajuns să controleze bogăţii ce depăşeau cu mult donaţiile directe pentru cauza lor. Unii nobili participanţi la cruciade îşi depuneau averea în mâinile templierilor, pentru perioada cât erau plecaţi. Acumularea de bogăţii în acest mod în Europa şi Ţara Sfântă a dus la apariţia primelor scrisori de credit, pentru pelerinii ce călătoreau în Ţara Sfântă.
Pe baza acestui amestec de donaţii şi de afaceri, templierii au stabilit o reţea financiară în întreaga creştinătate. Deţineau suprafeţe întinse atât în Europa cât şi în Orientul Mijlociu; cumpărau şi foloseau ferme şi podgorii; construiau biserici şi castele; erau implicaţi în manufactură, importuri şi exporturi; aveau propria lor flotă navală, şi, pentru un timp, deţineau întreaga insulă Cipru. Templierii au fost numiţi uneori ca prima corporaţie multinaţională.
În prima jumătate a secolului al XII-lea, a intervenit nevoia unui sediu central mai mare pentru diviza lor londoneză, astfel că până în 1185 au construit Biserica Templului.
În prezent, aceasta nu pare grandioasă, mai ales prin comparaţie cu Catedrala Sfântului Paul aflată în apropiere. Până în urmă cu aproximativ 13 ani, puţini turişti vizitau acest obiectiv, însă după publicarea romanului ”Codul lui Da Vinci” al autorului Dan Brown, unde una dintre principalele scene descrise era la Biserica Templieră, aici au început să vină circa 500 de vizitatori zilnic.
Turcia şi Yemen au cerut organizarea urgentă a întâlnirii celor 193 de membri din Adunarea Generală. Miroslav Lajcak, preşedintele Adunării Generale, a informat cei 193 de reprezentanţi printr-o scrisoare trimisă luni seara.
Deşi rezoluţia care ar fi inversat decizia SUA cu privire la statutul Ierusalimului a fost votată de 14 membri ai Consiliului de Securitate, aceasta a fost blocată de Statele Unite, care reprezintă un membru permanent al acestei instituţii.
Proiectul de rezoluţie prevede faptul că “orice decizie sau acţiune care a modificat caracterul, statutul sau componenţa demografică a Oraşului Sfânt al Ierusalimului nu are niciun efect juridic, sunt nu are forţă legală, este nulă şi neavenită şi trebuie să fie anulată în conformitate cu rezoluţiile relevante ale Consiliului de Securitate”.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro