Tag: hrana

  • CSR 2021: World Animal Day

    Mars România

     

    Motivaţie: „La Mars considerăm că lumea pe care ne-o dorim pentru mâine începe cu modul în care facem afaceri astăzi, astfel că, pentru fiecare dintre categoriile de produse pe care le punem pe piaţă – ciocolată, gumă, hrană pentru animale sau orez şi sosuri – ne uităm la lucrurile care contează şi acţionăm astfel încât să generăm o schimbare. Când ne referim la animalele de companie, ştim că fiecare dintre noi poate contribui la crearea unei lumi mai bune pentru ele, acesta fiind şi scopul nostru”, susţin reprezentanţii companiei. Proiectul „World Animal Day” are, aşadar, două componente sociale. Prima se referă la educarea consumatorului, prin care compania îşi propune să ofere informaţii relevante deţinătorilor de animale despre o îngrijire şi nutriţie corecte şi adaptate în funcţie de vârstă, rasă, stilul de viaţă. A doua este cea de ajutor pentru adăposturile pentru animale, prin donarea de porţii de hrană specializată.

     

    Descrierea proiectului: World Animal Day se desfăşoară în fiecare an în jurul datei de 4 noiembrie, de Ziua Internaţională a Animalelor, în toate ţările în care compania îşi desfăşoară activitatea. În România, anul acesta compania împlineşte 11 ani de la prima ediţie a campaniei.

    „Dacă ne referim la componenta educaţională, prin fiecare campanie derulată în România oferim informaţii cumpărătorului despre nevoile animalelor şi importanţa oferirii de hrană specializată. În România, conversia calorică (indicator care ne arată cât din necesarul caloric al unui animal este acoperit prin hrana specializată) este de aproximativ 25% (conform IPSOS, Pet Ownership Study, mai 2019) dintre cele aproape 10 milioane de animale (nu sunt luate în considerare animalele fără stăpân sau cele din adăposturi), o cifră foarte mică dacă ne uităm la comportamentul de consum din ţările dezvoltate”, spun reprezentanţii companiei.

     

    Rezultate: „Din ultimele studii pe care le avem observăm o creştere a consumului hranei specializate, o creştere (timidă) a numărului de adopţii în România şi a educaţiei deţinătorilor de animale (de exemplu, tot mai mulţi oameni caută informaţii specializate atunci când doresc să adopte un animal, numărul animalelor sterilizate s-a dublat în intervalul 2015-2019 ajungând la aproape 35%). Efectul net este unul pozitiv şi se datorează tuturor acţiunilor de educaţie desfăşurate la nivel de categorie”, spun reprezentanţii Mars România.

    În cadrul campaniei „World Animal Day”, desfăşurată între 14 septembrie şi 15 noiembrie 2020, au fost donate un număr de 230.000 porţii de hrană către 44 de adăposturi din Bucureşti precum şi alte adăposturi din ţară, din Giurgiu, Argeş, Vâlcea, Bacău, Cluj, Constanţa, Hunedoara, Arad. Prin donaţia Mars a fost asigurată hrană pentru 14.312 câini şi 1.756 de pisici – animale aflate în cele 44 de adăposturi. Ţinând cont de contextul pandemic, anul trecut compania nu a mai organizat evenimente de adopţie. Campania de responsabilitate socială organizată de Mars România continuă şi anul acesta seria de acţiuni concrete ce vin ca soluţii pentru problemele animalelor din adăposturi: lipsa hranei şi numărul tot mai scăzut al adopţiilor.

  • Cele mai dinamice companii din agricultură. În căutarea drumului care să ducă hrana de la fermă la furculiţă

    Agricultura este unul dintre cele mai râvnite domenii din economie, lucru care se observă în numărul mare de firme nou-înfiinţate de la an la an, pentru că marja de profit a companiilor de profil, în special a celor care se ocupă de cultura vegetală ‒ cultivarea cerealelor, plantelor tehnice şi a oleaginoaselor‒, este de două cifre. Dinamismul în acest sector se observă foarte bine la companii mici şi medii, care au creşteri ale veniturilor şi de peste 50% de la un an la altul. Liderii, în general, atât în producţia de cereale, cât şi comerţul acestora sau distribuţia de inputuri au rămas în vârf în ultimii ani, însă au crescut într-un ritm lent.

    În prezent, companiile din agricultură au motive să desfacă şampania, după o producţie record de grâu de 11,33 milioane de tone în acest an agricol. Însă rămân încă rezervate, în aşteptarea recoltelor de floarea-soarelui şi porumb. Din suprafaţa recoltată de până acum în Câmpia Română producţiile sunt foarte bune şi merg în linie dreaptă cu prognozele pentru producţia agricolă totală, estimată de analişti la circa 34 milioane de cereale, o cifră istorică. Ce impact vor avea scumpirea materiilor prime, a energiei electrice şi a costului de transport asupra sectorului? Ce urmează pentru acest domeniu începând cu 2023, când agricultorii vor avea acces la cele 6,7 miliarde de euro prin noul Plan Naţional Strategic?


    Agricultura este un sector important  pentru economie, un domeniu strategic chiar, iar acest fapt s-a observat foarte bine anul trecut, când ne-a bătut la uşă pandemia de Covid-19 cu toate provocările sale. Lanţurile logistice blocate la nivel internaţional au scos la lumină producătorii agricoli români, ei având materiile prime de bază pentru a produce hrană. În plus, nu putem ascunde evoluţia fulminantă pe care a avut-o producţia agricolă de la intrarea României în UE.

    Fermierii români, în ultimii cinci ani, au menţinut prima poziţie la producţia de floarea-soarelui din UE. Totodată, la porumb s-au luptat cot la cot cu francezii pentru prima poziţie, pe care au obţinut-o în 2018 şi în 2019, dar au pierdut-o anul trecut din cauza secetei pedologice. Însă, cu toate că România cultivă cea mai mare suprafaţă cu porumb boabe din Uniunea Europeană, cu peste 50% mai mult decât Franţa an de an, francezii au avantajul tehnologiei performante şi al accesului la apă, infrastructura de irigaţii din România fiind precară, chiar dacă s-au făcut paşi mici pentru îmbunătăţirea sa. La grâu, rapiţă, soia şi cartofi, România s-a menţinut în primele 10 poziţii în ultimii cinci ani în UE. Astfel a devenit un jucător important în piaţa Mării Negre, alături de Rusia şi Ucraina, şi un exportator de top al UE. Totuşi, Franţa îşi menţine prima poziţie la producţia de rapiţă de câţiva ani şi este înaintea României la producţiile de soia şi cartofi.

    Pandemia de COVID-19 nu a fost provocarea numărul 1 pentru agricultură în 2020, cum a fost pentru majoritatea sectoarelor din economie, ci seceta din iarnă, care a ţinut până în primăvara, iar apoi s-a instaurat şi înspre toamnă. Solul fertil şi seminţele de calitate însămânţate de fermieri nu au reuşit să contrabalanseze calamitatea naturală, iar aportul de apă pe care ar fi trebuit să-l asigure fermierii din forţe proprii, insuficient sau deloc, în zonele în care nu se poate iriga. Astfel, la finelele anului, cu o suprafaţă irigată de numai jumătate de milion de hectare, din cele 3 milioane de hectare amenajate pentru irigaţii, producţia agricolă a scăzut cu 40%, până la 19 milioane de tone de cereale, potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică. Astfel, valoarea producţiei ramurii agricole, care include atât producţia vegetală, cât şi cea animală, dar şi serviciile agricole – semnănat, întreţinere recolte, cules etc.  – a scăzut cu 15,4% în 2020 faţă de anul trecut, arată datele de la Institutul Naţional de Statistică. Aceasta s-a cifrat la 81,4 de miliarde de lei.

    Pentru anul agricol 2021, analiştii estimează o recoltă de circa 34 de milioane de tone de cereale, ceea ce înseamnă un nou record pentru România şi recâştigarea poziţiilor pierdute la grâu şi porumb în 2020. Recolta de grâu a fost de 11,3 milioane de tone, conform datelor de la Ministerul Agriculturii, iar din primele suprafeţe recoltate de fermieri şi producţiile de porumb şi floarea-soarelui sunt bune.

    „În Brăila, la floarea-soarelui avem o producţie medie de 2,4-2,5 t/ha, iar la porumb de 8 t/ha. La mine în fermă producţia medie este de 12 t/ha. Pentru toată lumea este un an bun”, spune Vasile Datcu, fermier şi preşedinte al Asociaţiei Producătorilor Agricoli (APA) din Brăila.

    Dragoş Telehuz, preşedinte al Asociaţiei Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice din judeţul Ialomiţa, este în asentimentul lui Datcu. „La noi, producţia medie la porumb este de 6-11 t/ha, dar în fermele comerciale este mai mare de 8 t/ha, iar la floarea-soarelui, cea mai slabă producţie este de 2,5 t/ha, iar cea mai bună de 3,5 t/ha”, a afirmat acesta.

    Însă, chiar şi anul trecut, în pofida provocărilor fermierilor, pandemia de COVID-19 a generat un boom de apariţii în zona platformelor online cu legume şi fructe, care au văzut oportunitatea de a livra produse proaspete zi de zi la uşa clienţilor din Capitală, în timpul stării de urgenţă şi nu doar.

    De altfel, sunt companii cu vechime care au crescut semnificativ anul trecut, pentru că în vocabularul lor, primordial a fost cuvântul adaptare. Cătălin Grigoriu, antreprenorul care deţine împreună cu fraţii Pavăl afacerea Moldova Farming din domeniul cultivării cerealelor şi distribuţiei de inputuri agricole, din Bacău, spunea că anul agricol 2020 a fost foarte dificil, din cauza secetei care a redus semnificativ producţiile la toate culturile, dar acest lucru i-a determinat să investească într-un sistem propriu de irigaţii, pentru a fi pregătiţi pe viitor. Mai mult, antreprenorul afirma că pentru a se menţine pe piaţă la nivel de management au decis să vândă terenuri agricole, au apelat la împrumuturi bancare, au redus suprafaţa de teren pe care o lucrăm şi au devenit extrem de atenţi şi precauţi. Rezultatul s-a văzut în cifra de afaceri, care a ajuns anul trecut la valoarea de 147,5 milioane de lei, în creştere cu 233% faţă de anul precedent, arată calculele ZF pe baza datelor de la Ministerul de Finanţe. Astfel, a devenit cea mai dinamică companie din sectorul agricol. Ce au făcut alte companii autohtone ca să crească?

    „Am făcut investiţii în 2020 pentru a creşte, care au constat în crearea unor noi canale de vânzare, cum sunt online-ul, exportul, şi am făcut noi parteneriate IKA (International Key Accounts pentru a lista produsele în supermarketuri – n. red.)”, spune Rareş Florea, CFO al producătorului de vinuri Domeniile Avereşti din zona Moldovei, deţinut de Constantin Duluţe, unul dintre cei mai putenici antreprenori români. Duluţe a vândut în 2018 Agricost, cea mai mare fermă din România după suprafaţa cultivată, arabilor de la Al Dahra, într-o tranzacţie estimată la vremea aceea la 200 de milioane de euro.

    Compania Vinicola Avereşti 2000, care deţine brandul Domeniile Avereşti, a încheiat anul trecut cu o cifră de afaceri de
    23,8 milioane de lei, în creştere cu 61,1% faţă de anul anterior.

    Executivul spune că direcţia de investiţii a fost una portivită, pentru că în 2021 oamenii se uită foarte mult la calitate şi la preţ versus calitate. „Anul 2022 va însemna adaptabilitate. Cine se adaptează va supravieţui şi va creşte. Ar trebui să ne obişnuim cu asta şi să acceptăm că nu ne vom mai întoarce la ceea ce a fost înainte”, a mai afirmat el.

    Florin Florea, antreprenorul care a pus pe picioare acum aproape două decenii businessul Albatros Gold, producător de ouă din judeţul Alba, spune că, la rândul său, a investit pentru a creşte, mai ales că producea hrană, necesară pentru oameni şi animale.

    „Societatea noastră, încă de la început, a lucrat pe un plan de investiţii menit să ne crească producţia. Planul de investiţii pentru anul 2020 a fost făcut din 2019 şi a însemnat investiţii de 1 milion euro, pe care le-am făcut din surse proprii, chiar dacă a fost pandemie. Am făcut investiţii în creşterea producţiei, iar creşterea producţiei s-a văzut la final în creşterea cifrei de afaceri”, a povestit antreprenorul.

    Compania Albatros Gold a încheiat anul 2020 cu o cifră de afaceri de de 50,4 milioane de lei, în creştere cu 41,9% faţă de anul anterior, arată datele publice. Florin Florea spune că şi în 2021 a investit, dar diferenţa este că în acest an s-a ocupat de consolidarea businessului şi nu de creşterea producţiei, prin scăderea costurilor, dar şi prin găsirea unor surse suplimentare de venit.

    „Anul 2020 a însemnat o creştere fantastică de costuri de producţie, iar în 2021 preţul îngrăşămintelor s-a dublat. Preţul oleaginoaselor, cum sunt uleiul de floarea-soarelui, seminţele de floarea-soarelui sau şrotul de soia, crescut, de asemenea, iar la energia electrică avem creşteri de 300% şi la ambalaje de 100%. Ne-a crescut preţul de cost al unui ou cu 100% şi cred că preţul va exploda ca în 2017, când a fost criza fipronilului”, susţine Florin Florea. El precizează că a crescut cu 10% preţul ouălor în retail şi comerţul clasic, unde sunt prezenţi, dar va fi nevoit să crească şi mai mult.

    Printre companiile româneşti cu creşteri importante se numără şi o companie cu capital străin şi anume compania Campo D’Oro, parte a grupului danez Ingleby. Compania a crescut cu 68,3%, până la
    89 de milioane de lei. Acesta este cel mai mare salt făcut de companie de la înfiinţare, din 2001, până acum. Ingleby s-a remarcat rapid în România prin achiziţia „de azi pe mâine” a mai multor companii din agricultură, pritre care a fost şi preluarea societăţii Campo D’Oro de la investitorul italian Giovanni Roncato. Aceasta este printre cele mai mari companii care exploatează teren agricol din România. Grupul Ingleby Farms este familia miliardarului de origine suedeză Hans Rausing şi prin firma Campo D’Oro din judeţul Timiş exploatează 12.155 de hectare de teren, conform datelor de pe site-ul companiei. Grupul mai are în România 7.261 de hectare de pădure, situate la 100 de kilometri distanţă de Bucureşti, în judeţul Argeş, şi o cultură de 200 de hectare de afine, fiind una dintre cele mai mari din ţară.

     

    Un domeniu mult dorit

    În primul semestru din acest an, au fost înfiinţate peste 10.000 de companii noi cu activităţi în agricultură, silvicultură şi pescuit, de cinci ori mai multe decât în aceeaşi perioadă a anului trecut, chiar dacă 2020 a fost unul dintre cei mai dificili pentru agricultorii români, arată datele de la Registrul Comerţului. Specialiştii din domeniu spun că factorul determinant a fost producţia foarte bună, căci „din 5 ani, 4 sunt siguri buni pentru agricultură şi într-unul suntem la mâna ploii”. În plus, ei menţionează că agricultura este rentabilă, pentru că primeşti subvenţie pe suprafaţă, ai acces facil la fonduri europene, iar noul Plan Naţional Strategic va începe în 2023 cu un buget de 6,7 miliarde de lei, preţurile cerealelor sunt istorice şi se aşteptă o producţie record de cereale în 2021. 

    Agricultura a fost al doilea cel mai râvnit sector după comerţ, dar în faţa construcţiilor şi transporturilor în acest an, mai arată datele de la Registrul Comerţului. Ovidiu Bucătaru, CFO în cadrul Grup Şerban Holding, care operează în prezent mai multe linii de business în agricultură, spunea că terenurile sunt la fel de valoroase ca un start-up în domeniul IT, dar riscul este mai mare în IT decât în agricultură, de aceea mulţi investitori o preferă pe cea din urmă.

    Salarii dublate într-un deceniu, dar (prea) mici în comparaţie cu media economiei

    Agricultura este domeniul în care cea mai mare parte din forţa de muncă din România îşi desfăşoară activitatea. Potrivit statisticilor europene peste 20% din români lucrează în agricultură, acesta fiind cel mai mare procent din UE. În 2020, companiile din agricultură, care domeniu care cuprinde şi activităţiile de pescuit şi silvicultură, au avut o cifră de afaceri totală de 43,7 miliarde de lei şi aproape 120.000 de angajaţi, de la un număr de 25.000 de firme, arată datele de la Registrul Comerţului. Salariul mediu net al angajaţilor din domeniu a fost de 2.513 lei,
    sub media economiei, dar în creştere cu 125% faţă de acum zece ani, adică faţă de 2011, potrivit calculelor ZF pe baza datelor de la INS. De altfel, dacă luăm în calcul salariul mediu net până la final de iulie al acestui an, salariul mediu net a crescut cu 137% faţă de 2011.

    Însă hiba agriculturii româneşti este faptul că circa 2 milioane de persoane fac agricultură de subzistenţă, nu au contracte de muncă sau unii dintre ei mai lucrează cu contracte de zilieri, dar numai aproximativ 800.000 sunt fermieri cu acte în regulă. În România, predomină fermele foarte mici, majoritatea acestora fiind ferme de subzistenţă sau semisubzistenţă, ale căror venituri sunt extrem de fluctuante, printre altele din cauza riscurilor climatice. În plus, acestea folosesc producţia pentru propriul consum, ci nu pentru a o comercializa.

    Organizaţiile, federaţiile, mediul asociativ, cât şi fermierii cred că acestă situaţie se poate îndrepta prin investiţii în învăţământul agricol liceal, care s-a degradat în ultimele două decenii. De exemplu, numărul liceelor cu profil preponderent agricol a scăzut de la 120 al 57. De altfel, în ultimii ani, numărul absolvenţilor de licee agricole a scăzut, ceea ce duce la nivelul general scăzut de instruire al administratorilor exploataţiilor agricole, astfel că doar 0,4% dintre administratorii de ferme au o formare agricolă completă, în timp ce majoritatea covârşitoare a acestora au doar experienţă practică, conform celor mai recente statistici europene. Dezvoltarea unui sistem de formare profesională continuă se află într-un stadiu incipient, dar acesta ar putea conduce la creşterea fermelor mici sau dezvoltarea fermelor de familie, un concept des întâlnit în vestul Europei.

  • De pe scenă, în afaceri. Ce business a lansat artistul Vlad Miriţă alături de antreprenorul Dan Cîrstea

    Dan Cîrstea şi Vlad Miriţă sunt prieteni de aproape un deceniu şi anul acesta au decis să transforme această relaţie într-una „cu profit”. Unul antreprenor full time, celălalt artist full time, amândoi sunt acum parteneri într-o nouă afacere prin care au lansat şi îşi propun să extindă o nouă nişă în agricultura locală. Despre ce este vorba?

    Ferma Moşia Chindia se află pe terenul deţinut de familia mea, foarte aproape de municipiul Târgovişte. De când îmi amintesc, am fost înconjurat de animale, iar ulterior creşterea lor a devenit una dintre pasiunile mele. Am pus bazele proiectului în 2010, când am avut mai multe probleme medicale, sub forma unor alergii severe”, povesteşte Vlad Miriţă, cofondatorul businessului. În urma acestor probleme, spune că a început să fie foarte preocupat de ceea ce mănâncă, mai ales după ce a realizat că simptomele aveau legătură directă cu regimul de viaţă şi în special cu hrana. Tot aşa a descoperit un sistem diferit de creştere a animalelor, „pasture raised” (creştere prin păşunare), lansat de fermierul american Joel Salatin. „În SUA este considerat superior certificării organice”, notează el. Iniţial, nu a avut în plan să înceapă o afacere, rezumând noua activitate la nivel de hobby. „Mi-am dorit să fiu sigur că eu şi familia mea consumăm carne cu adevărat sănătoasă, dar şi gustoasă, iar în acelaşi timp să avem grijă şi de mediul înconjurător. Creşterea prin păşunare este o abordare regenerativă pentru mediu, deoarece ajută solul, în loc să-l deprecieze.”

    A pornit ferma cu cinci porci din rasa Mangaliţa, pe care i-a adus din Baia Mare, câţiva pui de carne şi curcani. După o vreme, spune că prietenii au luat, inevitabil, contact cu produsele ce proveneau din fermă şi încet-încet, a devenit o tradiţie ca la mese sau grătare să aducă de la fermă carne şi produse derivate. „Fiecare avea câte o slăbiciune: unii pentru carnea de porc şi mai ales pentru cârnaţi, alţii – şi în special copiii – preferau carnea de pui, şniţelele făcute din piept de pui sau curcan. Din discuţiile cu ei, pe care şi acum le port cu mare pasiune, am aflat detalii despre preferinţele lor culinare, cum îşi gătesc, şi mai ales câtă nevoie este de surse de hrană bună, sănătoasă. Cel mai mare interes l-am aflat la cei cu copii mici, părinţi care căutau, se informau şi povesteau cât de greu le este să găsească produse curate sau producători de încredere.”


    Carte de vizită Dan Cîrstea, 46 de ani

    A urmat Facultatea de Filosofie în cadrul Universităţii Bucureşti şi un Master în Management în cadrul aceleiaşi instituţii, o serie de cursuri de fundraising la University of Warwick şi alte studii de MBA la The Open University;

    De peste 20 de ani este antreprenor, fiind fondator şi managing partner al agenţiei de relaţii publice şi marketing United;

    Din 2021, este cofondator al fermei Moşia Chindia, alături de Vlad Miriţă;

    Are drept hobbyuri sportul, literatura şi cinematografia.


    La rândul lor, invitaţii, adaugă el, au avut ocazia să afle multe informaţii despre cum se produce carnea industrială, „ce diferenţe sunt între industrie şi ceea ce facem noi, ce soluţii alternative am ales în locul conservanţilor şi aditivilor alimentari, cum creştem animalele cu respect pentru nevoile lor specifice, cum gestionăm suprafeţele de teren, cât şi ce impact are activitatea noastră asupra terenului şi cât timp are nevoie pentru a se reface”. Le-a explicat cum toate aceste detalii fac diferenţa deopotrivă în farfurie, în starea de sănătate şi în calitatea solului, care rămâne fertil pentru generaţiile viitoare. „Practic, a fost, fără să-mi propun acest lucru de la început, un test de piaţă întins pe câţiva ani, fără presiunea cash flow-ului sau a timpului.”

    Treptat, tot mai multe persoane din anturajul prietenilor au început să se intereseze de produsele lor. „Aşa am constatat că aceste competenţe dobândite în ultimii ani sunt valoroase şi, dublate fiind de o mare pasiune, pot constitui un bun început pentru un mic business. Business care pe cât este de greu, pe atât este de frumos şi care, mai presus de orice, este un mod de viaţă şi o misiune.”  

    Pe partenerul său de afaceri, Dan Cîrstea, îl cunoaşte încă din 2012, acesta numărându-se, alături de familia sa, printre primii care au avut ocazia să ia contact cu povestea şi cu produsele. „Din aproape în aproape, şi pentru că el este un antreprenor înnăscut, am ajuns la discuţii legate de un start-up, prin care să ne aducem contribuţia la un stil de viaţă cât mai sănătos, pentru cât mai mulţi oameni. Un stil de viaţă ale cărui beneficii nu vizează doar consumatorii cărnii de la Moşia Chindia, ci şi mediul înconjurător şi animalele, care sunt crescute în condiţii unice în România. În prezent, suntem singurii producători locali care deţin o fermă multispecie, unde toate animalele cresc pe iarbă, în sistem de creştere prin păşunare”, susţine Dan Miriţă.

    La rândul său, Dan Cîrstea îşi aminteşte că era ajunul Crăciunului din 2015 când a gustat pentru prima dată carnea de porc de la fermă. Spune a fost impresionat de gust, mai ales că, deşi se declară gurmand, nu mai mâncase până atunci o carne la fel de gustoasă, „nici măcar în Spania, unde există o tradiţie a creşterii porcilor în mediu natural şi în cele mai bune condiţii”.

    Hrana sănătoasă este, şi pentru el, un subiect de interes şi spune că atât el cât şi soţia sunt mult mai preocupaţi de provenienţa alimentelor pe care le consumă şi caută continuu surse de încredere şi alternative pentru produsele de agricultură şi zootehnie intensive de când au copii. „În 2020, în plină pandemie, discutam cu Vlad despre problemele de aprovizionare cu alimente din supermarketuri, cauzate de restricţiile de transport, şi despre necesitatea ca România să aibă mai multă producţie locală. De aici până la ideea de a transforma această pasiune într-un business prin care să le oferim oamenilor şi, în special familiilor cu copii, o opţiune de hrană curată, nu a mai fost decât un pas!”

    Fără să ofere cifre exacte despre investiţia iniţială, cei doi antreprenori estimează că, în primii trei ani, investiţia într-o fermă cu creştere prin păşunare poate ajunge la 500.000 de lei, „incluzând aici atât investiţiile cash, munca noastră, cât şi alte investiţii non-cash”. În prezent, echipa businessului numără opt angajaţi şi colaboratori.

    Legat de obiectivele financiare pentru primul an de activitate, fondatorii spun că ţinta lor la nivel de venituri este de aproximativ 500.000 de lei. „Pentru noi însă aceste cifre sunt secundare. Ne-am propus să aducem carne de cea mai bună calitate pe mesele unui milion de familii, în următorii zece ani. Iar ca acest lucru să se întâmple, este important să promovăm în România conceptul creşterii prin păşunare şi în rândul altor fermieri şi antreprenori. Ne dorim să sprijiim cel puţin alţi 100 de fermieri în următorii zece ani, pentru a adopta cu succes sistemul de creştere prin păşunare a animalelor”, îşi descriu ei obiectivele.

    Pentru 2021, şi-au propus să crească 90 de porci, 2.000 pui de găină şi 200 de curcani. Porcii sunt crescuţi în turmă, în padocuri de aproximativ 2.000 mp, şi sunt mutaţi periodic, dintr-un padoc în altul, astfel încât mereu au acces la vegetaţie proaspătă şi teren curat. „Porcii noştri Mangaliţa şi păsările au la dispoziţie peste 3 hectare de teren, lângă Târgovişte, unde au acces permanent la iarbă şi au parte de lumină naturală din plin. Animalele îşi caută singure hrana diversificată şi se pot mişca nestingherite pe o suprafaţă generoasă”, spune Miriţă. În ceea ce priveşte păsările de la fermă, pentru fiecare 1.000 de pui de găină este alocat un hectar de pământ, iar la fiecare 100 de curcani sunt necesari aproximativ 5.000 de metri pătraţi. Toate animalele sunt mutate periodic pe o nouă suprafaţă de pământ cu multă iarbă, iar în cazul puilor de găină această mutare are o frecvenţă zilnică.

    Portofoliul businessului cuprinde, la momentul actual, 41 de produse din cele trei categorii de carne: pui, curcan şi porc, atât carcasă, piese (pulpe, aripi, ceafă de porc etc.), cât şi preparate din carne: ruladă de pui – despre care spun că este favorita copiilor –, cârnaţi de porc, crenvurşti de pui şi altele. „Per total, avem o gamă destul de variată: 11 produse din pui, de la pui cu creştere lentă la pui fraged, la ruladă coaptă de pui, opt produse din curcan şi 22 de produse de porc, categorie unde vindem atât carne, specialităţi, (lebărvurst, cârnaţi, printre altele, cât şi marele produs sezonier: porcul de Crăciun”, spune Vlad Miriţă. Potrivit lui, sacrificarea se face la abatoare autorizate, situate la maximum o oră de fermă, iar prelucrarea produselor, în fabrici de procesare profesionale, care nu folosesc niciun fel de aditivi, E-uri sau alte chimicale. „Ca preţuri, ne situăm la nivelul produselor fermelor naturale, sub preţul celor bio, deşi calitatea noastră este superioară. Adică, de exemplu, preţul pe kilogramul de carne de pui este 40 lei, faţă de carnea de pui bio, care urcă la 50-60 lei pe kilogram – totul din import, însă.”

    Pe lângă categoriile tradiţionale, Cîrstea spune că au şi o categorie destinată în special copiilor. „Printre clienţi se găsesc multe familii cu copii. Gama include piept de pui de exemplu, pe care îl porţionăm în bucăţi de dimensiuni reduse, special pentru cei mici. Pentru copiii mai mari, clienţii noştri cumpără pui cu creştere lentă, curcan, ficăţei de pui şi de curcan, crenvurşti.”

    Pe termen lung, antreprenorii vor să aducă la Moşia Chindia şi ierbivore (vite, oi, capre), care se încadrează bine în sistemul de creştere prin păşunare. „Cererea este relativ redusă în România, pentru carnea lor.” Intenţionează, de asemenea, să intre şi în marile lanţuri de retail, dar spun că cel mai probabil nu se va întâmpla în 2021. „Vrem să facem lucrurile cum trebuie, treptat, iar restaurantele şi retailul bio sunt în prezent prioritare pentru noi. După ce vom mai creşte, vor urma şi marii retaileri, probabil cu listări regionale, la început.” Un obiectiv pe termen mediu este şi deschiderea propriilor magazine de desfacere, însă momentan au început cu vânzările la poarta fermei, lângă Târgovişte, şi prin comenzi plasate pe Facebook sau WhatsApp, până la deschiderea site-ului, care va fi gata cel mai probabil la jumătatea lunii august.


    Carte de vizită Vlad Miriţă, 40 de ani

    A urmat şcoala de arte „Octav Enigărescu” din Târgovişte şi este, de asemenea, absolvent de ASE, secţia Comerţ;

    De profesie este solist vocal de operă şi muzică pop şi a performat timp de şase ani pe scena Operei Naţionale din Bucureşti, începând din 2006, iar în 2008 a reprezentat România la Eurovision, alături de artista Nicoleta Matei (Nico);

    În 2010, a început să îşi cultive pasiunea pentru animale, înfiinţând o fermă de animale alături de tatăl său. Pe această bază a fondat, alături de Dan Cîrstea, Moşia Chindia, prima fermă de animale multispecie cu creştere prin păşunare din România;

    Printre hobbyurile sale se numără gastronomia, echitaţia şi animalele.


    Despre clienţii targetaţi, fondatorii businessului spun că îşi doresc să ajungă, în timp, la cât mai mulţi oameni preocupaţi ca ei şi familiile lor să mânânce sănătos. „Totuşi, publicul nostru ţintă este format din două categorii principale: familii cu copii, în special copii mici, şi persoane cu venituri medii şi mari. Costurile noastre de producţie, care includ ciclul lung de creştere a animalelor, hrana acestora şi toate condiţiile pe care le oferim, influenţează în mod firesc şi preţul de vânzare. Acest lucru nu înseamnă că familiile cu venituri mai mici nu se pot atinge de produsele noastre. Avem suficientă varietate, dar depinde foarte mult ce loc ocupă calitatea hranei în lista de priorităţi a fiecăruia.”

    Legat de extinderea sistemului de păşunare în piaţa locală, antreprenorii spun că potenţialul este foarte mare. „România are păşuni bune şi foarte multe islazuri sunt libere în multe zone din ţară. Pe de altă parte, avem tradiţie foarte bună în creşterea animalelor. Creşterea prin păşunare, în primii 3 ani nu presupune costuri excesive cum sunt cele pentru creşterea bio, iar pe de altă parte nu este complicat, ca sistem de creştere. Important este să existe această înţelegere că oamenii au nevoie de carne curată şi sănătoasă şi că o fermă cu creştere prin păşunare rezolvă toate problemele de creştere zootehnică, cu impact pozitiv, şi accentuez pozitiv, asupra pământului. Noi creştem puii şi în livadă, iar după câţiva ani am observat că merele noastre sunt mult mai dulci decât erau, iar perele au devenit excepţionale, deşi soiul de păr pe care îl avem nu este deosebit.”

    Vorbind de competiţie, cei doi spun că îşi doresc să aibă competitori, dar că, în realitate, îşi privesc competitorii ca pe nişte potenţiali parteneri. „Potrivit cercetărilor noastre, în prezent suntem singura fermă locală multispecie, unde toate animalele sunt crescute prin păşunare. Mai există o singură fermă de pui crescuţi prin păşunare, lângă Braşov. Îi salutăm şi îi felicităm pentru efortul şi munca lor! Mai sunt câteva ferme care cresc tradiţional porci şi păsări. Din păcate, în România nu există ferme bio de animale pentru carne. (…) Pe creşterea tradiţională stăm mai bine, doar că şi acolo, în gospodării, oamenii folosesc tot felul de procedee de furajare şi veterinare care fac ca, în final, carnea animalelor să nu mai aibă calitatea adevărată, pe care o aşteptăm cu toţii.”

    În ceea ce priveşte echilibrul dintre noua sa ocupaţie şi cariera de artist, Vlad Miriţă susţine că cele două se împletesc armonios. „Pentru mine este o combinaţie foarte avantajoasă. Pe de-o parte, latura artistică îmi stimulează creativitatea, mă hrăneşte spiritual, iar întâlnirile cu publicul mă încarcă de energie, iar pe de altă parte, experienţa antreprenoriatului mă disciplinează, mă ajută să mă organizez mai bine şi mă ţine cu picioarele pe pământ.” Potrivit lui, de când a intrat mai serios în antreprenoriat, şi-a dat seama că antreprenorul este cu adevărat special şi că merită respect şi admiraţie. „Nu cred că exagerez spunând că antreprenorul este un erou al societăţii moderne.”

    Fiind deja antreprenor cu vechime, pe Dan Cîrstea l-am întrebat ce lecţie a deprins din noua criză sanitară. „Am învăţat că nici pandemia nu e atât de neagră! Oportunităţi de afaceri pot să apără în orice perioadă, oricât de dificilă ar fi. Observ acest lucru atât în domeniul marketingului şi relaţiilor publice, în care sunt de peste 20 de ani, dar şi în domeniul agriculturii, unde am intrat chiar în pandemie.”

  • ​Kaufland România a investit 150.000 de euro într-o fermă regenerative în judeţul Dâmboviţa şi centru educaţional pentru fermierii la început de drum „Este posibil să producem hrană sănătoasă şi să generăm profit pentru fermieri.”

    Kaufland România, cel mai mare retailer de pe piaţa locală, a investit 150.000 de euro într-o fermă regenerativă, adică o fermă orientată spre îmbunătăţirea sănătăţii solului, în judeţul Dâmboviţa şi centru educaţional pentru fermierii la început de drum, înfiinţate în parteneriat cu Institutul de Cercetare în Permacultură din România (ICPR).

    „După 4 ani de parteneriat în care am format prima reţea naţională de grădini urbane comunitare, Kaufland România continuă parteneriatul strategic cu ICPR pentru a pune bazele fermei regenerative. Pornim astăzi un proiect inovator – Sol şi Suflet – un centru educaţional ce îşi propune să formeze noile generaţii de fermieri şi să promoveze un standard pentru agricultura sustenabilă în România”,  declară Katharina Scheidereiter, CSR Manager în cadrul Kaufland România.

    Aflată în localitatea Vlădeni din judeţul Dâmboviţa, ferma cercetează şi dezvoltă modelul de producţie regenerativ, oferind programe de educaţie şi formare profesională pentru fermierii aflaţi la început de drum, care vor să adopte acest tip de agricultură. Ea are 60.000 de metri pătraţi şi va cultiva legume şi fructe în sistem regenerativ organic în spaţii protejate, precum solarii, tunele şi sere, dar şi într-o livadă mixtă.

    Sol şi Suflet utilizează tehnici şi strategii inovatoare de creştere a fertilităţii solului, maximizare a producţiei şi creştere a eficienţei muncii, cum ar fi cultivarea minimală şi activarea microbiologiei solului, legumicultură biointensivă, keyline design sau design de permacultură.

    La nivel mondial, sistemul alimentar emite aproape 30% din gazele cu efect de seră din atmosferă, foloseşte 70% din resursele de apă potabilă ale lumii şi cauzează 78% din poluarea şi eutrofizarea apelor.  Agricultura regenerativă schimbă paradigma producţiei de hrană şi propune soluţii holistice care au un impact pozitiv vizibil din punct de vedere ecologic, economic şi social.

    În România, lipsesc programele educaţionale legate de agricultura regenerativă, precum şi barierele legislative şi birocratice de care se lovesc potenţialii noi fermieri.

    „Vrem să reinventăm modul în care se face agricultura, ştim că este posibil să producem hrană sănătoasă şi să generăm profit pentru fermieri în timp ce creştem continuu fertilitatea naturală a solului, biodiversitatea, sechestrăm carbon atmosferic în sol şi îmbunătăţim calitatea vieţii fermierilor.” declară Ionuţ Bădică, Preşedinte ICPR.

  • Insectele, tot mai aproape de farfurii. Vor putea românii să înlocuiască sarmalele şi alte mâncăruri tradiţionale cu astfel de alimente?

    Ca sursă dovedită de proteine într-o lume care aleargă după sustenabilitate, insectele sunt deja consumate în mai multe ţări în diferite forme. Vor putea românii să treacă peste bariera culturală înspre hrana cu acestea?

    Entomofagia defineşte hrana cu insecte, iar românii sunt pe cale să înveţe acest termen după ce Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor a emis o opinie pozitivă faţă de viermele de făină, larva gândacului cunoscut drept Telebrio Molitor sau mealworm.

    Opinia autorităţii deschide calea la nivel european spre aprobarea pentru vânzarea unor gustări, batoane proteice, fursecuri sau a altor preparate care conţin insecte. În acelaşi timp, insectele ar putea deveni doar o componentă mai des întâlnită în industria alimentară sub forma unor aditivi sau coloranţi.

    Aceasta a fost prima analiză de risc asupra insectelor ca nou aliment derulată de autoritatea europeană. Bloomberg notează că pe masa autorităţii mai stau încă 14 aplicaţii în curs de analiză, care vizează mai multe soiuri de insecte, de la greieri şi până la lăcuste.

    Insectele ar putea veni ca alternativă sustenabilă de hrană, în contextul în care au un aport proteic ridicat, iar populaţia planetei este într-o continuă creştere. Estimările Naţiunilor Unite atrag atenţia de mai mulţi ani că până în 2050 omenirea trebuie să găsească o modalitate prin care să hrănească 9 miliarde de oameni.

    Cu toate acestea, românii ar putea fi departe de entomofagie din punct de vedere cultural, cel puţin pe termen scurt şi mediu.

    „Toate obiceiurile de consum ţin de nişte tradiţii, iar cum noi mâncăm sângerete, adică sânge într-o combinaţie cu carne, există diverse obiceiuri pe care le au popoarele şi care ţin de patrimoniul gastronomic al fiecăruia. Cu siguranţă şi noi când mergem în afară în destinaţii exotice alegem să mâncăm poate crocodil sau chiar lăcuste. Nu cred că va deveni un obicei de consum larg răspândit”, a comentat Ştefan Pădure, expert în industria alimentară şi preşedinte al Asociaţiei pentru Promovarea Alimentului Românesc (APAR).

    El a explicat că bariera psihologică poate fi un mare obstacol în cazul românilor, iar exemplul care scoate în evidenţă acest lucru este cel al cărnii de cal.

     „La noi în ţară nu se consumă calul, deşi este o carne curată, cu proprietăţi foarte bune. Dar românul a folosit calul pentru activităţi, acesta i-a fost de ajutor şi logica este că nu îţi poţi mânca prietenul”, a adăugat Ştefan Pădure.

     Un document publicat de Parlamentul European, care ridica pentru studiu ipoteza consumului de insecte, citează mai multe studii ştiinţifice care arată că respingerea entomofagiei este un comportament învăţat. Asta înseamnă că nu ne naştem cu o repulsie pentru consumul de insecte.

    Astfel, bariera culturală ar putea fi depăşită. Spre exemplu, în alimentaţia românilor există deja produse care conţin resturile unei insecte. Colorantul alimentar cunoscut drept carmin este extras din resturile insectei cunoscute drept coşenilă. Carminul se regăseşte în mai multe alimente, printre care în anumite salamuri şi în parizer. „Ar putea exista denumiri codificate. A şti că ai aditivi bazaţi pe insecte va duce la o respingere din partea consumatorului şi probabil că va exista o formă foarte lentă de tranziţie, luând în calcul anumite posibilităţi de efecte benefice în partea de aport, proteine sau ce rol vor avea ele în compoziţia viitoarelor produse. (…) Vor exista cu siguranţă şi segmente de populaţie care vor consuma şi care vor promova astfel de produse”, a explicat o sursă cu experienţă din industria alimentară locală pentru Business Magazin.

    În ţări precum Marea Britanie, Olanda, Belgia şi Finlanda, astfel de alimente pot fi găsite chiar şi în supermarketuri, notează The Guardian. Totodată, în alte ţări europene precum Franţa, Italia şi Spania, acestea sunt interzise în mod explicit.

    În Germania, clienţii lanţului de retail Kaufland au găsit încă din 2019 pe rafturi viermi de făină cu gust de usturoi şi ierburi şi alte produse similare, potrivit Euractiv. Circa 6.000 de tone de proteină din insecte sunt produse în fiecare an în Uniunea Europeană, iar estimările asociaţiei europene pentru producătorii de insecte (IPIFF) arată că volumul ar putea creşte până la 2-5 milioane de tone în următorii zece ani. La nivel global, circa 2,5 miliarde de oameni consumă insecte, adică mai mult de o treime din populaţia planetei. Cele şapte ţări în care consumul de insecte este răspândit sunt: Mexic, Brazilia, Ghana, Thailanda, China, SUA şi Olanda.  

    Firma de cercetare Arcluster estimează că piaţa fermelor de insecte va creşte de 10 ori până în 2025 şi va depăşi 4 miliarde de dolari la nivel global, notează Bloomberg. Piaţa a început să atragă finanţări semnificative pe plan internaţional din partea unor jucători precum Nestlé. În acest context, România ar putea avea şansa de a deveni un producător la nivel european, dacă jucătorii din industrie şi-ar dori să capitalizeze oportunitatea.

    Dar în piaţa locală producătorii nu au început nici măcar discuţiile, conform surselor Business Magazin.

    „Nu există discuţii între producători pe aceasta temă. Nu am auzit să fie interesaţi nici măcar în vederea exportului către Europa sau chiar către Orientul Îndepărtat, unde există cerere. Momentan, în piaţa locală această idee este în fază embrionară, poate doar pe zona de cercetare să existe activitate. Este şi o reacţie foarte recentă a Europei de a deschide puţin porţile. (…) Nu m-ar mira să vedem în Europa două-trei state care vor deveni jucători mondiali în această zonă”, a declarat o sursă din industria alimentară. Aceeaşi sursă se îndoieşte că România ar putea deveni un producător important, întrucât industria alimentară locală a dovedit că nu depăşeşte de multe ori percepţia.

    „România avea un potenţial fabulos de a fi producător de organisme modificate genetic (GMO), respectiv soia până în 2006, înainte să devenim stat membru (al UE – n. red.). România era mare producător de soia GMO, dar imediat după aderare a fost oprită producţia. Când legislaţia a devenit mai permisivă şi Uniunea Europeană a spus că fiecare stat membru îşi hotărăşte singur soarta pe GMO-uri, România nu a mai continuat pentru că a luat în calcul aspectele pro şi contra implicate în a deveni un producător de soia GMO. La fel văd lucrurile şi aici, dacă devenim celebri că folosim în consum insecte, percepţia nefiind încă suficient de bine aşezată, s-ar putea să ţină în frâu orice astfel de oportunitate. (…) Va fi o piaţă, va fi o producţie, dar vom vorbi de cifre nesemnificative”.

    România a mai înregistrat diferite trenduri în producţia alimentară care nu au rezistat. Ca „modă” trecătoare, au existat în piaţa locală culturi de nişă precum struţi, cai sau ferme de melci.

  • Mai puţin de 1% dintre români sunt interesaţi în mod activ de o dietă şi un stil de viaţă sănătoase

    Mai puţin de 1% dintre români sunt interesaţi în mod activ de o dietă şi un stil de viaţă sănătoase, arată cercetările de piaţă efectuate în iulie 2020 de Sevabloom, platformă de video e-learning în domeniile parenting, gastronomie plant based şi dezvoltare personală.

    Potrivit estimărilor, 50.000 de români cumpără produse bio sau sunt interesaţi de provenienţa şi modul de creştere sau preparare a produselor consumate, iar alţi 50.000 au o alimentaţie de tip vegan sau raw vegan.

    Potrivit estimărilor, în 2019 s-au cheltuit circa 2,5 milioane euro pentru achiziţionarea de produse online dedicate dezvoltării personale, de la webinarii, la e-book-uri şi podcasturi. Pe segmentul de parenting, românii au investit un milion de euro pentru achiziţionarea aceluiaşi tip de instrumente.

    Un număr foarte scăzut de români acordă atenţie crescută alimentaţiei, fie că discutăm de o dietă cu produse de provenienţă non-animală sau de modul în care sunt produse ingredientele pe care le folosesc. Este vorba, din estimările platformei, doar de 100.000 de persoane, cu 75% sub media din Uniunea Europeană.

    Platforma a fost înfiinţată în 2019, în urma unei investiţii de peste 300.000 euro, şi este primul instrument online care integrează aceste trei domenii şi se adresează în primul rând persoanelor fizice, nu companiilor.

  • Reducerea risipei alimentare #ALidlLessWaste

    Lidl România

    Motivaţie:
    Potrivit reprezentanţilor Lidl România, care citează datele Food Waste Combat, românii generează anual 5 milioane de tone de deşeuri alimentare, în timp ce 66% din familiile din mediul rural nu îşi pot asigura hrana zilnică. De aceea, din nevoia de a adresa societăţii această problemă, care nu era pe agenda publică, compania a creat, în cadrul proiectului „Reducerea risipei alimentare”, campania de informare #ALidlLessWaste. Campania tratează o problemă cu efecte la nivel global, dar şi naţional, aşadar ţinteşte toţi românii. „Pentru a putea combate risipa alimentară este nevoie ca nivelul de conştientizare să fie unul ridicat în rândul consumatorilor, urmat de schimbări de comportament ale acestora”, susţin reprezentanţii companiei.

    Descrierea proiectului:
    În cadrul campaniei desfăşurate de-a lungul anului trecut, au fost implicate echipele de comunicare şi CSR ale Lidl România. Strategia a implicat comunicarea subiectului gradual, dezvoltându-l de la conştientizare, la informare şi acţiune, în medii diverse de comunicare (social media, execuţii de PR, offline), pentru a ajunge la un public cât mai larg. Comunicarea online #ALidlLessWaste s-a concentrat pe canalele Lidl, printr-o expunere educativă despre impactul risipei alimentare pentru ca publicul să asimileze şi să aplice măsurile de limitare ale fenomenului acasă, uşor. „Am creat un pilon de conţinut dedicat pe Facebook, cu postări săptămânale sub hashtag-ul #RetetaResponsabila despre cum se depozitează corect alimentele, ce reţete pot fi pregătite cu resturi, demers continuat şi în 2020. Prin execuţiile de PR, ne-am adresat publicului în outleturile media&TV, pentru informare. Comunicarea în magazinele Lidl a avut scopul de a responsabiliza populaţia cu privire la risipa alimentară, prin implicarea directă şi comună în acţiune”, explică reprezentanţii companiei. Costurile au fost cuprinse între 5.000 şi 10.000 de euro.

    Efecte:
    Primul efect a fost creşterea impresiilor la postările informative despre combatarea risipei alimentare de pe paginile Lidl, unde subiectul a devenit unul de impact asupa comunităţii. Printr-o execuţie de PR de la Electric Castle – un documentar video prin care au fost ilustrate toate domeniile în care risipa alimentară are impact, comunicarea acestui subiect a avut rezultate asupra calităţii mediului. Banca pentru Alimente Cluj a colectat de la persoanele juridice de la EC peste o tonă de alimente bune de consum, care nu au mai ajuns la casat, ajutând peste 500 de beneficiari aflaţi în dificultate de a-şi procura hrana zilnică. Prin comunicarea unei colecte pentru sărbătorile de iarnă, subiectul a avut un efect şi asupra societăţii în ansamblu. Conversia rezultatelor calitative obţinute din apariţiile media a fost validată de rezultatele cantitative: în doar două săptămâni, clienţii Lidl din 12 magazine din Bucureşti, Cluj, Iaşi, Bacău au donat
    16,7 tone de alimente, pentru aproximativ 7.000 de persoane vulnerabile, îmbunătăţindu-le calitatea vieţii.

  • Vulturul pleşuv din vecini

    Aşa se face că în suburbii ale unor localităţi din California au cuibărit un număr mare de vulturi pleşuvi care nu par deranjaţi de prezenţa oamenilor şi s-au instalat în apropiere de case sau în copaci din curtea unor şcoli. Motivul pentru care aceste păsări au prins curaj îl constituie, consideră ornitologii, interacţiunea cu omul pe parcursul a decenii de eforturi de conservare a speciei, precum şi varietatea surselor de hrană din vecinătatea zonelor urbane. 

  • Noi beneficii pentru deţinuţi. Ministerul Justiţiei pune în dezbatere majorarea indemnizaţiei de hrană pentru deţinuţi

    Ministerul Justiţiei, la propunerea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, trebuie să actualizeze suma de bani alocată normelor de hrană pentru persoanele private de libertate, în funcţie de modificările preţurilor alimentelor, conform datelor puse la dispoziţie de Institutul Naţional de Statistică, dacă există diferenţe ce depăşesc 5% faţă de luna în care a fost stabilită ultima valoare.

    Ultima actualizare a valorii financiare a normelor de hrană s-a realizat în 2018.

    ,,Potrivit art. 51 alin. (1) şi alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi securitate naţională şi ale persoanelor private de libertate, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 9 aprilie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, valoarea financiară a normelor de hrană ale persoanelor private de libertate se stabileşte şi se actualizează de către Ministerul Justiţiei, la propunerea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în funcţie de indicii preţurilor de consum pentru actualizare la rata inflaţiei a elementelor patrimoniale, capitolul ”Mărfuri alimentare”, publicaţi de Institutul Naţional de Statistică în Buletinul statistic de preţuri. Actualizarea valorii financiare a normelor de hrană ale persoanelor private de libertate se face periodic, pe baza indicilor preţurilor de consum mai sus menţionaţi, dacă rezultă diferenţe de peste 5% faţă de luna în care s-a stabilit ultima valoare.

    Până în prezent nu a mai existat o actualizare a valorilor financiare ale normelor de hrană, subsecventă stabilitii acestora prin ordinul menţionat – Ordinul ministrului justiţiei nr. 3146/C/2018 pentru aprobarea valorilor financiare ale normelor de hrană ale persoanelor private de libertate”, se arată în documentul pus la dispoziţie pe pagina Ministerului Justiţiei.

    Institutul Naţional de Statistică arată că în perioada de timp cuprinsă între septembrie 2018 şi mai 2019, indicele preţurilor de consum pentru produsele alimentare s-a modificat cu peste 5,66%.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Eurostat: Românii cheltuie cel mai mult pentru hrană, europenii pe utilităţi

    Cheltuielile pentru mâncare şi băuturi nealcoolice reprezintă 27,8% din bugetul unei familii, în timp ce media europeană este 12,2%.

    Cheltuielile cu facturile pentru utilităţi reprezintă 22,5% din bugetul familiei în România, faţă de 24,2% media europeană.

    Cheltuielile pentru transport sunt 11,2% în România şi 13% media UE.

    În Europa o pondere însemnată o au cheltuielile cu alte bunuri şi servicii, de 11,4%, în timp ce în România acestea reprezintă 3,7%.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro