BusinessMagazin

Tag: Hollywood

  • Doliu la Hollywood: Jean-Marc Vallée, regizorul producţiilor „Dallas Buyers Club” şi HBO „Big Little Lies”, a murit la numai 58 de ani

    Regizorul şi producătorul Jean-Marc Vallée, câştigător al premiului Emmy pentru regia serialului HBO „Big Little Lies” şi a cărui dramă din 2013 „Dallas Buyers Club” a câştigat mai multe nominalizări la Oscar, a murit la doar 58 de ani, potrivit Business Insider.

    Reprezentantul său, Bumble Ward, a declarat că Vallée a murit subit în Quebec, Canada, în weekend.

    Vallée a fost apreciat pentru abordarea sa naturalistă a filmului, lucrând de-a lungul timpului cu actori precum Reese Witherspoon, Nicole Kidman, Amy Adams şi Jake Gyllenhaal.

    în 2013 a devenit unul dintre cele mai căutate nume la Hollywood după ce „Dallas Buyers Club”, cu Matthew McConaughey şi Jared Leto, a câştigat şase nominalizări la premiile Oscar, inclusiv pentru categoria „cel mai bun film”.

     

  • Povestea lui Salvatore Ferragamo, designerul care şi-a descoperit pasiunea pentru modă la doar 9 ani şi a mers mai departe cu afacerea sa chiar şi după ce a dat faliment

    La nouă ani, Salvatore Ferragamo ştia deja că vrea să facă modă. Pasiunea sa a fost mai presus de situaţia financiară, iar ambiţia de a continua să creeze chiar şi după ce a dat faliment l-a ajutat să ajungă un nume respectat în industrie, creaţiile sale fiind purtate de la prime doamne la cele mai cunoscute staruri ale cinematografiei.

    Salvatore Ferragamo s-a născut pe 5 iunie 1898, într-o familie modestă din Bonito, Italia. A fost al 14-lea copil al lui Antonio şi al Mariantoniei Ferragamo. A creat prima pereche de pantofi la doar nouă ani, ulterior mergând la Napoli să studieze arta creării pantofilor timp de un an. Şi-a deschis, apoi, propriul magazin în subsolul casei părinţilor săi, însă în 1915 s-a hotărât să emigreze în Boston, Massachusetts, unde unul dintre fraţii săi lucra într-o fabrică de cizme pentru cowboy.

    În scurt timp, Ferragamo şi-a convins fratele să se mute în California, ajungâng din Santa Barbara la Hollywood. Aici avea să cunoască succesul, deşi iniţial a pornit de jos, făcând reparaţii înainte de a începe să creeze designul pantofilor purtaţi de starurile din lumea filmului la propriul magazin, Hollywood Boot Shop, deschis în 1923. Pentru a se asigura că pantofii săi sunt nu doar frumoşi, ci şi comozi, a mers la University of Southern California pentru a studia anatomia. A rămas în Statele Unite până în 1927, când a decis să se întoarcă în Italia, s-a stabilit în Florenţa. Aici a început să producă pantofi pentru femeile cunoscute ale vremii, precum Eva Perón, prima doamnă şi o figură importantă din istoria Argentinei sau Marilyn Monroe. Creatorul a deschis primul magazin pe Via Mannelli (Florenţa), experimentând designul, în timp ce depunea cereri de patentare a inovaţiilor sale din domeniul modei. În 1933, din cauza managementului nepotrivit şi a presiunii economice aduse de Marea Depresie, a fost nevoit să declare falimentul. După încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial afacerile sale au înflorit din nou, iar creatorul a reuşit să adune 700 de artizani care fabricau manual 350 de perechi de pantofi pe zi.

    Ferragamo a murit în 1960, la vârsta de 62 de ani, lăsând moştenire un brand important în lumea modei, condus de soţia sa, Wanda, şi cei şase copii: Fiamma, Giovanna, Fulvia, Ferruccio, Massimo şi Leonardo. Ulterior, compania care îi poartă numele şi-a extins aria de producţie cu genţi, ochelari, ceasuri, parfumuri şi alte haine şi accesorii de lux.

    Un muzeu deschis în Palazzo Spini Feroni (Florenţa), pe care creatorul îl cumpărase în 1933, a fost dedicat vieţii şi activităţii sale începând cu 1995.

    În martie 2013 a fost lansată, la Florenţa, fundaţia Ferragamo, cu scopul de a sprijini tineri designeri de fashion.

    Salvatore Ferragamo S.p.A (società per azioni – societate pe acţiuni) are în prezent un număr de 4.000 de angajaţi şi a înregistrat, în 2020, venituri de 916 milioane de euro. De-a lungul timpului, printre clienţii casei de modă s-au numărat personalităţi din lumea filmului, politică şi nu numai, precum Audrey Hepburn, Sophia Loren, Greta Garbo, Diana, Prinţesă de Wales şi Margaret Thatcher.

  • Unul dintre cei mai cunoscuţi actori de la Hollywood, cu o avere de 370 de milioane de dolari, spune că donează tot fără a lăsa fiului său nimic: “Dacă este capabil, poate face singur bani.”

    Jackie Chan este unul dintre cei mai cunoscuti actori la nivel mondial.

    Ajuns la 67 de ani, Chan a strans de-a lungul carierei sale impresionante averea fabuloasa de 370 de milioane de dolari, pe care insa, potrivit thewhistler.ng, planuieste sa o doneze in scopuri caritabile.

    Decizia sa surprinde cu atat mai mult cu cat fiul sau in varsta de 38 de ani ar urma sa nu primeasca niciun ban, conform sursei citate. Decizia lui Jackie Chan ar fi bazata pe faptul ca si-a pierdut increderea in fiul dupa ce in 2015 acesta a fost arestat de autoritatile chineze pentru consum de droguri. La acel moment, Jaycee Chan a stat 6 luni in inchisoare, scrie sport.ro

    “Daca este capabil, poate face singur bani. Daca nu este, doar ii va cheltui pe ai mei”, a spus Jackie Chan potrivit sursei citate.

  • Unul dintre cei mai cunoscuţi actori de la Hollywood, cu o avere de 370 de milioane de dolari, spune că donează tot fără a lăsa fiului său nimic: “Dacă este capabil, poate face singur bani.”

    Jackie Chan este unul dintre cei mai cunoscuti actori la nivel mondial.

    Ajuns la 67 de ani, Chan a strans de-a lungul carierei sale impresionante averea fabuloasa de 370 de milioane de dolari, pe care insa, potrivit thewhistler.ng, planuieste sa o doneze in scopuri caritabile.

    Decizia sa surprinde cu atat mai mult cu cat fiul sau in varsta de 38 de ani ar urma sa nu primeasca niciun ban, conform sursei citate. Decizia lui Jackie Chan ar fi bazata pe faptul ca si-a pierdut increderea in fiul dupa ce in 2015 acesta a fost arestat de autoritatile chineze pentru consum de droguri. La acel moment, Jaycee Chan a stat 6 luni in inchisoare, scrie sport.ro

    “Daca este capabil, poate face singur bani. Daca nu este, doar ii va cheltui pe ai mei”, a spus Jackie Chan potrivit sursei citate.

  • Biroul de tip nou

    Aşa-numitele spaţii de co-working unde se puteau duce să lucreze diverse persoane sau chiar întreprinzători care nu voiau să închirieze un birou au fost şi ele afectate, oamenii preferând să lucreze de-acasă. Unele companii deţinătoare de astfel de spaţii au avut mai puţin de suferit din cauza situaţiei actuale decât altele, scrie LA Times. Printre acestea se numără o companie britanică, Second Home, care s-a extins anul trecut în SUA, la Hollywood, în apropiere de celebrul Sunset Boulevard şi înregistrează în continuare cerere când alte clădiri de birouri stau închise. Ideile sale de amenajare ar putea inspira şi alte companii care caută soluţii pentru biroul viitorului. Spaţiul Second Home de la Hollywood este amenajat sub forma unor studiouri amplasate într-o fostă parcare transformată în grădină. Cei care închiriază un astfel de studio nu dau nas în nas unii cu alţii, spaţiile fiind complet separate, nedeservite de lifturi comune şi nici legate de holuri pe care să fie recirculat aerul, şi în plus pot deschide ferestrele spaţiilor lor pentru o gură de aer curat. De sus, studiourile Second Home seamănă cu nişte ciuperci mari datorită formei. 

  • Cum se reprofilează costumierii de la Hollywood după ce au rămas fără obiectul muncii


    Aceştia s-au aliat cu scenografi, cusători şi persoane specializate în tăiatul materialelor textile care lucrau pentru industria cinematografică sau în teatre pentru a confecţiona măşti pentru personalul medical şi pentru public, scrie LA Times. La Los Angeles aceştia au reuşit deja să confecţioneze câteva mii de măşti şi colaborează cu filiala din oraş a Universităţii din California pentru a îmbunătăţi gradul de protecţie al măştilor. Un astfel de grup este condus de costumierul Nickolaus Brown, căruia i-a venit ideea de reprofilare după ce a aflat de lipsa de materiale de protecţie de la sora sa, asistentă medicală.
    Un alt grup, care şi-a ales numele de Masked Crusaders, are ca membri cusători, curieri care aleargă să facă rost de materiale şi voluntari care adună donaţii în bani şi materiale necesare şi este condus de scenografa Lauren Oppelt. Măştile confecţionate de aceste grupuri nu sunt folosite ca atare în prima linie, neoferind gradul de protecţie necesară. Ele sunt însă acceptate de o parte din personalul medical ca rezervă în caz de nevoie sau pentru a acoperi măştile medicale cu grad maxim de protecţie care se poate să fie nevoie să fie refolosite din cauza crizei de astfel de articole. 

  • Clubul Rataţilor se reuneşte pe marile ecrane

    E important de spus, încă de la început, că It: Chapter 2 e un film pentru fanii lui Stephen King. Nu este un horror care să îţi provoace insomnii, ci mai curând unul care să trezească nostalgia amintirilor din copilărie.

    Prima parte a filmului, lansată în 2017, a avut mult mai multe scene terifiante; îmi închipui că distribuţia selectă din partea a doua i-a împiedicat pe producători să folosească efecte speciale în exces, lăsând astfel mai mult timp pe ecran unor actori excelenţi. Sigur, timpul nu ar fi fost neapărat o problemă, având în vedere că It: Chapter 2 durează aproape
    3 ore. La două ore şi 49 de minute,

    It: Chapter 2 se numără printre cele mai lungi filme horror realizate vreodată la Hollywood. Durata reprezintă atât o problemă, cât şi un avantaj: pe de o parte, lumea s-ar putea speria la ideea de a petrece atât de mult timp în compania unui clovn; pe de altă parte, e suficient timp pentru ca personajele să prindă viaţă. Repet, e aproape obligatoriu să fi văzut, însă, prima parte a poveştii.

    Scenariul se concentrează pe mai multe personaje principale – Clubul Rataţilor – care, fiind copii, s-au confruntat cu Pennywise în Derry, undeva în statul american Maine, în 1989. Se spune că Pennywise reapare la fiecare 27 de ani; la sfârşitul primei părţi, liceenii fac un pact că se vor întoarce dacă teroarea se va ridica din nou. Prin urmare, Mike (interpretat de Isaia Mustafa), singurul care a rămas în Derry, îi cheamă pe ceilalţi.

    Bill (James McAvoy) este scenarist la Hollywood, Bev (Jessica Chastain) este într-o relaţie abuzivă, Richie (Bill Hader) este un comediant de stand-up, Eddie (James Ransone) este un agent de asigurare pentru evaluarea riscurilor, iar Ben (Jay Ryan) lucrează acum ca arhitect. Bazându-se probabil pe faptul că cei prezenţi în sala de cinema cunosc aventurile iniţiale ale personajelor, regizorul tratează cu o oarecare superficialitate transformarea acestora şi chiar rolul fiecăruia în desfăşurararea evenimentelor. Problema ar fi putut fi rezolvată cu câteva flashbackuri bine plasate, astfel încât toţi spectatorii să fie la curent cu povestea.

    Faptul că scenele de groază sunt mai rare nu e neapărat un lucru rău, şi spun asta ca un fan al filmelor horror; o vizionare a ambelor filme reprezintă o experienţă completă şi care aduce un final bine construit. Se asemănă, dacă vreţi, acelor poveşti despre maturizare din anii ’80 (coming of age stories, cum le spun americanii), aşa cum a fost Stand By Me. Un alt exemplu bun în acest sens este seria Stranger Things de pe Netflix, de asemenea puternic inspirată de cinematografia acelui deceniu.
    În concluzie, It: Chapter 2 este mult mai mult decât un simplu film horror. Nu va fi pe gustul tuturor, dar va mulţumi destul de mulţi fani ai genului – în special pe cei ai maestrului Stephen King.

    Notă: 8/10

    It: Chapter 2
    Regia: Andy Muschetti
    Distribuţie: Jessica Chastain, James McAvoy, Bill Hader
    Durată: 2 ore 49 minute
    Buget: 35 milioane dolari
    Data lansării: 6 septembrie

  • Diferenţele salariale de la Hollywood: Bărbaţii câştigă, în medie, cu 1 milion de dolari mai mult decât femeile/ Care ar fi principalul motiv

    Sofia Izquierdo Sanchez, de la Universitatea Huddersfield (Marea Britanie), John S. Heywood, de la Universitatea Wisconsin (SUA), şi Maria Navarro Paniagua, de la Universitatea Lancaster (Marea Britanie), au analizat salariile a 246 de staruri feminine şi masculine care au jucat în 1.343 de filme între anii 1980 – 2015.

    “Diferenţa a fost constantă”, spune Izquierdo Sanchez. “Este aproape aceeaşi în 2015 ca în 1980. Nu dă semne de îmbunătăţire”, a mai spus aceasta.

    Datele au fost colectate din mai multe surse, inclusiv platforme specializate precum IMDb şi Box Office Mojo, care ţin evidenţa încasărilor din cinematografie şi oferă cele mai recente informaţii din domeniu.

    Economiştii au luat în calcul mai multe variabile, inclusiv succesul din trecut al unui star bazat pe încasările generate, premiile primite şi popularitatea pe platforma de micro-blogging Twitter.

    Concluziile arată că starurile feminine au fost plătite cu, în medie, 56% mai puţin decât cele masculine, respectiv cu 2,2 milioane de dolari mai puţin pe film.

    Sanchez a spus că au luat în considerare faptul că vor descoperi o diferenţă, dar că nu s-au aşteptat la una atât de mare, “mai ales în cazul unor actori de la cel mai înalt nivel, precum Meryl Streep”.

    Cercetarea, care a fost prezentată la congresul anual al European Economic Association din Manchester, Marea Britanie, luna trecută, a mai stabilit că filmele de acţiune – care au ocupat şapte poziţii din topul 10 al încasărilor la nivel mondial în 2018 – promovează în mod particular această diferenţă, cu salarii, în medie, cu 1,8 milioane de dolari mai mari în cazul bărbaţilor comparativ cu femeile.

    Diferenţele salariale sunt prezente în cazul tuturor tipurilor de filme, chiar şi al comediilor romantice, concluzie destul de tulburătoare, potrivit autorilor studiului, pentru că “actorii şi actriţele joacă în general la acelaşi nivel, cam acelaşi rol”.

    Diferenţele salariale cresc odată cu vârsta, având în vedere “valoarea frumuseţii pe această piaţă”. Astfel, din copilărie la vârsta adultă, diferenţa medie a rămas de 1 milion de dolari, dar, după vârsta de 50 de ani, a crescut la 4 milioane per film.

    Autorii spun că Hollywood-ul are o influenţă culturală mare şi o industrie unde activează peste două milioane de persoane, iar această diferenţă salarială este motiv de nelinişte, pentru că, “dacă nu poate fi explicată de performanţe sau popularitate, poate fi asociată sexismului”.

    Problema diferenţelor salariale este un subiect din ce în ce mai dezbătut, actriţe celebre criticând industria cinematografiei pentru eşecuri.

    În 2015, actriţa Patricia Arquette a ajuns pe prima pagină a ziarelor după ce a vorbit despre acest subiect în discursul său de mulţumire pentru premiul Oscar pe care îl primise. Recent, Meryl Streep, Charlize Theron, Jennifer Lawrence şi Natalie Portman s-au numărat printre cele care au cerut “salarii egale pentru roluri egale”.

    Potrivit Forbes, cel mai bine plătit actor în ultimul an a fost Dwayne Johnson, cu 89,4 milioane de dolari, iar cel mai bine plătită actriţă, Scarlett Johansson, cu 56 de milioane de dolari.

    Autorii studiului sunt de părere că o metodă de a elimina aceste diferenţe ar fi ca salariile actorilor să fie făcute publice şi să se vorbească mai mult despre acest subiect.

  • Regele se întoarce pe marile ecrane

    Întrebarea pe care şi-au pus-o cei mai mulţi, în mod justificat, este următoarea: era nevoie de un remake al filmului? Pe scurt, răspunsul este da. Pentru varianta lungă, trebuie să luăm în calcul mai mulţi factori, cel mai important fiind faptul că Disney este o companie cu acţionari, iar principalul scop este că trebuie să genereze profit; nu trebuie să uităm nici de serviciul de streaming Disney+, care va fi lansat în noiembrie şi care are nevoie de conţinut nou pentru a atrage clienţi pe o piaţă deja saturată.
    Până la urmă, Disney s-a transformat într-un Midas al zilelor noastre; prin urmare, nu a mai surprins pe nimeni informaţia că Lion King a depăşit pragul de 1 miliard de dolari în mai puţin de două săptămâni de la lansare. Mai exact, la ora scrierii acestui material, veniturile generate la nivel globau se ridicau la 1,56 miliarde de dolari.
    Actorul James Earl Jones şi-a împrumutat vocea pentru Mufasa, la fel ca în filmul original din 1994. Tânărul leu Simba este interpretat de Donald Glover, iar Beyoncé o interpretează pe Nala, prietena din copilărie a lui Simba, care îi devine apoi parteneră.
    Distribuţia excelentă a reprezentat încă un motiv pentru a vedea filmul; chiar dacă vorbim de cei care doar şi-au împrumutat vocile personajelor principale, impactul asupra spectatorilor este unul foarte mare. Amintiţi-vă, spre exemplu, de Darth Vader şi modul în care vocea aceluiaşi James Earl Jones transformă personajul. Este greu să îţi închipui că altcineva ar putea face o treabă la fel de bună în spatele măştii.
    Pentru cei care nu au văzut filmul original din 1994, Lion King va fi o experienţă minunată. Pentru cei care sunt familiarizaţi cu povestea, trebuie spus că versiunea 2019 este aproape identică, lucru reproşat de altfel şi de cei mai mulţi critici ai filmului. Nu aş spune că m-a deranjat acest lucru, dar ar fi fost poate bine ca regizorul Jon Favreau să îşi lase amprenta asupra unor segmente.
    Nu prea ai ce să reproşezi filmului: grafica este minunată, coloana sonoră este aceeaşi pe care o ştim şi pe care o iubim, iar povestea, repet, nu are niciun element nou. Vorbind de un film de animaţie, şi nu de unul clasic, era destul de greu ca producătorii să folosească aceeaşi reţetă şi să obţină un rezultat slab.
    Sunt poate visător, dar trăiesc cu speranţa că cei care iau deciziile la Disney vor alege să caute noi poveşti pe care să le prezinte, renunţând la această obsesie pentru reluarea filmelor de succes. Dacă nu acum, măcar atunci când nu vor mai avea ce să reia.

    Nota: 8/10

  • Cum a ajuns o proprietate din Hollywood evaluată la 1 mld. dolari să coste cât un apartament cu două camere din Bucureşti

    Cunoscută sub numele de „Muntele” (Mountain) proprietatea a fost supusă unor litigii, care i-au pus pe moştenitorii lui Mark Hughes, fondatorul Herbalife, în faţa mai multor infractori şi criminali condamnaţi care au crezut că au fost la un pas de afacerea vieţii.

    Proprietatea a fost pusă la vânzare în schimbul a un miliard de dolari anul trecut, însă nu se ştia pe atunci cine era proprietarul sau dacă terenul este eligibil de fapt pentru a fi pus spre vânzare sau nu, precum şi dacă scopul era de fapt de a cere un preţ de 10 ori mai mare decât valora de fapt.

    Un an mai târziu şi după două proceduri de faliment, Muntele a fost licitat recent într-o procedură de execuare silită al cărei rezultat a fost faptul că un fond al familiei Hughes a răscumpărat proprietatea pentru suma de 100.000 de dolari, cu o datorie estimată însă la 200 de milioane de dolari, acumulată de la începutul derulării conflictelor legate de această proprietate. (Preţul de 100.000 de dolari este similar cu cel al unui apartament nou construit în Bucureşti, de doar două camere)

    Licitaţia a însemnat sfârşitul pentru Charles „Chip” Dickens, un investitor din Atlanta care a împrumutat 45 de milioane de dolari de la familia Hughes în 2004, în încercarea de a face o avere din această proprietate, precum şi pentru Victorino Noval şi fiul său,  un cuplu de investitori cubanezi care au promis să îl salveze pe Dickens la un moment dat.

    Cel mai probabil terenul va ajunge să fie mult prea costisitor pentru familia Hughes pentru că probabilitatea de a plăti datoria de 200 milioane de dolari pe care proprietatea a acumulat-o până în prezent rămâne nesigură. Cu toate acestea, o altă proprietate aflată destul de aproape de Muntele a fost vândută recent la un preţ record de 120 milioane de dolari – pe aceasta se afla însă şi un conac.