Tag: Guinness

  • Radu Beligan, la primirea certificatului Guinness World Records: Sunt rezultatul iubirii pe care publicul mi-a arătat-o. Îi datorez totul

     Duminică seară, pe scena Teatrului Naţional Bucureşti (TNB), Radu Beligan a jucat în spectacolul “Egoistul”. Timp de două ore, publicul numeros adunat în Sala Studio a TNB s-a bucurat de prezenţa marelui actor, aplaudând la final minute în şir.

    Imediat după încheierea spectacolului, pe scenă a urcat Ion Caramitru, directorul Teatrului Naţional Bucureşti.

    “Asistăm la acest fenomen fără egal în lumea întreagă. Suntem contemporani cu cel mai mare actor pe care l-a dat şcoala românească de teatru şi cel mai important actor al lumii, astăzi, când împlineşte 95 de ani şi o zi”, a spus Ion Caramitru.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Record Guinness: Radu Beligan, cel mai longeviv actor aflat încă în activitate pe scena de teatru

     Duminică, la Teatrul Naţional Bucureşti, imediat după spectacolul “Egoistul”, jucat şi regizat de Radu Beligan, acesta va primi titlul de cel mai longeviv actor încă în activitate pe scena unui teatru. Spectacolul va începe la ora 19.00.

    Premiul îi va fi înmânat de prezentatorul TV Cătălin Măruţă, care, împreună cu echipa emisiunii “La Măruţă”, a făcut demersurile pentru ca numele actorului Radu Beligan să fie înscris în Guinness World Records.

    Radu Beligan va fi sărbătorit şi în ziua în care împlineşte 95 de ani, pe 14 decembrie, la Teatrul Metropolis din Bucureşti, unde cel mai longeviv artist al scenei româneşti va juca în premiera “Lecţia de violoncel”, în regia lui Felix Alexa.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Saint Patrick’s Day: 20 de ani de Irish pub dâmboviţean

    Geamuri mari, lumânări care se reflectă în halbe pline cu bere, portrete ale lui George Bernard Shaw şi William Butler Yeats, dar şi poze cu echipa Arsenal, voci care se aud mai tare decât muzica, mobilă veche din lemn, halbe pline cu bere brună sunt câteva elemente din decorul primului Irish pub din ţară, The Dubliner. La barul înalt, cu un laptop în faţă şi purtând cu eleganţă un fular, se află autorul scenografiei: David Larkin, cel care a deschis primul Irish pub din România. În limba engleză, Larkin este primul “publican” – termenul derivă din denumirea internaţională de “public house” din care se trage “pubul” popular în cultura britanică, irlandeză şi australiană şi, de 20 de ani, şi cea românească.

    “Era ajunul Crăciunului din 1993, o seară ploioasă şi mohorâtă, stăteam într-un bar îngheţat şi atunci mi-a venit ideea: oraşul ăsta are nevoie de un pub.” Larkin a venit aici în 1991, împreună cu fosta soţie de origine română, cu care locuise până atunci în Africa de Sud. Chiar dacă primele amintiri pe care le are sunt despre mineri şi gaze lacrimogene, constată că, per ansamblu, “România a fost bună cu mine”. A observat că în perioada în care a venit aici existau oportunităţi peste tot, nu erau supermarketuri, baruri şi restaurante: “Obişnuiam să mergem la restaurantul Victoria şi chelnerii ascundeau meniurile, ca să nu aflăm preţurile reale”.

    De profesie consultant în management hotelier, cu experienţă câştigată la hotelurile Marriott din Egipt şi Amsterdam sau din managementul unei croaziere pe Nil, Larkin se ocupa în acea perioadă de mai multe afaceri, printre care şi importul de haine şi pantofi din Italia. Cei care se ocupau de magazinul de pantofi cu care lucra i-au făcut o ofertă de închiriere a spaţiului de 100 de metri pătraţi ai magazinului, iar ideea care se conturase cu un an în urmă s-a concretizat astfel în primul Irish pub din Bucureşti, The Dubliner.

    Pentru deschiderea pubului, a fost nevoie de o investiţie de 20.000 de dolari, o chirie de 60 de dolari/lună, mobilă autohtonă, aceeaşi pe care o găsim în pub astăzi. Pubul a avut succes de la început, iar explicaţia pe care o oferă Larkin este simplă: “În acea perioadă, românii nu puteau obţine o viză să plece oriunde şi aici aveau ocazia să vadă cum este să fii în afara României, să simtă un mediu străin”. În plus, comunitatea de expaţi era răspândită în tot oraşul, se întâlneau doar la hoteluri ca Intercontinental şi aveau nevoie de un loc unde să se simtă ca acasă.

    Clienţii au venit în număr mare, de aceea, în 1997, Larkin a mai deschis un pub, de data aceasta într-un spaţiu de 280 metri pătraţi, poziţionat în centrul oraşului şi o investiţie de circa 100.000 de euro: The Harp, unde “succesul a fost uriaş, era plin zi-noapte”. Nu se poate spune acelaşi lucru despre Molly’s, următorul Irish pub deschis de Larkin, care, deşi a funcţionat bine doi ani, s-a închis odată cu venirea recesiunii: “Organizam foarte multe petreceri de birou şi banii care veneau de aici au dispărut brusc”.

    Din cauza unor neînţelegeri cu proprietarii, spaţiul fostului bar zace şi acum gol. Larkin este rezervat în legătură cu informaţiile financiare, dar admite că cel mai bun an a fost 2008, când a ajuns la o cifră de afaceri de peste un milion de euro. Cheltuielile principale se duc către taxe şi salarii: dacă mai demult angajaţii erau în jur de 60, acum numărul lor s-a redus la jumătate. Valoarea bonului mediu într-un astfel de loc este cuprinsă, spune Larkin, între 120 şi 150 de lei: “Străinii cheltuiesc mai mult decât românii, chiar şi cei care nu au bani cheltuiesc mai mult, pentru că beau mai mult”. Dar într-un Irish pub se cheltuieşte mult şi pe mâncare, cea din categoria “pub grub”, ieftină, dar destul de grea: la The Dubliner, de exemplu, găseşti un fel de mâncare compus din şuncă pe pâine prăjită, cârnaţi, garnitură de cartofi, plăcinte cu ciuperci sau carne, dar şi cunoscuta porţie de fish and chips, toate la un preţ care trece uşor de 20 de lei.

  • Cum a scăpat de eutanasiere Beyonce, cel mai mic câine din lume (VIDEO)

    Căţeaua gestantă Casey, mama lui Beyonce, a fost abandonată de stăpânii ei în San Bernardino, California, apoi recuperată de organizaţia locală pentru controlul animalelor fără stăpân, care a programat-o pentru eutanasiere, împreună cu cei cinci pui nenăscuţi, dintre care unul era “anormal de mic”, aşa cum a reieşit la controlul cu ultrasunete.

    Grace Foundation, o fundaţie pentru protecţia animalelor, a decis să se implice însă şi să preia căţeaua, care a fătat la 8 martie cei cinci pui. Cel mai mic, o căţeluşă de dimensiunea unei cărţi de vizită – pe care personalul de la Grace a numit-o Beyonce, inspiraţi de cântecul “Survivor” al acesteia – nu respira şi nu avea puls cardiac, însă veterinarii fundaţiei au reuşit s-o salveze. “Beth DiCaprio, directoarea fundaţiei, i-a făcut ea însăşi respiraţie gură la gură”, a declarat pentru ABC News o reprezentantă a Grace Foundation, fericită că animalul a supravieţuit.

    În circa şase săptămâni, Casey şi cei cinci pui, inclusiv Beyonce, vor fi daţi spre adopţie. Fundaţia a notificat deja Cartea Recordurilor Guinness, considerând că Beyonce poate figura ca deţinătoare a recordului pentru cel mai mic câine din lume.

  • A făcut înconjurul lumii pe mare la 16 ani (VIDEO)

    Zeci de oameni au întâmpinat-o sâmbătă cu urale pe Laura Dekker, 16 ani, care şi-a făcut apariţia în portul St. Maartens din Antilele Olandeze, după ultima şi cea mai grea fază a călătoriei ei în jurul lumii, începută la Cape Town, în Africa de Sud.

    Parcursul călătoriei de 43.000 km a inclus Insulele Canare, Panama, Insulele Galapagos, Tonga, Fiji, Bora Bora, Australia şi Africa de Sud, pentru a se încheia în Caraibe.

    Laura a reuşit să plece anul trecut în călătorie doar după ce a câştigat un proces contra autorităţilor olandeze de protecţie a copiilor, care au încercat s-o oprească din drum, susţinând că o asemenea călătorie lungă, făcută de una singură, îi va afecta dezvoltarea emoţională. Controversa din acest caz i-a determinat pe cei de la Cartea Recordurilor Guinness să nu omologheze recordul de vârstă, ca să-i descurajeze pe alţi tineri să încerce doborârea unui asemenea record la vârste şi mai fragede.

    Laura s-a născut ea însăşi pe un vas – un iaht aflat atunci în Noua Zeelandă, cu care părinţii săi au călătorit în jurul lumii timp de şapte ani. De când era mică şi-a dorit să facă înconjurul lumii pe vas. Mama ei s-a opus iniţial ca Laura să plece de una singură să înfrunte furtunile de pe mări, dar apoi a acceptat.

    În timpul voiajului, Laura s-a oprit în porturile de pe parcurs, pentru a se odihni şi a-şi îngriji vasul cu pânze lung de 11,5 metri. Potrivit AP, a învăţat inclusiv să cânte la flaut, despre care scrie pe blog că e mai uşor de mânuit decât o chitară atunci când e vreme rea pe mare.