„Îi place să gătească, iar atunci când este gazdă îi place să-şi servească personal oaspeţii“, spune aceasta. Printre regulile de la care ducesa nu se abate niciodată se numără:
Specifică pe invitaţie data la care se termină petrecerea. Trimite o invitaţie atunci când organizezi o petrecere, dar nu sub formă de mail sau sms. „Ducesa foloseşte invitaţiile pe hârtie“, spune Meier. De asemenea, nu uită să specifice ora terminării evenimentului.
Citeşte mai multe pe www.one.ro
Îşi plombează gamele cu tot felul de maşini născute peste noapte, unii renunţă la modele tradiţionale (ex: Mitsubishi Lancer), alţii fac numai un tip de maşină (formă de caroserie), mai sunt cei care scot cele mai ieftine maşini şi cei care completează oferta cu tot felul de supraoferte postvânzare.
IATĂ AICI NOUA AFACERE MERCEDES ÎN CARE S-AR PUTEA ANGAJA TOŢI ROMÂNII CARE AU CARNET DE CONDUCERE
Nu este un caz singular, iar morala poveştii este aceeaşi – imaginea publică nu se editează în Office; odată rescrisă, nu te mai poţi întoarce la versiunea anterioară, iar consecinţele unei erori de judecată pot împinge foarte repede un brand în derizoriu. În astfel de situaţii, publicul îşi asumă rolul de juriu, judecător şi călău, şi nicio companie nu îşi permite să-i ignore acestuia puterea pe care internetul i-a dat-o.
Nu întâmplător, dacă în urmă cu doar trei-patru ani brandul personal era pe ultimul loc în topul priorităţilor de comunicare, astăzi aproape că nu există consultant care să nu vorbească despre asta.
Brandul nostru – oricât ar fi de personal – este ca o societate listată la bursă: investitorii vor cumpăra acţiuni atât timp cât indicatorii reputaţionali şi de performanţă le dau încredere că fac o investiţie bună. Indiferent dacă suntem o persoană publică sau nu, indiferent de domeniul de activitate sau de nivelul profesional la care am ajuns, stă în puterea noastră să ne administrăm responsabil propria imagine şi să modelăm percepţia celorlalţi în ceea ce ne priveşte. Scopul final fiind, desigur, să ne atingem obiectivele personale şi profesionale pe termen lung.
În viaţa de zi cu zi, brandul personal are mize concrete: o promovare pierdută în faţa unui coleg nu foarte strălucit; un contract atribuit pe neaşteptate concurenţei; oportunităţi de promovare irosite pentru că o prezentare în public te scoate din zona de confort etc.
Chiar dacă vom fi tentaţi să ne consolăm cu explicaţii răutăcioase, realitatea este că unii lucrează mai mult la propria lor imagine. Poate că acel coleg proaspăt avansat a ştiut să se promoveze mai bine în interiorul organizaţiei; contractul a fost pierdut nu neapărat în favoarea celei mai avantajoase oferte, ci din cauza strategiei de negociere sau a modului în care concurentul tău a ştiut să îşi construiască credibilitatea şi relaţia de încredere cu acel client; oricâtă experienţă ai avea sau oricât de mare ar fi compania cu care lucrezi, dacă oamenii nu te cunosc personal şi nu te aud vorbind, s-ar putea să nu atragi atâţia clienţi pe cât ai merita.
Brandul personal construit responsabil, pornind de la valorile de bază, calităţile şi obiectivele personale, face diferenţa dintre succesul pe termen lung şi deriva profesională. Indiferent că eşti antreprenor, freelancer, liber profesionist sau angajat de multinaţională, un proces conştient de branding te ajută să te poziţionezi corect în piaţă, să îţi construieşti credibilitatea şi vizibilitatea în faţa clienţilor potriviţi pentru tine, să lucrezi mai bine cu ceilalţi şi, cel mai important, să obţii acea mulţumire de sine şi satisfacţia că faci lucruri care te definesc şi te împlinesc.
Pentru a ajunge aici trebuie să te cunoşti, însă, foarte bine. Surprinzător pentru unii clienţi, procesul începe, invariabil, cu un exerciţiu de introspecţie – cu acele întrebări existenţiale de care fugim sau pe care le lăsăm în seama omului de comunicare, pentru formulări standard şi impersonale. Chiar dacă nu avem întotdeauna răspunsurile, trebuie să începem de la „De ce eu (şi nu alţii)?“, „Ce trebuie să ştie lumea despre mine?“ (vs „Ce ştiu şi spun ceilalţi, de fapt?“), „Unde vreau să ajung şi ce trebuie să fac pentru asta?“ sau „Ce mai am de învăţat şi de la cine?“.
Pentru clienţi, introspecţia poate să pară la început inutilă/ plictisitoare/dificilă/dureroasă/incompatibilă cu aşteptările pe termen scurt. Este greu să conştientizeze importanţa acestui pas şi nevoia de a face ei înşişi, în primul rând, acest efort. În timp, ajung să înţeleagă că nu există şabloane universale. Brandul personal este, în primul şi în primul rând, despre autenticitate. Niciun consultant sau om de comunicare nu îţi poate spune cine eşti, care sunt valorile tale şi ce misiune ar trebui să ai în viaţă.
La fel de greu le este unora să înţeleagă de ce brandingul nu îi ajută imediat să bifeze obiective de vânzări sau new business. Răspunsul scurt este pentru că, indiferent de logo-ul companiei de pe cartea de vizită, mai devreme sau mai târziu orice relaţie profesională se reduce la calitatea oamenilor cu care lucrezi. (Şi se întâmplă uneori ca experienţa în sine să nu se ridice la nivelul reputaţiei cu care vine compania din spate…)
Brandul personal trebuie să demonstreze pe cont propriu şi să inspire încredere – o calitate pe care tot mai multe companii încep să o caute încă de la nivelul junior. Studiile avansate şi universităţile de calibru îşi pierd din relevanţă, angajatorii urmărind să recruteze tineri absolvenţi autentici, cu personalitatea şi valorile potrivite culturii lor organizaţionale. CV-ul trece astfel pe locul doi, în favoarea interviurilor faţă în faţă sau a primei impresii (o companie anunţa de curând că angajează candidaţi care zâmbesc frumos). Capitalul de imagine acumulat în timp devine principala noastră carte de vizită, indiferent de opţiunea profesională pe termen lung. Nu întâmplător, referinţele rămân criteriul nr. 1 în procesul de recrutare.
Ana-Maria Gavrilă aprofundează domeniul comunicării de aproape 14 ani, prin experienţă în presa economică şi corporate PR. Având convingerea că nu există PR mai eficient decât cel pe care ţi-l faci pe cont propriu, a început, în urmă cu trei ani, să le vorbească tinerilor profesionişti despre puterea brandului personal, în cadrul unor cursuri practice şi sesiuni de consultanţă individuală.
În doar câteva ore staţiunea Mamaia va fi cel mai căutat loc de pe întreg litoralul. Mii de turişti sunt aşteptaţi să petreacă Paştele şi ziua de 1 Mai în „capitala distracţiei”, scrie Digi 24
Concerte, spectacole şi festivaluri de muzică, asta îi aşteaptă pe turiştii care vor alege litoralul românesc, de 1 Mai. Nordul staţiunii Mamaia va fi gazda festivalului The Mission Dance Weekend. Aici vor mixa cei mai în vogă DJ ai momentului: Luciano, Rosario Internullo şi Adrian Eftimie.
În cluburile din Mamaia vor fi organizate petreceri tematice şi concerte Carla’s Dreams, Delia şi Pepe.
Sâmbătă, în Piaţeta Perla din Staţiunea Mamaia, începand cu ora 16.00 vor avea loc demonstraţii de Taekwondo şi o piesă de teatru.
Turiştii vor putea admira Mamaia şi de la înălţime. Telegondola va fi funcţională, iar autobuzele etajate vor circula prin Constanţa.
Agenţii de turism estimează că peste 35.000 de turişti vor ajunge la mare, cei mai mulţi în Mamaia, Vama Veche şi Eforie.
Până luni, 30 de DJ vor mixa zi şi noapte pe litoral. „Avem în jur de 30 şi ceva de DJ internaţionali. Ca headline sunt Luciano, Sven Vath, Sasha, Magda, Guy Gerber,” precizează Daniel Vlad, organizator.
În cadrul Salonului Auto de la Geneva, care a avut loc între 3 şi 13 martie, au fost prezentate peste 120 de premiere mondiale şi europene. În total, au fost 200 de exponanţi din 30 de ţări ce au împărţit o suprafaţă de peste 100.000 de metri pătraţi. Constructorii germani au dominat salonul, aşa cum au făcut şi la Frankfurt anul trecut, prin lansarea de noi modele de serie şi concepte. Salonul de la Geneva reprezintă o ocazie şi pentru producătorii mai puţin cunoscuţi să prezinte ultimele produse sau realizări tehnice; o mare parte a centrului de expoziţii Palexpo este dedicat acestor companii. Să revenim însă la ceea ce ne interesează pe toţi: care au fost cele mai bune maşini prezentate la Geneva?
Aston Martin DB11
Andy Palmer, şeful celor de la Aston, spunea recent că frumuseţea e principala condiţie pentru maşinile produse de compania sa. Privind noul DB11, cuvintele sale au parcă mai mult sens; la scurt timp după lansare, interesul uriaş pentru maşină a dus la căderea site-ului Aston Martin. Motorul V12 vine doar ca o completare la designul absolut fermecător.
Porsche 911 R
Noul 911 prezentat de Porsche este, fără discuţii, unul dintre cele mai spectaculoase modele prezentate la Geneva. Combinaţia dintre motorul de 4 litri şi 493 cai putere (de pe GT3 RS) şi transmisia manuală în 6 trepte au creat una dintre cele mai rapide maşini ale lumii. Tot ceea ce ţine de condus este manual, astfel încât şoferul să poată fi în permanenţă în control; sigur, rămâne de văzut cât de bine poţi controla o maşină care ajunge de la 0 la 100 de km/h în doar 3,7 secunde.
Bugatti Chiron
Chiron poate fi rezumat astfel: o nebunie de 1.479 de cai putere, 417 km/h şi o notă de plată de 2,6 milioane de dolari; este cel mai puternic şi rapid automobil de serie realizat vreodată. Evident, maşina celor de la Bugatti este destinată unui grup foarte restrâns de consumatori, dar la Geneva a atras, cu siguranţă, privirile tuturor.
Volvo V90
Noul model al suedezilor arată inteligent, sofisticat şi practic – adică tot ceea ce ar trebui să fie. Cabina arată mai bine decât cea a XC90, materialele folosite fiind unele de înaltă calitate, iar sistemul media este unul dintre cele mai bune din lume la ora actuală. Scaunele sunt de asemenea extrem de comode, invitând parcă la un drum de mii de kilometri.
Renault Scenic
Succesul înregistrat în ultimii ani de maşinile SUV (sports utility vehicle) pare să atragă dispariţia unui alt standard, destul de popular la sfârşitul anilor ’90, MPV (multi-purpose vehicle). Iar producătorii au înţeles acest lucru, cel mai nou exemplu fiind Renault Scenic, care a abandonat tradiţionalismul în favoarea unei apariţii crossover. Garda este ceva mai ridicată, roţile au şi ele dimensiuni mai mari iar inserţiile de plastic de pe portiere aduc aminte de modelele mai mari ale francezilor, Captur şi Kadjar. Scenic este destul de spaţios în interior, iar materilalele folosite sunt de o calitate acceptabilă.
Audi Q2
Ambiţiile celor de la Audi de a produce un model pentru fiecare nişă auto s-au manifestat din nou la Salonul Auto de la Geneva. Noul Q2 are dimensiuni compacte şi vine cu o gamă variată de motorizări pe benzină şi diesel; un alt element notabil este distribuţia pe patru roţi, graţie platformei MQB produsă de grupul Volkswagen. Interiorul este de calitate, în linie cu restul maşinilor produse de Audi.
BMW Group a mai venit în Elveţia cu versiunea de top a limuzinei Seria 7 – M760Li xDrive, noul M2, dar şi versiunea hibridă a limuzinei de lux.
SEAT Ateca
Printre preţurile de sute de mii de euro şi motoarele de sute de cai putere, la Geneva şi-au făcut loc şi câteva modele pentru publicul larg. Dintre acestea trebuie remarcată SEAT Ateca, cel mai nou pariu al companiei. Ateca este primul SUV al spaniolilor şi vine ca o potenţială rezolvare la scăderea din ultimii ani a veniturilor. Este o maşină care arată bine şi care vine la un cost accesibil, dar rămâne de văzut care va fi reacţia pieţei.
Abarth 124 Spider
Stilul abordat de cei de la Abarth este unul retro, dar într-un mod extrem de plăcut. Cele patru ţevi de eşapament montate îi dau aspectul unei maşini de curse.
McLaren 570GT
570GT este maşina potrivită la timpul potrivit: are tot ceea ce îi trebuie pentru a fi o maşină de curse, dar reuşeşte în acelaşi timp să fie şi practică. Spaţiile destinate bagajelor din faţă şi din spate au, cumulat, un volum mai mare decât portbagajul unui Ford Focus hatchback. Greu de crezut, dar McLaren a reuşit chiar să îi dea un aspect ceva mai elegant, iar asta va permite şi folosirea GT-ului pentru drumurile de zi cu zi.
Jaguar F-Type SVR
Ce poate să nu îţi placă la un Jaguar ce atinge 320 km/h? Dotat cu un motor V8 de 5 litri care produce 567 cai-putere, modelul celor de la Jaguar poate atinge 100 km/h în doar 3,5 secunde.
Dacia, care ani la rând a atras atenţia publicului elveţian, acum a venit la Geneva cu o nouă nuanţă – maro Tourmaline – şi transmisia robotizată Easy-R, însă niciun model nou, cu toate că ar fi trebuit lansat Lodgy facelift, modelul împlinind acum patru ani de când a fost lansat. De partea cealaltă, Ford a venit la Geneva cu modele de imagine precum noul SUV Edge, care va concura cu VW Touareg şi ediţia de lux a acestuia, Edge Vignale, o versiune supersport a Fiesta – ST220, dar şi noul Ford GT. Americanii pregătesc însă, potrivit unor surse din piaţă, anunţul cu privire la producţia viitorului SUV mic EcoSport la Craiova.
Desigur, pe lângă maşinile de sute de cai putere, la Geneva au apărut şi alte exponate din lumea motoarelor, cum ar fi modele clasice restaurate sau biciclete pe care au fost instalate motoare de maşini. Un exemplu este eRod, modelul de quad al celor de la e’mobile, de fapt un şasiu ultrauşor pe care au fost montate baterii electrice. El poate fi folosit în trei moduri: basic, fun sau race.
Capitala Chinei a primit 44 de voturi, faţă de 40 Almatî (fost Alma-Ata).
Astfel, Beijingul devine primul oraş care organizează atât Jocurile Olimpice de vară (2008), cât şi pe cele de iarnă.
Chinezii vor folosi jocurile pentru a spori interesul privind sporturile de iarnă, într-o regiune în care locuiesc peste 300 de milioane de oameni, în nordul ţării.
Biejingul a avut avantajul unor costuri reduse pentru organziarea competiţiei, urmând a folosi şi instalaţii sportive de la JO de vară din 2008, cum ar fi Stadionul Cuib de Pasăre.
Bugetul JO de iarnă din 2020 va fi de 1,5 miliarde de dolari, mai mic decât cel cheltuit la alte ediţii, iar chinezii speră să obţină profit după competiţie.
Peste 100 de milioane de spectatori urmăresc în direct concursul internaţional Eurovision – competiţia muzicală unde fiecare naţiune îşi poate trimite câte un reprezentant. Concursul se desfăşoară în Austria ca urmare a victoriei Conchitei Wurst la concursul din 2014 cu piesa “Rise Like a Phoenix”.
Aceasta este a doua oară când Austria organizează Eurovisionul, prima dată fiind în 1967. Echipa care s-a ocupa cu organizarea îl are ca producător executive Edgar Böhm, şef pe divertisment la principala televiziune din Austria. Până nu demult, evenimentul era caracterizat de un singur cuvânt – “extravaganţă”, Eurovisionul fiind faimos pentru parada de cântăreţi şi actele artistice neobişnuite.
Pentru organizatori a devenit mai mult o luptă care se duce cu armele tehnologiei – cine are cel mai amplu ecran LED, cele mai multe camere video. Organizatorii ediţiilor trecute au insistat ca filmările să se facă în cadre ample şi din toate unghiurile, pentru a fi oferită o imagine completă a grandorii scenei.
Să facă faţă exploziei de strălucire şi de tehnică a devenit, an de an, o provocare financiară tot mai mare pentru ţările care erau desemnate să organizeze concursul. Potrivit regulamentului, ţară-gazdă a Eurovision este desemnată aceea al cărei reprezentant a câştigat ediţia de anul precedent. Una dintre cele mai mari provocări ale ţării-gazdă este aceea de a pune la bătaie milioane de euro pentru a se ridica la nivelul spectacolului anterior şi chiar de a-l depăşi.
Concursul european Eurovision 2015 este şi o afacere pentru Austria, ţara organizatoare, care are astfel noi locuri de muncă, dar şi de câştigat sume importante de bani. Austria ar putea câştiga peste 11,5 milioane de euro în urma acestui eveniment, confrom estimărilor oficiale. Mai mult, organizarea Eurovision 2015 va asigura 150 de locuri de muncă pe o perioadă determinată.
În timp ce Austria are câştiguri financiare, Ucraina a decis să nu mai participe la Eurovision 2015 din cauza costurilor ridicate. Cipru, Serbia si Republica Cehă revin după pauza de 1 an, respectiv 5. Aceasta ediţie marchează şi debutul Australiei în concurs, în semn de recunoştinţă pentru cei peste 30 de ani de transmitere a Eurovision-ului pe micile ecrane. Dacă Australia căştigă ediţia aceasta va fi nevoită să alegă un oraş european apt să găzduiască evenimentul şi va ajuta la organizarea lui.
Oraşele ce vor organiza partide din cadrul Euro-2020 sunt următoarele:
– Finala şi semifinalele – Londra (Anglia);
– Un meci din sferturile de finală şi trei din faza grupelor – Munchen (Germania), Baku (Azerbaidjan), Sankt Petersburg (Rusia), Roma (Italia);
– Un meci din optimile de finală şi trei din faza grupelor – Copenhaga (Danemarca), Bucureşti (România), Amsterdam (Olanda), Dublin (Irlanda), Bilbao (Spania), Budapesta (Ungaria), Bruxelles (Belgia), Glasgow (Scoţia).
Candidaturile următoarelor oraşe au fost respinse: Minsk (Belarus), Sofia (Bulgaria), Ierusalim (Israel), Stockholm (Suedia), Cardiff (Ţara Galilor) şi Skopje (Macedonia).
Potrivit raportului de evaluare a celor 19 dosare de candidatură, întocmit de UEFA, România are de rezolvat în următorii şase ani probleme de infrastructură pentru a organiza în condiţii optime meciuri de la Euro-2020. Astfel, raportul pentru România scoate în evidenţă slaba legătură dintre Aeroportul Internaţional Henri Coandă şi oraşul Bucureşti.
Alte aspecte de îmbunătăţit se întâlnesc la stadion. Finalizată în 2011, Arena Naţională are o capacitate de 54.851 de locuri şi a găzduit finala Ligii Europa în 2012. Conform UEFA, stadionul are o capacitate mare, dar nu întruneşte toate condiţiile forului european, una dintre acestea fiind numărul insuficient de locuri de parcare. În plus, nici numărul minim de loje permis de UEFA nu este îndeplinit de Arena Naţională. De asemenea, cerinţele UEFA privind ospitalitatea şi mass-media nu sunt întrunite în totalitate.
Referitor la locurile de cazare din Capitală, numărul acestora este la limită, iar cele de categorie inferioară acoperă doar parţial cerinţele UEFA. Însă preţurile sunt competitive, iar autoritatea naţională de turism a promis că tarifele nu vor creşte cu ocazia turneului.
Raportul mai remarcă experienţa limitată a municipalităţii bucureştene în organizarea unor evenimente majore şi că planificatele investiţii în infrastructura din zona stadionului nu au fost elaborate în amănunt.
Dacă echipa naţională a României va reuşi calificarea la CE din 2020, două dintre partidele tricolorilor din faza grupelor se vor disputa la Bucureşti.
Niciuna din cele 13 ţări alese prin vot de Comitetul Executiv al UEFA nu se va califica direct la Euro-2020. Toate reprezentativele din Europa vor fi împărţite în zece grupe de calificare, din care la turneul final vor merge ocupantele primelor două poziţii.
Alte patru selecţionate vor obţine biletele pentru Campionatul European prin intermediul Ligii Naţiunilor, noua competiţie UEFA care va debuta în toamna anului 2018.
În decembrie 2012, UEFA a decis să organizeze, sub sloganul “EURO pentru Europa”, un turneu final de-a lungul întregului continent, pentru a marca 60 de ani de la prima ediţie a Campionatului European, care a avut loc în 1960.
Cândva apanajul celor din categoria “ultrabogaţi”, care aveau la dispoziţie proprietăţi imense unde să-şi construiască asemenea anexe, casele de oaspeţi americane apar acum şi pe proprietăţi de numai câteva milioane de dolari.
Aceste construcţii dotate cu tot confortul necesar nu-i adăpostesc numai pe cei aflaţi în vizită la proprietari, ci servesc chiar şi drept spaţii de evadare pentru membrii familiei ori drept birouri pentru cei ce vor să lucreze de acasă şi să aibă linişte, dat fiind că numărul celor care muncesc astfel în SUA a crescut în ultimii ani.
Casa de oaspeţi mai este, pentru unii, şi un spaţiu unde le amenajează locuinţa părinţilor pentru a-i avea aproape, ţinând cont că tot mai multe persoane în vârstă de douăzeci şi ceva până la treizeci şi ceva de ani locuiesc împreună cu părinţii, ori un spaţiu pentru copiii ajunşi la deja la vârsta facultăţii, unde aceştia pot avea parte de intimitate.
Casa de oaspeţi îşi găseşte locul până şi în clădirile de apartamente luxoase din marile oraşe. Proprietarii care nu pot da viaţa de la oraş pe cea din afara lui optează pentru un penthouse pentru ei şi un apartament la un alt etaj pe care îl folosesc pentru găzduirea prietenilor ori a menajerei sau pe post de birou. Iar dacă locuinţa de oaspeţi rămâne neocupată, poate fi închiriată temporar celor aflaţi în trecere prin oraş, cu ajutorul unor site-uri specializate în oferte de cazare.
Această directivă intervine la o zi după ce Executivul american a avertizat companiile aeriene care efectuează zboruri spre Rusia că terorişti ar putea ascunde explozivi în interiorul tuburilor de pastă de dinţi.
Directiva precizează că orice tip de lichid, gel sau spray este interzis la bordul avioanelor care vor efectua curse spre Rusia. Directiva nu se aplică medicamentelor prescrise.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro