BusinessMagazin

Tag: frecventa

  • Cluj-Napoca: Impactul direct al UBB în economia oraşului este de 190 de milioane de euro

    Andrei Chircă, doctorand al Facultăţii de Studii Politice, Administrative şi ale Comunicării (FSPAC), realizatorul studiului, a declarat, joi, într-o conferinţă de presă că a luat în considerare datele anului 2015, cercetarea referindu-se la nivelul studenţilor la forma de învăţământ cu frecvenţă, la nivelurile licenţă, master şi doctorat.

    „Am iniţiat o anchetă sociologică din care rezultă că impactul direct al UBB în economia municipiului Cluj-Napoca este de 190 de milioane de euro, din care 71% o reprezintă cheltuielile făcute de studenţi. Alte cheltuieli sunt reprezentate de cheltuielile angajaţilor, cheltuielile directe ale Universităţii pentru bunuri şi servicii şi sume de bani generate de cheltuielile făcute în Cluj-Napoca de vizitatorii studenţilor şi studenţi din perioada admiterii. Studiul a luat în considerare datele anului 2015 şi a fost realizat doar la nivelul studenţilor la forma de învăţământ cu frecvenţă, la nivelurile licenţă, master şi doctorat”, a spus Chircă.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ryanair a anunţat o nouă rută din România. Unde puteţi zbura de astăzi de pe aeroportul Otopeni cu 9,99 euro

    Compania scoate la vânzare locuri cu preţuri care pornesc de la 9,99 de euro pentru călătorii în perioada ianuarie-aprilie, care sunt disponibile pentru rezervări până vineri, 19 ianuarie.

    Printre cele mai recente schimbări implementate de operatorul low-cost se numără şi:

    • Tarife pentru bagajele înregistrate de 25 de euro (pentru un bagaj de 20kg)
    • Zboruri de legătură în Milano, Roma şi Porto
    • 20 de rute lung curier Air Europa din Madrid
    • Un nou parteneriat cu Erasmus Network, ce le oferă studenţilor reduceri şi o platformă de rezervări dedicată
    • Recunoaşterea vocală Alexa pentru căutarea zborurilor, hotelurilor şi verificarea situaţiei zborurilor pe Ryanair.com

    =

  • A cumpărat un transmiţător şi o frecvenţă de radio cu 200 de dolari şi le-a transformat într-un imperiu de miliarde de dolari

    Roy Herbert Thomson s-a născut pe 5 iunie 1894 în Toronto, Ontario, în familia lui Herbert Thomson, un telegrafist devenit bărbier care lucra la hotelul Grosvenor din Toronto, şi a englezoaicei Alice Maud. În timpul primului război mondial, a studiat într-un colegiu de business; din cauza vederii proaste, nu a fost acceptat în armată.

    După război, s-a mutat în Manitoba, unde voia să devină fermier, dar nu a avut succes. S-a întors în Toronto, unde a avut mai multe locuri de muncă, printre care şi vânzarea de aparate radio. A găsit această misiune dificilă – singurul district care îi rămânea de acoperit era Ontario de Nord. Pentru a le oferi potenţialilor clienţi ce să asculte, a hotărât să pună bazele unui post radio. A reuşit să obţină o frecvenţă radio şi un transmiţător în schimbul a 201 dolari. CFCH, radioul său, a început să emită oficial în North Bay, Ontario pe 3 martie 1931. A vândut aparate radio încă o perioadă de timp, dar concentrarea lui s-a mutat treptat spre postul de radio.

    În 1934, Thomson a cumpărat primul său ziar, Timmins Daily Press, după ce plătise un avans de 200 de dolari. A început apoi expansiunea atât pe segmentul radioului, cât şi pe al ziarelor în mai multe locuri din Ontario, într-un parteneriat cu un prieten canadian, Jack Kent Cooke. Adiţional achiziţiilor sale din media, până în 1949 Thomson devenise proprietarul mai multor companii, printre care mai multe saloane de hairstyling, un producător de bucătării la comandă, precum şi un producător de îngheţată. Până la începutul anilor ’50, devenise proprietarul a 19 ziare şi îşi pregătea totodată intrarea pe piaţa media din Marea Britanie, prin lansarea Canadian Weekly Review, dedicată expaţilor canadieni care trăiau acolo.

    Strămoşii lui Thomson erau mici fermieri în Scoţia; Archibald Thomson, unul dintre ei (născut în 1749), au migrat în America de Nord în 1773 şi s-a stabilit într-un final în Canada, dar în familia lui a rămas împământenit un sentiment de ataşament faţă de ţara de origine. Prin urmare, Thomson însuşi a luat decizia de a se muta în Edinburgh în 1952, unde a cumpărat ziarul Scoţianul (The Scotsman).

    În 1957, a pariat pe o franciză a televiziunii comerciale din Scoţia Centrală, Scottish Television, pe care avea apoi să o descrie drept ”un permis de tipărit bani“. În 1959 a cumpărat grupul de ziare Kemsley, cel mai mare din Marea Britanie, care includea publicaţia Sunday Times. Pe parcursul anilor, şi-a extins imperiul media la mai mult de 200 de publicaţii în Canada, SUA şi în Marea Britanie. Organizaţia Thomson a devenit o multinaţională, cu activităţi de publishing, tipărire, televiziune şi călătorii. În 1966, Thomson a cumpărat ziarul Times de la membri ai familiei Astor. În anii ’70, i s-a alăturat lui J. Paul Getty într-un consorţiu cu activităţi de explorare de petrol în Marea Nordului.

    Descris drept o persoană modestă, care avea puţin timp pentru a-şi afişa averea, trecea neobservat prin Marea Britanie, călătorind cu metroul londonez spre biroul lui în fiecare zi.

    Thomson a murit în Londra în 1976. Fiul său, Kenneth Thomson, a devenit preşedintele Thomson Corporation şi a moştenit tiltul de baron, devenind al doilea baron Thomson of Fleet; surorile lui sunt Irma şi Audrey, toţi trei moştenind părţi din companie. În prezent, gigantul media Reuters este controlat de fiul cel mare al lui Thomson Reuters, David Thomson; ei deţin şi o parte din acţiunile gigantului de telecomunicaţii Bell Canada. Averea lui David Thomson este estimată de publicaţia internaţională Forbes la
    27,2 miliarde de dolari.

  • Care au fost paşii care au transformat Tap Air Portugal dintr-o companie aeriană aflată în picaj într-una cu o decolare rapidă

    200 m lungime, 80 m lăţime şi o înălţime de 30 m – sunt câteva repere care descriu hangarul 5, aflat în centrul de mentenanţă şi inginerie al grupului TAP Portugal, din Lisabona; este cel mai mare hangar de mentenanţă al companiei (alături de altele două, aflate în acelaşi loc) şi poate acomoda 12 corpuri înguste de aeronave sau trei corpuri mari, alături de altele cinci mai mici. La intrarea în hambar se află o poză a aceluiaşi spaţiu din 1945, de la înfiinţarea companiei, iar peisajul nu este cu mult schimbat.

    Departamentul de mentenanţă şi inginerie al TAP Portugal Group deserveşte, în afară de propriul operator aerian, companii din toată lumea şi este relevant pentru rezistenţa peste timp al companiei. Printre serviciile pe care cei 5.000 de angajaţi ai acestui departament le fac (aproape la fel de mult cât numărul celor din personalul navigant şi care lucrează în trei schimburi) se află unele legate de eficientizarea consumului de combustibil – instalarea de aripioare (winglets) care să îmbunătăţească nivelul consumului de combustibil, precum şi revizii de aeronave de tipurile A, B, C, specifice domeniului. Chiar în momentul vizitei, unei aeronave TAP Air şi alteia operate de o companie concurentă li se efectau verificări de tip C – aceasta este cea mai complexă ”revizie“ a unei aeronave şi presupune inspectarea majorităţii componentelor de pe un avion.

    ”Ce puteţi să ne spuneţi despre cutiile negre? Pot să vă spun ceva extrem de interesant: cutiile negre sunt portocalii, pentru vizibilitate, şi în mod normal sunt instalate în spatele aeronavei. Se spune că este cea mai sigură zonă pentru un avion“, dezvăluie Jose Luis Pinto, unul dintre tehnicienii implicaţi în aceste operaţiuni câteva din secretele domeniului. Pinto este şi el reprezentativ pentru longevitatea companiei: lucrează de 30 de ani în cadrul departamentului de mentenanţă şi inginerie al TAP şi face parte din prima generaţie care a intrat în progamul de training dezvoltat de companie pentru absolvenţii de liceu.

    Nu departe de hambarul 5 se află biroul lui Fernando Pinto, CEO-ul companiei, care primeşte delegaţia de jurnalişti români pentru o discuţie de câteva minute, în concordanţă cu stilul de leadership care spune că îl caracterizează: ”mereu deschis“, dar şi motto-ului companiei: ”De braços abertos“ (Cu braţele deschise). El descrie procesul privatizării companiei, încheiat anul trecut, ca fiind o poveste lungă, încheiată cu succes: Pinto a preluat rolul de CEO al companiei în 2000, după cum spune el, ”ca să salvez compania şi să finalizez procesul de privatizare care trebuia să fie făcut cu Swiss Air la vremea aceea.“

    Însă prima încercare de privatizare a companiei portugheze de stat a fost oprit ca urmare a intrării în faliment a operatorului elveţian Swiss Air. Pinto spune că au decis să o ia de la capăt, începând cu reorganizarea activităţilor companiei, printre care şi concentrarea pe crearea unui hub aerian în Lisabona. ”Trebuie să ai o poveste bună ca să fii capabil să privatizezi.“ Au creat astfel o nouă piaţă, legând Brazilia, Africa şi Statele Unite cu Europa prin Lisabona; Brazilia, de pildă, era o piaţă pe care aproape niciun alt operator aerian nu o dezvoltase, potrivit lui Pinto. ”Astfel că atât înainte de privatizare, cât şi astăzi, suntem linia aeriană numărul 1 care operează zboruri între Brazilia şi înapoi; am creat astfel o poveste bună şi am început să avem ce arăta.“ O nouă tentativă de privatizare a companiei a început în 2014, însă, când erau pe punctul finalizării acesteia, au stopat-o din nou, tot din cauza problemelor financiare ale companiei care licita, al cărui nume Pinto nu îl dezvăluie.

    În 2015 însă, au reuşit să vândă 61% din acţiunile companiei consorţiului Atlantic Gateaway, format din investitorul american David Neeleman, care a creat operatorii aerieni JetBlue din Statele Unite şi Azul din Brazilia, precum şi proprietarul companiei care domină piaţa transporturilor din Portugalia, Humberto Pedrosa. Guvernul a acceptat să vândă 61% din compania publică, lăsând astfel responsabilitatea managementului noului grup, însă mai târziu, odată cu schimbarea socialistă de guvern din Portugalia de anul trecut, procentul s-a schimbat: Atlantic Gateway a ajuns la o deţinere de 51% din companie (dintre care 5% le-au fost alocate angajaţilor), iar restul, de 50%, este deţinut de către guvern. Pinto spune că chiar din prima zi a procesului de privatizare, au plasat o comandă de 53 de aeronave noi de la Airbus (obiectul unei investiţii de 83 de milioane de euro), iar valoarea totală a investiţiilor alocate de Atlantic Gateaway dezvoltării companiei se îndreaptă spre 350 de milioane de euro. ”De asta aveam nevoie, de capital. Am fost capabili să supravieţuim fără niciun fel de injecţie de capital de la guvern, aceasta fiind de altfel interzisă de legile europene. Am crescut şi suntem de trei ori mai mari decât în 2000.“

  • Care au fost paşii care au transformat Tap Air Portugal dintr-o companie aeriană aflată în picaj într-una cu o decolare rapidă

    200 m lungime, 80 m lăţime şi o înălţime de 30 m – sunt câteva repere care descriu hangarul 5, aflat în centrul de mentenanţă şi inginerie al grupului TAP Portugal, din Lisabona; este cel mai mare hangar de mentenanţă al companiei (alături de altele două, aflate în acelaşi loc) şi poate acomoda 12 corpuri înguste de aeronave sau trei corpuri mari, alături de altele cinci mai mici. La intrarea în hambar se află o poză a aceluiaşi spaţiu din 1945, de la înfiinţarea companiei, iar peisajul nu este cu mult schimbat.

    Departamentul de mentenanţă şi inginerie al TAP Portugal Group deserveşte, în afară de propriul operator aerian, companii din toată lumea şi este relevant pentru rezistenţa peste timp al companiei. Printre serviciile pe care cei 5.000 de angajaţi ai acestui departament le fac (aproape la fel de mult cât numărul celor din personalul navigant şi care lucrează în trei schimburi) se află unele legate de eficientizarea consumului de combustibil – instalarea de aripioare (winglets) care să îmbunătăţească nivelul consumului de combustibil, precum şi revizii de aeronave de tipurile A, B, C, specifice domeniului. Chiar în momentul vizitei, unei aeronave TAP Air şi alteia operate de o companie concurentă li se efectau verificări de tip C – aceasta este cea mai complexă ”revizie“ a unei aeronave şi presupune inspectarea majorităţii componentelor de pe un avion.

    ”Ce puteţi să ne spuneţi despre cutiile negre? Pot să vă spun ceva extrem de interesant: cutiile negre sunt portocalii, pentru vizibilitate, şi în mod normal sunt instalate în spatele aeronavei. Se spune că este cea mai sigură zonă pentru un avion“, dezvăluie Jose Luis Pinto, unul dintre tehnicienii implicaţi în aceste operaţiuni câteva din secretele domeniului. Pinto este şi el reprezentativ pentru longevitatea companiei: lucrează de 30 de ani în cadrul departamentului de mentenanţă şi inginerie al TAP şi face parte din prima generaţie care a intrat în progamul de training dezvoltat de companie pentru absolvenţii de liceu.

    Nu departe de hambarul 5 se află biroul lui Fernando Pinto, CEO-ul companiei, care primeşte delegaţia de jurnalişti români pentru o discuţie de câteva minute, în concordanţă cu stilul de leadership care spune că îl caracterizează: ”mereu deschis“, dar şi motto-ului companiei: ”De braços abertos“ (Cu braţele deschise). El descrie procesul privatizării companiei, încheiat anul trecut, ca fiind o poveste lungă, încheiată cu succes: Pinto a preluat rolul de CEO al companiei în 2000, după cum spune el, ”ca să salvez compania şi să finalizez procesul de privatizare care trebuia să fie făcut cu Swiss Air la vremea aceea.“

    Însă prima încercare de privatizare a companiei portugheze de stat a fost oprit ca urmare a intrării în faliment a operatorului elveţian Swiss Air. Pinto spune că au decis să o ia de la capăt, începând cu reorganizarea activităţilor companiei, printre care şi concentrarea pe crearea unui hub aerian în Lisabona. ”Trebuie să ai o poveste bună ca să fii capabil să privatizezi.“ Au creat astfel o nouă piaţă, legând Brazilia, Africa şi Statele Unite cu Europa prin Lisabona; Brazilia, de pildă, era o piaţă pe care aproape niciun alt operator aerian nu o dezvoltase, potrivit lui Pinto. ”Astfel că atât înainte de privatizare, cât şi astăzi, suntem linia aeriană numărul 1 care operează zboruri între Brazilia şi înapoi; am creat astfel o poveste bună şi am început să avem ce arăta.“ O nouă tentativă de privatizare a companiei a început în 2014, însă, când erau pe punctul finalizării acesteia, au stopat-o din nou, tot din cauza problemelor financiare ale companiei care licita, al cărui nume Pinto nu îl dezvăluie.

    În 2015 însă, au reuşit să vândă 61% din acţiunile companiei consorţiului Atlantic Gateaway, format din investitorul american David Neeleman, care a creat operatorii aerieni JetBlue din Statele Unite şi Azul din Brazilia, precum şi proprietarul companiei care domină piaţa transporturilor din Portugalia, Humberto Pedrosa. Guvernul a acceptat să vândă 61% din compania publică, lăsând astfel responsabilitatea managementului noului grup, însă mai târziu, odată cu schimbarea socialistă de guvern din Portugalia de anul trecut, procentul s-a schimbat: Atlantic Gateway a ajuns la o deţinere de 51% din companie (dintre care 5% le-au fost alocate angajaţilor), iar restul, de 50%, este deţinut de către guvern. Pinto spune că chiar din prima zi a procesului de privatizare, au plasat o comandă de 53 de aeronave noi de la Airbus (obiectul unei investiţii de 83 de milioane de euro), iar valoarea totală a investiţiilor alocate de Atlantic Gateaway dezvoltării companiei se îndreaptă spre 350 de milioane de euro. ”De asta aveam nevoie, de capital. Am fost capabili să supravieţuim fără niciun fel de injecţie de capital de la guvern, aceasta fiind de altfel interzisă de legile europene. Am crescut şi suntem de trei ori mai mari decât în 2000.“

  • Nu vă mai uitaţi la ce spun, uitaţi-vă la CV-urile lor: Şcoala la fără frecvenţă şi doctoratele furate decid Codul fiscal pentru următorii zece ani

    Am crezut multă vreme că tevatura legată de trecerea contribuţiilor de la angajator la angajat este legată doar de încercarea PSD de a-i momi pe oameni cu creşterea salariilor brute, ca să le iasă lor la albit promisiunile electorale.

    Am mai crezut şi încă cred că PSD, prin majorările de salarii în administraţie şi de pensii urmăreşte sa-şi securizeze câteva milioane de votanţi astfel încât să stea cu fundul pe guvernare cât imperiul visat de Hitler. N-ar fi rău să fie bine, nu?: un primar PNL, un consilier PMP, un angajat local tra-la-la vor vota, ei şi neamurile lor, cu PSD sută-n mie după ce s-au văzut cu salarii lunare de 1.000 – 3.000 de euro în buzunar, că doar n-or să fie proşti să voteze cu alţii care i-ar arde la leafă.

    1.205.151 posturi plătea statul în iulie (ultimele date de la Finanţe), un sfert din totalul joburilor din economie. Sigur că între ei sunt medicii şi profesorii a căror salarii trebuia majorate şi au fost majorate, dar cu mult sub cele ale funcţionarilor administraţiei. Şi, sigur, nu este un păcat să votezi PSD, dacă crezi în acest partid, dar, când votezi şpaga electorală, se schimbă calimera!

    Citeşte continuarea pe www.zf.ro

  • Firma care-i ingrozeşte pe toţi şefii de companii din lume

    Amazon a înlocuit Google şi este noua sperietoare pentru companiile americane. Amazon a fost meţionat de 2090 de ori în acest an în apeluri corporative, rapoarte etc (întâlniri anuale, ale acţionarilor etc),  în creştere cu 11% faţă de anul trecut, potrivit unei analize realizate de FactSet. Google a fost menţionat de 1500, în scădere cu 19% faţă de 2016.

    Aceste companii sunt pe buzele tuturor deoarece acţionează în mai multe domenii şi par de neoprit. Amazon nu este doar un retailer online, ci şi companie media, cloud computing etc. Google, pe lângă motor de căutare, este o companie media, un monstru publicitar, dar şi producători de maşini fără şofer.

    Ambele companii atrag atenţia multor competitor. Doar că Amazon este ceva mai de speriat decât Google. 

  • Firma care ingrozeşte toţi şefii de companii din lume

    Amazon a înlocuit Google şi este noua sperietoare pentru companiile americane. Amazon a fost meţionat de 2090 de ori în acest an în apeluri corporative, rapoarte etc (întâlniri anuale, ale acţionarilor etc),  în creştere cu 11% faţă de anul trecut, potrivit unei analize realizate de FactSet. Google a fost menţionat de 1500, în scădere cu 19% faţă de 2016.

    Aceste companii sunt pe buzele tuturor deoarece acţionează în mai multe domenii şi par de neoprit. Amazon nu este doar un retailer online, ci şi companie media, cloud computing etc. Google, pe lângă motor de căutare, este o companie media, un monstru publicitar, dar şi producători de maşini fără şofer.

    Ambele companii atrag atenţia multor competitor. Doar că Amazon este ceva mai de speriat decât Google. 

  • Care este motivul pentru care milenialii sunt cei mai interesaţi de jocurile de noroc

    „Percepţia asupra jocurilor de noroc este într-un proces continuu de schimbare în bine, percepţia este mai puţin negativă. Drept dovadă, numărul jucătorilor este tot mai mare, pe primul loc este categoria de vârstă 18-24 de ani, urmată îndeaproape de cea de 25-34 de ani. Ceea ce mai putem observă este că şi profilul jucătorului se schimbă. Dacă până acum bărbaţii erau cei care îl constituiau, putem vorbi acum şi de un procent reprezentat de femei. În cazul nostru, vorbim de o proporţie de 67% jucători bărbaţi şi 33% jucători femei”, a declarat domnul Valentin-Adrian Georgescu, CEO Novomatic România. 
     
    Motivele pentru care joacă
     
    Potrivit rezultatelor aceluiaşi studiu, motivul principal pentru care aleg să joace este „de plăcere”. 
     
    „Jucătorii asociază cazinoul cu o stare de bine, cu distracţie, relaxare şi câştig. Iar cazinourile online susţin şi mai mult această nevoie a jucătorilor prin opţiunile variate pe care le au la dispoziţie în materie de jocuri. Pe platfoma admiral.ro, iubitorii jocurilor de noroc şi pariuri sportive pot să se bucure de o experienţă completă şi să acceseze jocurile lor preferate într-un singur loc, într-o  selecţie variată, de la jocurile de sloturi până la jocuri de cazinou şi pariuri sportive. Elementul de noutate pe care ADMIRAL îl aduce în atenţia pasionaţilor este posibilitatea de a juca online, în exclusivitate, jocurile originale marca NOVOMATIC, preferate de milioane de jucători la nivel global, precum Book of Ra, Sizzling Hoţ, Lucky Lady’s Charm, dar şi multe altele. Platforma admiral.ro pune la dispoziţia utilizatorilor şi una dintre cele mai sigure oferte de pariuri sportive din lume, într-o gama bogată, zilnic conectează clienţii la sute de evenimente sportive din întreagă lume”, a mai adăugat domnul Valentin-Adrian GEORGESCU.
     
    Potrivit CEO-ului Novomatic România, cheia succesului este de a crea o sinergie între activitatea din ofline şi online. Online-ul aduce cu sine o serie de beneficii atât pentru operatori, cât şi pentru jucători. Activitatea devine astfel mult mai bine şi mai uşor de controlat, se pot evita abuzurile rapid şi se contribuie activ la o legătură pe termen lung cu jucătorul.  Pe de altă parte, jucătorul are acces la un spectru mult mai larg de jocuri faţă de opţiunile din landbased, spune el. 

  • Ryanair lansează o nouă rută din Bucureşti. Unde puteţi zbura cu 7,99 euro

     “Ryanair este încântată să anunţe o nouă rută din Bucureşti către Paphos, care va fi operată cu o frecvenţă de trei zboruri săptămânale, începând din aprilie, prima din noile rute ale orarului Vara 2018 Bucureşti, care va fi disponibil pentru rezervări, în septembrie, pe Ryanair.com. Pentru a sărbători, scoatem la vânzare locuri din Bucureşti, de la doar 7.99 de euro pentru călătorii în octombrie şi noiembrie, care sunt disponibile acum pentru rezervări până la miezul nopţii, Joi, 21 septembrie”, a spus Denis Barabas, reprezentant al Ryanair.