BusinessMagazin

Tag: fraude

  • România trebuie să comunice UE măsurile privind combaterea fraudelor

    Comisia Europeană a solicitat în mod oficial ca Irlanda şi România să comunice măsurile de transpunere a normelor UE de combatere a fraudelor vizând bugetul Uniuni. Solicitările au fost trimise joi celor două ţări. 

    Comisia Europeană a a anunţat că a decis să trimită avize Irlandei şi României din cauza neîndeplinirii obligaţiei de a comunica transpunerea normelor UE în legislaţia lor naţională privind combaterea fraudelor vizând interesele financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal.

    În urma avizelor de joi, România şi Irlanda au la dispoziţie două luni pentru a răspunde argumentelor expuse de Comisie. În caz contrar, Comisia poate decide să sesizeze Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cu privire la acest caz.

    Statele membre trebuiau să informeze Comisia până în iulie 2019 cu privire la măsurile luate pentru punerea în aplicare a directivei. Aceste norme cresc nivelul de protecţie a bugetului UE prin armonizarea sancţiunilor şi a perioadelor de limitare ale infracţiunilor care afectează interesele financiare ale Uniunii.

    De asemenea, directiva pune bazele Parchetului European (EPPO), care va investiga, va urmări penal şi va obţine sancţionarea acestor infracţiuni.

  • Un nou virus le permite hackerilor să comită fraude bancare prin intermediul telefoanelor infectate

    Cercetatorii Kaspersky au descoperit un nou troian bancar. Numit Ghimob, acesta poate dezactiva opţiunea de dezinstalare manuală, captura date, manipula conţinutul ecranului şi oferi control complet, de la distanţă, actorilor din spatele acestuia. Potrivit experţilor, dezvoltatorii acestui troian mobil tipic, de acces la distanţă (RAT) sunt foarte concentraţi asupra utilizatorilor din Brazilia, dar au planuri mari de extindere pe tot globul.

    Troianul bancar Ghimob atrage victimele să instaleze fişierul rău intenţionat printr-un e-mail care sugerează că persoana care îl primeşte are un fel de datorie. E-mailul include, de asemenea, un link care să fie accesat de victimă pentru a putea afla mai multe informaţii. Odată ce RAT-ul este instalat, malware-ul trimite un mesaj despre infecţia reuşită către serverul său. Mesajul include modelul de telefon, dacă are sau nu activată blocarea ecranului şi o listă a tuturor aplicaţiilor instalate pe care malware-ul le poate afecta. În total, Ghimob poate spiona 153 de aplicaţii mobile, în principal de la bănci, companii fintech, criptomonede şi schimburi.

    Practic, Ghimob este un spion in buzunarul victimei. Dezvoltatorii pot accesa de la distanţă dispozitivul infectat. Chiar dacă utilizatorul foloseşte un sistem de blocare a ecranului, Ghimob este capabil sa îl înregistreze şi să îl redea pentru a debloca dispozitivul. Când dezvoltatorii sunt gata sî efectueze o tranzacţie frauduloasă pot introduce o suprapunere pe ecran, o imagine neagră, sau pot deschide unele site-uri web pe întregul ecran. Apoi, în timp ce utilizatorul se uită la acel ecran, dezvoltatorii efectuează tranzacţia frauduloasă în fundal, utilizând aplicaţia financiară deja deschisăş

    Statisticile Kaspersky arată că, în afara de Brazilia, obiectivele de extindere ale Ghimob au în vizor Paraguay, Peru, Portugalia, Germania, Angola şi Mozambic.

     

     

  • Specialiştii în securitate cibernetică avertizează: Fraudele pe internet cresc în vremuri de criză

    Specialiştii în securitate cibernetică avertizează companiile că fraudele pe internet cresc în vremuri de criză, iar firmele sunt mai vulnerabile de când angajaţii lucrează de acasă. În SUA, experţii în securitate spun că numărul de fraude pe internet va fi mai mare decât cel de după criza din 2008.

    Restricţiile impuse de pandemia de coronavirus au pus business-urile în faţa unei provocări în ceea ce priveşte desfăşurarea activităţii şi au trimis milioane de angajaţi să lucreze remote de acasă. Nu toate companiile au fost pregătite să îşi desfăşoare activitatea la distanţă, aşa că marea majoritate s-au concentrat doar să facă lucrurile să funţioneze, fără să ţină cont de securitatea informatică a proceselor lor. Specialiştii în securitate cibernetică spun că business-urile româneşti sunt foarte vulnerabile şi sunt în pericol să fie fraudate.

    „În România, munca la domiciliu nu a fost o opţiune foarte răspândită în rândul companiilor, altele decât cele din domeniul IT. Principala sarcină a departamentelor interne de IT a fost ca aceste reţele să funcţioneze, securitatea acestor VPN-uri înfiinţate ad-hoc fiind lăsată pe planul doi. Aceste reţele trebuie reconfigurate pentru un nivel ridicat de securitate”, a declarat Gabriel Zgunea, CEO Corporate Intelligence Agency.

    În mediul de afaceri românesc nu este foarte dezvoltată cultura prevenţiei, spun specialiştii, aşa că multe dintre business-uri nu îşi fac planuri de risc sau strategii de securitate a proceselor.

    „Peste 50% din companiile din România susţin că au fost fraudate în ultimul an. Dar sunt multe companii care nu au raportat pentru că încă nu au descoperit că au fost fraudate. Autosuficienţa managementului, alături de raportarea la costurile prevenţiei ca la o cheltuială inutilă, cum adesea se întâmplă, nasc monştri. Şi aşa ajungem în punctul în care frauda plus costurile de investigare exced cu mult costurile unor acţiuni de prevenţie”, a spus Dan Rusu, specialist în securitate cibernetică şi senior partner Corporate Intelligence Agency.

    Specialiştii în securitate cibernetică la nivel mondial spun că criza generată de COVID-19 va genera un număr mai mare de fraude decât criza economică din 2008.

    „Logica economică ne spune că frauda se dezvoltă când economia funcţionează, creşte în vremuri de criză şi atinge apogeul când şi panica se instalează. Creşterea numărului de reţele slab securizate sunt surse consistente de informaţii şi potenţial de fraudă pe internet pentru hackeri. Aş putea spune chiar că sunt o mină de aur, pentru atacuri prezente, viitoare sau doar pentru vânzarea datelor obţinute de către aceştia”, a mai spus Gabriel Zgunea.

    Iată câteva sfaturi ale specialiştilor pentru securizarea proceselor: „Evaluează foarte strict componenţa şi performanţa departamentelor de control intern, securitate şi antifraudă; analizează out-of-the-box procesele şi procedurile interne din companie, din punct de vedere al securităţii; alocă resurse suplimentare pentru activităţile de know your client/ know your customer; utilizează servicii specializate de competitive şi market intelligence în vederea elaborării unor strategii”.

    Statisticile internaţionale arată că, în perioade de criză, companiile mici pot fi fraudate chiar de proprii angajaţi.

    „O verificare atentă a candidaţilor înainte de angajare prin verificări în baze de date accesibile publicului cum ar fi portalul instanţelor de judecată (portal.just.ro) sau la registrul comerţului (recom.ro). Pentru un management al riscului corespunzător, indiferent dacă compania e una mică sau mare, transpunerea dictonului <trust is good, check is better> în activitate, va diminua considerabil riscul de fraudă”, a concluzionat Dan Rusu, specialist în securitate cibernetică şi senior partner Corporate Intelligence Agency.

  • „Le grand frère”: Fiscul francez vrea să colecteze date din Facebook şi Instagram pentru a detecta fraudele

    Preşedintele francez Emmanuel Macron vrea să ofere Fiscului francez autoritatea de a colecta date de la Facebook, Instagram şi alte reţele sociale pentru a ajuta la detectarea fraudelor, potrivit Bloomberg.

    Guvernul vrea ca parlamentul să includă un articol în Legea bugetului pe 2020 care să garanteze aceste puteri extinse pentru autorităţile de taxe şi pentru administraţiile vamale.

    Statul va urmări online pieţe precum Ebay, Vinted sau Le Bon Coin, ca parte a programului pilot ce ar trebui să se desfăşoare pe o perioadă de trei ani.

    „Această decizie nu este despre urmărirea datelor personale. Aceasta este despre unii oameni care vor să evite taxele”, spune Gerald Darmanin, ministrul de Buget al Franţei.

    El spune că guvernul s-a pregătit pentru ca acest articol să fie amendat de parlamentari, dar speră ca ideea de bază să fie păstrată.

    Administraţia Macron merge înainte cu acest plan în ciuda obiecţiilor formulate de autoritatea naţională pentru privacy. Organizaţia din Paris a anunţat în data de 30 septembrie că acest plan schimbă total modul în care guvernul se foloseşte de datele personale.

    „Acest mecanism prezintă provocări ridicate în ceea ce priveşte libertăţile oamenilor, ţinând cont de impactul mecanismului asupra privacy-ului şi posibilele efecte asupra libertăţii de exprimare în online”, spune Darmanin.

    Franţa nu este prima ţară care vrea să supravegheze internetul pentru a diminua fenomenul fraudei fiscale, încât şi autorităţile din Marea Britanie au început să strângă date în 2018 din acelaşi motiv.

     

  • Parlamentul a aprobat înfiinţarea Comisiei de anchetă a eventualelor fraude la europarlamentare

    Parlamentul a adoptat, miercuri, în plenul reunit al Camerei Deputaţilor şi Senatului, proiectul de Hotărâre privind înfiinţarea Comisiei parlamentare de anchetă pentru investigarea eventualelor nereguli şi fraude semnalate în spaţiul public cu ocazia derulării procesului electoral la alegerile din 26 mai 2019.

    Preşedintele acestei comisiei va fi Lia Olguţa Vasilescu. Senatorul PSD Viorel Salan şi deputatul PNL Cristina Trăilă vor fi vicepreşedinţi. Alţii membrii din partea social-democraţilor vor mai fi şi deputaţii Florin Iordache, Cătălin Rădulescu şi Eugen Nicolicea.

    Senatorul ALDE Daniel Zamfir a fost desemnat secretar.

    Pro România şi grupul minorităţilor au anunţat că nu desemnează membri în Comisie.

    Liderul deputaţilor PNL, Raluca Turcan, a declarat că dacă ALDE nu ar fi obţinut un scor sub pragul electoral la alegerile europarlamentare, această comisie nu ar fi existat.

    “Probabil că, dacă nu s-ar fi pus problema unui scor sub pragul electoral pentru unul dintre partidele de coaliţie, această comisie nu ar fi existat. PNL şi USR au solicitat comisie de anchetă pentru miile de români din străinătate cărora li s-a îngrădit dreptul la votului. Nu există interes şi sprijin! Cine strigă «Hoţii»?….Cine face comisie pentru anchetarea alegerilor din 26 mai? Exact cei care au organizat aceste alegeri şi au avut în mână toate instrumentele de control al procesului electoral! Cei care conduc Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe şi AEP! Cei responsabili pentru buna desfăşurare şi pentru corectitudinea alegerilor ţipă acum că acestea au fost fraude. Cine strigă că s-au furat alegerile? Un part condus până de curând de un condamnat pentru fraudă electorală”, a spus Turcan în plenul reunit al celor două Camere.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Atenţie! ANAF îi avertizează pe contribuabili asupra unei posibile fraude: Nu accesaţi acest site

    Persoanele fizice recepţionează sms-uri sau email-uri, în care sunt informaţi că pot primi bani de la ANAF, precizează un comunicat al agenţiei.
     
    Persoanele sunt sfătuite să acceseze un site, la care este disponibil un formular, în care sunt solicitate, în numele ANAF, date personale, inclusiv date ale conturilor şi PIN-urile acestora.
     
    Rugăm contribuabilii să nu acceseze site-ul din sms-urile primite şi, totodată, le reamintim că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu transmite informaţii nesolicitate prin sms, iar portalul oficial al instituţiei este www.anaf.ro !

  • Marea Britanie, avertizată de Comisia Europeană, pentru recuperarea a 2,7 miliarde de euro

    Primul avertisment a fost decis deja, dar va fi anunţat public luni, pentru a se evita suprapunerea cu summitul informal din Austria.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea bărbatului cu origini româneşti care a şocat lumea dezvăluind secretele băncilor elveţiene

    A decis să dezvăluie ceea ce ştia autorităţilor, sperând că asta îi va aduce imunitate şi va ajuta la dispariţia aşa-numitului „secret bancar elveţian”; nu a fost însă aşa, pentru că Birkenfeld a ajuns să fie singurul trimis la puşcărie la capătul unui proces care viza fraude de miliarde de dolari. Şi pentru că povestea sa pare ruptă din filme, Bradley Birkenfeld – care lansează zilele acestea cartea „Bancherul diavolului – Cum am distrus secretul bancar elveţian” – vrea ca următorul lui proiect să aducă istoria sa pe marile ecrane.

    „Bunicul meu s-a născut în România, motiv pentru care am călătorit aici des în ultimii 20 de ani”, povesteşte Bradley Birkenfeld. „Este şi motivul pentru care vreau să fac ceva pentru a îmbunătăţi viaţa oamenilor şi pentru a le da speranţă pentru viitor. E nevoie să existe legi pentru denunţători, iar cetăţenii şi politicienii deopotrivă trebuie să susţină această schimbare.” Bancherul american, ajuns în lumina reflectoarelor după ce a denunţat practici ilegale din interiorul băncii elveţiene UBS, este prezent în România pentru lansarea cărţii sale, „Bancherul diavolului: Cum am distrus secretul bancar elveţian”.

    Crede că denunţarea lui a fost esenţială în terminarea secretomaniei generate de băncile elveţiene, spunând că fără declaraţiile sale acest sistem greşit ar exista şi astăzi. „Ca un rezultat direct al acţiunilor mele, numeroşi denunţători din lumea întreagă m-au contactat şi am lucrat alături de ei, ajutându-i să aleagă direcţia corectă în ceea ce priveşte sfaturi juridice, declaraţii în presă şi o planificare generală a întregului proces.”

    Cum a fost pus la pământ secretul bancar elveţian

    Birkenfeld are o diplomă de licenţă în ştiinţe economice de la Norwich University şi un master internaţional în administrarea afacerilor la American Graduate School of Business din Elveţia. El şi-a început cariera de bancher la State Street Global Advisors în Boston, Massachusetts, făcând mai întâi practică şi angajându-se ulterior cu normă întreagă în anul 1988. State Street Global Advisors era o instituţie bancară specializată în servicii pentru fonduri de investiţii, fonduri de pensii, companii de asigurări şi organizaţii neguvernamentale. „Am fost martor la activităţi ilegale desfăşurate de directori ai instituţiei, iar asta mi s-a părut în totală contradicţie cu etica mea profesională, ca să nu mai vorbesc de responsabilitatea faţă de clienţi şi colegi”, spune Birkenfeld.

    A părăsit instituţia şi a fost repede angajat de către Credit Suisse şi apoi de către Barclay’s, unele dintre cele mai puternice instituţii financiare ale lumii. Povestea sa a luat însă o turnură neaşteptată în anul 2001, atunci când a preluat o poziţie de bancher privat la UBS, cea mai mare bancă elveţiană care operează la nivel internaţional. În Elveţia, instituţia activează pe segmentele retail, corporate, instituţional, managementul averilor, gestionarea activelor şi investiţii. UBS Elveţia deţine o poziţie de lider în toate cele cinci segmente de business, are o reţea cu circa 300 de sucursale şi 4.700 de angajaţi, iar la serviciile sale apelează una din trei persoane din Elveţia cu o situaţie financiară de nivel înalt şi aproximativ jumătate dintre toate companiile elveţiene.

    În calitate de director al UBS, având clienţi cheie cu sume nete de peste 25 milioane de dolari, o parte din munca lui Birkenfeld presupunea deplasarea în Statele Unite pentru a găsi noi oportunităţi de afaceri. Acest lucru nu era ceva neapărat corect din punct de vedere etic, pentru că în mod normal clienţii sunt cei care trebuie să caute serviciile băncii, şi nu invers. Birkenfeld povesteşte că UBS a făcut acelaşi lucru în Germania, Asia, Scandinavia, Orientul Mijlociu, America de Sud şi Canada. Pentru a-şi înlesni procesul de prospectare a pieţei în diverse ţări, banca a sponsorizat evenimente din întreaga lume: festivaluri de muzică, spectacole de artă sau expoziţii de maşini clasice. „Am respectat întotdeauna legile elveţiene şi în special secretul bancar elveţian, dar atunci când lucrezi suficient de mult timp la aceste instituţii uriaşe, începi să înţelegi că principalul obiectiv este realizarea unui profit cât mai mare”, povesteşte Bradley Birkenfeld. „Au fost foarte multe exemple de comportament nepotrivit sau acte ilegale comise de directorii cu vechime.”

    Misiunea bancherilor era cât se poate de clară: ei trebuia să folosească evenimentele în cauză pentru a aduce noi clienţi, lucru considerat de Birkenfeld ca o „stârnire” a evaziunii fiscale. El spune că existau şi alte semne că ceva nu era chiar în regulă, aşa cum ar fi documente care îi învăţau cum să folosească laptopuri criptate. El nu a dat însă prea multă importanţă acestor lucruri până în aprilie 2005, după aproape patru ani de când lucra la UBS. 

    Semnalul de alarmă a fost dat de un coleg care i-a adus un document UBS de trei pagini ce contrazicea tot ceea ce făcuse până atunci, notând în mod explicit că nu ar trebui să caute şi să facă oferte unor potenţiali clienţi din alte ţări. Practic, documentul îl transforma pe Birkenfeld şi alţi colegi ai săi în ţapi ispăşitori pentru practicile de la UBS.

    Cu alte cuvinte, dacă autorităţile i-ar fi prins ofertând un client străin sau făcând ceva ilegal în acest sens, UBS se putea scuza pur şi simplu spunând că regulamentul interzice o astfel de abordare.

  • Povestea bărbatului cu origini româneşti care a şocat lumea dezvăluind secretele băncilor elveţiene

    A decis să dezvăluie ceea ce ştia autorităţilor, sperând că asta îi va aduce imunitate şi va ajuta la dispariţia aşa-numitului „secret bancar elveţian”; nu a fost însă aşa, pentru că Birkenfeld a ajuns să fie singurul trimis la puşcărie la capătul unui proces care viza fraude de miliarde de dolari. Şi pentru că povestea sa pare ruptă din filme, Bradley Birkenfeld – care lansează zilele acestea cartea „Bancherul diavolului – Cum am distrus secretul bancar elveţian” – vrea ca următorul lui proiect să aducă istoria sa pe marile ecrane.

    „Bunicul meu s-a născut în România, motiv pentru care am călătorit aici des în ultimii 20 de ani”, povesteşte Bradley Birkenfeld. „Este şi motivul pentru care vreau să fac ceva pentru a îmbunătăţi viaţa oamenilor şi pentru a le da speranţă pentru viitor. E nevoie să existe legi pentru denunţători, iar cetăţenii şi politicienii deopotrivă trebuie să susţină această schimbare.” Bancherul american, ajuns în lumina reflectoarelor după ce a denunţat practici ilegale din interiorul băncii elveţiene UBS, este prezent în România pentru lansarea cărţii sale, „Bancherul diavolului: Cum am distrus secretul bancar elveţian”.

    Crede că denunţarea lui a fost esenţială în terminarea secretomaniei generate de băncile elveţiene, spunând că fără declaraţiile sale acest sistem greşit ar exista şi astăzi. „Ca un rezultat direct al acţiunilor mele, numeroşi denunţători din lumea întreagă m-au contactat şi am lucrat alături de ei, ajutându-i să aleagă direcţia corectă în ceea ce priveşte sfaturi juridice, declaraţii în presă şi o planificare generală a întregului proces.”

    Cum a fost pus la pământ secretul bancar elveţian

    Birkenfeld are o diplomă de licenţă în ştiinţe economice de la Norwich University şi un master internaţional în administrarea afacerilor la American Graduate School of Business din Elveţia. El şi-a început cariera de bancher la State Street Global Advisors în Boston, Massachusetts, făcând mai întâi practică şi angajându-se ulterior cu normă întreagă în anul 1988. State Street Global Advisors era o instituţie bancară specializată în servicii pentru fonduri de investiţii, fonduri de pensii, companii de asigurări şi organizaţii neguvernamentale. „Am fost martor la activităţi ilegale desfăşurate de directori ai instituţiei, iar asta mi s-a părut în totală contradicţie cu etica mea profesională, ca să nu mai vorbesc de responsabilitatea faţă de clienţi şi colegi”, spune Birkenfeld.

    A părăsit instituţia şi a fost repede angajat de către Credit Suisse şi apoi de către Barclay’s, unele dintre cele mai puternice instituţii financiare ale lumii. Povestea sa a luat însă o turnură neaşteptată în anul 2001, atunci când a preluat o poziţie de bancher privat la UBS, cea mai mare bancă elveţiană care operează la nivel internaţional. În Elveţia, instituţia activează pe segmentele retail, corporate, instituţional, managementul averilor, gestionarea activelor şi investiţii. UBS Elveţia deţine o poziţie de lider în toate cele cinci segmente de business, are o reţea cu circa 300 de sucursale şi 4.700 de angajaţi, iar la serviciile sale apelează una din trei persoane din Elveţia cu o situaţie financiară de nivel înalt şi aproximativ jumătate dintre toate companiile elveţiene.

    În calitate de director al UBS, având clienţi cheie cu sume nete de peste 25 milioane de dolari, o parte din munca lui Birkenfeld presupunea deplasarea în Statele Unite pentru a găsi noi oportunităţi de afaceri. Acest lucru nu era ceva neapărat corect din punct de vedere etic, pentru că în mod normal clienţii sunt cei care trebuie să caute serviciile băncii, şi nu invers. Birkenfeld povesteşte că UBS a făcut acelaşi lucru în Germania, Asia, Scandinavia, Orientul Mijlociu, America de Sud şi Canada. Pentru a-şi înlesni procesul de prospectare a pieţei în diverse ţări, banca a sponsorizat evenimente din întreaga lume: festivaluri de muzică, spectacole de artă sau expoziţii de maşini clasice. „Am respectat întotdeauna legile elveţiene şi în special secretul bancar elveţian, dar atunci când lucrezi suficient de mult timp la aceste instituţii uriaşe, începi să înţelegi că principalul obiectiv este realizarea unui profit cât mai mare”, povesteşte Bradley Birkenfeld. „Au fost foarte multe exemple de comportament nepotrivit sau acte ilegale comise de directorii cu vechime.”

    Misiunea bancherilor era cât se poate de clară: ei trebuia să folosească evenimentele în cauză pentru a aduce noi clienţi, lucru considerat de Birkenfeld ca o „stârnire” a evaziunii fiscale. El spune că existau şi alte semne că ceva nu era chiar în regulă, aşa cum ar fi documente care îi învăţau cum să folosească laptopuri criptate. El nu a dat însă prea multă importanţă acestor lucruri până în aprilie 2005, după aproape patru ani de când lucra la UBS. 

    Semnalul de alarmă a fost dat de un coleg care i-a adus un document UBS de trei pagini ce contrazicea tot ceea ce făcuse până atunci, notând în mod explicit că nu ar trebui să caute şi să facă oferte unor potenţiali clienţi din alte ţări. Practic, documentul îl transforma pe Birkenfeld şi alţi colegi ai săi în ţapi ispăşitori pentru practicile de la UBS.

    Cu alte cuvinte, dacă autorităţile i-ar fi prins ofertând un client străin sau făcând ceva ilegal în acest sens, UBS se putea scuza pur şi simplu spunând că regulamentul interzice o astfel de abordare.

  • Cum se prăbuşeşte imperiul miliardarului sud-african care a cumpărat jumătate din mallurile lui Iulian Dascălu. În spate se află datorii imense şi fraude contabile

    Acum, dezvăluiri că autorităţile germane anchetează Steinhoff pentru nereguli grave de contabilitate l-au pus pe miliardarul Wiese în situaţia de a căuta soluţii de urgenţă pentru salvarea imperiului său. Apropierea de colaps a Steinhoff a adus probleme şi pentru Banca Centrală Europeană, care s-a văzut în poziţia de a finanţa, prin programul său de achiziţii de active, o companie acuzată de nereguli financiare, scrie Reuters.
     
    Acţiunile Steinhoff s-au prăbuşit cu aproape 80% săptămâna trecută după ce CEO al companiei a demisionat, iar boardul a făcut publice „probleme de contabilitate“ care pun sub semnul îndoielii acurateţea evaluării oficiale a activelor la şase miliarde de dolari, notează Financial Times. Scandalul l-a determinat pe ministrul de finanţe sud-african Malusi Gigaba să ceară celor mai mari trei fonduri de pensii din ţara sa să raporteze ce expunere au la Steinhoff, unul dintre cele mai mari 15 grupuri listate pe bursă ale Africii de Sud. El a spus că neregulile de contabilitate reprezintă „o îngrijorare gravă“. 
     
    Viceperşedintele ţării Cyril Ramaphosa a caracterizat scandalul ca fiind „o catastrofă“ deoarece „distruge încrederea în general şi în special pe cea în companii“. Un bancher a descris scandalul ca fiind un „spectacol mizerabil“ deoarece multe dintre cele mai mari instituţii financiare ale lumii au finanţat  Steinhoff cu credite, au ajutat cumpania să emită obligaţiuni şi au furnizat resurse pentru investiţii principalului susţinător financiar, Christo Wiese.