„Ne aflăm într-un moment în care mulţi dintre antreprenorii români nu şi-au găsit succesori cărora să le lase moştenirea businessurilor. Foarte puţine afaceri româneşti au pregătit a doua generaţie pentru a merge mai departe. Noi, românii, nu avem acest spirit de a lăsa afacerile pentru generaţiile viitoare, de aceea există o sumedenie de companii româneşti cu potenţial care ies şi vor mai ieşi la vânzare”, a spus Horia Abrudan într-o discuţie cu ZF.
În România, doar 30% din afacerile de familie rezistă tranziţiei către a doua generaţie şi numai 15% rezistă celei de a treia generaţii. Principalii cumpărători pentru businessurile româneşti sunt multinaţionalele, fondurile de investiţii şi doar printr-o excepţie un cumpărător poate să fie o altă firmă românească. Cei mai mulţi dintre antreprenorii români care au reuşit să ajungă cu firma întreagă până acum, care au un business sustenabil şi un brand recunoscut de piaţă, nu s-au pregătit pentru achiziţia unor alte firme româneşti. Cel mai probabil nici nu şi-au pus această problemă. Însă cei mai mulţi spun că multinaţionalele acaparează piaţa, domină economia românească şi fac jocurile pentru că au puterea de a-i cumpăra pe alţii şi de a stabili ulterior regulile jocului. Dar nimeni nu cred că i-a oprit pe antreprenorii români să se pregătească să-i cumpere pe alţi antreprenori români şi să-şi mărească businessul. Neavând acest exerciţiu, nici nu-şi pun problema achiziţiei unei companii româneşti sau a brandului din faţa unui business.
În 30 de ani de business dur nu au mai apucat să-şi facă echipă de fuziuni şi achitiţii, dar nici să fie permanent în legătură cu firmele de consultanţă astfel încât, atunci când apare ceva la vânzare, o dată în viaţă, să fie pregătiţi. Antreprenorii români vor să cumpere active, terenuri, clădiri de birouri, tot ce reprezintă active fixe pe care le văd în faţa ochilor, şi mai puţin vor să cumpere branduri sau poziţionări în piaţă. Până la un anumit punct un business poate să crească organic, dar pentru a ajunge mai mare, la un moment dat ai nevoie de achiziţia rivalilor, competitorilor, pentru a câştiga cotă de piaţă şi pentru a da tonul în business. Celebrele companii germane mici şi mijlocii încep să se confrunte cu aceeaşi problemă, respectiv nu mai are cine să preia şi să conducă businessul de familie. Dar ei sunt la a patra, a cincea sau a şasea generaţie.
Iar fondurile de investiţii abia aşteaptă să iasă la vânzare celebrele companii germane mici şi mijlocii, o oportunitate cu care nu te întâlneşti de multe ori în viaţă.
Antreprenorii români care nu au urmaşi nu s-au îngrijit să aibă manageri profesionişti şi de aceea le este foarte greu să lase afacerile pe mâna managerilor. Mai bine vând afacerea, iau banii, iar copiii vor moşteni un cont în bancă.
Ieşirea pe pieţele externe, fie prin vânzarea unor produse, fie prin investiţii directe, fie prin achiziţia altor companii, a fost ocolită de antreprenorii români şi, din acest motiv, comerţul exterior al României este cel mai prost dintre fostele ţări comuniste.
Nici cultivarea în cadrul propriilor companii a unor organigrame profesioniste nu a fost pe lista de priorităţi a antreprenorilor români şi, din acest motiv, fie nu găsesc manageri profesionişti atunci când au nevoie, fie cei care ar putea să conducă businessuri antreprenoriale nu vor să vină să lucreze pentru patronii români. Este un cerc vicios, din care principalii câştigători sunt multinaţionalele şi fondurile de investiţii, care sunt pregătite în orice moment pentru achiziţii. Fondurile de investiţii, şi multinaţionalele preferă mai degrabă să cumpere companii şi branduri decât să le facă de la zero, pentru că aşa ajung în frunte mult mai repede şi pot să controleze pieţele.
Antreprenorii români nu au nici exerciţiul asocierii şi, atunci când pe piaţă apare o oportunitate, nu găsesc un punct de discuţie cu alţi antreprenori astfel încât, împreună, să poată cumpăra ceva. A cumpăra o altă companie reprezintă un chin, pentru că trebuie armonizate culturile de muncă, acest proces consumând extrem de multă energie. Dar această problemă poate fi rezolvată prin exerciţii şi prin standardizarea organigramelor şi a culturilor. Multinaţionalele nu au ajuns în top doar prin creşterea organică, ci prin achiziţii repetate. Acest lucru le-a permis să câştige piaţă rapid şi, în final, să-şi mărească valoarea şi poziţia.
A doua generaţie nu prea vrea să preia conducerea companiilor înfiinţate de părinţii lor, preferând să aştepte să moştenească banii şi nu businessul în sine.
În aceste condiţii, cine vrea să cumpere businessurile româneşti?
Tag: fonduri de investitii
-
Cine vrea să cumpere un business românesc?
-
Activele nete ale celor 206 fonduri de investiţii au scăzut cu 5,6% de la începutul anului
Ieşirile nete ale lunii au totalizat 234 mil lei (50,2 mil euro).
Activele nete ale celor 78 de fonduri deschise locale au scăzut în perioada menţionată, faţă de luna precedentă, cu 1,3%, respectiv până la nivelul de 20 mld lei (4,29 mld euro), în vreme ce scăderea în anul curent a ajuns la 11,8%.
Fondurile deschise locale au înregistrat în octombrie ieşiri nete de 245 mil lei (52,5 mil euro), fiind vizate fondurile de obligaţiuni şi instrumente cu venit fix (-129,5 mil lei), cele reunite sub categoria “alte fonduri” (-112,2 mil lei), cele de randament absolut (-12,4 mil lei), cele de acţiuni (-5,3 mil lei) şi cele cu capital garantat (-3,2 mil lei) în vreme ce fondurile monetare (+13,9 mil lei) şi cele diversificate (+4 mil lei) au beneficiat de intrări nete.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Fondurile de investiţii au alocat o sumă record pentru firmele din CEE, în 2017: 3,5 miliarde euro
Suma este cu 113% mai ridicată faţă de cea din anul precedent şi depăşeşte cu 40% vârful anterior al regiunii, înregistrat în 2008, potrivit raportului „Central and Eastern Europe Private Equity Statistics” pentru 2017 al asociaţiei Invest Europe.
Sectorul bunurilor de consum din regiune şi cel al serviciilor au atras majoritatea capitalului investit, trei sferturi din total, în timp ce tehnologia (IT&C) le-a urmat, ajung la o pondere de 11%.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Raport: Activele fondurilor de investiţii au scăzut cu 6% în primele 7 luni, la 24,8 miliarde de lei
În plus, activele nete ale celor 199 de fonduri deschise şi închise (cu excepţia SIF şi FP), locale şi străine, au scăzut în luna iulie cu 1,4%, comparativ cu luna precedentă, iar ieşirile nete ale lunii au totalizat 385 de milioane de lei (82,7 milioane de euro).
Activele nete ale celor 77 de fonduri deschise locale au scăzut în luna iulie, faţă de luna precedentă cu 1,8%, respectiv până la nivelul de 20,6 miliarde de lei (4,44 miliarde de euro), în vreme ce scăderea în anul curent a ajuns la 9,4%.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Raport: Activele fondurilor de investiţii au scăzut cu 6% în primele 7 luni, la 24,8 miliarde de lei
În plus, activele nete ale celor 199 de fonduri deschise şi închise (cu excepţia SIF şi FP), locale şi străine, au scăzut în luna iulie cu 1,4%, comparativ cu luna precedentă, iar ieşirile nete ale lunii au totalizat 385 de milioane de lei (82,7 milioane de euro).
Activele nete ale celor 77 de fonduri deschise locale au scăzut în luna iulie, faţă de luna precedentă cu 1,8%, respectiv până la nivelul de 20,6 miliarde de lei (4,44 miliarde de euro), în vreme ce scăderea în anul curent a ajuns la 9,4%.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Cei mai puternici manageri de hedge fund din lume
O revenire puternică a randamentelor a crescut anul trecut câştigurile managerilor de fonduri de investiţii de tip hedge fund, încât cei mai performanţi 25 de manageri au obţinut 15,4 miliarde de dolari, în comparaţie cu 11 miliarde de dolari în 2016, potrivit Financial Times.
Cei 25 au dus acasă, în medie, 615 milioane de dolari de fiecare, potrivit unui clasament anual al banilor pe care îi câştigă managerii de fonduri de investiţii realizat de publicaţia Institutional Investor.
Managerii din top cinci au câştigat în medie 3,5 milioane de dolari pe zi anul trecut – asta în condiţiile în care ar fi lucrat chiar 365 de zile. Dacă am calcula că ar fi lucrat 24 de ore pe zi, fiecare a câştigat peste 145.000 de dolari pe oră, sau 2.400 de dolari pe secundă.
James Simons de la Renaissance Technologies a fost vedeta clasamentului anul trecut, pentru al treilea an consecutiv, după ce a câştigat 1,7 miliarde de dolari, în creştere faţă de 1,6 miliarde de dolari în 2016. Raportat la un calcul micro, acesta a câştigat 4,6 milioane de dolari pe zi.
În spatele acestuia s-a clasat David Tepper de la Appaloosa Management, care a achiziţionat recent echipa de fotbal american Carolina Panthers. Acesta a câştigat 1,5 miliarde de dolari, după ce şi-a dublat veniturile faţă de anul precedent. Mai exact, Tepper a câştigat 4,1 milioane de dolari pe zi, sau 192.000 de dolari pe oră.
Ken Griffin de la Citadel s-a clasat pe locul al treilea după ce a avut un an fabulos, cu 1,4 miliarde de dolari, în comparaţie cu 600 de milioane de dolari în 2016. Acesta a câştigat 3,8 milioane de dolari pe zi. În acelaşi timp, Ray Dalio de la Bridgewater Associates a căzut de pe poziţia a doua pe a patra cu 1,3 miliarde de dolari, adică 148.000 de dolari pe oră.
Poziţia a cincea este ocupată de Israel Englander de la Millennium Management, care a câştigat 975 de milioane de dolari, urmat de Chris Hohn de la TCI Management, Dan Loeb de la Third Point, Charles Coleman de la Tiger Global, Davis Shaw reprezentând DE Shaw, John Overdeck şi David Siegel reprezentând Two Sigma. Sir Michael Hintze de la CQS a părăsit top 10, iar în locul său a intrat Charles Coleman.
Pentru a ocupa o poziţie în „Lista bogaţilor” realizată de Institutional Investor, un manager trebuia să fi câştigat cel puţin 225 de milioane de dolari, în comparaţie cu 130 de milioane de dolari în 2016 şi 135 de milioane de dolari în 2015.În realizarea clasamentului, publicaţia a luat în calcul şi câştigurile realizate prin investirea propriilor fonduri, împreună cu cota câştigată de ei şi cu salariu. Majoritatea câştigurilor au fost ridicate de randamentele mari pe propriile investiţii de capital.
În timp ce mulţi din acest clasament şi-au putut creşte câştigurile pe baza randamentelor propriilor fonduri de investiţii, acesta nu a fost şi cazul lui Ray Dalio, deoarece Bridgewater a înregistrat în 2017 câştiguri mici, dovedind că strategia Pure Alpha aplicată de Dalio nu este de succes în cazul acestui hedge fund.
Mare parte din câştigurile lui Dalio, situat pe locul patru în acest clasament, vin din salariul încasat de el pentru poziţia la Bridgewater, instituţie ce supervizează 108,4 miliarde de dolari, fiind cel mai mare fond de acest tip din lume.
Hedge fund-urile au generat în 2017 cele mai bune venituri din ultimii patru ani, determinând întoarcerea investitorilor către această clasă de active, după ce strategiile din 2016 s-au dovedit de succes. La nivel de industrie, fondurile au avut randamente de 11,4% anul trecut, potrivit datelor de pe platforma Preqin. Anul acesta a debutat mai timid, cu randamentele ajungând abia la 1,1% până în luna aprilie.
În primul trimestru al anului, fondurile au primit investiţii noi de 16,9 miliarde de dolari, fiind al cincilea trimestru consecutiv de creştere netă după o perioadă de scăderi masive. -
Cine sunt cei patru manageri de fonduri de investiţii care au câştigat 3,5 milioane de dolari pe zi anul trecut. Executivii americani de top nici nu se apropie de astfel de câştiguri
O veche vorbă a americanilor spune că fondurile de investiţii de tip hedge fund nu sunt o platformă de investiţii pe cât sunt un plan de compensare. Dacă asta ar fi adevărat, ar putea fi cel mai bun plan de compensare din istoria lumii, potrivit CNBC.
„Lista Bogaţilor” a managerilor de fonduri de investiţii, publicată de Institutional Investor, a fost lansată, iar statisticile pe care le reliefează sunt greu de crezut.
Patru manageri de fonduri au câştigat mai mult de 1 miliard de dolari anul trecut. Publicaţia americană scrie că aceşti manageri îi fac pe executivii companiilor să arate precum „cazurile de caritate”.
Managerii de top ai fondurilor de investiţii au câştigat de 64 de ori cât au câştigat în medie executivii din cele mai mari 100 de companii americane.
Doar pentru a intra în top 25 manageri de fonduri de investiţii, cineva ar fi trebuit să câştige măcar 225 de milioane de dolari.
Aceasta este una dintre statisticile la care americanii se referă atunci când vorbesc de diferenţa de avere dintre oamenii bogaţi şi cei foarte bogaţi.
Pentru a înţelege cât câştigă un manager, suma poate fi împărţită pe zile şi pe ore.
Managerii cu cele mai mari patru venituri au câştigat peste 3,5 milioane de dolari pe zi anul trecut – dacă ar fi lucrat 365 de zile. Dacă am calcula că ar fi lucrat 24 de ore pe zi, fiecare a câştigat peste 145.000 de dolari pe oră, sau 2.400 de dolari per secundă.
Cel mai bun an l-a avut James Simons, de la Renaissance Technologies, care a câştigat 1,7 miliarde de dolari în 2017, însemnând 4,6 milioane de dolari pe zi, sau 192.000 de dolari pe oră.
Acesta a fost urmat de David Tepper, de la Appaloosa Management, care a înregistrat câştiguri de 1,5 miliarde de dolari anul trecut, adică 4,1 milioane de dolari pe zi sau 171.000 de dolari pe oră.
Pe locul trei se situează Kenneth Griffin de la fondul Citadel, cu venituri de 1,4 miliarde de dolari, însemnând 3,86 milioane de dolari pe zi sau 160.000 de dolari pe oră.
Tay Dalio este pe locul al patrulea. El conduce Bridgewater Associates şi a avut venituri de 1,3 miliarde de dolari în 2017, adică 148.000 de dolari pe oră sau 3,6 milioane de dolari pe zi.
Top cinci este încheiat de Israel Englander, de la Millennium Management, cu venituri de 975 milioane de dolari, adică 2,7 milioane de dolari pe zi sau 111.000 de dolari pe oră.
-
O alianţă de bănci şi companii ruseşti şi chineze ţintesc vânzarea a 5% din Aramco, cea mai mare companie exportatoare de petrol din lume
Arabia Saudită intenţionează să vândă în jur de 5% din acţiunile companiei în cadrul unei oferte care ar putea reprezenta un record, arată Bloomberg.
Câteva bănci, dar şi alte entităţi din Rusia sunt interesate să investească în acţiuni Aramco, a declarat Kiril Dimitriev, directorul executiv al Russian Direct Investment Fund, la Riyad. „Şi nu numai acestea, pentru că avem un fond de investiţii ruso-chinez, prin intermediul căruia si-au manifestat interesul o serie de companii de top din China”, a spus Dimitriev.
Rusia şi Arabia Saudită, cei mai mari producători de petrol din lume, au renunţat la rivalitate şi au format o alianţă care încearcă să urce preţurile petrolului, în ciuda competiţiei americane. Cele două state au încheiat un acord de reducere a producţiei până la finele acestui an.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Unul dintre cele mai cunoscute fonduri de investiţii din România, maşină de făcut bani. Încasările de anul trecut au ajuns la 1,1 mld. euro
Lista exiturilor din 2017 include şi trei tranzacţii a căror valoare nu a fost dezvăluită, printre care şi tranzacţia prin care producătorul român de materiale de construcţii Macon va fi preluat de Xella Group, tranzacţia fiind condiţionată de obţinerea aprobării Consiliului Concurenţei din România.
-
Pariul record de un miliard de euro
Sunt numele unora dintre fondurile de investiţii care au pariat sau măcar au tatonat piaţa locală în ultimii ani. Doar anul trecut aceşti investitori financiari au scos din buzunare peste un miliard de euro pentru a cumpăra companii sau active româneşti. A fost primul an din istoria româniei când acest prag a fost depăşit.
„Marile fonduri de investiţii se uită la România. Nume care până acum priveau piaţa doar în context regional o analizează individual.” Aceasta este o frază pe care am auzit-o de mai multe ori în ultimii trei ani, o perioadă în care piaţa totală de fuziuni şi achiziţii din România a început să prindă contur cu amprentă financiară de 3-4 mld. euro sau chiar peste.
Investitorii financiari (fonduri de investiţii) şi cei strategici (companii active într-o anumită industrie) au devenit tot mai interesaţi de România într-o perioadă în care economia duduie, iar consumul este din nou vioara întâi, motorul principal al creşterii.
Cifra de afaceri din comerţul cu amănuntul, cel mai important indicator pentru consumul privat, a continuat să crească anul trecut (în primele 11 luni – cele mai recente date) cu peste 10%, urmând trendul din 2016. Şi din punctul de vedere al creşterii economice România ocupă locul întâi în Uniunea Europeană. Astfel că interesul investitorilor este justificat.
Primele fonduri de investiţii şi-au întors privirea către România acum mai bine de două decenii, când economia locală abia învăţa primele lecţii despre capitalism. Apoi, banii au început să vină, apoi s-au oprit. Şi tot aşa o vreme. În linie cu evoluţia economiei. În timpul crizei financiare investitorii au devenit mai atenţi, mai precauţi, astfel că numărul tranzacţiilor şi valoarea lor totală a scăzut. Odată cu revenirea economiei pe un trend ascendent, piaţa de fuziuni şi achiziţii (M&A) şi-a reînceput şi ea urcarea.
„România reprezintă principala noastră destinaţie de investiţii de mai bine de 20 de ani”, spune Horia Manda, executivul român care conduce fondul de investiţii Axxess Capital şi unul dintre veteranii pieţei locale. El adaugă că activitatea fondului în România a început în 1997 cu Romanian American Enterprise Fund (RAEF), prin care a construit baza de la care a început să se extindă regional începând cu 2005, chiar dacă prima investiţie transfrontalieră a venit în 1998, prin achiziţia Orgachim de către producătorul de vopselei Policolor în Bulgaria. Între timp, Policolor nu se mai află în portofoliul Axxess Capital, ci în cel al altui fond de investiţii, RC2.
Fondul de investiţii Axxess Capital a fost în perioada 2015-2017 unul dintre cei mai activi jucători de pe piaţa de profil, având în portofoliu trei achiziţii şi patru exituri. Cea mai recentă mutare este cea prin care a vândut pachetul de 30% pe care îl deţinea în cadrul companiei IT Bitdefender pentru 180 mil. euro. Cumpărătorul este un alt fond, Vitruvian, care îşi face astfel intrarea pe piaţa locală. Prin această mutare, Bitdefender devine primul business antreprenorial românesc evaluat la peste 600 mil. euro. Compania este fondată şi controlată în continuare de familia Talpeş.
„Într-adevăr, în ultimii ani asistăm la un interes în creştere din partea acestui segment investiţional (al fondurilor de investiţii – n.red.), tot mai multe nume mari exprimându-şi interesul şi urmărind în mod activ oportunităţile din piaţa locală”, spune Nadia Badea, partener în cadrul casei de avocatură Clifford Chance şi coordonatorul practicii M&A şi real estate din cadrul biroului de la Bucureşti. Ea adaugă că se poate remarca, de asemenea, întoarcerea unor investitori care au ieşit din piaţă în urmă cu câţiva ani.
Tendinţa coincide cu efervescenţa din private equity la nivel global. „Intensitatea activităţii de private equity se vede foarte bine în cifre; potrivit celor mai recente date pe care le avem, ponderea tranzacţiilor M&A din această arie a crescut de la 23% la aproximativ 30% din valoarea totală a pieţei, în 2017.” În România, fondurile de investiţii au pariat anul trecut peste 1,2 mld. euro, pentru prima dată în istorie, cifra cuprinzând şi tranzacţiile făcut de fondurile specializate pe sectorul imobiliar precum NEPI Rockcastle şi Globalworth, nu doar cele de private equity. Pentru această estimare, Business Magazin a luat în calcul doar mutările locale, nu şi cele internaţionale în cadrul cărora România reprezintă o piesă din puzzle.