Tag: Filipine

  • Cum arată cel mai scump resort din lume, unde o noapte de cazare costă 100.000 de dolari, sejurul minim fiind de trei nopţi – GALERIE FOTO – VIDEO

    Situată în arhipelagul Palawan din Filipine, “ultima frontieră ecologică”, potrivit site-ului resortului, insula reprezintă aproape 60.000 de metri pătraţi de paradis pe pământ, unde temperaturile rareori scad sub 30 de grade celsius.

    Resortul dispune de şase vile, dotate fiecare cu infinity pool, cadă cu hidromasaj pe malul apei şi pereţi din stică. Vilele pot găzdui 48 de persoane, preţul pe noapte pentru toate cele şase unităţi de cazare fiind de 100.000 de dolari, cu un sejur de minim trei sau cinci nopţi, în funcţie de sezon.

    La restaurant se servesc feluri de mâncare gătite cu produse proaspete, crescute de localnici şi cu peşti pescuiţi de aceştia din Marea Sulu, iar clienţii care doresc se pot bucura de sesiuni spa cu un număr nelimitat de tratamente, fără să plătească un cost suplimentar.

    Pentru cei activi, sunt o mulţime de opţiuni din care pot alege – scuba-diving, snorkelling, jet skiing, navigare cu catamaranul, yoga sau tenis, dar şi golf. De asemenea, împrejurimile oferă locuri deosebite care pot fi explorate, fauna fiind alcătuită în special din broaşte ţestoase marine Hawksbill şi păsări Megapodius.

    Singurele modalităţi de a ajunge pe insulă sunt din Manila, cu hidroavionul, care costă aproape 1.000 de dolari pentru un grup de nouă persoane, sau cu elicopterul, preţul unei călătorii fiind de peste 11.500 de dolari pentru un grup de cinci personae, dus-întors.


     

  • O ţară şi-ar putea schimba numele. Măsura, propusă de preşedinte pentru a scăpa de trecutul colonial

    „Într-o zi îl vom schimba”, a declarat Duterte, potrivit publicaţiei Philippine Star. Şeful statului a sugerat că ţara ar trebui să se numească Maharlika, numele unei foste clase de războinici din societatea Tagalog, care a prosperat înainte dinainte de colonizarea spaniolă.

    Ideea redenumiri statului în „Maharlika” nu îi aparţine lui Duterte, ci a apărut în regimul dictatorului militar Ferdinand Marcos, care a condus Filipine între anii 1965 – 1986. Cel care a propus noua denumire, în 1978, a fost senatorul Eddie Ilarde, potrivit site-ului Interaksyon.
     
    Marcos a folosit numele Maharlika pentru o sală din palatul prezidenţial şi reţeaua de televiziune naţională.
     
  • ATAC cu bombă într-o catedrală din Filipine: Cel puţin 27 de persoane au fost ucise şi 77 au fost rănite | VIDEO

    Atacul a avut loc pe Insula Jolo. Prima bombă a explodat chiar în timpul slujbei de duminică, iar cea de-a doua în momentul intervenţiei soldaţilor, în parcarea catedralei.

    Prima explozie a avut loc la ora locală 08:45 la Catedrala Fecioarei de pe Muntele Carmel, care a fost lovită de atacuri cu bombă şi în trecut.

    Majoritatea victimelor sunt civili.

    Două dispozitive explozive improvizate au fost detonate la intervale scurte de timp, potrivit biroului de relaţii publice al Regiunii Autonome Muslim Mindanao (ARMM).

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cel puţin 22 de persoane au murit după un ciclon în Filipine

    Printre persoanele decedate se numără şi un copil în vârstă de trei ani, a anunţat Edgar Posadas, purtătorul de cuvânt al Agenţiei de Gestionare a Dezastrelor.

    Ciclonul a afectat puternic regiunilr Visayas şi Bicol, situate în estul ţării.

    „Vântul nu a fost puternic, dar ciclonul a provocat inundaţii şi alunecări de teren”, a informat Posadas.

    Citiţi mai mult pe mediafax.ro.

  • Cel puţin 28 de morţi după ce taifunul Mangkhut a devastat nordul statului Filipine

    Douăzeci de persoane au decedat în regiunea Cordillera, inclusiv şase persoane din aceeaşi familie care au murit după ce locuinţa lor din oraşul Baguio a fost îngropată de o alunecare de teren.

    Patru persoane au murit în provincia Nueva Vizcaya, tot în urma unei alunecări de teren, iar un bărbat şi-a pierdut viaţa în provincia Kalinga din cauza căderilor de stânci.

    Vântul puternic şi ploaia torenţială au distrus acoperişuri, au doborât copaci şi stâlpi de electricitate, astfel că peste 4 milioane de persoane din nordul Filipinelor au rămas fără alimentare cu energie electrică.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Trei morţi şi sute de mii de persoane evacuate, în China, din cauza Taifunului Yagi

    Aproximativ 200.000 de persoane au fost evacuate din zece oraşe situate în provincia Zhejiang, situată în estul Chinei.

    În Shanghai, ploile torenţiale asociate taifunului au provocat prăbuşirea unui panou într-o zonă comercială. Trei persoane au murit, iar alte şase au fost rănite în acest incident.

    Taifunul Yagi a ajuns în China după ce a produs daune în Filipine.

  • Aroganţa unei vedete online: “Cum poţi avea un servitor care îşi păstrează paşaportul? Ce este mai rău este că au primit o zi liberă în fiecare săptămână “

    Sondos Alqattan, o vedetă Instagram şi makeup artist cu peste 2,3 milioane de urmăritori, a criticat noile legi care prevăd ca muncitorii filipinezi să beneficieze de o zi liberă pe săptămână şi îi împiedicâ pe angajatori să le confişte paşapoartele.

    “Cum poţi avea un servitor care îşi păstrează paşaportul? Ce este mai rău este că au primit o zi liberă în fiecare săptămână “, a spus ea într-un videoclip postat online, care a devenit viral şi a atras o furtună de critici în Orientul Mijlociu şi Filipine.

    În februarie, Filipine a interzis temporar detaşarea lucrătorilor străini în Kuweit, după ce corpul mutilat al lui Joanna Daniela Demafelis,  unei filipineze de 29 de ani, a fost descoperit într-un congelator dintr-un apartament abandonat.

    Preşedintele filipinez, Rodrigo Duterte, a cerut celor 276.000 de muncitori filipinezi din Kuweit să se întoarcă acasă apelând la “sentimentul lor de patriotism” şi oferind zboruri gratuite pentru cele 10.000 de persoane care se estimează că au termenul de valabilitate al vizelor depăşit.

    Aproximativ 660.000 de persoane din populaţia de patru milioane a statului Kuweit sunt lucrători imigranţi. Potrivit Human Rights Watch, sistemul “kafala” al ţării, care oferă angajatorilor puteri extinse asupra lucrătorilor imigranţi, îi forţează adesea pe aceştia să rămână sub autoritatea unor şefi abuzivi, în timp lucrătorii care încearcă să fugă pot fi pedepsiţi şi închişi.

     

  • Care sunt ţările în care femeile domină piaţa bancară având mai multe conturi bancare decât bărbaţii

    Acestea sunt:  Argentina, Georgia, Indonezia, Laos, Mongolia şi Filipine.

    Potrivit raportului, peste 500 de milioane – aproximativ 70% dintre adulţi, în creştere cu 51% faţă de 2011 – au un cont bancar deschis în cadrul unei bănci fizice locale sau la o bancă online. Cu toate acestea, femeile rămân în continuare în urma bărbaţilor: doar 65% dintre acestea au un cont bancar, comparativ cu 72% dintre bărbaţi, un decalaj de şapte puncte procentuale care a rămas neschimbat din 2011. Acest lucru se întâmplă în ciuda diminuării diferenţei de gen din multe ţări. În India, de exemplu, 83% dintre bărbaţi şi 77% dintre femei au un cont bancar – diferenţa de gen în India a scăzut la şase puncte procentuale, de la 20, în 2014.

    Dr. Leora Klapper, economist principal la Banca Mondială, oferă unele indicii conform cărora cele şase ţări fac “notă discordantă” în această direcţie. Astfel, în cazul statului Filipine, dr. Klapper spune că femeile au mai multe şanse să lucreze în străinătate şi să deschidă astfel de conturi pentru a susţine familiile lăsate acasă. În toate cele şase ţări (cu excepţia Laosului) femeile au şanse mai mari decât bărbaţii să primească o plată prin transfer bancar ca parte a unui program guvernamental. În Mongolia, de exemplu, 43% dintre femei raportează că primesc o astfel de plată, comparativ cu 24% dintre bărbaţi.

    În Indonezia, nu există diferenţe semnificative între numărul de femei şi bărbaţi cu conturi “active” sau care au folosit un cont cel puţin o dată în ultimul an pentru a efectua o depunere sau retragere.

    În India, de exemplu, s-a reuşit reducerea diferenţei de gen în privinţa numărului de conturi deschise, dar mai mult de jumătate din conturile care aparţin femeilor sunt inactive. “Provocarea cu care se confruntă India este, prin urmare, proiectarea unor noi produse financiare care să fie în interesul femeilor”, spune dr. Klapper.

  • Unul dintre cele mai frumoase locuri de pe Pământ SE ÎNCHIDE! Care e motivul

    Guvernul statului Filipine a anunţat că interzice accesul pe insula Boracay timp de 6 luni. Decizia vine ca urmare a îngrijorărilor legate de mizeria pe care o produc turiştii şi a declaraţiilor date, în luna februarie, de preşedintele Rodrigo Duterte.

    Interdicţia intră în vigoare pe 26 aprilie.

    Boracay, aflată la aproximativ 270 de kilometri de capitala Manila, este locuită de aproximativ 17.000 de persoane; cei mai mulţi sunt implicaţi în activităţi legate de turism. Pentru a-i proteja pe aceştia, guvernul va elibera “fonduri de calamitate”, a declarat secretarul general Menardo Guevarra, fără a oferi însă o cifră exactă.

    Arhipelagul Filipine este format din peste 7.000 de insule, dar Boracay este cea mai cunoscută dintre acestea datorită nisipului alb şi a apei turcoaz.

    Numărul turiştilor a început să crească încă din anii ’80, iar insula şi-a pierdut, treptat, aerul idilic. Anul trecut, aproape 1,7 milioane de străini au vizitat insula.

    În Filipine este o situaţie cel puţin bizară despre care am mai scris în mai multe rânduri. Preşedintele Rodrigo Duterte, proaspăt ales de câteva luni, le-a declarat război traficanţilor de droguri, dar şi utilizatorilor şi le-a permis poliţiei, dar şi grupurilor de justiţiari să-i aresteze, să-i ucidă pe traficanţi, fără să mai treacă prin procesul normal al justiţiei.

    Astfel, în doar câteva săptămâni, numărul victimelor a ajuns la aproape 2000, iar alţi zeci de mii au fost arestaţi.

    Filipinezul a ajuns pe prima pagină a ziarelor din nou în 2017, când a declarat următoarele: “Când eram adolescent, intram şi ieşeam des din închisoare. Mă băteam când cu unul, când cu altul. La vârsta de 16 ani, omorâsem deja pe cineva. O persoană reală, o bătaie, o înjunghiere. Nu aveam decât 16 ani. S-a întâmplat din cauza unei simple priviri. Câte astfel de priviri vor mai fi acum când sunt preşedinte?”, a spus Duterte.

  • Cum şi de ce a ajuns România să importe forţă de muncă din Asia

    „Pentru mine, România e o mare provocare. E o provocare să mă duc în fiecare seară acasă, într-un apartament gol. Uneori, mă trezesc că stau pe canapea, cu o bere în mână, şi purtăm – eu cu mine – o discuţie imaginară: «Ce faci? Eşti bine?»; «Da, sunt ok. Sunt ok.»” John îmi povesteşte apoi de băiatul lui, care e pe cale să absolve facultatea, şi îmi tot repetă cât de importantă e educaţia pentru el, educaţie pe care, dacă ar fi rămas în Filipine, nu i-ar fi putut-o asigura copilului său.

    9.200 de kilometri îl despart pe John de familia sa; alte mii de străini sunt în aceeaşi situaţie. România nu e întotdeauna prima lor opţiune ca destinaţie, ci una care le aduce un venit decent.

    John, spre exemplu, a aplicat pe un site care facilitează munca în străinătate; de aici, CV-ul lui a ajuns la o agenţie de recrutare din Filipine care l-a invitat să participe la câteva interviuri pe Skype, în 2016. Un an mai târziu, el a ajuns la o companie din Braşov. „Mi-au dat şansa să vin aici şi mi-au trimis o viză valabilă pe trei luni. Totul a fost gratuit, inclusiv biletul de avion. Singurul lucru pe care l-am plătit eu a fost vizita medicală”, povesteşte el.

    România nu e însă prima ţară străină în care lucrează John; el face asta încă din 2000. A lucrat mai întâi în Dubai pentru aproape doi ani, după care s-a întors în Filipine. „Aveam un copil mic şi îmi doream să îi asigur o educaţie mai bună, dar banii câştigaţi în Manila nu erau suficienţi – trebuie să plăteşti chirie, transport, să cumperi mâncare, iar salariul era mic. Aşa că am decis să plec iar”, îşi aminteşte el. Au urmat o experienţă de aproape 10 ani în Kuweit şi una de alţi doi în Canada. „Filipinezii sunt cei mai muncitori oameni din Asia”, spune el. „Nu pierdem niciodată timpul şi vrem întotdeauna să demonstrăm, dar cu toate astea e greu, în multe ţări, să obţii cetăţenie.”

    A ajuns aşadar în 2017 în România, petrecând câteva luni la Braşov, iar apoi a preluat un post de bucătar în Bucureşti. E foarte greu şi foarte costisitor pentru angajatorii români să obţină permise de muncă, spune asiaticul, iar asta l-a făcut să aprecieze interesul noului său angajator. E mulţumit de situaţia sa actuală şi spune că reuşeşte să îi trimită, lunar, bani fiului său; mărturiseşte însă că l-ar ajuta un salariu ceva mai mare.

    Remuneraţia nu e însă întotdeauna negociabilă, după cum explică Oana Peca, manager al companiei de recrutare Prestige Recruitment. „Lucrăm cu agenţii din ţările din care urmează să aducem personal, iar salariile sunt standard: pentru un muncitor în construcţie un anumit salariu, pentru un tinichigiu la fel, iar angajatorul e informat despre valorile respective care sunt deja stabilite în ţările din care provin”, explică ea. Compania a început în 2013 cu recrutarea pensonalului domestic, bone sau menajere, iar de anul trecut a demarat procesul de aducere a personalului pentru mai multe domenii, aşa cum ar fi ateliere mecanice sau auto, restaurante sau muncitori pe zona de construcţii.

    „Pentru muncitorii domestici am început cu Filipine, iar acum lucrăm cu Indonezia, Nepal, Sri Lanka sau Bangladesh. La ei se declară salariul mediu brut, de 4.162 de lei; acela este punctul de început al negocierilor. Trebuie să le asigure şi cazarea şi masa, pentru că venind din altă ţară ei se bazează în totalitate pe angajator. Dincolo de asta, salariul va depinde de funcţia ocupată”, spune managerul firmei de recrutare. Ca termen de comparaţie, salariul minim în Vietnam este de 150 de euro pe lună, de 3,5 ori mai mic decât salariul minim pe care îl primeşte un vietnamez care lucrează în România.

    Criza de personal s-a acutizat la începutul lui 2017, spune Oana Peca, care adaugă faptul că aceasta nu este complet conştientizată de angajatorii români. „Doar corporaţiile, firmele mari au conştientizat fenomenul şi încep să apeleze la firme de recrutare şi la personalul din afara ţării, mai ales la cel asiatic. Într-un fel, criza a început şi de la mentalitatea angajatorilor români, care vor să munceşti cât mai mult pe salarii cât mai mici.”

    „Sunt foarte mulţi angajaţi veniţi din Asia: în 2017, la începutul lunii decembrie, s-a depăşit numărul de autorizaţii de muncă ce trebuia eliberate pentru anul în curs, iar asta a dus la un blocaj. A fost nevoie să se dea mai devreme legea cu numărul de autorizaţii ca să se poată acoperi cererea”, explică Oana Peca.

    Cererile pentru muncitori calificaţi vin mai ales din afara Bucureştiului, spune ea. În Capitală străinii lucrează mai ales cu restaurante, saloane de cosmetică – zona de servicii, în general. Anul trecut, Prestige Recruitment a adus în România în jur de 60 de persoane.

    Recrutarea durează între 3 şi 4 luni: se ţin interviuri în ţara de origine a candidaţilor, se stabilesc detaliile jobului, iar apoi se demarează procesul de obţinere a permiselor de muncă şi a vizelor. „Candidaţii nu pot călători în România fără un scop, dar dacă angajatorul doreşte, îi poate întâlni înainte de aducerea în România”, explică Oana Peca.

    „Interacţionând de-a lungul timpului atât cu angajaţii, cât şi cu angajatorii, cred că problema vine de la cei din urmă. Angajatorul este obişnuit să aibă forţă de muncă la dispoziţie şi să schimbe oamenii când vrea, fără a investi foarte mult în angajaţi; asta e mentalitatea generală în România”, explică managerul firmei Prestige Recruitment. „Acum, când e criză de personal şi nu prea mai ai de unde să alegi, sunt angajatori care ar investi în forţa de muncă, dar nu au de unde să mai găsească. Sigur, dacă ar fi investit înainte de criza de personal, nu cred că s-ar fi ajuns aici. Există, sigur, şi situaţii în care angajaţii sunt neserioşi – nu cred că România e singura ţară care se confruntă cu partea asta.”