BusinessMagazin

Tag: ferme

  • Legea arendei pe minim 7 sau 10 ani – a doua confiscare a proprietăţii private în agricultură după naţionalizarea din anii ‘60?

    Puţini ştiu că în aceste zile se dezbate în Parlament o lege care va avea consecinţe pe decenii asupra pieţei terenurilor agricole, o lege care poate avea o importanţă similară ca legislaţia retrocedării terenurilor agricole din anii ‘90, dar cu consecinţe exact în sens invers retrocedării.

    Conform proiectului de lege privind arenda care se dezbate în această perioadă în Parlament, contractele de arendă se vor face pe o perioadă de minim 7 ani sau chiar de minim 10 ani. Aceasta înseamnă practic o a doua confiscare sau naţionalizare a celor peste 2 milioane de mici proprietari care au astăzi încheiate contracte cu arendaşi.

    În numele necesităţii de „comasare“ a terenurilor şi de a facilita arendaşilor investiţii în utilaje, irigaţii sau echipament, micii proprietari vor fi obligaţi să intre în contracte pe 7 sau 10 ani pe arende stabilite iniţial şi nu vor mai putea practic dispune de terenul lor, proprietatea lor de 1, 2, 3 sau 5 hec­tare, acolo unde este aceasta: într-un singur lot sau în mai mult loturi, aşa cum sunt, istoric, fărâmiţate parcele de teren agricol din România.

    Dacă un mic proprietar va vrea să iasă din arendă după un an, doi trei, sau va vrea să vândă după un an doi trei, nu va mai putea. Va vinde cel mai probabil chiar arendaşului, care este poziţionat foarte sus pe lista de preemptori. Va fi de fapt captiv. Nu va mai dispune de dreptul său de proprietate. Tocmai de dreptul care a fost reconstituit în anii ‘90 după abuziva naţionalizare a terenurilor agricole din anii ‘60.

    A cui este vina că aşa e România, cu 2 milioane de ferme mici? Re­for­mele agricole din vremea lui Cuza prin împărţirea averilor mănăstireşti, împroprietărirea de după războaiele din 1877, din 1918, din 1945 – au creat o ţară aşa cum este ea astăzi, au dat mijloace de trai ţărănimii române care a luptat pentru ţară. Hectarul acela de teren, aşa cum a fost el, a fost pâinea ţărănimii române.

    Fărâmiţarea terenurilor are cauze istorice. Aşa s-a format România. Nu are toată lumea sute de hectare, că nu are de unde. Ba chiar în Muntenia şi Moldova sunt mai mulţi mici proprietari decât în Transilvania, unde românii ca naţie au fost defavorizaţica proprietari şi din această cauză emigrau în America sau veneau în ţară peste munţi.

    Culmea, mulţi dintre cei care astăzi au puterea şi miile de hectare în proprietate sunt chiar foşti directori de IAS sau descendenţii lor. Deci foştii directori de IAS – Întreprinderile Agricole de Stat care au preluat pământul ţăranilor naţionalizaţi în anii ’60 –  pun acum la cale, prin reprezentanţii lor din Parlament, o a doua naţionalizare, de data aceasta mascată în contracte de arendă din care nu se poate ieşi! Au luat o dată pământul, acum îl iau înapoi de la oameni, dar cu acte.

    Şi asta tot în numele eficienţei, în numele mecanizării şi modernizării agriculturii, ca atunci.

    Dacă această lege va fi adoptată, peste 2 milioane de mici proprietari îşi vor vedea proprietăţile îngheţate în con­tracte de arendă din care nu vor putea ieşi. De ce să nu aibă dreptul un proprietar să schimbe arendaşul după unu-doi-trei ani dacă nu este mulţu­mit? Cum vor putea fermierii care sunt mici sau mijlocii astăzi să devină mari?

    Practic va fi îngheţat tot. Cine a apucat să cumpere şi să se extindă pe mii de hectare la superpreţurile din anii 2000, marii proprietari şi arendaşi, mulţi cu legături în fostul Partid Comunist sau foşti şefi de IAS sau de CAP, vor deveni stăpâni.

    Ani de zile s-a vorbit în agricultură numai de comasare, comasare, comasare. Şi s-a făcut comasarea. Două – trei mii de mari proprietari, cu peste 1.000 de hectare, deţin jumătate din suprafaţa arabilă de 10 milioane de hectare din România. La capătul celălalt, peste 2 milioane de mici proprietari deţin 3 milioane de hectare. La mijloc, 10-100 ha, fermele de familie care domină în Austria, în Germania, Franţa sau Italia, sunt cele mai puţine.

    În 2021, deficitul extern de produse agroalimentare a fost de aproape 3 miliarde de euro, cu 40% mai mare decât în anul anterior. Structura aceasta polarizată a proprietăţii agricole conduce la un model deficitar: export de cereale brute, import de bunuri alimentare procesate, pentru că fermele mici care ar trebui să acopere cât mai mult din consumul de lactate, de carne, de legume şi fructe lipsesc.

    Însăşi Comisia Europeană a trimis observaţii României la depunerea Planului Naţional Strategic – planul de aproape 16 mld. euro pentru finanţarea agriculturii în perioada 2023-2027 – că polarizarea terenurilor a devenit o problemă, că discrepanţele sunt prea mari, că fermierii mici şi mijlocii nu trebuie scoşi din piaţă, ci ajutaţi să se dezvolte.

    Poate că mâine cine are un hectar-două undeva pe o colină vrea să facă o livadă, sau vrea să facă fiul său întors din străinătate. Sau poate vrea să pună vie sau aronia. Sau să facă un parc solar. Nu va mai putea odată ce această lege va trece.

    Dezvoltarea ţării înseamnă slujbe mai bune, un trai mai bun pentru oameni. În agricultură înseamnă valoare adăugată, procesare, înseamnă ferme integrate, mici pro­prietari prosperi, nu sate semipărăsite unde nu găseşti la magazinul din centru măcar o gogoaşă produsă pe o rază de 10 km de în jur, înconjurate de suprafeţe de mii de hectare cu proprietarii la Paris.

  • Adrian Cocan, Lăptăria cu Caimac: Piaţa trece prin frământări serioase, avem o criză pe piaţa laptelui care pare că se accentuează

    Adrian Cocan, directorul general al Agroserv Măriuţa (MILK), care are în porto­foliu brandul Lăptăria cu Caimac, spune că până în vara anului viitor criza de pe piaţa laptelui se va accentua, în prezent cele două fabrici ale companiei îşi asigură laptele de la ferma proprie.

    „Piaţa trece prin frământări serioase, se închid ferme mici, la abatoare sunt cozi, avem o criză pe piaţa laptelui care pare că se accentuează. Cred că până în vara anului viitor cantitatea de lapte va scădea”, a spus Adrian Cocan, directorul general al  Agroserv Măriuţa.

    Compania din Dragoeşti (judeţul Ialomiţa) a finalizat construcţia celei de-a doua unităţi de producţie, dotată cu o linie de brânzeturi şi o linie pentru unt, o investiţie de 4 milioane de euro. „Acum ne asigurăm integral laptele din ferma proprie. Probabil va fi nevoie să cumpărăm lapte şi de la alte ferme, dar acum a doua fabrică lucrează la 20% din capacitate”.

    Agroserv a ridicat în 2018 prima fabrică de procesare lactate, întinsă pe o suprafaţă de circa 1.500 de metri pătraţi (şase linii de producţie), în urma unei investiţii de peste 5 milioane de euro.

  • O soluţie pentru viitor: agricultura verticală

    Agricultura verticală a atras deja criticile scepticilor, însă compania americană Bowery pare să facă paşi concreţi în această direcţie, potrivit unui articol al Fast Company. Bowery a reuşit să construiască ferme inteligente, care funcţionează 365 de zile pe an, indiferent de condiţiile climatice şi care ar fi de 100 de ori mai productive decât agricultura tradiţională. Irving Fain, fondatorul şi CEO-ul companiei, spune că aceasta ar putea fi soluţia provocărilor legate de alimente ale viitorului: „Problema pe care o rezolvăm la Bowery nu este relevantă pentru oraşele unde ne aflăm astăzi sau pentru oraşele americane, ci pentru toate oraşele din lume”. Potrivit lui, prin intermediul tehnologiei, pot fi crescute orice tip de recolte pe verticală, în sistem hidroponic – trebuie doar determinat care sunt însă recoltele care au cel mai mult sens – din punct de vedere financiar şi nu numai.


     

     

  • Dezastru pe piaţa laptelui: la Mega sau Carrefour preţul laptelui ajunge la 10 lei/litru, dar fermierii primesc 1,6 lei/litru şi au ajuns să-şi taie vacile pentru că sunt nevoiţi să închidă fermele. Importurile de lapte şi smântână au sărit de 100 mil. euro în 2021, valoare care s-a dublat într-un deceniu

    ♦ Şeptelul de vaci se menţine pe pantă descendentă, declin început după 2006. ♦ Micii procesatori au dificultăţi în a intra în retailul modern şi nu pot concura cu marii jucători.

    În iulie 2022, preţul laptelui de vacă a fost cu 16,2% mai mare faţă de aceeaşi lună a anului trecut, conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică. În retail, în funcţie de brand, preţul laptelui ajunge la 10 lei/litru, dar producătorii de lapte crud primesc între 1,65 şi 2,7 lei/litru, astfel că sectorul creşterii vacilor de lapte intră în colaps.

    „Vindem ferma pentru că avem costuri foarte mari cu furajele şi preţul laptelui este foarte mic. La noi în zonă de la poarta fermei ne dau 1,65 lei/litru, ceea ce nu acoperă nici măcar o treime din costuri. Nu mai merită să creşti vaci, mai ales că subvenţiile sunt mici şi interesul guvernului pentru acest sector este zero. Procesatorii ştiu că nu avem ce face cu laptele, decât să-l aruncăm, astfel că ţin preţul jos“, spune Alexandru M., un mic crescător de vaci din localitatea Sălişte (judeţul Maramureş), care a postat pe OLX un anunţ de vânzare a fermei cu 11 vaci din rasa Bălţată Românească, pentru 50.000 de lei.

    Procesatorii explică faptul că scumpirile în lanţ pun presiune pe costuri, iar o creştere şi mai mare a preţurilor ar afecta şi mai mult vânzările.

    „Costurile de transport s-au dublat, salariile au crescut, curentul electric consumat este mult mai scump. Noi plătim preţul pieţei la lapte, 2,5-3 lei per litru în acest moment. Dacă preţul ar creşte, atunci şi produsele noastre s-ar scumpi şi vânzările ar fi şi mai afectate – în condiţiile în care deja au mai scăzut“, a explicat Irina Filip, proprietarul CreamLand, produ­cătorul îngheţatei Cremola. Familia Filip mai deţine şi Comalat, producător de lactate şi brânzeturi.

    Ea explică faptul că „deja sunt furnizori mai mici care şi-au înschis fermele. Un fermier mai mare, care produce mii de litri de lapte pe zi vrea să închidă la 31 decembrie, când îi expiră contractul cu un mare procesator. Noi discutăm cu el şi încercăm să găsim soluţii, însă în piaţă avem o problemă concurenţială – dacă produsele Cremola şi Comalat ar fi listatate în mai multe magazine, nu sub 10% din retailul modern, atunci fabrica ar funcţiona la capacitate maximă, nu 9% şi am putea plăti un preţ mai mare pentru lapte, însă în condiţiile în care intrăm cu greu în  retailul modern avem o problemă legată de eficienţă“

    Ieri, un litru de lapte Napolact, de exemplu, cu 3,5% grăsime costa 7,35 lei în reţeaua Auchan şi 8,19 lei în reţelele Carrefour şi Kaufland, conform datelor de pe site-ul Monitorului Preţurilor, administrat de Consiliul Concurenţei. ZF a luat în considerare preţurile din reţelele mai mari de retail, însă, spre comparaţie, în reţeaua Mega Image trecea de 8,5 lei. Preţul unui litru de lapte Albalact, brand concurent, era de 6,55 lei în Auchan şi 7,55 lei în Kaufland.

    Diferenţa dintre preţul pe care îl primeşte producătorul şi cel pe care-l plăteşte consumatorul este dată de faptul că produsul trece prin mai multe mâni. Mai exact, laptele poate fi colectat de la poarta fermei în cisternă, care merge apoi la centrul de colectare, apoi este răcit, proces care are nevoie administrare, lucru pentru care sunt oameni plătiţi, apoi merge spre fabrică, de la fabrica de lapte merge la distribuitor sau direct la retailer, explică Dorin Cojocaru, preşedintele Asociaţiei Patronale Române din Industria Laptelui. Pe de altă parte, dacă laptele este luat direct de procesator de la producător, acesta implică transportul de la fermă la fabrică, apoi laptelui i se fac analize de laborator, iar ulterior este prelucrat. Însă, preţul laptelui afişat la raft este politica comerciantului, menţionează Cojocaru.

  • Fermele câştigă teren. Plătim scump fiecare roşie

    Românii mănâncă 800.000 de tone de roşii într-un an şi importă de peste 100 de ori mai mult decât exportă. După cartofi, cea mai iubită legumă de români este roşia, iar cantitatea consumată este atât de mare încât ar umple depozitele regionale pentru fructe şi legume promise de mai bine de doi ani de autorităţi, un proiect încă neonorat.

    Statisticile arată că România îşi poate acoperi, teoretic, consumul la roşii, însă, de fapt, în sezonul estival mare parte din producţie ajunge la gunoi. Cazul roşiilor nu este unul particular, ci unul general. La fel se întâmplă şi în cazul preparatelor pe bază de cereale, al zahărului sau al cărnii. Deşi România are producţii bune de materii prime, lipsa acţiunii duce la importuri de necontrolat, de miliarde de euro. 

    Asocierea şi integrarea pe verticală sunt segmente în creştere în agribusiness, care promit că vor aduce schimbarea necesară, alături de alte iniţiative mai mici, însă fermierii au nevoie şi de sprijinul statului. Altfel, cum putem profita de potenţialul generos al României în acest sector? Cum putem hrăni România, şi nu numai, cu produse româneşti?

    „Vedem un interes mai mare al fermierilor pentru integrare intraafacere, cu dezvoltarea de linii de procesare, în timp ce în legumicultură initiaţivele de asociere sunt încă timide. În cadrul grupului Patria, susţinem activ asocierea prin iniţiativele şi proiectele Fundaţiei pentru Dezvoltarea Agriculturii. Se fac paşi mici, timizi şi sperăm să vedem o mai mare creştere în viitor”, a spus Cătălin Mihai, manager agro în cadrul Patria Bank.

  • Cele mai dinamice companii din agricultură. În căutarea drumului care să ducă hrana de la fermă la furculiţă

    Agricultura este unul dintre cele mai râvnite domenii din economie, lucru care se observă în numărul mare de firme nou-înfiinţate de la an la an, pentru că marja de profit a companiilor de profil, în special a celor care se ocupă de cultura vegetală ‒ cultivarea cerealelor, plantelor tehnice şi a oleaginoaselor‒, este de două cifre. Dinamismul în acest sector se observă foarte bine la companii mici şi medii, care au creşteri ale veniturilor şi de peste 50% de la un an la altul. Liderii, în general, atât în producţia de cereale, cât şi comerţul acestora sau distribuţia de inputuri au rămas în vârf în ultimii ani, însă au crescut într-un ritm lent.

    În prezent, companiile din agricultură au motive să desfacă şampania, după o producţie record de grâu de 11,33 milioane de tone în acest an agricol. Însă rămân încă rezervate, în aşteptarea recoltelor de floarea-soarelui şi porumb. Din suprafaţa recoltată de până acum în Câmpia Română producţiile sunt foarte bune şi merg în linie dreaptă cu prognozele pentru producţia agricolă totală, estimată de analişti la circa 34 milioane de cereale, o cifră istorică. Ce impact vor avea scumpirea materiilor prime, a energiei electrice şi a costului de transport asupra sectorului? Ce urmează pentru acest domeniu începând cu 2023, când agricultorii vor avea acces la cele 6,7 miliarde de euro prin noul Plan Naţional Strategic?

    Agricultura este un sector important  pentru economie, un domeniu strategic chiar, iar acest fapt s-a observat foarte bine anul trecut, când ne-a bătut la uşă pandemia de Covid-19 cu toate provocările sale. Lanţurile logistice blocate la nivel internaţional au scos la lumină producătorii agricoli români, ei având materiile prime de bază pentru a produce hrană. În plus, nu putem ascunde evoluţia fulminantă pe care a avut-o producţia agricolă de la intrarea României în UE.

    Fermierii români, în ultimii cinci ani, au menţinut prima poziţie la producţia de floarea-soarelui din UE. Totodată, la porumb s-au luptat cot la cot cu francezii pentru prima poziţie, pe care au obţinut-o în 2018 şi în 2019, dar au pierdut-o anul trecut din cauza secetei pedologice. Însă, cu toate că România cultivă cea mai mare suprafaţă cu porumb boabe din Uniunea Europeană, cu peste 50% mai mult decât Franţa an de an, francezii au avantajul tehnologiei performante şi al accesului la apă, infrastructura de irigaţii din România fiind precară, chiar dacă s-au făcut paşi mici pentru îmbunătăţirea sa. La grâu, rapiţă, soia şi cartofi, România s-a menţinut în primele 10 poziţii în ultimii cinci ani în UE. Astfel a devenit un jucător important în piaţa Mării Negre, alături de Rusia şi Ucraina, şi un exportator de top al UE. Totuşi, Franţa îşi menţine prima poziţie la producţia de rapiţă de câţiva ani şi este înaintea României la producţiile de soia şi cartofi.

    Pandemia de COVID-19 nu a fost provocarea numărul 1 pentru agricultură în 2020, cum a fost pentru majoritatea sectoarelor din economie, ci seceta din iarnă, care a ţinut până în primăvara, iar apoi s-a instaurat şi înspre toamnă. Solul fertil şi seminţele de calitate însămânţate de fermieri nu au reuşit să contrabalanseze calamitatea naturală, iar aportul de apă pe care ar fi trebuit să-l asigure fermierii din forţe proprii, insuficient sau deloc, în zonele în care nu se poate iriga. Astfel, la finelele anului, cu o suprafaţă irigată de numai jumătate de milion de hectare, din cele 3 milioane de hectare amenajate pentru irigaţii, producţia agricolă a scăzut cu 40%, până la 19 milioane de tone de cereale, potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică. Astfel, valoarea producţiei ramurii agricole, care include atât producţia vegetală, cât şi cea animală, dar şi serviciile agricole – semnănat, întreţinere recolte, cules etc.  – a scăzut cu 15,4% în 2020 faţă de anul trecut, arată datele de la Institutul Naţional de Statistică. Aceasta s-a cifrat la 81,4 de miliarde de lei.

    Pentru anul agricol 2021, analiştii estimează o recoltă de circa 34 de milioane de tone de cereale, ceea ce înseamnă un nou record pentru România şi recâştigarea poziţiilor pierdute la grâu şi porumb în 2020. Recolta de grâu a fost de 11,3 milioane de tone, conform datelor de la Ministerul Agriculturii, iar din primele suprafeţe recoltate de fermieri şi producţiile de porumb şi floarea-soarelui sunt bune.

    „În Brăila, la floarea-soarelui avem o producţie medie de 2,4-2,5 t/ha, iar la porumb de 8 t/ha. La mine în fermă producţia medie este de 12 t/ha. Pentru toată lumea este un an bun”, spune Vasile Datcu, fermier şi preşedinte al Asociaţiei Producătorilor Agricoli (APA) din Brăila.

    Dragoş Telehuz, preşedinte al Asociaţiei Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice din judeţul Ialomiţa, este în asentimentul lui Datcu. „La noi, producţia medie la porumb este de 6-11 t/ha, dar în fermele comerciale este mai mare de 8 t/ha, iar la floarea-soarelui, cea mai slabă producţie este de 2,5 t/ha, iar cea mai bună de 3,5 t/ha”, a afirmat acesta.

    Însă, chiar şi anul trecut, în pofida provocărilor fermierilor, pandemia de COVID-19 a generat un boom de apariţii în zona platformelor online cu legume şi fructe, care au văzut oportunitatea de a livra produse proaspete zi de zi la uşa clienţilor din Capitală, în timpul stării de urgenţă şi nu doar.

    De altfel, sunt companii cu vechime care au crescut semnificativ anul trecut, pentru că în vocabularul lor, primordial a fost cuvântul adaptare. Cătălin Grigoriu, antreprenorul care deţine împreună cu fraţii Pavăl afacerea Moldova Farming din domeniul cultivării cerealelor şi distribuţiei de inputuri agricole, din Bacău, spunea că anul agricol 2020 a fost foarte dificil, din cauza secetei care a redus semnificativ producţiile la toate culturile, dar acest lucru i-a determinat să investească într-un sistem propriu de irigaţii, pentru a fi pregătiţi pe viitor. Mai mult, antreprenorul afirma că pentru a se menţine pe piaţă la nivel de management au decis să vândă terenuri agricole, au apelat la împrumuturi bancare, au redus suprafaţa de teren pe care o lucrăm şi au devenit extrem de atenţi şi precauţi. Rezultatul s-a văzut în cifra de afaceri, care a ajuns anul trecut la valoarea de 147,5 milioane de lei, în creştere cu 233% faţă de anul precedent, arată calculele ZF pe baza datelor de la Ministerul de Finanţe. Astfel, a devenit cea mai dinamică companie din sectorul agricol. Ce au făcut alte companii autohtone ca să crească?

    „Am făcut investiţii în 2020 pentru a creşte, care au constat în crearea unor noi canale de vânzare, cum sunt online-ul, exportul, şi am făcut noi parteneriate IKA (International Key Accounts pentru a lista produsele în supermarketuri – n. red.)”, spune Rareş Florea, CFO al producătorului de vinuri Domeniile Avereşti din zona Moldovei, deţinut de Constantin Duluţe, unul dintre cei mai putenici antreprenori români. Duluţe a vândut în 2018 Agricost, cea mai mare fermă din România după suprafaţa cultivată, arabilor de la Al Dahra, într-o tranzacţie estimată la vremea aceea la 200 de milioane de euro.

    Compania Vinicola Avereşti 2000, care deţine brandul Domeniile Avereşti, a încheiat anul trecut cu o cifră de afaceri de
    23,8 milioane de lei, în creştere cu 61,1% faţă de anul anterior.

    Executivul spune că direcţia de investiţii a fost una portivită, pentru că în 2021 oamenii se uită foarte mult la calitate şi la preţ versus calitate. „Anul 2022 va însemna adaptabilitate. Cine se adaptează va supravieţui şi va creşte. Ar trebui să ne obişnuim cu asta şi să acceptăm că nu ne vom mai întoarce la ceea ce a fost înainte”, a mai afirmat el.

    Florin Florea, antreprenorul care a pus pe picioare acum aproape două decenii businessul Albatros Gold, producător de ouă din judeţul Alba, spune că, la rândul său, a investit pentru a creşte, mai ales că producea hrană, necesară pentru oameni şi animale.

    „Societatea noastră, încă de la început, a lucrat pe un plan de investiţii menit să ne crească producţia. Planul de investiţii pentru anul 2020 a fost făcut din 2019 şi a însemnat investiţii de 1 milion euro, pe care le-am făcut din surse proprii, chiar dacă a fost pandemie. Am făcut investiţii în creşterea producţiei, iar creşterea producţiei s-a văzut la final în creşterea cifrei de afaceri”, a povestit antreprenorul.

    Compania Albatros Gold a încheiat anul 2020 cu o cifră de afaceri de de 50,4 milioane de lei, în creştere cu 41,9% faţă de anul anterior, arată datele publice. Florin Florea spune că şi în 2021 a investit, dar diferenţa este că în acest an s-a ocupat de consolidarea businessului şi nu de creşterea producţiei, prin scăderea costurilor, dar şi prin găsirea unor surse suplimentare de venit.

    „Anul 2020 a însemnat o creştere fantastică de costuri de producţie, iar în 2021 preţul îngrăşămintelor s-a dublat. Preţul oleaginoaselor, cum sunt uleiul de floarea-soarelui, seminţele de floarea-soarelui sau şrotul de soia, crescut, de asemenea, iar la energia electrică avem creşteri de 300% şi la ambalaje de 100%. Ne-a crescut preţul de cost al unui ou cu 100% şi cred că preţul va exploda ca în 2017, când a fost criza fipronilului”, susţine Florin Florea. El precizează că a crescut cu 10% preţul ouălor în retail şi comerţul clasic, unde sunt prezenţi, dar va fi nevoit să crească şi mai mult.

    Printre companiile româneşti cu creşteri importante se numără şi o companie cu capital străin şi anume compania Campo D’Oro, parte a grupului danez Ingleby. Compania a crescut cu 68,3%, până la
    89 de milioane de lei. Acesta este cel mai mare salt făcut de companie de la înfiinţare, din 2001, până acum. Ingleby s-a remarcat rapid în România prin achiziţia „de azi pe mâine” a mai multor companii din agricultură, pritre care a fost şi preluarea societăţii Campo D’Oro de la investitorul italian Giovanni Roncato. Aceasta este printre cele mai mari companii care exploatează teren agricol din România. Grupul Ingleby Farms este familia miliardarului de origine suedeză Hans Rausing şi prin firma Campo D’Oro din judeţul Timiş exploatează 12.155 de hectare de teren, conform datelor de pe site-ul companiei. Grupul mai are în România 7.261 de hectare de pădure, situate la 100 de kilometri distanţă de Bucureşti, în judeţul Argeş, şi o cultură de 200 de hectare de afine, fiind una dintre cele mai mari din ţară.

     

    Un domeniu mult dorit

    În primul semestru din acest an, au fost înfiinţate peste 10.000 de companii noi cu activităţi în agricultură, silvicultură şi pescuit, de cinci ori mai multe decât în aceeaşi perioadă a anului trecut, chiar dacă 2020 a fost unul dintre cei mai dificili pentru agricultorii români, arată datele de la Registrul Comerţului. Specialiştii din domeniu spun că factorul determinant a fost producţia foarte bună, căci „din 5 ani, 4 sunt siguri buni pentru agricultură şi într-unul suntem la mâna ploii”. În plus, ei menţionează că agricultura este rentabilă, pentru că primeşti subvenţie pe suprafaţă, ai acces facil la fonduri europene, iar noul Plan Naţional Strategic va începe în 2023 cu un buget de 6,7 miliarde de lei, preţurile cerealelor sunt istorice şi se aşteptă o producţie record de cereale în 2021. 

    Agricultura a fost al doilea cel mai râvnit sector după comerţ, dar în faţa construcţiilor şi transporturilor în acest an, mai arată datele de la Registrul Comerţului. Ovidiu Bucătaru, CFO în cadrul Grup Şerban Holding, care operează în prezent mai multe linii de business în agricultură, spunea că terenurile sunt la fel de valoroase ca un start-up în domeniul IT, dar riscul este mai mare în IT decât în agricultură, de aceea mulţi investitori o preferă pe cea din urmă.

    Salarii dublate într-un deceniu, dar (prea) mici în comparaţie cu media economiei

    Agricultura este domeniul în care cea mai mare parte din forţa de muncă din România îşi desfăşoară activitatea. Potrivit statisticilor europene peste 20% din români lucrează în agricultură, acesta fiind cel mai mare procent din UE. În 2020, companiile din agricultură, care domeniu care cuprinde şi activităţiile de pescuit şi silvicultură, au avut o cifră de afaceri totală de 43,7 miliarde de lei şi aproape 120.000 de angajaţi, de la un număr de 25.000 de firme, arată datele de la Registrul Comerţului. Salariul mediu net al angajaţilor din domeniu a fost de 2.513 lei,
    sub media economiei, dar în creştere cu 125% faţă de acum zece ani, adică faţă de 2011, potrivit calculelor ZF pe baza datelor de la INS. De altfel, dacă luăm în calcul salariul mediu net până la final de iulie al acestui an, salariul mediu net a crescut cu 137% faţă de 2011.

    Însă hiba agriculturii româneşti este faptul că circa 2 milioane de persoane fac agricultură de subzistenţă, nu au contracte de muncă sau unii dintre ei mai lucrează cu contracte de zilieri, dar numai aproximativ 800.000 sunt fermieri cu acte în regulă. În România, predomină fermele foarte mici, majoritatea acestora fiind ferme de subzistenţă sau semisubzistenţă, ale căror venituri sunt extrem de fluctuante, printre altele din cauza riscurilor climatice. În plus, acestea folosesc producţia pentru propriul consum, ci nu pentru a o comercializa.

    Organizaţiile, federaţiile, mediul asociativ, cât şi fermierii cred că acestă situaţie se poate îndrepta prin investiţii în învăţământul agricol liceal, care s-a degradat în ultimele două decenii. De exemplu, numărul liceelor cu profil preponderent agricol a scăzut de la 120 al 57. De altfel, în ultimii ani, numărul absolvenţilor de licee agricole a scăzut, ceea ce duce la nivelul general scăzut de instruire al administratorilor exploataţiilor agricole, astfel că doar 0,4% dintre administratorii de ferme au o formare agricolă completă, în timp ce majoritatea covârşitoare a acestora au doar experienţă practică, conform celor mai recente statistici europene. Dezvoltarea unui sistem de formare profesională continuă se află într-un stadiu incipient, dar acesta ar putea conduce la creşterea fermelor mici sau dezvoltarea fermelor de familie, un concept des întâlnit în vestul Europei.

  • Investitorii în agricultură au la dispoziţie 760 mil. euro pentru investiţii în ferme, începând din 25 octombrie. 125 mil. euro sunt alocaţi pentru proiecte de achiziţii de utilaje agricole sau irigaţii, drenaj ori desecare la nivelul fermei

    Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a anunţat lansarea sesiunii de depunere a proiectelor de investiţii de către antreprenorii români pentru submăsura 4.1 „Investiţii în exploataţii agricole“, în perioada 25 octombrie 2021– 25 ianuarie 2022.

    Bugetul acestea este de 760 mil. euro şi este împărţită în opt componente. Mai exact, 125 mil. euro sunt alocaţi pentru proiecte de achiziţii de utilaje agricole sau irigaţii, drenaj ori desecare la nivelul fermei; 55 mil. euro sunt alocaţi pentru condiţionarea şi procesarea în fermă şi marketing în sectorul vegetal şi aceeaşi sumă este alocată şi pentru sectorul zootehnic; 75 mil. euro sunt alocaţi pentru achiziţia de utilaje de către tineri fermieri; 240 mil. euro sunt alocaţi pentru investiţii în zootehnie la nivel naţional, iar 60 mil. euro sunt alocaţi pentru investiţii în zootehnie în domeniul montan; 100 mil. euro sunt alocaţi pentru investiţii în legume (inclusiv în spaţii protejate – sere şi solarii) şi cartofi, iar 50 mil. euro sunt alocaţi pentru modernizare exploataţiilor legumicole.

    Gica Neamţu, fondatoarea businessului Pofta Focului din Iaşi, companie care face zacuscă şi dulceaţă, spune că are în desfăşurare un proiect cu cofinanţare din fonduri europene, „aflat pe ultimii 10 metri“, care constă în extinderea spaţiului de producţie şi depozitare. Ea adaugă că în continuare are în plan să atragă bani europeni, pe termen mediu şi lung.

    De altfel, Cosmin Maglas, CEO şi fondator al companiei de consultanţă Atragem Finananţare, susţine că submăsura 4.1 „Investiţii în exploataţii agricole“ este „celebră“ printre clienţii săi, care l-au contactat cu mult timp înainte de deschiderea sa pentru a face proiecte de accesare a fondurilor europene.

    De asemenea, el menţionează că mulţi investitori din sectorul agricol aşteaptă lansarea proiectelor prin noul Plan Naţional Strategic, începând cu 2023.

     

  • Antreprenori locali. Corina Oprişiu, Avis 3000: Este nevoie de comercianţi români în judeţe, să strângă şi să vândă marfa micilor producători

    Grupul Avis 3000 din judeţul Hu­ne­doara, pus pe picioare în urmă cu aproa­pe două decenii de familia Sta­te, un complex avicol integrat care pro­du­ce carne de pui şi ouă, a ajuns la pro­pria reţea de distribuţie for­mată din 28 de magazine de proxi­mi­tate, si­tu­a­te în judeţele Hune­doa­ra şi Alba, iar unele au fost desc­hise în pan­demie, în 2020.

    „Suntem prezenţi în­tr-o singură reţea de co­merţ modern. În Hu­ne­doa­ra şi Alba avem lanţul nostru de ma­gazine «Pro­dus în Hunedoara» şi, pe lângă pro­dusele proprii, comer­cia­li­zăm şi alte produse alimentare din ju­deţ. A fost foarte greu să penetrăm pia­ţa şi să ne obişnuim clienţii să con­su­me produse locale, dar, acum, con­su­mul creşte de la o zi a alta“, a spus Corina Oprişiu, director exe­cutiv al Avis 3000, în ca­drul emi­siunii ZF Agro­po­wer, un pro­iect sus­ţi­nut de Banca Tran­silvania şi Microsoft.

    „Avem 28 de magazine proprii, am mai deschis şi în pandemie unul, dar ne lovim de chirii mari şi de multă bi­ro­craţie, însă cu efort reuşim“, a mai spus ea.

    Ea crede că în fiecare judeţ din ţară este nevoie de un comerciant cu capital autohton sau chiar doi, care să colecteze şi să vândă marfă de la mici producători sau întreprinzători din judeţ. „În urmă cu 5-6 ani, ponderea produselor locale ajungea la 5-6% din cifra de afaceri, iar acum este 40-45%.“

    Grupul Avis 3000 deţine două ferme de găini ouătoare crescute liber, de câte 100.000 de capete, o hală de creştere a găinilor ouătoare şi trei ferme pentru creşterea puilor de carne, ce au o capacitate totală de 1,2 milioane de pui. „Compania noastră şi-a autorizat oul ca produs montan, însă, în supermarketuri nu putem vinde oul ca produs montan, pentru că nu asigura o cantitate necesară pentru toată ţara“, a explicat Oprişiu.

    Produsele se vând în reţeaua proprie, acolo unde se găsesc încă peste 400 de alimente produse locale. Legume şi fructe se găsesc doar vara şi în unele magazine. „Găsim produse din zonă“. 

    Corina Oprişiu spune că este nevoie de stimuli şi coerciţie şi că „avem nevoie de educaţie alimentară în educaţia copiilor noştri“. „A fi sănătos înseamnă a mânca bine şi local“, a întărit Corina Oprişiu.

    Avis 3000 a avut o cifră de afaceri de 45 de milioane de lei, în uşoară scădere faţă de anul precedent, şi un profit net de 0,5 milioane de lei, arată datele de la Ministerul de Finanţe.

  • Deficit în comerţul agroalimentar. De ce vând italienii roşii în România? Pentru că cea mai mică fermă de roşii pe care o au în zona de sud a Italiei pleacă de la 30-40 de hectare

    România ar trebui să sprijine dezvoltarea fermelor mari sau asocierea micilor fermieri, pentru ca deficitul comercial să fie corectat în următorii zece ani, consideră Florin Burculescu, preşedintele Cooperativei agricole integrate Ţara Mea, cea mai mare cooperativă din România după cifra de afaceri şi numărul de membri – peste 1.000. El a fost prezent în cadrul emisiunii ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transilvania şi Microsoft.

    „De ce vând italienii roşii în România? Pentru că cea mai mică fermă de roşii pe care o au în zona de sud a Italiei pleacă de la 30-40 de hectare. De aici încolo putem face orice. Ai 40 de hectare de roşii, ai tehnologie ca să lucrezi pe ele, lucurile se pot întâmpla şi în România. Însă, o fermă de 2 hectare, de subzistenţă, nu poate să evolueze fără asociere“, a spus Florin Burculescu.

    Mai mult, el spune că ar trebui create anumite programe de sprijin, punctuale, pentru dezvoltarea agricultorilor şi stimularea asocierii şi dezvoltării unor cooperative mari.

    „Spre exemplu FrieslandCampina, cea mare cooperativă de lapte, are aproape 10.000 de membri.“ Compania este şi unul dintre cei mai mari producători de lactate din România.

    Deficitul comercial al României cu produse agroalimentare a crescut accelerat în ultimii cinci ani, iar în anul 2020 a ajuns la 1,9 miliarde de euro, mai mare cu 58% faţă de 2019, coform datelor de la Ministerul Agriculturii.

    „Nu suntem la nivelul de convergenţă la care ar trebui să fim, pentru că nu-mi aduc aminte în ultimii 30 de ani să fi fost cineva din mediul politic ancorat în relaţiile sociale ale agricultorilor, să dorească să facă ceva punctual pentru agricultori“, a mai spus Burculescu.

  • Germania analizează o nouă taxă pe bunăstarea animalelor pentru a creşte standardele din ferme

    Germania analizează modalităţi de finanţare a unui plan de creştere a standardelor din fermele de creştere a animalelor, incluzând o nouă taxă pe bunăstarea animalelor, însă ideea nu este salutată de fermierii germani, care se tem că vor fi expuşi unei competiţii incorecte, scrie Euractiv.