„Suntem Dan şi Diana (Goanţă), cuplu mereu fascinat de Bucureşti şi de istoria acestui oraş. De câţiva ani, amândoi lucram ca freelanceri şi tot căutam un spaţiu de unde să ne desfăşurăm activitatea”, spun cei doi.
După ce au muncit de acasă şi prin tot soiul de cafenele, cei doi au luat decizia de a-şi crea propriul spaţiu de lucru, pe care să-l împartă cu alţii ca ei, dar care să poată fi transformat şi într-un spaţiu de evenimente, tot pentru oameni ca ei.
„Piaţa muncii şi joburile au evoluat foarte mult în ultimul timp şi considerăm că acesta este viitorul muncii – remote şi în spaţii de co-working. Nu mai credem în munca de la un birou de la 9 la 5, ci în munca flexibilă şi remote. De ce să nu lucrezi la 1 noaptea dacă atunci lucrezi tu cel mai bine?”, se întreabă, pe bună dreptate, Diana Goanţă.
Cuplul mai avea o dorinţă, aceea de a lăsa o amprentă în oraşul pe care îl iubesc. Întâmplarea a făcut ca în căutările lor să le iasă în cale o casă veche de 101 ani, de pe bulevardul Pache Protopopescu. Coincidenţa a fost cu adevărat savuroasă pentru că acea casă are aceeaşi vârstă pe care o are România, iar Pache Protopopescu a fost unul dintre cei mai buni primari pe care i-a avut Bucureştiul.
„Aşa a luat naştere Lucrativ, casă de meserii libere, adică un spaţiu boutique de evenimente şi co-working pentru toţi oamenii cu idei şi proiecte în minte. Spaţiul a fost deschis la final de iulie 2019, după o perioadă de renovare a casei, care a început la finalul lunii ianuarie 2019. Practic, suntem foarte la început pe această piaţă. Investiţia în renovare a fost de aproximativ 60.000 de euro”, spune Diana Goanţă.
Readucerea la viaţă a acestei case nu a fost uşoară. Înainte de Lucrativ, acolo fusese un internet café, iar înainte de asta, casa fusese locuită de proprietarii săi, dar nimeni nu avusese grijă de frumuseţea imobilului.
„Ideea din spatele renovării a fost să păstrăm cât mai multe detalii originale ale casei şi să scoatem în evidenţă unele care nu erau puse în valoare, cum este, de exemplu, bovindoul. Acesta era acoperit cu un perete şi era folosit ca spaţiu de depozitare. Ne-am bucurat că am avut cu ce să lucrăm, adică glasvandurile şi ferestrele sunt cele originale, am putut păstra o sobă originală, bovindoul, cum spuneam, detaliile de pe tavane şi parchetul din unele camere.”
Peste piesele vechi recuperate au venit cele noi, poate cel mai uimitor element decorativ fiind un mural cu plante exotice, semnat de Wanda Hutira, art director, ilustrator şi creator de obiect.
„Muralul este o minunăţie. Ne-am dorit ceva care să scoată casa din zona de clasic, iar Wanda a livrat excelent.” Casa Lucrativ este împărţită în patru camere, trei dintre ele sunt în stil vagon, astfel că deschizând uşile cu glasvand se creează un singur spaţiu. Două din aceste trei camere se pretează pentru co-working, camere de întâlniri sau evenimente, iar a treia este mai degrabă un lounge.
„Cea de-a patra cameră este gândită ca o cameră de luat masa, de întâlniri sau de lucru, aici având un standing desk. Spaţiul a fost gândit cât mai modular tocmai pentru a se preta atât pentru evenimente, cât şi pentru co-working. Toate birourile se pot strânge uşor şi depozita, astfel încât să putem crea spaţiu liber foarte uşor, necesar pentru evenimente.”
Cu o astfel de structură, proprietarii Lucrativ spun că acum casa poate deveni gazda perfectă pentru evenimente creative cum ar fi conferinţe, lansări de produse, dezbateri, galerii, evenimente de business, corporate, workshopuri, brainstorminguri, prezentări interne, cocktail party-uri etc.
Spaţiile industriale abandonate au primit şi ele un suflu nou, cele norocoase, cel puţin, un astfel de exemplu fiind spaţiul de evenimente Conglomerat.
„Spaţiul Conglomerat este un proiect colaborativ care a apărut în august 2018, în urma asocierii a trei proiecte de antreprenoriat, un showroom de haine vintage (Electra Store), un magazin de mobilă retro (Heartwood) şi un studio foto (Alexandru Roşieanu Studio). Fiecare dintre noi trei (Roxana Bllinder, Anna Chiţan şi Alexandru Roşieanu) căuta un spaţiu adecvat pentru ceea ce făcea, iar când a apărut această hală decăzută dintr-o fostă fabrică de textile, nu am văzut doar potenţialul găzduirii proiectelor noastre. La fel de importantă a fost transformarea fabuloasă a unui spaţiu complet neglijat, dar impresionant ca suprafaţă şi dispunere, într-un spaţiu multivalent care să poată găzdui evenimente şi alte activităţi creative”, spune Roxana Bllinder.
Investiţia nu a fost mică, mai ales pentru puterile unor mici antreprenori, şi s-a ridicat la 50.000 de euro în spaţiul de pe strada Popa Nan din Bucureşti.
„Spaţiul era doar atât, un spaţiu gol, oarecum părăsit, neglijat, care, în anii care au trecut de când imprimeria de textile care odată a funcţionat aici a fost desfiinţată, a fost lăsat la voia întâmplării. A fost nevoie să schimbăm tâmplărie, să îl dotăm cu electricitate, apă, încălzire centrală, grupuri sanitare, să curăţăm şi să reparăm sute de metri de pereţi şi, nu în ultimul rând, să-l igienizăm, o acţiune ce a necesitat un efort mai mare decât ne-am închipuit iniţial.”
În final însă, a rezultat un spaţiu cu tot felul de texturi, cu ferestre industriale care aduc la interior, cel puţin în zilele de vară, o lumină naturală senzaţională. „Ne-am dorit să schimbăm percepţia despre spaţiile de evenimente urbane. În general, evenimentele neconvenţionale sunt în afara oraşelor mari, la ţară, la mare, într-un hambar. Noi ne-am dorit să nu fie nevoie să pleci din oraş ca să ai o experienţă boemă, atipică, cool.”
Spaţiul are o suprafaţă de 500 mp, din care 100 mp sunt practic o cutie albă (studioul foto). Evenimentele cu scaune permise în acest spaţiu sunt cele cu până la 199 de persoane. Pentru alt gen de evenimente, spaţiul poate să găzduiască până la 300 de persoane.
„O să vă spunem ce evenimente au avut loc la noi, pentru că este elocventă diversitatea lor pentru versatilitatea acestui spaţiu. Am găzduit un concert de muzică trap, o piesă de teatru, o petrecere aniversară privată, filmări pentru secvente din filme de Hollywood, filmări de reclame, seminarii de make-up, lansări de produse ale unor branduri importante, o cină WeDine, petrecere de logodnă, şedinţe foto pentru haine, bebeluşi, mirese, reviste etc.”
Société Gourmet este un alt exemplu de iniţiativă transformatoare, de data aceasta tot a unei case vechi de un secol. „Povestea Société Gourmet a început în anul 2009 cu dorinţa de a putea crea şi oferi în România experienţe pe care le-am gustat la momentul acela doar în străinătate. Visam la cursuri de gătit pentru pasionaţi, la ateliere de ciocolaterie, experienţe interactive, atât pentru adulţi, cât şi pentru copii, sau echipe de colegi de la birou”, spune Raluca Hagivreta-Ichim, fondator, proprietar şi manager al Société Gourmet.
Proiectul s-a dezvoltat însă de-a lungul anilor în toate direcţiile stabilite iniţial, dar la acestea s-au adăugat şi altele, complet noi.
„Începutul a durat patru ani în care toate evenimentele erau susţinute în bucătării şi spaţii închiriate pentru fiecare eveniment. Aveam un birou permanent în care ne ţineam toate ustensilele şi de acolo plecam să implementăm fiecare experienţă. Investiţia mea iniţială a fost în aceste echipamente, apoi în primul spaţiu pe care l-am avut, iar în 2013 am investit în locaţia actuala: Société Gourmet Event House. Investiţia a fost de aproximativ 50.000 de euro.”
Société Gourmet Event House nu este un restaurant, deşi bucătăria deschisă este sufletul casei, iar grădina de vară este perfectă pentru petreceri în aer liber, mai rare în Bucureşti.
„De la mici nunţi şi botezuri la team building şi cine de afaceri şi până la petreceri pentru copii, am învăţat în cei 10 ani de experienţă să pot jongla foarte uşor atât cu spaţiul, cât şi cu celelalte servicii pe care le oferim.”
Raluca Hagivreta-Ichim spune că dacă în 2009 noutatea Société Gourmet a fost modul în care oamenii erau aduşi împreună, casa Société Gourmet este acum spaţiul care îi aduce pe oameni împreună.
„Nu poţi închiria exclusiv un restaurant, iar dacă cumva poţi, este un spaţiu formal, previzibil. Şi nu poţi închiria casa superbă a unei persoane pentru evenimentul tău, iar dacă cumva poţi, cu siguranţă nu este utilată pentru mai mult de 10 invitaţi. Clienţii noştri sunt acei oameni care caută un loc intim, în care să fie numai ei şi ai lor dragi, o casă cu grădină care pare casa cuiva, dar care să le poată oferi spaţiul şi confortul, serviciile, mâncarea şi băutura pe care le-ar putea primi la un restaurant foarte bun – aceştia suntem noi.”
Designul casei gravitează în jurul meselor mari din grinzi de stejar recuperate din Transilvania şi al insulelor de bucătărie imense din acelaşi stejar vechi combinat cu inox. Bucătăria deschisă este sufletul casei, pentru că aici se ţin cursurile de gătit sau activităţile de team building (team cooking).
Casa şi grădina Société Gourmet pot găzdui până la 80 de persoane, în interior spaţiul fiind de 34 de persoane aşezate la masă, iar grădinile pot acomoda 66 de persoane.
Mai în toate cazurile, investiţiile prezentate au dat rod pentru că au intuit corect nevoia de personalizare, de atenţie la detaliu, care până la urmă defineşte un eveniment reuşit.
Şi mai este un lucru pe care aceste proiecte l-au intuit corect, şi anume nevoia de autenticitate foarte puternică în tot acest zgomot cotidian.
Tag: evenimente
-
Cum au reuşit câţiva români iscusiţi să dea o nouă viaţă unor locuri uitate din Bucureşti. Acestea generează acum venituri de zeci de mii de euro
-
Fier, inele şi intarsii
Casa germană Hemmerle a expus bijuterii din fier, aur şi diamante, în timp ce designerul italian Fabio Salini a atras atenţia prin cerceii săi care seamănă cu nişte inele atârnate unul de altul, care combină pietre preţioase, metale lustruite oglindă, fibră de carbon şi piele, scrie The Telegraph, în timp ce Bulgari şi Piaget s-au prezentat cu ceasuri şi brăţări cu fosile şi diamante. Au existat şi galerii de artă care au expus lucrările unor creatori atent selectaţi pentru eveniment, ca Objet d’Emotion. Printre aceştia se numără Francesca Villa, care foloseşte pentru bijuteriile sale tot felul de obiecte neobişnuite pentru aşa ceva, cum ar fi jetoane vechi de pocher şi timbre, Melanie Georgacopoulos, care propune coliere de sidef cu perle ce par să se afunde în suportul lor, sau Silvia Furmanovich, care preferă intarsiile cu coral, turcoaze şi aur pentru cercei mari sau brăţări rigide.
Printre creatorii prezenţi la festival s-a numărat şi francezul James de Givenchy, a cărui companie din New York, Taffin, s-a pregătit pentru această ocazie cu bijuterii care combină pe lângă metale şi pietre preţioase sau semipreţioase sticlă, ceramică, piele, lemn, un exemplu în acest sens fiind o pereche de cercei cu aur roz, oţel albastru, peridote şi ceramică gri, care arată ca nişte pandantive prinse de urechi. -
Globetrotter în business
De aproape doi ani, Marcel Cobuz este responsabil pentru Europa în Comitetul Executiv al grupului LafargeHolcim, activ în producţia de materiale de construcţii, cu o cifră de afaceri de 7 miliarde de franci elveţieni (6,4 miliarde de euro) şi aproape 20.000 de angajaţi care lucrează în peste 40 de uzine de ciment, 600 de staţii de betoane şi 300 de cariere de agregate din peste 20 de ţări europene.
Deşi industria construcţiilor l-a „clădit”, cărămidă cu cărămidă, de-a lungul anilor, altele erau planurile expatului român.
„Fac parte din generaţia care a atins majoratul în 1989. Am lăsat deoparte oportunitatea de a face o carieră militară şi am studiat Dreptul cu profesori care scriau noaptea cursurile pe care le predau a doua zi. Astfel, am plonjat pentru câţiva ani în dreptul afacerilor, fiscalitate şi concurenţă. Iar după o bursă în străinătate pe pieţele de capital şi la îndrumările profesorilor, a fost un pas natural să nu urmez repartiţia de procuror şi, în schimb, să dau concurs la banca naţională”, povesteşte Marcel Cobuz.
A ajuns să fie unul dintre cei care au pus bazele Bursei de valori Bucureşti în România postcomunistă şi ale unor instituţii conexe acesteia, precum Asociaţia Brokerilor sau Depozitarul Central, care facilitează transferul instrumentelor financiare – acţiuni, obligaţiuni, titluri de stat etc – şi al banilor între vânzător şi cumpărător.
„Am creat apoi propria firmă, ca să accelerez proiecte de finanţare pe piaţa de capital pentru întreprinderi mici şi mijlocii, iar avocatul Francisc Peli a fost unul dintre colaboratorii mei cei mai reuşiţi în nişte tranzacţii de anvergură. În 2000, am ştiut că a venit momentul să mă dezvolt şi să creez un impact mai larg şi am plecat la Lafarge, în Franţa.”
În primii doi ani petrecuţi la Lafarge a avut misiuni în 15 ţări. De la sediul din Franţa, Marcel Cobuz a plecat în Grecia, după o scurtă întoarcere în România, ca director financiar, apoi s-a îndreptat către Asia, în Indonezia, devenind cel mai tânăr „şef de ţară” al Lafarge, cu scopul de a redinamiza un business de ciment devastat după tsunamiul din 2004.
„Următoarea destinaţie a fost Orientul Mijlociu, în Irak, unde am fost responsabil pentru creşterea afacerilor între 2008 şi 2011, ca prim investitor din afara sectorului petrolier cu mai multe uzine construite”, spune Marcel Cobuz.
Apoi a revenit în Franţa şi, mai târziu, a ajuns în Maroc – unde Lafarge reprezenta a treia capitalizare bursieră de la Casablanca. În 2014, a fost artizanul fuziunii dintre giganţii Lafarge (Franţa) şi Holcim (Elveţia), care a dat naştere actualului grup LafargeHolcim, liderul mondial în producţia de ciment.
„În tot acest parcurs, am avut familia alături şi câţiva buni prieteni care mi-au servit drept ghizi. Soţia, căreia îi mulţumesc că m-a urmat în aproape toate regiunile globului, a fost primul meu sfătuitor. Copiii s-au născut în ţări diferite – România, Franţa, Malaezia şi Iordania – fiind cetăţeni români şi globali în acelaşi timp.”
De altfel, chiar şi cu bagajul lui impresionant de „domicilii” provizorii, Marcel Cobuz urmăreşte cu atenţie schimbările de „nuanţe” în peisajul de business românesc.
„Urmăresc cu emoţie şi bucurie realizările prietenilor mei din România sau ambiţiile şi rezultatele de excepţie de la noua generaţie de antreprenori din IT şi de sportivi de performanţă în tenis şi nu numai. Vin des în ţară, unde îmi întâlnesc cu bucurie echipele entuziaste şi îi văd pe fraţii mei şi familiile lor, iar în Elveţia obişnuim să primim cu drag prieteni din România la noi acasă.”
Stabilit în Elveţia acum, Marcel Cobuz şi-a creat un ritm cotidian şi, mai presus de orice responsabilitate de afaceri, se încăpăţânează să nu se abată cel puţin de la una – de suflet: să nu întârzie la cina cu soţia şi copiii, momentul din zi în care poveştile au răgaz să se depene.„Încep devreme ziua, de regulă alerg timp de o oră după un program predeterminat. Apoi (sunt – n. red.) pe telefon şi video. Biroul meu are doar o masă de întâlniri cu şase scaune, două monitoare pentru întâlnirile video şi tableta, rar vreo hârtie. Sunt în contact permanent cu echipele din 20 de ţări, iar, în medie, trei zile pe săptămână călătoresc în regiune, unde văd clienţii locali sau pan-europeni – societăţi de construcţii şi antreprenori – şi proiectele importante de infrastructură, în special Grand Paris, High Speed 2 în Marea Britanie, drumurile din Polonia sau proiectele Greater Moscova ori centrele de inovare din Lyon.”
Pentru că în mâinile lui stau decizii importante la nivelul grupului LafargeHolcim – precum investiţii majore, achiziţii şi fuziuni, parteneriate – Marcel Cobuz caută să delege cea mai mare parte a celorlalte activităţi.
În pauzele pe care şi le permite, participă voluntar în boardul unei şcoli internaţionale non-profit, pentru a urmări tendinţele în educaţia noilor generaţii. În plus, cam odată la trei luni, în weekend, aleargă un semimaraton sau un maraton în marile oraşe europene, ca să-şi ţină treaz spiritul de competiţie.
„Am făcut o excepţie în 2018, când am participat la două maratoane în mai puţin de o lună, la Paris şi Zurich, o experienţă care mi-a arătat că limitele şi recuperarea după efort trebuie respectate. Îmi place pregătirea fiecărei curse, care, cu tehnicile de azi, este «train smarter, not harder», dar şi complexitatea sporturilor de anduranţă în care mentalul face diferenţa.” Pregătirea, crede Marcel Cobuz, este cheia şi în mediul de business românesc, care, „plin de vigoare” aşa cum este deja, ar trebui să-şi întoarcă mai mult privirea asupra tinerilor, pentru a le oferi şanse în meseriile viitorului, în care amprenta este a inteligenţei artificiale. „Nevoile de infrastructură sunt enorme şi un program de investiţii majore pe termen lung va creşte încrederea investitorilor, va impulsiona creşterea economică şi va alimenta, în acelaşi timp, optimismul tinerei generaţii.”
De optimism dă dovadă şi Marcel Cobuz, privind către viitorul industriei construcţiilor, care, crede el, va creşte moderat, susţinut de finanţările marilor proiecte de infrastructură din ţări ca Franţa sau Marea Britanie. Automatizarea tot mai frecventă şi inteligenţa artificială vor revoluţiona procesele de producţie şi chiar modurile de utilizare, iar marile companii îşi vor seta ţinte ambiţioase de reducere a impactului lor asupra mediului.
Cu aproape două decenii de experienţă la LafargeHolcim, Marcel Cobuz a învăţat că sectorul construcţiilor este unul care se reinventează rapid. Aşa cum a făcut-o şi el, indiferent că s-a întâmplat în Franţa, Grecia, Irak, Maroc, Elveţia…
LafargeHolcim în România
Pe piaţa locală, gigantul LafargeHolcim este prezent prin compania Holcim, producătoare de ciment şi beton, cu 800 de angajaţi în cele două fabrici – de la Câmpulung (judeţul Argeş) şi Aleşd (judeţul Bihor) – şi în celelalte unităţi de prelucrare a cimentului din ţară.
În 2018, afacerile Holcim în România au fost de 1.270,6 milioane de lei, în creştere cu 20% faţă de anul anterior. Profitul a urcat cu 23% faţă de anul anterior şi s-a situat la 182,1 milioane de lei. Astfel, marja de profit a Holcim România a fost anul trecut de peste 14%.
Recent, Holcim România a cumpărat grupul Somaco de la fondul de investiţii Oresa Ventures, într-o tranzacţie de peste 60 de milioane de euro care aşteaptă încă acordul Consiliului Concurenţei.
Pe plan local, operaţiunile LafargeHolcim sunt conduse, de la începutul anului 2018, de Horia Adrian, de asemenea cu experienţă peste graniţe. El a început să lucreze în 2000 pentru Holcim, fiind iniţial responsabil cu dezvoltarea businessului pentru agregate şi betoane. După patru ani, a fost trimis în Azerbaidjan pentru a coordona activitatea companiei de acolo, iar după şase ani s-a mutat la Moscova, pentru a conduce Holcim Rusia. La începutul lunii februarie 2018, Horia Adrian a preluat funcţia de CEO al Holcim România, dar şi pe cea de market head al Lafarge Holcim pentru Europa emergentă, conducând activitatea din Bulgaria, Serbia, Azerbaidjan şi Republica Moldova.
-
Cum arată unul dintre cele mai cunoscute locuri unde se pregăteşte mâncarea servită în avioane. 4.000 de angajaţi lucrează aici – FOTO
Do&Co este o companie de catering cu sediul central în Viena, axată pe activităţi de catering în avioane şi trenuri, dar şi de catering pentru evenimente internaţionale. Aceasta operează 31 de locaţii răspândite în 11 ţări, aflate pe trei continente, potrivit informaţiilor publicate pe site-ul companiei.
Din 2007, Do&Co funcţionează într-un joint venture cu operatorul de zbor Turkish Airlines.
Turkish Do&Co operează 9 bucătării gourmet din Turcia, unde sunt produse zilnic mai mult de 200.000 din mesele servite de mai mult de 60 de operatori aerieni, printre care şi Turkish Airlines.
Business MAGAZIN a vizitat recent sediul Turkish Do&Co din Istanbul, de unde, potrivit reprezentanţilor companiei, pleacă mesele servite pentru între 900 şi 1000 de zboruri. 4.000 de angajaţi lucrează în trei schimburi pentru a produce aceste mese, potrivit informaţiilor furnizate de reprezentanţii companiei.
-
100 TINERI MANAGERI DE TOP 2019 – Valentin Vasile, director calitate & satisfacţie clienţi, Schneider Electric
Valentin Vasile este director calitate & satisfacţie clienţi în cadrul Schneider Electric şi spune că mulţumirea clientului este principalul indicator din activitatea departamentului pe care îl coordonează, el având sub conducere directă nouă oameni.
Cel mai dificil moment din cariera sa spune că a fost mutarea din zona de vânzări la cea de support. „Acum nouă ani am avut oportunitatea de a mă alătura unui departament de suport clienţi care avea o activitate foarte bine definită şi structurată. De la o abordare de vânzări, am făcut tranziţia la una axată pe proces şi rezultate, menită să reflecte o experienţă superioară a clientului în relaţia cu noi.”
O experienţă importantă pentru dezvoltarea sa ca profesionist spune că a constat într-o întâmplare simplă, care a avut însă un influenţă majoră asupra sa, demonstrându-i importanţa unor acţiuni care, chiar dacă par mici, pot avea un impact extraordinar. „Într-o zi, când activam în centrul de suport clienţi, am observat în sistemul nostru o mică eroare, ce ducea la livrarea unui produs în câteva săptămâni. Nu era nicio plângere, nu era nicio solicitare din partea cuiva de a aduce acel produs mai rapid, a fost o întâmplare faptul că am observat această eroare. După o întrebare pusă responsabililor lanţului logistic, s-a rezolvat şi am livrat în doar câteva zile. După încă o săptămână, am primit un e-mail de la un utilizator final – în care ni se mulţumea că «am adus apa mai devreme» în comunitatea lor”, povesteşte Valentin Vasile.
El este absolvent al Facultăţii de Inginerie Electrică din cadrul Universităţii Politehnica Bucureşti şi nu a avut încă o experienţă internaţională în carieră, deoarece, spune el, „simt că am încă multe de învăţat în România”.
-
Cum au reuşit doi tineri români să vândă îngheţată de 70.000 de euro
Au pornit în 2016 cu un stand fix la mare, în cadrul unui complex turistic din Mamaia. Prima vitrină i-a costat 3.000 de euro şi a fost, practic, investiţia de la care au plecat. Un an mai târziu, porneau pe drumul îngheţatei care se plimbă de la un eveniment la altul şi începeau să participe la festivaluri şi petreceri private cu prima unitate mobilă. Astăzi, ViceCream numără o bicicletă, două standuri şi trei maşinuţe de îngheţată.
„Investiţiile iniţiale nu au fost mari, pentru că am ales să lucrăm cu un laborator profesionist care face îngheţata. De abia anul acesta am investit în logistică în jur de 20.000 de euro”, povesteşte Mihai Popescu.
Tot în 2019, investiţiile au mers şi în prezentare, standuri de evenimente, maşinuţe de îngheţată, bicicletă. De gelato este responsabil un laborator care inovează în fiecare zi. Ingredientele sunt aduse din Italia, dar şi de la producători locali certificaţi bio. Afacerile au fost anul trecut de 70.000 de euro, iar profitul s-a situat la 25.000 de euro, în business fiind implicaţi doar cei doi acţionari şi cinci angajaţi, dar numai pe durata evenimentelor. În afara sezonului de vară, adică cel în care consumul de îngheţată este la cote maxime, rămân trei angajaţi.
De ViceCream sunt responsabili Mihai Popescu şi Vlad Iliescu, doi foşti colegi din şcoala primară care şi-au încununat relaţia de prietenie cu una de afaceri.
„Mergem la evenimente de toate felurile, de la Neversea, Summer Well şi Untold până la evenimente private, team buildinguri, lansări de produse, petreceri corporate”, mai spune Mihai Popescu.
Cea mai mare provocare o aduce vremea, care poate transforma îngheţata într-o amintire dacă nu e depozitată în condiţii optime. Tocmai de aceea, Mihai Popescu şi Vlad Iliescu au cumpărat o maşină frigorifică pentru transportul îngheţatei, după ce au trecut şi prin experienţe care s-au încheiat cu topirea unor cantităţi mari de gelato.
„Cred că lumea vrea din ce în ce mai mult să aibă gelato la evenimente şi că această piaţă va creşte.”
Anul trecut, de pildă, cele mai apreciate arome au fost cele de grapefruit, ghimbir şi mentă. Nu există nici limită de vârstă, nici separare pe alte criterii. O cupă de 60 de grame de gelato de la ViceCream costă 7 lei, 500 de grame costă 70 de lei, iar un kilogram – 100 de lei. Din meniu fac parte atât produse bio, cât şi unele fără zahăr. Cei doi antreprenori vor să se stabilească şi cu un local fix de îngheţată, iar planul este deja în curs de implementare. Scopul este ca activitatea să continue şi pe perioada iernii, nu doar în timpul sezonului cald.
„Vrem să învăţăm consumatorul român să mănânce îngheţată iarna. Urmează să deschidem prima noastră gelaterie fixă, pe Calea Victoriei, în Bucureşti, în care investim 25.000 de euro. Sper să o deschidem într-o lună. Vom mai avea, de asemenea, o unitate şi în Mercato Comunale (concept din zona Polizu din Bucureşti, care reuneşte producători locali, rulote cu mâncare, beri artizanale şi spaţii de coworking – n.red.), unde vom fi prezenţi pe toată durata verii cu un stand.”
E adevărat că vara mai mult migrează de la un eveniment la altul – fie el festival, nuntă, botez sau aniversare –, dar pofta nu ţine cont de sezon. De aceea, pentru unii e viciu, pentru alţii e delectare. Spuneţi-i cum vreţi, dar savuraţi-o cu plăcere!
ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă.
Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
În Romånia sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.
Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.
Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.
Hipy Bio – producţie de sucuri bio din cătină (Iaşi)
Fondator: Adrian Fetcu
Investiţie iniţială: 260.000 de euro
Cifră de afaceri în 2018: 443.000 lei (96.000 de euro)
Distribuţie: magazine Carrefour din România
Kinderina – producţie de jucării croşetate (Cluj-Napoca)
Fondator: Viorina Anuţă
Investiţie iniţială: 8.500 de euro
Cifră de afaceri estimată în 2019: 15.000 de euro
Distribuţie: online
Bălăngănel – producţie de hamace (Târgu-Mureş)
Fondatori: Alexandru şi Angela Pitea
Investiţie iniţială: 6.000 de lei (1.300 de euro)
Cifră de afaceri în 2018: 160.000 de lei (35.000 de euro)
Distribuţie: online, magazine (Alba Iulia, Bucureşti, Cluj-Napoca), festivaluri (FânFest – Roşia Montană, Awake Festival – Mureş, Vibe Festival – Mureş)
Lada de zestre – atelier de broderie (Fundata, judeţul Braşov)
Fondator: Severina Puiu
Cifră de afaceri în 2018: 30.000 de euro
Distribuţie: pensiuni, hoteluri, restaurante
Evo Glamping – producţie de corturi pentru camping (Siliştea Snagovului – lângă Bucureşti)
Fondatori: Cristina şi Florin Georgescu
Investiţie iniţială: 10.000 de euro
Cifra de afaceri în 2018: 91.000 de lei (20.000 de euro)
Distribuţie: operatori de turism -
După ce a lucrat o perioadă în banking, o tânără din România a decis că nu mai vrea să muncească pentru alţii şi a pornit o afacere. Acum face bani din pasiunea ei
Alina Neacşa a absolvit Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale (REI) din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti. În timpul facultăţii, a absolvit un modul de un an organizat în cadrul Institutului Bancar Român, Centrul de Specializare şi Formare Bancară – Fundamentele profesiunii bancare. Spune că primul loc de muncă relevant a fost în domeniul bancar, la OTP Bank, unde timp de un an şi jumătate a lucrat în front-office, ca bank teller.
„Îmi plăcea jobul de la bancă, eram în locul pentru care mă pregătisem toată viaţa, dar mă simţeam ca o mică rotiţă într-un mare mecanism”, povesteşte ea. Îşi aminteşte că la un moment dat, când o colegă a plecat în concediu, a înlocuit-o temporar în zona de back-office, responsabilă de gestionarea clienţilor mari. „Mi-a plăcut foarte mult să lucrez pe poziţia ei şi mi-am dorit şi eu un job similar. Nu mi s-a aprobat mutarea, aşa că am fost foarte nemulţumită.” În plus, fiindcă îşi dorea să înceapă o afacere pe cont propriu, şi-a dat demisia din bancă şi a început un business în domeniul organizării evenimentelor.
În pachetul de servicii furnizat clienţilor cărora le organiza evenimentele, nunţi, botezuri sau petreceri corporate, erau incluse şi aranjamentele florale. Acestea erau realizate de diverşi furnizori disponibili pe piaţă în perioada aceea, în anii 2010 – 2012. „Cu toate eforturile mele de a găsi parteneri care să îmi livreze buchete şi aranjamente florale, mi-a fost imposibil să găsesc furnizori care să asigure calitatea pe care o doream.” Aşa a apărut ideea pentru următorul ei business, realizarea de buchete şi aranjamente florale. „Florile erau oricum marea mea pasiune, aşa că lucrurile au mers bine de la început.” Iar fiindcă în acea perioadă nu existau cursuri de floristică în România, a început să le caute în străinătate. A ales UK School of Floristry din Wilmslow şi a studiat la clasa lui Ian Lloyd, aflat, potrivit ei, în topul floriştilor din Anglia şi invitat permanent ca jurat la unele competiţii din domeniu. După câteva luni în care a mers în Anglia, a absolvit şcoala de design floral.
Unul dintre cele mai dificile momente de la înfiinţarea afacerii a fost alegerea unui nume. Chiar dacă iniţial a ales un nume de inspiraţie germană, clienţii au preferat mai neoaşul „flori cu fitze”. Flori cu Fitze Academy, prin care oferă cursuri de profil a apărut mai târziu, în anul 2015. Spune că la primul curs de floristică organizat de ea, cinci din cele zece cursante au devenit între timp fondatoarele unor afaceri cu flori.
În prezent, businessul Alinei Neacşa se împarte între segmentele de aranjamente florale şi cursurile de design floral. Afacerea depinde foarte mult de modul în care este împărţit anul, între sezonul nunţilor şi evenimentelor, ce durează aproximativ şase luni, din mai şi până în noiembrie, şi sezonul în care nu se organizează decât foarte puţin evenimente.În sezonul evenimentelor, atelierul floral Flori cu Fitze asigură servicii de design floral în locaţii în care au contract, cum ar fi Palatul Ştirbei, sau realizează la comandă aranjamente florale pentru evenimente.
În lunile reci, din decembrie şi până în aprilie, Flori cu Fitze Academy organizează cursuri şi workshopuri de aranjamente florale pentru toate categoriile de participanţi: debutanţi, începători, medii şi avansaţi. În prima jumătate a lunii august, organizează an de an un curs amplu pentru floriştii din România, numit Master Class. Acesta din urmă are particularitatea că este organizat folosind un volum foarte mare de flori, iar participanţii au astfel ocazia de a lucra cu aranjamente florale specifice unor evenimente de mari dimensiuni, pe care să le folosească la realizarea unor portofolii personale spectaculoase. La cursul Master Class din anul 2018 au fost utilizate peste 15.000 de flori naturale din 30 de soiuri.
În ceea ce priveşte cursurile de floristică, preţul unui astfel de curs pentru începători este de 1.800 de lei, pentru nivelul mediu ajunge la 2.500 de lei, iar participarea la Master Class ajunge la 4.500 de lei.
Alina Neacşa spune că investiţia iniţială în afacere se leagă mai ales de cursurile pe care ea însăşi le-a absolvit: pentru absolvirea celui de floristică din Marea Britanie, de la Floristry School, a investit peste 10.000 de euro, buget total ce include plata cursului, a transportului până în Anglia şi a cazării. Neacşa spune că an de an investeşte între 3.000 şi 4.000 de euro în cărţi, participarea la workshopuri în străinătate şi vizite la târguri. „Cea mai mare investiţie rămâne cea necesară pentru organizarea cursurilor, unde cheltui o sumă destul de mare înainte de a şti clar că locurile la curs sunt ocupate.”
Oferă ca exemplu un curs de tip Master Class organizat anul trecut la Athénée Palace Hilton Bucureşti. „Valoarea de piaţă a florilor şi a structurilor din oglindă folosite la curs a fost de aproape 60.000 de euro. Evident că suma investită de mine a fost mai mică, am menţionat valoarea de piaţă, dar tot a fost un pariu riscant. Investiţiile se duc şi înspre cheltuielile de promovare – în 2018, de pildă, a investit peste 5.000 de euro doar în Facebook.
Alina Neacşa spune că cele mai solicitate cursuri de design floral sunt, de mai mulţi ani la rând, cele pentru începători şi pentru clienţi de nivel mediu. „Este un flux constant de persoane care îşi doresc să înceapă un business part-time sau full-time în domeniu şi de aceea participă la curs. Indiferent că sunt pasionaţi de domeniul floral sau nu, aceşti participanţi vin la cursuri şi sunt interesaţi de toate aspectele construirii unei afaceri în domeniu, inclusiv logistică, vânzări sau contabilitate.” Chiar dacă o parte din aceşti participanţi reuşesc să-şi construiască o afacere în domeniul floral, sunt mulţi care renunţă atunci când descoperă cât este de lucru în realitate, spune ea.
De-a lungul anilor, peste 350 de cursanţi au urmat cursurile şi trainingurile ei. Există asemănări între domeniul bankingului şi cel de antreprenor în acest domeniu? „Afacerile în domeniul floral, indiferent că vorbim de o florărie, de distribuţie, eCommerce, design floral sau cursuri, trebuie tratate cu aceeaşi seriozitate şi rigurozitate cu care sunt gestionate activităţile în domeniul bancar.” Chiar dacă sunt afaceri în domeniul creativ, trebuie avut în vedere faptul că este vorba tot despre o afacere şi că trebuie să te concentrezi pe obţinerea profitului şi pe un cash-flow pozitiv. În ceea ce priveşte profilul cursantelor, aproape toţi participanţii sunt femei.
„Pe lângă cele care doresc să înceapă un business pe cont propriu, avem şi participante la curs care vin pentru a învăţa un hobby. Avem femei de carieră printre participante, doctori, avocaţi, contabile, manageri de companii.” Prin Fitze Trip, o altă componentă a businessului, organizează periodic vizite pentru floriştii români în locuri importante ale industriei de flori din lume: la Bursa de Flori din Olanda, Royal FloraHolland din Aalsmeer, la cele mai mari târguri floristice din lume, la mari ferme de flori din diverse locaţii. Anul acesta au organizat şi vizită la o mare fermă de flori din Kenya.
Potrivit reprezentanţilor afacerii, valoarea pieţei de cursuri de design şi aranjamente florale din România a depăşit valoarea de un milion de lei în anul 2018. Comparativ cu anul 2017, piaţa cursurilor pentru florişti a crescut cu peste 20%, păstrându-şi tendinţa de creştere puternică din ultimii patru ani. „Piaţa cursurilor de design floral este disputată, în România, de două tipuri principale de jucători. Pe de-o parte sunt firmele de training şi cursuri ce acoperă mai multe domenii generale de activitate, cum ar fi bucătărie, cosmetică, dans, actori, vânzări etc., ce au în ofertă şi cursuri de aranjamente florale. Pe de altă parte, au apărut şi în România firme specializate în domeniul cursurilor şi workshopurilor de aranjamente florale, ce oferă doar aceste tipuri de cursuri.”
Explicaţiile legate de creşterea acestei nişe se leagă mai ales de lipsa tot mai acută de personal calificat disponibil; florăriile trimit angajaţii la cursuri de pregătire în domeniul floral. „Ceea ce se întâmplă însă după finalizarea acestor cursuri este că o parte din absolvenţi decid să înceapă un business pe cont propriu. Pe de altă parte, graţie creşterii gradului de utilizare a reţelelor de socializare în România, aceste cursuri au devenit tot mai populare, în jurul lor apar poveşti şi s-a format o comunitate în jurul centrelor de training.”
O altă consecinţă a lipsei de personal se reflectă în salariile floriştilor, care au crescut în ultimii ani. „Un începător se găseşte greu atunci când florăria oferă un salariu de 2.000 – 2.500 de lei net pe lună. Cei cu experienţă câştigă 4.500 de lei pe lună, iar avansaţii 6.000 – 8.000 de lei net pe lună. Sunt bani buni, în condiţiile în care sunt multe florării care nici într-un an de la deschidere nu ajung să câştige banii aceştia. Acum există şi presiunea ofertelor de muncă din străinătate pentru florişti. Un începător câştigă 13 euro pe oră net în Irlanda (aproximativ 2.000 euro pe lună), iar un expert câştigă 35 de euro pe oră (5.600 euro pe lună net).”
În anul 2018, cifra de afaceri din cursuri a fost de aproximativ 50.000 euro. Când vine vorba de piaţa florăriilor, nu oferă o valoare exactă a acesteia, însă observă: „Numărul florăriilor deschise este în creştere în ultimii ani. Acest domeniu a fost luat cu asalt de o categorie de oameni cărora li se pare că este foarte uşor să îşi deschidă o florărie şi că este un domeniu în care se câştigă bani uşor. Din estimările mele, trei din cinci florării se închid în primul an de funcţionare, din cauza unui control insuficient al cash-ului.”
Antreprenoarea sesizează că oamenii investesc în flori, în amenajări, în locaţie mult peste limita maximă, vânzările la început nu sunt la nivelul dorit şi astfel ajung să nu poată susţină afacerea. „Le recomand celor care vor să înceapă un business floral să fie precauţi, să înţeleagă că lucrează cu marfă foarte uşor perisabilă şi să înveţe să îşi preţuiască foarte bine munca. Şi, evident, să participe la cursuri de profil de la care să înveţe toate secretele afacerii cu flori.”
-
Nu ştiţi ce să faceţi în weekendul care se apropie? După Afaceri Premium vă prezintă o selecţie a evenimentelor care îşi merită locul în agendă
În ce direcţie e viitorul?
Conferinţa de afaceri Brand Minds, care va avea loc pe 10 mai la Sala Palatului, aduce în prim-plan o temă de ansamblu care va fi dezbătută de speakerii invitaţi, şi anume care este direcţia de urmat către viitor.
Tema generală se distinge astfel de subiectele din anii anteriori, când topicurile priveau mai degrabă marketingul, designul sau antreprenoriatul. Cum însă lumea se schimbă, şi abordările urmează aceeaşi cale.
Anul acesta, pe scena Brand Minds va urca, printre alţii, Yuval Noah Harari, scriitorul israelian care a făcut valuri în 2018 cu ale sale „Sapiens” şi „Homo Deus”.
Alături de el, pe lista de speakeri se mai regăsesc Brené Brown – profesor şi cercetător la Universitatea din Houston, şi Robert Cialdini – cunoscut ca „părintele influenţei”, ca urmare a numeroşilor ani pe care i-a petrecut studiind psihologia persuasiunii, dar şi alţii.f
Aburi de alcool în ediţie limitată
În fiecare an, oficialii brandului Metaxa lansează, într-un singur lot, într-un număr limitat de decantoare, băutura spirtoasă Metaxa Private Reserve, prima creaţie a lui Constantinos Raptis, pusă pe piaţă iniţial în 1992, când acesta a fost numit maestru al casei elene de licori. Anul acesta aduce a 25-a ediţie de acest tip. Fiecare decantor poartă o etichetă cu semnătura lui Constantinos Raptis, o serie unică şi un dop din lemn de stejar gravat cu emblema casei.
„Creez Metaxa Private Reserve o dată pe an, într-un singur loc, cu amestecuri care au atins apogeul expresiei lor, câteva dintre ele provenind de la prima distilerie din Pireu”, spune Constantinos Raptis, al cincilea maestru Metaxa.
De 25 de ani, el şi-a perfecţionat arta de a surprinde natura specific grecească prin meşteşugul amestecului de distilate de vin, vinuri Muscat din insula Samos şi plante mediteraneene. Ca rezultat, Metaxa Private Reserve este un deliciu „new in the city”.
„Închid ochii şi am senzaţia unei plimbări printr-o pădure deasă de după ploaie, la început de seară. E acel moment în care Pământul, copacii şi frunzele trezite la viaţă îşi dezvăluie miresmele cu intensitate (…). Bogăţia miresmelor unei păduri după ploaie. O invitaţie la a explora cu toate simţurile. Aceasta a fost sursa mea de inspiraţie când am creat Metaxa Private Reserve şi tot la acest tablou mă duce gândul de fiecare dată când o degust“, povesteşte Constantinos Raptis.