Preşedintele Klaus Iohannis a anunţat, săptămâna trecută, că şcolile, grădiniţele şi universităţile nu se vor redeschide în acest an şcolar, după ce cursurile au fost suspendate din cauza pandemiei de COVID-19. Singurii elevi care se vor întoarce la şcoală vor fi cei care vor susţine examenul de bacalaureat şi evaluarea naţională. Cursurile se vor încheia pe 12 iunie, iar până atunci elevii vor continua orele în mediul online.
Asociaţiile de părinţi susţin că măsura luată de autorităţi era una previzibilă pentru că părinţii se tem că există un risc mare de contaminare pentru copiii lor dacă se întorc în şcoli.
„Este o decizie foarte grea pe care autorităţile au luat-o. Indiferent de decizia pe care o luau, întotdeauna ar fi existat oameni nemulţumiţi. Este o decizie previzibilă, majoritatea părinţilor spuneau că nu vor să îşi mai trimită copiii la şcoală de frica de a nu se contamina. Acum sunt 3 milioane de elevi care nu se pot întoarce la şcoală. Pericolul de contaminare există şi după 15 mai, după ce ne vom întoarce la muncă, şi nu va dispărea nici din toamnă. Trebuie să ne învăţăm să trăim cu acest virus şi de aceea trebuie să legiferăm predarea şi evaluarea online”, spune Iulian Cristache, preşedintele Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi – Învăţământ Preuniversitar (FNAP-IP).
FNAP-IP a susţinut ca evaluarea naţională şi bacalaureatul să fie date în format fizic, spune el, pentru că nu există cadru legal care să permită evaluarea în mediul online. „Unii părinţi spuneau că examenele ar fi trebuit echivalate cu rezultatele şcolare de până acum, dar nota 5 de la o şcoală nu reflectă nota 5 de la o alta. Sunt şi şcoli unde evaluarea se face pe repede înainte. Pentru evaluarea naţională, clasamentul trebuie să reflecte cunoştinţele elevilor. La bacalaureat nu contează atât de mult nota de la examen, contează diploma, pentru că unele facultăţi dau ele examen de admitere, iar altele organizează concursuri pe bază de dosar”, spune Cristache. El crede că impactul financiar cu care se vor confrunta părinţii care se vor întoarce la muncă pe 15 mai, după ce starea de urgenţă va trece, este o mare problemă.
„Pe lângă părinţii care va trebui să se întoarcă la muncă şi va trebui să plătească pe cineva să stea cu copiii, vorbim şi despre creşe şi grădiniţe private aici. Trebuie făcută o excepţie, să găsim o soluţie şi pentru aceştia. Avem probleme şi cu legea 19/2020 pentru că părinţii nu îşi pot încasa banii, cei 75% din salariul mediu brut pe economie, dacă firma are datorii la stat. Teoretic, după ce trece starea de urgenţă nu mai pot beneficia de zile libere plătite pentru a sta cu copiii acasă. Trebuie să discutăm această problemă şi să căutăm soluţii”, crede Cristache.
Asociaţia „Părinţii cer schimbare” afirmă că decizia autorităţilor de a nu mai deschide şcolile în anul acesta şcolar este una corectă, dată fiind situaţia epidemiologică existentă, însă acum autorităţile trebuie să găsească o serie de măsuri prin care să sprijine părinţii care va trebui să se întoarcă la muncă şi va trebui să plătească pe cineva pentru a supraveghea copiii în acest timp. „Aceasta este o problemă cu care, din păcate, se vor confrunta o parte dintre părinţi. Guvernul poate să gândească programe care să includă fie facilităţi de natură fiscală pentru companiile care acordă zile libere angajaţilor nevoiţi să stea cu copiii acasă, fie să acorde o sumă de bani ca ajutor social părinţilor şi aparţinătorilor care sunt nevoiţi să stea acasă cu copiii, ca efect al acestei situaţii nedorite”, spun reprezentanţii asociaţiei Părinţii cer schimbare.
În viziunea lor, soluţiile pot fi multiple, dacă se merge pe înţelegere şi colaborare – înţelegere din partea angajatorilor şi colaborare din partea guvernului, care poate să vină cu programe şi dispoziţii care să ajute şi să susţină această categorie socială.
„Până acum s-a făcut apel la flexibilizarea programului de muncă din partea angajatorilor, la promovarea telemuncii şi a muncii de acasă, acolo unde acest lucru este posibil. Dacă se doreşte ceva, cu siguranţă că se vor găsi soluţiile şi resursele necesare. Credem că, aşa cum au fost ajutate şi alte categorii sociale şi profesionale, acum este timpul ca şi părinţii să fie ajutaţi, şi prin ei copiii. Ajutând acum părinţii şi copiii, sprijinim de fapt educaţia şi viitorul acestor copii. Nu ne permitem o altă generaţie uitată pe lista de priorităţi ale guvernanţilor”, spun aceştia. Asociaţia Şcolilor Particulare (ASP) consideră că decizia autorităţilor de a închide toate unităţile de învăţământ până în luna septembrie condamnă majoritatea unităţilor particulare de învăţământ la faliment. Asociaţia a creat o petiţie prin care cere sprijin pentru susţinerea financiară a grădiniţelor şi şcolilor particulare.
„Părinţi, profesori, elevi, solicităm guvernului sprijin pentru susţinerea financiară a grădiniţelor şi şcolilor particulare. În spatele instituţiilor particulare sunt oameni care au investit în educaţie, sunt oameni care au investit în peste 150.000 de elevi şi preşcolari care au dreptul să îşi continue studiile în condiţii similare după reluarea cursurilor în luna septembrie”, scrie Asociaţia Şcolilor Particulare în petiţie.
Asociaţia cere guvernului elaborarea unor măsuri specifice pentru a putea realiza în perioada verii tabere, ateliere şi şcoli de vară pentru elevi şi preşcolari. „Astfel părinţii vor avea posibilitatea de a se întoarce la muncă. Amintim că toate recomandările de specialitate subliniază că în septembrie, la revenirea în şcoli şi grădiniţe, se vor lua măsuri exprese de siguranţă a elevilor şi preşcolarilor – cel mai probabil aceleaşi măsuri pe care unităţile particulare de învăţământ sunt pregătite deja să le pună în aplicare de la mijlocul lui iunie sau mai devreme”, mai spune petiţia elaborată de ASP.
Reprezentanţii grădiniţei private cu predare în limba germană Schnuffelgarten spun că nu vor supravieţui până în septembrie dacă nu vor primi ajutor de la autorităţi.
„Nu vom supravieţui până în septembrie fără ajutor. Părinţii sună continuu că nu au cu cine lăsa copiii. Angajaţii sunt disperaţi că vor muri de foame. Proprietarii sediilor nu vor accepta să nu fie achitată chiria 6 luni şi va trebui să golim de mobilier şi materiale sediile. Cine va mai putea să o ia de la capăt în septembrie? Părinţii nu mai plătesc taxele din aprilie. Nu ai cum să le ceri bani pentru ceva ce nu prestezi. Şi lor le este greu financiar şi îşi riscă locul de muncă pentru că nu au cu cine lăsa copiii, nu au cum să mai şi plătească”, a declarat Raluca Niţă, managerul grădiniţei private Schnuffelgarten.
Angajaţii grădiniţei sunt acum în şomaj tehnic, dar managerul instituţiei de învăţământ se întreabă ce se va întâmpla după 15 mai, când vom ieşi din starea de urgenţă şi statul nu va mai deconta şomajul tehnic pentru companii. „Angajaţii sunt în şomaj tehnic, dar se plăteşte foarte greu. De exemplu, şomajul tehnic pentru 16-31 martie a intrat abia azi (27 aprilie – n.red.) în contul firmei şi abia mâine ajunge la angajat. Cum să stea omul peste o lună fără venit? Şi oare vor mai plăti şomaj tehnic după 15 mai? Faceţi ceva să se impună reguli stricte de funcţionare, ca să nu închidem tot. Nu se pune problema aici de câştig, ci doar de supravieţuire”, spune Raluca Niţă.
Managerul grădiniţei Schnuffelgarten atrage atenţia că salariile din grădiniţele de stat sunt suportate de stat, iar grădiniţele private nu sunt sprijinite deloc.
„Trebuie făcute demersuri de a nu confunda învăţământul privat cu cel de stat. Cel de stat nu oferă condiţii securizate în timpul pandemiei, dar salariile sunt suportate de statul român. Sistemul privat se poate pregăti pentru orice măsură potrivită pandemiei (de exemplu grupe de 5 copii), iar angajaţii nu rămân fără loc de muncă. Nimeni nu ne sprijină, doar ne obligă să punem lacătul pe sedii”, afirmă Raluca Niţă.
În România sunt 1.560 de unităţi particulare de învăţământ, dintre care 46% sunt la nivel preşcolar – adică grădiniţe şi creşe, 14% sunt instituţii de învăţământ primar şi 11% sunt instituţii de învăţământ liceal, conform datelor de pe site-ul Asociaţiei Şcolilor Particulare. Aproape 33% dintre unităţile particulare de învăţământ sunt în Bucureşti, conform aceleiaşi surse.
Efectele negative ale închiderii şcolilor nu se văd doar în companiile private din învăţământ care se tem că nu vor supravieţui, ci şi în cazul copiilor care s-au plictisit să stea acasă, sunt apatici şi au stări de anxietate.
„Situaţia asta creează o mare incertitudine printre părinţi şi copii. Cei din clasele a VIII-a vor să vadă cum să organizeze banchetele de final de an, să respecte toate tradiţiile acestea legate de finalul anului şcolar. Ei sunt pe pierdere emoţională din cauza asta. Copiii au asistenţă tehnică, dar sunt singuri şi se plictisesc. Oricât de captivantă este tehnologia, tot relaţiile interumane oferă cele mai mari recompense”, spune Daniela Trubiansky, psihoterapeut de familie şi sistemic şi consilier şcolar. Psihoterapeutul spune că atât copiii, cât şi părinţii erau foarte speriaţi de gândul că anul şcolar ar fi putut fi îngheţat. „Copiii sunt apatici şi anxioşi. Erau timoraţi şi părinţii, şi copiii de frica de a nu se îngheţa anul şcolar pentru că au investit foarte mult în acest an în pregătire, în meditaţii. A fost o uşurare din acest punct de vedere că nu s-a îngheţat anul. Părinţii sunt iritaţi că Ministerul Educaţiei bâjbâie, dar sunt uşuraţi de faptul că se dau examenele”, explică ea.
Daniela Trubiansky crede că modul în care se ţin acum cursurile online nu este suficient pentru a le oferi o educaţie bună copiilor. „Ce se întâmplă acum este instrucţie, nu este educaţie. Copiilor le place că se trezesc mai târziu, că au o anumită libertate în ceea ce priveşte temele, dar este mult mai mult de lucru. Acum, profesorii aruncă responsabilitatea lecţiilor în curtea elevilor. Noi ne prefacem că facem şcoală, dar nu este ce ar trebui. Ar fi foarte util dacă s-ar investi în educaţia profesorilor, în dezvoltarea lor personală, pentru a îi pregăti mai bine. Acum ei se tem şi de faptul că trebuie să îşi justifice activitatea. A fost o eroare să se vină cu obligativitatea cursurilor online”, afirmă Daniela Trubiansky. Această criză a pandemiei de COVID-19 poate fi şi o oportunitate pentru ca sistemul de învăţământ din România să se schimbe, să se revoluţioneze, susţine psihoterapeutul. „După această situaţie, mi-ar plăcea să nu ne întoarcem în punctul în care eram înainte de pandemie, ci să schimbăm modul în care interacţionăm cu copiii. Îmi doresc ca aceste experienţe să se mute într-o zonă didactică mai distractivă, mai atractivă, mai vie. Este o oportunitate de schimbare, dar trebuie să avem şi un cadru care să o permită de la Ministerul Educaţiei”, explică Daniela Trubiansky.