BusinessMagazin

Tag: Estonia

  • 2022, anul reglementărilor în crypto? Estonia îşi reconfirmă susţinerea faţă de industrie şi respinge speculaţiile cu privire posibilitatea de a interzice tranzacţionarea

    Estonia încearcă să tempereze temerile investitorilor cu privire la noile reglementări pe care ţara vrea să le introducă în sectorul criptomonedelor, în contextul în care estonienii lucrează din 2019 la o serie de reguli, potrivit Bloomberg.

    Naţiunea baltică vrea să introducă un nou strat de reglementări în industria criptomonedelor, care ar putea aduce introduce în piaţă un mecanism de due diligence, mai multe audituri şi cerinţe de capital mai stricte pentru firmele care activează în piaţa crypto.

    Pentru context, Estonia vrea să îşi îmbunătăţească regulile împotriva spălării banilor în 2022, iar noile reguli trebuie să fie votate în parlament.

    Ministerul de Finanţe al ţării a emis o declaraţie şi un ghid de tip întrebări şi răspunsuri după ce în spaţiul public s-au acumulat speculaţii cu privire la posibilitatea ca noile reguli să interzică tranzacţionarea cu bitcoin şi să treacă în ilegalitate anumite portofele digitale.

    Estonia „a lansat recent un proiect de lege care aduce un cadru de reglementare mai strict pentru furnizorii de servicii cu active digitale”, a anunţat Ministerul de Finanţe.

    „Cu toate acestea, Estonia nu plănuieşte să treacă deţinerea de criptomonede în ilegalitate, aşa cum se înţelege eronat în social media”, a adăugat guvernul.

    Estonia a fost una dintre primele ţări din lume care a oferit licenţe de funcţionare pentru firmele din piaţa crypto, începând încă din 2017. Acea decizie a declanşat un interes ridicat pentru economia estoniană din partea companiilor interesate să activeze în sectorul crypto.

    Între timp, autorităţile au retras circa 2.000 de licenţe, iar în prezent au rămas circa 400 de companii licenţiate. Estonia înăspreşte regulile jocului crypto după o serie de acuzaţii conform cărora miliarde de dolari de bani obţinuţi din activităţi ilegale ar fi circulat prin subsidiara estonă a băncii daneze Danske Bank – în ceea ce s-a conturat drept cel mai mare scandal de spălare de bani din istorie.

     

  • Capitala crypto a Europei se pregăteşte pentru reglementări. Estonia va veni cu reguli noi pentru companiile din piaţă

    Estonia se pregăteşte să regelementeze piaţa criptomonedelor în ceea ce se conturează drept un semnal pentru ţările devenite hub-uri de tehnologie, în contextul în care naţiunea baltică a îmbrăţişat primul val al monedelor digitale în urmă cu jumătate de deceniu, potrivit Bloomberg.

    Guvernul Estoniei analizează opţiuni prin care să intensifice supravegherea pieţei, întrucât ţara a devenit un centru european popular pentru tranzacţionarea cu criptomonede şi pentru proiectele de blockchain. Acum, Consiliul Europei pregăteşte o revizuire amănunţită a politicilor anti-spălarea banilor din Estonia, la începutul anului viitor.

    „Vom înăspri supravegherea, vom veni cu o abordare mai dură în ceea ce priveşte intrarea în această piaţă. (…) Am fost prima ţară care am venit cu reglementări, am creat o poartă de intrare pentru aceste firme ajutându-le să aibă o licenţă de funcţionare pentru că nimeni nu le emitea licenţe”, a declarat Matis Maeker, director al Financial Intelligence Unit (FIU), o structură care funcţionează sub jurisdicţia Ministerului de Finanţe.

    FIU este o structură independentă, dar care activează sub Ministerul de Finanţe din Estonia. FIU are dreptul de a acorda sau revoca o licenţă crypto ca parte a misiunii de a lupta împotriva spălării banilor.

    Pentru Estonia, membră a zonei euro şi a NATO, problema este una urgentă, întrucât ţara de 1,3 milioane de locuitori încearcă să depăşească scandalul din 2018, când a ieşit la iveală că subsidiara din Estonia a Danske Bank a gestionat tranzacţii suspecte în valoare totală de 200 de miliarde de euro.

    De atunci, autorităţile au revocat circa 2.000 de licenţe acordate companiilor care gestionează platforme de exchange şi portofele electronice, iar acum guvernul estonian ia în calcul implementarea unei noi legislaţii pentru a înăspri supravegherea.

    Noua legislaţie ar putea aduce obligaţia unui raport anual de audit, niveluri de capital mai ridicate, precum, dar şi alte măsuri.

    Guvernele din toată lumea încearcă să găsească moduri prin care să reglementeze activele digitale. În timp ce China a decis să interzică toate tranzacţiile cu criptomonede, Bitcoin a devenit o metodă legală de plată în El Salvador.

    În timp ce multe companii de criptomonede sunt înregistrate în Estonia, baza lor de clienţi este una internaţională. Cei mai mari clienţi ai acestui sector sunt din SUA, Venezuela, Rusia, Vietnam, Indonezia, Brazilia şi India, conform FIU.

    Aceste firme crypto gestionează tranzacţii care echivalează cu mai mult de 40% din plăţile transfrontaliere înregistrate de sistemul bancar din Estonia, adică peste 20 de miliarde de euro, conform unor declaraţii anterioare ale şefului FIU.

  • Rusia: credinţa şi serviciile secrete

    Averea personală a patriarhului Chiril I al Moscovei, fostă gazdă a unui show TV la televiziunea publică, a fost estimată de Moscow News în 2006 la 4 miliarde de dolari, potrivit Forbes. Despre averea lui Putin nu se ştiu prea multe, dar se speculează că l-ar face pe conducătorul ruşilor cel mai bogat om de pe planetă.

    În decembrie 2017, când Ucraina era în război cu Rusia, serviciile de securitate ucrainene au declasificat documente care arată cum Biserica rusă a luat fiinţă sub ghidajul NKGB (Comisariatul Poporului pentru Securitatea Statului), precursorul KGB.

    Astfel, consiliul local din 1945 care l-a ales pe patriarhul Aleksei I şi a adoptat numele actual al bisericii a fost organizat şi condus de poliţia politică sovietică, reiese din documentele ucrainene, după cum scrie revista Newsweek. Delegaţii consiliului din ianuarie 1945 au fost aleşi dintre „persoanele care erau preţuite în mod deosebit de către cler şi de credincioşi şi care, în acelaşi timp, şi-au dovedit valoarea ca parte a intelectualităţii sau a muncii patriotice”. Sinodul, prima adunare de acest fel de la revoluţia din 1917, a decis că biserica va fi numită de acum „Biserica Ortodoxă Rusă”. Consensul este că sinodul din 1945 a fost vital pentru biserica aflată sub stăpânirea sovietică: încrederea în patriarhul Aleksei a ajutat la readucerea în „turmă” a multora dintre credincioşii care se îndeptaseră de patriarhul precedent, Sergius, din cauza loialităţii sale faţă de Stalin exprimate public. (Trebuie spus însă că nici Sergius şi nici instituţia bisericii nu ar fi supravieţuit altfel).
    Însă, potrivit celor care se opuneau radical guvernării sovietice, bolşevicii au distrus complet canoanele Bisericii Ortodoxe care au existat până în zilele revoluţionare ale anului 1917.
    Patriarhia Moscovei ar fi, potrivit acestui punct de vedere, o organizaţie apărută în istorie abia în 1943, anul în care Stalin i-a convocat la Kremlin pe cei trei episcopi de rang înalt ai vremii şi le-a spus că este pregătit să legalizeze Biserica Ortodoxă şi să redeschidă bisericile.
    Documentele făcute publice de agenţia de securitate ucraineană au arătat că întâlnirile cruciale ale Bisericii Ortodoxe Ruse şi procesul de selecţie a patriarhului au fost controlate de poliţia secretă. Colonelul KGB Gheorghi Karpov, a cărui semnătură se află pe scrisoarea prin care sunt instruiţi şefii locali ai KGB cu privire la modul de selecţie a delegaţilor, a fost decorat cu Ordinul Stindardul Roşu al Muncii pentru organizarea consiliului din 1945. Karpov a fost cunoscut pentru cruzimea extremă de care a dat dovadă în timpul Marii Epurări. De asemenea, el face parte şi din istoria Bisericii: timp de 17 ani a condus Consiliul pentru Afacerile Bisericii Ortodoxe Ruse – adică a guvernat de facto Biserica într-un mod asemănător cu cel al procuratorului-şef al Preasfântului Sinod.
    Karpov a rămas fără noroc sub Hruşciov pentru că s-a opus închiderii parohiilor: Nikita Hruşciov, care i-a succedat lui Stalin, a fost mult mai dur cu religia decât Stalin în anii ’40 şi începutul anilor ’50. Documentele ucrainene n-au afectat cu nimic relaţiile ruşilor credincioşi cu Biserica Ortodoxă. Mai mult de jumătate din cetăţenii ruşi cred în minuni religioase. Iar Biserica Ortodoxă Rusă este cea mai puternică sursă a tot ceea ce este miraculos. De fapt, singurul lucru pe care îl are în comun cu adevărat majoritatea ortodoxă este credinţa în minuni. Această credinţă se corelează doar indirect cu opiniile sau valorile lor politice. „Turmei” nu-i pasă prea mult de viaţa internă a Bisericii, de istoria ei sau de relaţiile sale cu statul.
    Există sfinţi care sunt foarte populari. Se pare că întreaga ţară se roagă Sfintei Matrona din Moscova (născută Matrona Dimitrievna Nikonova în 1881), o bătrână cu o biografie neclară, căreia oamenii îi cer o varietate de lucruri, cum ar fi să treacă un examen, să aibă o căsnicie fericită, să aibă copii sau sănătate.


    A existat o canonizare în masă a unor sfinţi noi în timpul renaşterii credinţei de la sfârşitul anilor 1990 şi începutul anilor 2000: mii de clerici şi oameni de credinţă au pierit în secolul XX şi astfel fiecare eparhie şi-a câştigat propriii sfinţi noi.
    Eparhiile au primit şi sfintele moaşte ale sfinţilor prerevoluţionari care s-au pierdut în perioada sovietică: Sfântul Serafim din Sarov, Alexandru din Svir şi alţii. Noi culte au apărut peste tot, iar cele vechi au fost reînviate şi reconstruite cu o notă de evlavie postsovietică. La începutul anilor 2000 a apărut o nouă practică – scoaterea şi plimbarea de moaşte. Principalul act de credinţă este acum statul la coadă multe ore pentru atingerea sau vederea rămăşiţelor sfinte. A apărut un fel de „teologie a cozii” care justifică nevoia de a depăşi greutăţile pe drumul către o sfântă relicvă. Coada a devenit analogul pelerinajului.
    Coada poate fi urmărită în timp ca un fenomen până în toamna anului 2011, când centura Fecioarei Maria a fost adusă în Rusia de pe Muntele Athos. Aproximativ 3 milioane de oameni au aşteptat la rând să o vadă când relicva a făcut turul oraşelor ruseşti timp de 39 de zile. O altă relicvă de la Muntele Athos, Darurile Magilor, a fost adusă în 2014. În 2017, timp de două luni, Catedrala lui Hristos Mântuitorul a expus moaştele Sfântului Nicolae, care au părăsit bazilica oraşului italian Bari pentru prima dată în aproape un mileniu. Cu toate acestea, o serie de documente arată că Biserica Rusă, sau mai bine zis Patriarhia Moscovei, nu este condusă de credinţă, ci de Kremlin prin agenţi ai serviciilor de securitate. Această situaţie reiese din rapoartele anuale din 1958 ale ramurii estoniene a KGB. Documentele au fost lăsate în urmă, la Tallinn, când autorităţile sovietice s-au retras din noul stat independent în 1991, scrie The Guardian.
    Rapoartele, văzute de The Guardian, sunt strânse într-un teanc de pagini îngălbenite scrise la maşină, legate împreună ca o carte care poartă legenda „Top Secret Ex. Nr. 2 Seria K” şi titlul „Rezumatul lucrărilor de informaţii operaţionale ale departamentului 4 al KGB în Consiliul de Miniştri al SSR Estonia în 1958”.
    La pagina 125 este prezentat un scurt raport al recrutării, în acel an, a unui tânăr preot ortodox, menţionat cu numele de cod „Drozdov”. Numele real al agentului nu este dat, dar caracteristicile cheie coincid cu viaţa omului devenit în 1990 patriarhul Aleksei  al II al Moscovei.
    Ca şi patriarhul, Drozdov s-a născut la Tallinn în 1929, vorbea fluent rusa şi estoniana, era doctor în teologie şi slujea ca preot ortodox în Estonia în 1958.

     

    Drozdov, care a impresionat KGB-ul cu dorinţa, discreţia şi calitatea de a ştii cum să se facă plăcut oamenilor, şi-a început cariera de agent furnizând informaţii despre un preot corupt la o biserică din micul oraş Jyhvi.
    Patriarhul a fost rectorul Bisericii Bobotezei din Jyhvi din 1950 până în 1957. În 1961 a devenit episcopul Tallinnului şi al Estoniei la vârsta de doar 32 de ani. Rapoartele KGB din 1958 despre Drozdov spuneau că promovarea sa în acest post a fost „avută în vedere” în timpul recrutării sale.
    În acelaşi an în care a devenit episcop, Aleksei  şi-a început ascensiunea rapidă în cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor – chiar cursul planificat de KGB pentru Drozdov.
    Indrek Jurjo, istoric estonian care a investigat raportul KGB, a spus: „Trebuie să fie el. În acea perioadă erau foarte puţini preoţi ai Bisericii Ortodoxe. Descrierea, vârsta, planul pentru el de a deveni episcop – totul se potriveşte.”
    Rapoartele îl descriu pe Drozdov ca fiind de acord să lucreze pentru KGB din motive patriotice. „Este descris aici ca agent”, a explicat Jurjo. „Asta înseamnă că a avut un ofiţer KGB cu care se întâlnea în mod regulat în locaţii clandestine şi care l-a interogat. Ar fi scris şi el rapoartele.”
    Părintele Gleb Yakunin, preot ortodox şi fost parlamentar care a căutat prin dosarele KGB, a declarat că a găsit mai multe referinţe la Drozdov. Spre regretul său, nu a făcut copii şi niciodată nu a găsit indexul în care numele de cod ale agenţilor erau potrivite cu adevăratele lor identităţi.
    O referinţă din raportul din octombrie 1969 spune: „Agenţii Drozdov şi Peresviet au călătorit în Anglia ca parte a delegaţiei la Conferinţa Bisericilor Europene”. Părintele Gleb, care a fost încarcerat în epoca sovietică pentru opoziţia sa faţă de ingerinţele statului în Biserică, a spus că patriarhul trebuie să conducă clerul în pocăinţă.


    „Să coopereze cu un stat care are ca obiectiv distrugerea religiei este un mare păcat şi o trădare a creştinismului”, a spus el. Nici informaţiile din Tallinn nu au reuşit să altereze imaginea Bisericii în Rusia. De altfel, ruşii nici n-au aflat despre ele.


    Lui Aleksei  al II-lea i-a urmat în 2009 la conducerea Bisericii Chiril I, mitropolitul Smolenskului care s-a remarcat apoi prin susţinerea lui Putin şi a unei ideologii antioccidentale.
    Conform informaţiilor din arhivele sovietice, Chiril a fost agent KGB. Aceasta înseamnă că a fost mai mult decât un simplu informator, cum în Uniunea Sovietică erau milioane. A fost un ofiţer activ al organizaţiei de securitate. Nici Chiril şi nici Aleksei  nu au recunoscut şi nu şi-au cerut scuze pentru legăturile lor cu agenţiile de securitate. În calitate de şef al departamentului de relaţii cu biserici străine al Bisericii, Chiril şi-a câştigat reputaţia de conducător relativ luminat. S-a întâlnit cu papa Benedict şi a fost atacat de conservatorii bisericii pentru „ecumenism”.
    Mai important decât contactele sale cu catolicii a fost sprijinul dat de Chiril unei noi ideologii ruse bazate pe negarea drepturilor omului. La cea de-a zecea şedinţă a Consiliului Mondial al Ruşilor – o organizaţie publică internaţională condusă de patriarh, la Moscova, pe 4 aprilie 2006 – Chiril a acuzat liderii drepturilor omului din Occident că au forţat „dictatorial” societăţile să accepte dreptul de a paria la jocuri de noroc, eutanasia şi homosexualitatea.
    Consiliul a spus că există valori „care nu sunt mai mici decât drepturile omului”. Acestea sunt „credinţa, moralitatea, locurile sacre şi patria”. Atunci când aceste valori intră în conflict cu drepturile omului, „societatea şi guvernul şi legea ar trebui să le îmbine armonios”. Cum s-ar putea face acest lucru nu a fost clar, dar, potrivit Consiliului, este imposibil de tolerat o situaţie în care drepturile omului „au ameninţat existenţa patriei”.
    În ziua următoare preluării rolului de patriarh, Chiril a elaborat ideile sale pentru combinarea „armonioasă” a cerinţelor statului şi drepturile omului. El a spus că doreşte să pună bazele relaţiilor biserică-stat pe conceptul bizantin de „simfonie”, în care se face distincţie între autoritatea imperială şi preoţie, cu prima preocupată de treburile omului şi ultima cu chestiunile divine. Cele două părţi sunt privite ca fiind strâns interdependente, dar niciuna nefiind subordonată celeilalte.

     

    Experţii în domeniu au subliniat că nu există niciun exemplu de simfonie care să definească cu succes relaţiile biserică-stat în vremurile noastre, iar istoria recentă a Bisericii Ortodoxe Ruse indică faptul că faţă de puterea Kremlinului nu are niciun interes să devină o forţă morală.
    După căderea Uniunii Sovietice, Biserica a primit privilegii oficiale, inclusiv dreptul de a importa fără taxe alcool şi tutun. În 1995, mănăstirea Nikolo-Ugreşki, aflată în subordinea directă a Patriarhiei, a câştigat 350 de milioane de dolari din vânzarea de alcool. Departamentul de relaţii bisericeşti a Patriarhiei, pe care îl conducea Chiril, a câştigat 75 de milioane de dolari din vânzarea tutunului. Însă Patriarhia a raportat un buget anual în 1995-1996 de numai 2 milioane de dolari. Averea personală a lui Chiril (Vladimir Gundiaev în buletin) a fost estimată de presa moscovită în 2006 la 4 miliarde de dolari. Activităţile sale sunt principalul motiv pentru care organizaţiile non-profit nu plătesc taxe în Rusia. Chiril importa ţigări de milioane printr-o astfel de organizaţie pe care le vindea la preţuri care distrugeau concurenţa – aceasta trebuia să-şi plătească taxele către guvern. Din 1994, Chiril a fost prezentatorul unei emisiuni ortodoxe săptămânale (Lumea păstorului) la principalul canal de televiziune de stat.

  • Decizie drastică: Ţara care a închis şcolile şi a interzis evenimentele publice până pe 1 mai din cauza coronavirusului

    Estonia a decis să închidă şcolile şi să interzică evenimentele publice până pe 1 mai pentru a limita extinderea coronavirusului, potrivit unui anunţ al guvernului de la Tallinn.

    Guvernul a spus că turiştii din ţări precum Italia, China, Iran, Coreea de Sud, Japonia, Singapore şi din anumite părţi din Franţa, Germania şi Spania, vor fi băgaţi în carantină pentru două săptămâni la intrarea în ţară, citează Reuters.

    Estonia are până acum 27 de cazuri de coronavirus, fiind una dintre cele 115 ţări în care s-au descoperit infecţii, în contextul în care situaţia a trecut de la epidemie la pandemii în ultimele săptămâni.

     

     

     

  • Cele mai bune ţări europene pentru mediul de afaceri: România ocupă abia locul 32

    Cu toate că multe ţări în curs de dezvoltare din Europa au devenit locuri prielnice mediului de afaceri, au în faţă un drum lung de parcurs până vor ajunge statele din vestul şi nordul continentului. Conform ultimei ediţii din Cele Mai Bune Ţări Europene pentru Business/Best European Countries for Business publicată de Camera de Comerţ a UE, cele mai optime medii pentru afaceri sunt Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda şi Elveţia, scrie Emerging Europe.

    Estonia a ocupat locul întâi în topul ţărilor emergente, reuşind să obţină un scor de 77,3 (din 100 de puncte), mai mult decât Irlanda, Belgia, Luxemburg şi Franţa. Per ansamblu, ţara baltică ocupă locul 11 pe continent.

    Pe locul al doilea se află o altă ţară baltică, Lituania, care a reuşit să obţină un punctaj mai mare decât Spania. Georgia, care este – potrivit Băncii Mondiale – cea mai uşoară ţară din Europa în care să faci business, a ocupat locul al treilea în topul ţărilor în curs de dezvoltare şi locul 18 pe continent.

    Slovenia s-a clasat pe poziţia a patra, obţinând un avans de două locuri faţă de anul trecut. Topul 10 este completat de Letonia, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Croaţia şi Belarus.

    România ocupă locul 13 în ceea ce priveşte ţările emergente şi locul 32 pe continent, în timp ce Bulgaria este cel mai slab performer din Uniunea Europeană.

    Cu scoruri mai mici decât Rusia, în partea de jos a clasamentului s-au clasat Albania, Bosnia şi Herţegovina şi Ucraina.

    Clasamentul este bazat pe media dintre doi indicatori: scorul dat de Banca Mondială pentru uşurinţa cu care se poate face business, în care Georgia, Lituania, Macedonia de Nord, Estonia şi Letonia sunt cele mai prielnice state pentru mediul de afaceri, şi Indexul de Transparenţă a Corupţiei realizat de transparency.org, unde cele mai bune state emergente sunt Estonia, Lituania, Slovenia, Polonia şi Georgia.

     

  • Coronavirusul pune stăpânire pe Europa: Două noi ţări anunţă cazuri de coronavirus

    Danemarca şi Estonia au raportat, joi, primele cazuri de infecţie cu coronavirus, transmite CNN.

    Filiala CNN, Berlingske Media, a informat că un jurnalist de la un canal TV din Danemarca este primul caz confirmat din această ţară.

    De asemenea, Estonia a anunţat primul caz confirmat de coronavirus. Ministrul Afacerilor Sociale, Tanel Kiik, a declarat pentru Eesti Television (ETV) că persoana infectată este un cetăţean iranian care a ajuns miercuri în Estonia. Pacientul este acum în carantină.

    Cel puţin şapte ţări europene au confirmat primele cazuri de coronavirus în doar două zile. Georgia, Grecia, România, Norvegia şi Macedonia de Nord au raportat miercuri primele cazuri.

    Până acum, peste 81.000 de oameni au fost infectaţi la nivel global.

  • Un bancher puternic din Europa a fost găsit mort. El era implicat într-un caz de spălare de bani de peste 200 de miliarde euro

    Fostul şef al Danske Bank în Estonia, Aivar Rehe, a fost găsit mort, potrivit Reuters, care citează un purtător de cuvânt al poliţiei estoniene.

    Poliţia îl caută pe Rehe de luni, de când acesta a dispărut din casa lui din Tallinn, capitala Estoniei.

    Rehe a condus subsidiara estoniană a Danske Bank în perioada 2007-2015.

    Banca este anchetată în mai multe ţări, printre care Statele Unite, Danemarca, Marea Britanie şi Estonia, pentru o serie de plăţi suspecte de 200 miliarde euro, realizate prin micuţa sucursală din Estonia în aceeaşi perioadă în care Rehe a condus instituţia bancară. În această fraudă ar fi implicaţi banii mafiei ruse.

    Rehe a fost un martor într-o anchetă în derulare, însă nu era suspect, transmite biroul procurorului din Estonia.

    În 2018, CEO-ul băncii, Thomas Borgen, a plecat din funcţie după o investigaţie cu privire la aceste plăţi suspecte.

    În luna februarie autorităţile din Estonia le-au dictat celor de la Danske Bank să îşi închidă sucursala din Tallinn înainte de finalul anului.

     

  • Aspiraţii digitale

    Taxe, impozite, finanţe, demersuri juridice, servicii educaţionale, istoric şi servicii medicale şi chiar facturile de la curent şi căldură – toate acestea ar trebui să poate fi accesate şi rezolvate de un cetăţean român fără drumuri, fără hârtii şi fără să aştepte câte două săptămâni o aprobare, ci doar în câteva minute de pe orice dispozitiv. Nu, nu este doar o descriere a sistemului actual din Estonia, unde cu ajutorul identităţii digitale peste 90% dintre acţiunile legale care erau condiţionate de deplasarea cetăţeanului la anumite societăţi sau instituţii pot fi realizate cu ajutorul unui smartphone, laptop sau al unei tablete, ci este un sistem care ar trebui să devină funcţional în România şi chiar este testat în prezent de instituţii publice.
    Compania Insights Enterprise, care a gestionat Ghişeul.ro, împreună cu Asociaţia de Plăţi Electronice din România (APERO), colaborează cu nume precum Bitdefender, Orange, Wolf Theiss şi alte 10 companii şi organizaţii pentru ConectX – un ecosistem digital care pune bazele digitalizării naţionale.
    „Ghişeul.ro a făcut o crăpătură în această carcasă a statului, unde era foarte greu să pătrundem, unde era dificil să înţelegem ce se întâmplă. Aşa a început experienţa asta. Din partea instituţiilor a venit o solicitare. Oamenii au început să ne spună că putem face mai mult pentru că acest proiect funcţionează. Am întrebat ce înseamnă mai mult şi diverşi oameni cu care am vorbit din instituţiile publice au spus să facem digitalizare totală”, povesteşte George Anghel, director executiv al APERO, într-un interviu acordat ZF şi Business Magazin.
    Anghel subliniază că diferenţa faţă de sistemul din Estonia, sau alte sisteme care sunt în fază incipientă de dezvoltare în mai multe ţări din lume, este aceea că ele sunt coordonate şi gestionate de stat, pe când în cazul ConectX, sistemul este coordonat de aceste companii din mediul privat. În prezent, sistemul este testat de direcţiile de taxe şi impozite din toate sectoarele Capitalei, de Primăria Alba Iulia şi de serviciul de finanţe publice locale din Ploieşti; Anghel spune că au protocol semnat şi cu Primăria Piatra Neamţ, cât şi cu serviciul de taxe şi impozite Constanţa şi Primăria Târgovişte, pentru a începe şi acolo testarea sistemului.
    „La noi la taxe şi impozite este în program Digitax. Este un software foarte uşor de utilizat şi se apropie foarte mult de modalitatea de comunicare pe social media. Este foarte intuitiv. (…) Acum încărcăm date în sistem, începem testarea şi încercăm şi o conectare cu bazele de date ANAF. Îl vom testa timp de două luni şi apoi vom trage concluziile”, a declarat Constantin Tomescu, viceprimarul sectorului 6 din Capitală, pentru ZF şi Business MAGAZIN.
    Digitax reprezintă una dintre cele şase verticale ale ecosistemului ConectX şi ar trebui să simplifice interacţiunea dintre cetăţean, direcţiile de taxe şi impozite, ANAF şi celelalte instituţii implicate în domeniu şi să reducă semnificativ timpul acţiunii. Practic, acesta abordează tot ce înseamnă administraţie publică, cereri online. „Spre exemplu, declaraţia pentru stabilirea impozitului pe clădire. Când cumperi o clădire, este un formular care a trecut de pe hârtie în online. De la o experienţă care dura între câteva ore, în cel mai bun caz, sau câteva zile în mod realist, acum se reduce la 2 minute”, explică George Anghel.
    Pentru a nu se împiedica de bugete publice şi de costuri mult prea ridicate ce ar putea fi blocate chiar şi de opinia publică, Anghel spune că sistemul nu a fost gândit pentru a fi vândut drept proiect către statul român, ci a fost gândit pe un model de licenţiere către fiecare instituţie în parte, „la un preţ mult mai accesibil”. El spune că statul ar trebui să adopte mai mult politica de software as a service decât cea de achiziţii.
    Un alt exemplu în care interacţiunea cu statul ar fi eficientizată şi simplificată este cel al unei declaraţii auto. „Ai nevoie de 26 de documente pentru o declaraţie auto, pentru care, în funcţie de cum este completată, rubricile se vor filtra între ele în mediul online şi ajung în total depuse doar 7-10 documente, pentru că mulţi se împotmolesc deoarece au prea multe rubrici de completat, deşi răspunsul completat la una ar trebui să anuleze o parte din întrebările ulterioare. Şi în cazul declaraţiei pe imobil am reuşit să ajungem de la o operaţiune care durează 3 săptămâni şi jumătate la una care durează doar un minut şi 10 secunde”, exemplifică Anghel.
    Celelalte verticale ale „magistralei digitale”, pe lângă Digitax, dedicate serviciilor publice sunt Fintex pentru servicii financiare, Lex pentru servicii juridice, Edux pentru servicii educaţionale, Carex pentru servicii medicale şi Utilix pentru utilităţile casnice.
    „Verticala de servicii financiare este destinată în principal colegilor din bănci, iar cetăţenii trebuie să poată accesa băncile pentru creditare, carduri şi asistenţă financiară. Verticala de servicii juridice aduce împreună notari, avocaţi, traducători, executori şi instanţele de judecată, iar comunicarea între aceste instituţii şi cetăţean se poate face prin platformă. În cazul serviciilor de sănătate, întreg dosarul medical, intervenţii, prescripţii, va fi disponibil în cadrul platformei”, spune el.
    În acest moment, sistemul este un concept distribuit în cloud în sistem multiapp (zeci de aplicaţii interconectate şi sincronizate) şi are la bază limbajele de programare Java, Golang şi PHP, cu secţiuni care la momentul oportun pot fi mutate pe blockhain public sau privat. Blockchainul este un sistem imuabil, unde orice intrare în sistem este înregistrată şi marcată. Estonia foloseşte aceeaşi tehnologie în propriul sistem.
    Alături de Insights Enterprise, partenerii proiectului sunt Bitdefender, Orange, Wolf Theiss, ESDROM, certSIGN, typingdna, Namiral, Qualitance, Civictech, termene.ro, Insights Enterprise, BitSentinel, boost IT, Asociaţia Română pentru Smart City şi mobilitate şi RePatriot. „Întregul ecosistem este deschis. Dacă mâine vine cineva şi vrea să construiască şi să gestioneze verticala pentru servicii medicale, noi punem la dispoziţie conectorii pentru integrare. Până acum am construit Digitax, acum construim Fintex şi Lex, iar pentru partea de servicii medicale am discutat deja cu Asociaţia Medicală Română, care au şi ei un proiect şi vrem să le interconectăm. Pe partea de servicii educaţionale am avut discuţii pe partea de ONG-uri, am avut discuţii şi cu companii care investesc mult în zona asta”, completează Anghel.
    ConectX, visul estonian transpus în România, a costat „câteva milioane de euro”, potrivit lui Anghel, suma nefiind încă publică deoarece ar putea influenţa demersurile aflate în desfăşurare. „În orice caz, aceasta nu va fi de 30-50 milioane euro, cum mai auzim în anumite proiecte”, spune Anghel. 

    Modelul Estonia

    În Estonia, toţi cei 1,3 milioane de locuitori au o identitate digitală, iar 99% dintre servicii sunt realizabile online. Cu ajutorul identităţii digitale, peste 90% dintre acţiunile legale care erau condiţionate de deplasarea cetăţeanului la anumite societăţi sau instituţii pot fi realizate acum cu ajutorul unui smartphone, unui laptop sau al unei tablete. Statisticile arată eficienţa unui astfel de sistem. Semnătura digitală pe care cetăţenii o pot aplica pe orice act oficial economiseşte 2% din PIB-ul anual deoarece nu mai există cheltuieli excesive cu acte în format fizic. Schimbarea a fost posibilă în primul rând datorită colaborării eficiente dintre instituţiile statului şi portalul naţional de e-ID însumând toate celelalte portaluri web puse la dispoziţie de către instituţii. Singurele acţiuni legale care nu pot fi completate cu ajutorul identităţii digitale sunt cununia civilă şi tranzacţiile imobiliare.
    Cetăţenii nu sunt nevoiţi să deţină asupra lor niciun act în format fizic deoarece totul este integrat în identitatea digitală. Singurul act pe care îl utilizează cetăţenii Estoniei în format fizic este permisul de conducere, încât nu pot călători în cadrul Uniunii Europene cu identitatea digitală. Totuşi, chiar şi în cazul pierderii permisului de conducere sau dacă acesta expiră, procedura de înlocuire este scurtă şi rapidă. Este un formular online care poate fi completat în 3 minute, acesta fiind urmat de un interval de timp de maximum 24 de ore în care actul este livrat la adresa de reşedinţă. Din perspectiva sistemului medical, prezenţa pacienţilor în spitale a scăzut cu 30% datorită sistemului digitalizat. Pentru a reînnoi o prescripţie medicală, pacienţii nu sunt nevoiţi să se deplaseze la spital, ci doar să îşi contacteze online doctorul, acesta la rândul său urmând să emită, în cel mai scurt timp, o reţetă în format digital care poate fi folosită în orice farmacie. Pentru a nu exista preferinţe din partea medicului asupra unui anumit produs farmaceutic, medicul prescrie substanţele active din tratamentul necesar, iar pacientul poate alege în farmacie produsul care i se pare mai bun şi mai avantajos. Aceste prescripţii farmaceutice sunt valabile în peste 150 de state ale lumii. Istoricul medical al pacientului este la doar „un clic distanţă”, încât cadrele medicale pot cunoaşte orice detaliu în cazul unei urgenţe.
    Sistemul de i-voting al Estoniei a făcut ca organizarea alegerilor să coste de 2,5 ori mai puţin decât în trecut. Acest sistem a fost implementat în 2005, fiind primul de acest tip din lume. La finalul lui 2017, peste 30% din popuaţie votează online. Votul poate fi realizat din 128 de ţări, iar sistemul economiseşte 10.000 de zile de lucru deoarece nu mai este nevoie de o alocare majoră de resurse umane pentru a realiza votarea. Estonia oferă posibilitatea de a obţine e-residency – cetăţenia digitală – cu scopul de a oferi acces mai uşor antreprenorilor care vor să dezvolte un business în acest stat. 

  • Perioadă de foc pentru cea mai mare bancă din Danemarca: Autorităţile daneze au deschis o nouă anchetă privind filiala din Estonia a Danske Bank, la o zi după ce CEO-ul băncii a demisionat

    Directorul executiv al Danske Bank Thomas Borgen a demisionat miercuri pe fondul acuzaţiilor că banca s-a aflat în centrul unui scandal de spălare de bani la nivel european.

    “Redeschidem investigaţia pe care iniţial am închis-o în luna mai”, a declarat joi şeful FSA, Jesper Berg, pentru postul danez TV2.

    Cazul a şocat Danemarca, o ţară în general asociată cu unele dintre cele mai reduse niveluri de corupţie şi cele mai ridicate niveluri de transparenţă. Danske Bank urmează să publice un raport care să clarifice modul în care miliarde de euro din Rusia şi state foste sovietice au fost transferate prin conturile sale din Estonia.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • România este din nou campioana Europei la creşterea preţurilor în luna iulie

    Biroul de statistică al Comisiei Europene – Eurostat – ia în calcul IAPC, astfel că în raportarea citată apare o inflaţie de 4,3% în iulie 2018 în România, în loc de 4,6% cât fusese Indicele Preţurilor de Consum (IPC).

    Cele mai mari rate anuale au fost înregistrate în România (4,3%), Bulgaria (3,6%), Ungaria (3,4%) şi Estonia (3,3%), iar la polul opus – cu cele mai mici rate anuale – se află Grecia, cu o inflaţie anuală în luna iulie de 0,8%, Danemarca (0,9%) şi Irlanda (1%).

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro