BusinessMagazin

Tag: economii

  • Criza coronavirusului îi va lovi cel mai mult şi cel mai dur pe cei cu venituri mari şi medii

    Primele estimări indică faptul că cifra de afaceri a companiilor va scădea cu 40% pe medie, asta însemnând că se poate reduce la zero în cazul HoReCa, al transportatorilor sau poate să scadă cu 10-20% în alte domenii.

    Va exista o revenire în T3 şi T4, comparativ cu T2, dar nici nu se pune problema să se reatingă nivelul din T1.
    După ce situaţia de urgenţă se va ridica, în cea mai bună variantă la începutul lunii mai, companiile vor realiza puţin mai bine care este situaţia din teren, cu ce activitate economică ar putea să rămână, cum vor sta încasările şi cash-flow-ul şi vor trece la măsuri de restructurare, pentru a încerca să echilibreze puţin situaţia.
    Nu toată lumea va putea să-şi ţină angajaţii şi nu toată lumea va putea să menţină acelaşi nivel salarial ca înainte de începutul crizei.
    Cei mai afectaţi vor fi cei cu salariile şi veniturile mari şi cei din middle management.
    Bineînţeles că vor fi tăieri şi la nivelul de jos, dar de acolo nu se pot obţine mari economii.
    Salariul mediu în România este de 3.500 de lei, iar salariul minim este de 1.300 de lei.
    Probabil că peste 40.000-45.000 de angajaţi câştigă peste 10.000 de lei net pe lună (2.500 de euro), între 400.000 şi 450.000 câştigă între 3.000 şi 10.000 net pe lună, iar restul de 4,5 milioane de angajaţi au sub 3.000 de lei pe lună.
    Doi din trei angajaţi în România câştigă mai puţin de 1.700-1.800 de lei pe lună.
    Sorina Faier, de la Elite Searchers, o firmă de recrutare de top şi middle management, estimează că un CEO care negocia înainte un pachet de 10.000 de euro pe lună, va ajunge să negocieze pentru 5.000-6.000 de euro pe lună. Adică salariile de top management se vor reduce chiar şi la jumătate, mai ales pentru noile poziţii.
    Foarte multe bonusuri vor dispărea, mai ales că nu vor fi rezultate.
    Problema este că cei care aveau salarii mari aveau şi un nivel de trai ridicat, la care se adăugau şi credite bancare pentru diferite investiţii şi pentru a susţine un anumit nivel de trai.
    Toate aceste lucruri vor dispărea în primă fază, până când managerii vor realiza mai bine pe ce venituri se pot baza.
    Vacanţele de 5.000-10.000 de euro vor fi o amintire, city-break-urile în fiecare săptămână vor dispărea peste noapte, iar maşinile, dacă nu sunt ale firmei, vor trece de la un nivel de top la un nivel mai mult spre Logan.
    Va fi extrem de greu pentru multe familii care aveau joburi de top să se replieze, pentru că aşteptările sunt foarte mari.
    De asemenea, poziţiile de top disponibile în piaţă se vor reduce, iar pachetele salariale vor fi mult diminuate.
    Sorina Faier, cu o experienţă de 14 ani în recrutare de top management, crede că pentru două poziţii de vârf – CEO, CFO – se vor bate „2.000 de CV-uri”.
    Înainte de 16 martie, când s-a declanşat starea de urgenţă, managerii de top aveau de unde alege, ce poziţii şi ce companie să accepte.
    Din aprilie, lucrurile se schimbă radical şi nu cred că cineva îşi poate permite să refuze un job, dacă i se oferă.
    Sorina Faier spune că şi poziţiile externe încep să se închidă, deci opţiunile pentru a-ţi găsi un job mai bun, pe un salariu mai mare, se reduc. Ţările Europei sunt în aceeaşi situaţie, cu economiile închise, iar revenirea va fi extrem de grea la nivelul din T1.
    Va fi o depresie generală pentru cei care erau obişnuiţi cu pachete salariale mari şi cu o posibilitate de mişcare destul de largă, în sensul că îşi permiteau să pună condiţii.
    Acum nu va mai fi aşa.

  • Economia mondială, în cea mai mare prăbuşire de la marea criză

    Activităţile din sectorul serviciilor a scăzut masiv de-a lungul Europei în luna martie, de vreme ce restricţiile cauzate cauzate de pandemia de coronavirus au dus la cea mai mare scădere lunară înregistrată vreodată în mediul de business european, potrivit Financial Times.

    Niciuna dintre primele economii ale continentului nu a fost imună efectele economice ale COVID-19. Indexul de achiziţie din Italia a scăzut cu mult sub nivelele înregistrate în timpul crizei financiare din urmă cu 11 ani. Între timp, Spania, Franţa şi Germania au înregistrat cele mai slabe rezultate în ceea ce priveşte achiziţiile de când au început să înregistreze statisticile, mai exact acum 20 de ani.

    În Italia, rata de pierdere a locurilor de muncă a înregistrat cel mai rapid ritm din aprilie 2009 încoace.

    În ceea ce priveşte zona euro, indicele PMI de servicii şi producţie, elaborat de IHS Markit, a scăzut de la 51,6 în februarie la doar 29,7 în luna martie, cel mai prost rezultat din ultimii 22 de ani. Orice nivel sub 50 indică faptul că majoritatea companiilor au declarat că business-ul a scăzut în ultima lună.

    Un indice similar din Marea Britanie a înregistrat un rezultat la fel de îngrijorător: de la 52,2 în februarie la 34,5 în martie.

    Până şi în Suedia, activitatea din sectorul serviciilor a fost afectată la fel de mult ca în restul ţărilor europene, de la 59,9 la 36,8, fiind afectate consumul, timpul liber şi turismul.

    Scăderile masive ale indicilor sugerează că economiile se vor contracta mai rapid în al doilea trimestru din 2020 comparativ cu criza financiară din 2008-2009.

    „Cât timp restricţiile sunt menţinute, producţia zonei euro va fi cu cel puţin 25% sub nivelurile normale. Astfel, credem că produsul intern brut va scădea în 2020 cu circa 9%”, a declarat Jack Allen-Reynolds, membru în cadrul companiei de cercetare Capital Economics.

    Samuel Tombs, economist în cadrul companiei de consultanţă financiară Pantheon Macroeconomics, spune că datele de la sfârşitul lunii martie au fost cu mult sub cele înregistrate la începutul lunii, sugerând că pierderile lunii aprilie vor fi tot mai mari.

     

  • Care sunt ţările pe care Brexitul şi pandemia de COVID-19 le transformă in adevărate SUPER-PUTERI mondiale. Noua ordine mondială o să fie cu totul alta

    În 30 de ani de acum încolo, cele mai mari economii ale lumii vor fi cele emergente în prezent, acestea depăşindu-i pe giganţii actuali ai lumii, potrivit unui articol publicat de bbc.com.

    Brexitul, coronavirusul,restricţiile legate de schimburile comerciale între ţări au un impact asupra economiei în prezent, dar în ciuda schimbărilor imediate, economia lumii este proiectată să crească într-un ritm rapid în următoarele câteva decenii, scriu jurnaliştii de la BBC. De fapt, până în 2050, este proiectat ca piaţa globală să îşi dubleze mărimea, chiar şi dacă Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) previzionează că populaţia lumii va creşte cu doar 26%.

    Chiar dacă este greu de zis care va fi viitorul economic al lumii, majoritatea economiştilor sunt de acord în privinţa unui singur lucru: în prezent, pieţele aflate în dezvoltare vor fi super-puterile lumii.

    Potrivit raportului Lumea în 2050 realizat de compania de consultanţă şi audit PWC, de acum încolo, şase dintre şapte cele mai mari economii ale lumii vor fi şapte dintre economiile emergente în prezent, depăşind Statele Unite (care vor coborî de pe locul 2, pe 3), Japonia (care va coborî de pe locul 4, pe 8) şi Germania (care coboară şi aceasta de pe locul 5, pe 9).

    Chiar şi economii mai mici precum a celor din Vietnam, Filipine şi Nigeriei vor trece prin salturi uriaşe în următoarele trei decenii, potrivit aceluiaşi studiu.

    Potrivit raportului, principalele 10 economii ale lumii în 2050 sunt următoarele>>>>>>>

  • Care sunt ţările pe care pandemia de COVID-19 le DISTRUGE FINANCIAR. Economiile din aceste ţări vor fi la pământ, cu scăderi şi de 7% ale PIB-ului

    Nicio economie nu va fi scutită de impactul coronavirusului – chiar şi ţările cu puţine cazuri vor suferi de colapsul din întreaga lume. Impactul depinde mai întâi de amploarea focarului la nivel local şi de pieţele-cheie de export şi import. Succesul sau eşecul eforturilor guvernelor şi băncilor centrale contează, deoarece acestea pot determina ritmul de recuperare ulterior. Economiştii JP Morgan publică săptămânal prognoze pentru economii din întreaga lume. Aceştia au redus perspectivele de creştere în 2020. Ce naţiuni vor fi însă cel mai puternic afectate?

    Mexic
    Potrivit celor de la The Telegraph, deşi la începutul anului analiştii se aşteptau la o creştere de 1,5% a PIB-ului Mexicului, acum acesta se confruntă cu o scădere de 7% – cea mai gravă dintre previziunile JP Morgan, însemnând o ajustare de 8,5% a estimărilor iniţiale. În parte, motivele sunt geografice: Mexicul depinde mult de SUA. Acum, cea mai mare economie a lumii e epicentrul pandemiei de coronavirus, cu o rată a şomajului în creştere, distrugând comerţul şi turismul transfrontalier. Chiar şi Statele Unite preconizează o scădere de 5,3% a PIB-ului, ceea ce ar transforma economia americană în a patra cea mai afectată din listă.

    Africa de Sud
    Africa de Sud e posibil să se confrunte, la rândul său, cu o scădere de 7% a PIB-ului. Totuşi, la începutul anului estimările nu vizau o creştere foarte mare în 2020 – doar 0,7% – aşa că nu ar fi o prăbuşire atât de puternică. Aproximativ jumătate din economia Africii de Sud este închisă. Dar statul se confruntă şi cu o recuperare dură. Finanţele naţionale slabe au determinat agenţia de rating Moody să catalogheze săptămâna trecută la cel mai scăzut nivel economia Africii de Sud, îngreunând obţinerea unui eventual împrumut pe care guvernul l-ar fi putut face pentru a lupta împotriva crizei. Economiştii de la Citi se aşteaptă la un deficit bugetar cuprins între 10 şi 12% din PIB în acest an, o povară grea pentru o ţară cu probleme.

    Noua Zeelandă
    Noua Zeelandă a început anul cu o estimare de creştere a PIB-ului într-un ritm sănătos – 2,4%, aşa că răspândirea coronavirusului a şters imediat aceste perspective. Adăugând la asta şi o recesiune de 4,8%, rezultă o scădere de 7,2%, a treia cea mai mare din listă. Impactul a fost similar cu cel din Australia, care se pare că îşi va întrerupe lanţul de 28 de ani fără recesiune, devenind a cincea cea mai afectată naţiune din listă. Ambele economii au fost alimentate în mare parte de creşterea exporturilor în ultimii ani, alimentele din Noua Zeelandă fiind foarte apreciate în întreaga lume, în timp ce industria minieră australiană a fost un furnizor cheie al Chinei – deci ambele vor fi afectate de reducerea cererii din Asia.

    Thailanda
    Trecând peste cele două state amintite doar, care ocupă poziţiile 4 şi 5 (SUA şi Australia), următoarea cea mai afectată economie este Thailanda. Creşterea proiectată, de 2,8%, a devenit o contracţie de 3,3% – o scădere de 6,1 puncte procentuale aşadar. Proximitatea Thailandei faţă de China şi popularitatea sa ca destinaţie turistică o fac deosebit de vulnerabilă în urma blocării călătoriilor globale. Aproape 40 de milioane de turişti vizitează Thailanda în fiecare an – dublu faţă de numărul celor care călătoreau în urmă cu un deceniu, subliniind puterea turismului în stimularea economiei. Limitele şi restricţiile internaţionale de călătorie pot fi printre ultimele măsuri ridicate după pandemie, iar călătorii vor fi în continuare reticenţi în legătură cu efectuarea zborurilor lungi sau cu vizitarea unor ţări îndepărtate atât de curând după un focar.

    Spania
    Spania şi Italia sunt ambele vizate în acest an de o recesiune  aproape identică, de 4%, dar în Spania impactul va fi mai mare, deoarece se preconiza că în 2020 va înregistra cea mai puternică creştere. Ambele au fost devastate de pandemia de COVID-19. Blocajele îndelungate reduc producţia în cele două economii bazate în mare parte pe servicii, în timp ce turismul, pe care se bazau puternic, de asemenea, a avut la fel de mult de suferit. Lipsa de ajutor oferită de alte economii din zona euro ar putea prelungi şi agonia dacă criza cauzată de coronavirus.

  • Cine sunt femeile care salvează lumea. Ele sunt personajele cheie care coordonează lupta cu COVID-19

    Răspândirea noului coronavirus la nivel global a transformat această epidemie în pandemie, iar şocurile economice generate de îngheţarea activităţii în cele mai multe sectoare transformă încetinirea economică în ceea ce vom cunoaşte în viitor drept Criza COVID-19. Ce este diferit acum faţă de orice altă criză? Structurile de conducere care trebuie să salveze economiile globale sunt conduse astăzi de unele dintre cele mai puternice femei pe care le-a văzut istoria.

    Christine Lagarde este şefa Băncii Centrale Europene, ceea ce înseamnă că toată zona euro se bazează pe susţinerea ei în timp de criză. Lagarde a răspuns până acum cu un plan masiv de achiziţie de active în valoare de 750 miliarde euro – prin care se angajează să cumpere atât titluri de stat, cât şi datorie corporate.

    Ursula von der Leyen este femeia care trebuie să ţină Uniunea Europeană unită în aceste momente, întrucât cel mai afectate ţări, precum Italia, Franţa şi Spania, îi cer să deblocheze sute de miliarde de euro pentru a salva economia aflată în faţa crizei. Până acum, ea a activat o serie de mecanisme de câteva zeci de miliarde de euro, prin care ajută statele membre şi businessurile mici din acestea.

    Cancelarul Angela Merkel este deja la a treia criză – după criza financiară şi criza creditului – dar de data aceasta strategia nemţească e diferită: austeritatea din ultimii şapte ani este aruncată pe fereastră, iar Germania pregăteşte un pachet de 350 miliarde euro, adică 10% din PIB, pentru a ajuta economia şi businessurile, – care are chiar şi o componentă de 50 miliarde euro care ajută artiştii şi liber-profesioniştii.

    Kristalina Georgieva a scos la bătaie tot arsenalul Fondului Monetar Internaţional şi a anunţat că mobilizează întreaga capacitate de creditare de 1.000 miliarde dolari pentru a ajuta ţările aflate în criză. Cu FMI ca ultimă variantă pentru mulţi, Georgieva este pregătită să îşi folosească experienţa dobândită în lucrul cu crizele umanitare pentru a o trece şi pe aceasta – care este acum de natură globală.

    Cu euro în mână

    Născută în 1956, Christine Lagarde este un politician francez, avocat de profesie, care a preluat conducerea Băncii Centrale Europene (BCE) la data de 1 noiembrie 2019.

    Ea a devenit astfel prima femeie care ocupă această poziţie, însă este doar una dintre poziţiile de rang înalt în care Lagarde a făcut pionierat. În 2007, Christine Lagarde a devenit prima femeia care a ocupat funcţia de ministru de finanţe în Franţa, timp de patru ani, până în 2011.
    Plecarea ei de la conducerea ministerului de finanţe al Franţei a fost urmată de un traseu istoric, întrucât ea a devenit prima femeie care a condus Fondul Monetar Internaţional (FMI) – la şefia căruia a stat până în 2019, când a preluat conducerea BCE.
    Însă fiecare pas din traseul ei a fost marcat de nuanţele pionieratului. După ce şi-a terminat studiile la prestigioasa şcoală de fete Holton-Arms din Bethesda, Maryland, Lagarde a studiat dreptul la Universitatea din Paris, unde a fost şi lector după absolvire, înainte de a se specializa în dreptul muncii.
    În 1981, Lagarde se alătură firmei de avocatură Baker & McKenzie în Paris, unde a devenit partener în 1987, pentru ca mai apoi să fie prima femeie din comitetul executiv al firmei, în perioada 1995-1999.
    Ea a fost votată preşedinte al comitetului executiv al casei de avocatură pentru prima dată în 1999 şi s-a mutat în Chicago, schimbând strategia firmei spre una în care avocatul merge spre client, ceea ce a adus profituri record la acel moment, potrivit biografiei din Encyclopaedia Britannica.
    După ce făcut parte în 2003
    dintr-un grup de lucru interguvernamental SUA-Polonia ale cărui eforturi au dus la un contract de 3,5 miliarde dolari, Lagarde a primit în 2004 cea mai mare recunoaştere a statului francez, fiind decorată cu Legiunea de Onoare de către preşedintele Jacques Chirac, care a descris-o drept un model de urmat – în ceea ce anumiţi critici din Franţa au considerat a fi un conflict de interese.
    Lagarde s-a întors în Franţa în iunie 2005 pentru a face parte din cabinetul premierului Dominique de Villepin, ca ministru al comerţului, înainte de a fi pentru o scurtă perioadă în fruntea ministerului pentru agricultură şi pescuit în 2007. Ca ministru al comerţului a avut o politică îndreptată spre încurajarea investiţiilor străine, cât şi spre identificarea unor noi pieţe internaţionale pentru produsele francezilor.
    În iunie 2007, Lagarde a fost desemnată ministru de finanţe de preşedintele Nicolas Sarkozy şi a devenit prima femeie din ţările G8 care a deţinut o poziţie cu atât de multă influenţă.
    În iunie 2011 a preluat funcţia de preşedinte al FMI în mijlocul crizei datoriilor din Grecia, după demisia lui Dominique Strauss-Kahn, unde a pus în aplicare o serie de măsuri care au fost considerate controversate atunci, dar s-au dovedit eficiente în următorii ani. Astfel, Lagarde a fost votată în 2016 pentru al doilea mandat la şefia FMI, unde a rămas până în noiembrie 2019. În mijlocul uneia dintre cele mai mari crize financiare pe care le-a cunoscut lumea modernă, Christine Lagarde conduce instituţia responsabilă de stabilitatea euro – o misiune importantă şi dificilă, întrucât ea a fost deja criticată iniţial pentru că nu a luat măsuri mai stricte.
    Însă ea a pus la lucru un program de achiziţie de datorie – atât titluri de stat, cât şi datorii corporate – în valoare totală de 750 miliarde euro.
    Criza este departe de a fi rezolvată şi pentru a-i putea pune capăt va fi nevoie de mutări curajoase, nervi tari şi de câteva „premiere” – specific pentru Lagarde.

    Luptătoarea pentru Europa Unită

    Ursula von der Leyen, născută în 1958 în Bruxelles, Belgia, a fost prima femeie din politica germană numită la conducerea Ministerului Apărării.
    Von der Leyen a ocupat această funcţie în perioada 2013-2019, înainte de a fi aleasă drept prima femeie care să devină preşedinte al Comisiei Europene – corpul executiv al Uniunii Europene.
    Născută Ursula Albrecht, ea este fiica politicianului german Ernst Albrecht, care a fost şeful de cabinet al Comisiei Comunităţii Economice Europene – una dintre cele trei organizaţii regionale care au format Uniunea Europeană de astăzi.
    În ceea ce priveşte studiile, Von der Leyen are o colecţie surprinzătoare de diplome şi aptitudini, care s-ar putea dovedi extrem de utile în actuala criză cu care se confruntă omenirea.
    Ea a studiat economie la universităţile din Gottingen şi Munster, precum şi la London School of Economics, însă de la aceasta din urmă nu a absolvit. În schimb, ea s-a înscris la Facultatea de Medicină din Hanovra, pe care a absolvit-o în 1987.
    Ursula von der Leyen a lucrat într-o  clinică de ginecologie timp de patru ani, până în 1992, timp în care a obţinut un doctorat în medicină.
    Între 1992 şi 1996 a trăit în Statele Unite cu soţul ei, Heiko von der Leyen, care studia la Universitatea din Stanford. După ce s-a întors în Germania, a fost membru al departamentului de epidemiologie, medicină socială şi cercetare medicală al Facultăţii de Medicină din Hanovra. Von der Leyen, care a intrat în partidul german Uniunea Creştin-Democrată (CDU) în 1990, s-a implicat în mediul politic din Saxonia Inferioară în 1996 – statul federal în care tatăl său a guvernat în perioada 1976-1990.
    Ea a ocupat o serie de funcţii la nivel local şi la federal, înainte de a fi aleasă în 2004 în comitetul de conducere al CDU. În 2005, ea a fost numită ministru pentru familie, cetăţeni seniori şi femei în primul cabinet condus de cancelarul Angela Merkel.
    Printre măsurile luate de Von der Leyen pentru a combate natalitatea redusă este inclus şi concediul maternal plătit, pe care ea l-a implementat în Germania, alături de alte beneficii substanţiale pentru cei care aleg să aibă copii.  În 2009, Ursula von der Leyen a fost aleasă membră a parlamentului german – Bundestag – şi a devenit ministru al muncii şi afacerilor sociale, funcţie pe care a păstrat-o pe timpul crizei financiare. La finalul anului 2019, ea a fost numită vicepreşedinte al CDU.
    În 2013 mulţi o vedeau deja pe Von der Leyen drept o potenţială succesoare pentru Angela Merkel. Ea a devenit prima femeie care conduce Ministerul Apărării, o funcţie din care a încercat să reformeze armata federală. Cu toate aceastea, ea s-a confruntat cu o serie de probleme internaţionale precum anexarea peninsulei Crimeea de către Rusia în 2014. Un an mai târziu s-a confruntat cu criza refugiaţilor care au ajuns în Europa şi cereau azil Germaniei. Ea a fost printre vocile care au încercat să explice maselor că este greşit să consideri refugiaţii terorişti, însă poziţia ei a fost criticată dur după atacurile teroriste din Paris, în 2015, şi Bruxelles, în 2016.
    În octombrie 2018, când CDU a mai pierdut o parte din putere la alegerile regionale, Merkel a anunţat că nu va candida pentru un nou mandat la şefia partidului. Von der Leyen a respins ideea de a intra în cursa pentru conducerea CDU – funcţie care a ajuns mai târziu la protejata Angelei Merkel, Annegret Kramp-Karrenbauer.
    În conjunctura politică a anului 2019, liderii Consiliului European căutau un înlocuitor pentru Jean-Claude Juncker, dar faptul că structura Parlamentului European s-a schimbat după alegerile europarlamentare i-a pus pe liderii europeni în faţa unei situaţii dificile: o variantă care să mulţumească şi partidele de centru-dreapta, şi pe cele de centru-dreapta şi care să obţină susţinerea câtorva dintre verzi, liberali şi eurosceptici pentru a câştiga confirmarea.
     Deşi era văzută ca o persoană din afara Bruxelles-ului, Ursula von der Leyen a fost confirmată cu 383 din 747 de voturi la conducerea Comisiei Europene, întrucât avea nevoie de
    374 de voturi – ceea ce arată că votul a fost la limită. La data de 1 decembrie, ea a devenit prima femeie numită preşedinte al Comisiei Europene. Astăzi, când lumea se confruntă cu pandemia de COVID-19, cumulul de aptitudini dobândit de Ursula von der Leyen pare mai util ca niciodată, în special într-un moment în care globalizarea este pusă în pericol, iar colţii naţionalişti ameninţă visul european.

    Responsabila cu răspunsuri în vreme de criză
    Kristalina Ivanova Georgieva-Kinova, născută în 1963, este economist de origine bulgară şi a devenit în octombrie 2019 prima şefă a Fondului Monetar Internaţional (FMI) care provine din Europa Centrală şi de Est.
    Georgieva a studiat economia la Universitatea Naţională de Economie din Sofia, unde a obţinut şi un doctorat în ştiinţe economice.  
    Începând cu anul 1977 şi până în 1993, Kristalina Georgieva a fost profesor asociat la Universitatea de Economie. În tot acest timp, ea a ţinut cursuri ca profesor invitat atât la London School of Economics, cât şi la vestitul Massachusetts Institute of Technology (MIT). Până acum, ea a scris peste 100 de lucrări academice şi a fost autoarea unui manual de microeconomie.
    Din 1993 şi până în 2010 ea a ocupat mai multe poziţii în Banca Mondială, începând cu cea de economist de mediu pentru Europa şi Asia Centrală. De la această poziţie a avansat în cadrul Băncii Mondiale până când a ajuns directorul Departamentului de Mediu. Din acest rol ea supraveghea circa 60% din operaţiunile de creditare ale grupului.
    Din 2004 şi până în 2007, Georgieva a fost directorul Băncii Mondiale pentru Federaţia Rusă. Când s-a întors în Washington a fost numită în 2008 în poziţia de vicepreşedinte şi secretar corporate în 2008. Din acest rol ea a operat ca un liant între managementul Băncii Mondiale, boardul director şi ţările care sunt acţionari.
     În 2010, Georgieva a fost chemată de Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene de atunci, să devină comisarul pentru cooperare internaţională, ajutoare umanitare şi răspuns în caz de criză.
    Ea a lucrat în numele Uniunii Europene în cazul mai multor dezastre din ultimul deceniu, începând de la cutremurul din Haiti din 2010 şi până la cutremurul din Chile şi inundaţiile din Pakistan. Tot ea a fost comisarul care a ajutat România la inundaţiile din 2010.
    În 2014, când Jean-Claude Juncker a devenit preşedintele Comisiei Europene, acesta a numit-o pe Kristalina Georgieva în funcţia de vicepreşedinte al Comisiei Europene, responsabiă cu bugetul şi resursele umane. Astfel, în funcţia pe care a ocupat-o până în 2016, Georgieva a gestionat un buget de 161 miliarde euro şi 33.000 de angajaţi.
    În 2017, Kristalina Georgieva a ocupat poziţia de CEO al Băncii Mondiale până în 2019, iar pentru o perioadă de trei luni în acest interval a fost şi preşedinte interimar al Grupului Băncii Mondiale.
    A părăsit Banca Mondială în 2019, când a devenit a doua femeie din istorie care conduce FMI, după Christine Lagarde, care a plecat să conducă BCE.
    În criza COVID-19 Georgieva a scos „armele” pe masă. FMI a anunţat că va mobiliza întreaga capacitate de creditare de 1.000 miliarde dolari pentru a ajuta economiile lumii să treacă peste şocurile generate de răspândirea virusului.

    Măsuri de la cea mai mare economie europeană

    Născută în 1954 cu numele Angela Dorothea Kasner, puternicul politician german Angela Merkel a devenit în 2005 prima femeie numită în funcţia de cancelar al Germaniei din istorie.

    După ce şi-a obţinut diploma în fizică de la Universitatea din Leipzig (atunci Universitatea Karl Marx), a lucrat în cadrul Academiei de Ştiinţe din Berlinul de Est. În 1982, Merkel şi soţul ei pe care îl cunoscuse în 1977, Ulrich Merkel, au divorţat, însă ea şi-a păstrat numele pe care îl poartă şi astăzi. În 1986, Angelei Merkel i-a fost acordat un doctorat pentru teza ei în chimie cuantică.
    După căderea Zidului Berlinului din 1989, Merkel s-a alăturat noului partid democrat fondat în Germania şi în februarie 1990 a devenit purtător de cuvânt al partidului.
    În aceeaşi lună, partidul democrat nou fondat a intrat în coaliţia conservatoare Alianţa pentru Germania – formată din Uniunea Creştin-Socială (CSU) şi Uniunea Creştin-Democrată (CDU). În august 1990, Angela Merkel se înscrie în CDU. În primele alegeri electorale de după reunificare, care au avut loc în decembrie 1990, Merkel a câştigat un loc în camera inferioară a Parlamentului.
    În 1991, cancelarul german Helmut Kohl a numit-o pe Merkel ministru pentru femei şi tineret. Când Lothar de Maiziere a demisionat din funcţia de vicepreşedinte al CDU, a deschis calea pentru alegerea Angelei Merkel în locul său.
    După alegerile din 1994, Merkel a devenit ministru al mediului şi a prezidat prima Conferinţă Climatică a Naţiunilor Unite în Berlin, în primăvara anului 1995. În septembrie 1998 CDU a ieşit de la putere şi a fost înlocuit de Partidul Social Democrat din Germania (SPD). În aprilie 2000 Merkel a devenit prima femeie din istorie care a ajuns la conducerea partidului CDU, precum şi prima persoană care nu aparţine credinţei catolice şi ocupă acastă funcţie în partid. În 2002, alianţa CDU-CSU a pierdut alegerile, iar Merkel a devenit liderul opoziţiei.
    Pe măsură ce susţinerea naţiunii pentru SPD a scăzut, cancelarul Schröder a organizat alegeri anticipate în septembrie 2005, iar alianţa CDU-CSU a câştigat la diferenţă de un procent. Atât coaliţia, cât şi SPD voiau să facă parte din guvern, ceea ce a dus la unul dintre cele mai importante compromisuri din politica germană – cu Angela Merkel drept cancelar.
    Mandatul ei a fost reînnoit în septembrie 2009, întrucât SPD a pierdut foarte mult teren şi a ieşit din coaliţia de guvernare. Acest al doilea mandat al Angelei Merkel a fost marcat de criza din zona euro şi de măsurile de austeritate impuse atunci pentru a trece de această criză.
     După alegerile federale din 2013, Merkel s-a văzut nevoită să încheie o nouă alianţă cu SPD, pentru a nu fi nevoită să conducă ţara cu Partidul Verzilor – un partid care se îndepărtează mult de centrul politic. În data de 17 decembrie a acelui an, ea a devenit pentru a treia oară consecutiv cancelarul Germaniei. Deşi ultimii ani au fost mai tumultuoşi, Merkel a reuşit să obţină al patrulea mandat la conducerea Germaniei după alegerile din 2017. Astăzi, când lumea se scufundă într-una dintre cele mai dure crize economice din cauza efectelor generate de pandemia de COVID-19, Merkel şi liderii politici din Germania trebuie să vină cu un răspuns puternic în faţa populaţiei şi a businessurilor.
    Una dintre cele mai îndrăzneţe mutări în acest sens a fost anunţarea finalului politicilor de austeritate, întrucât Comisia Europeană a dat liber la deficite, iar Germania vrea să arunce 350 miliarde euro, echivalentul a 10% din PIB, în lupta cu criza.

  • Cum îşi reinventează afacerile micii antreprenori români?

    Ce faci? Tu, antreprenor care îţi îndepliniseşi visul?

    Câteva zeci, sute de mii de businessuri antreprenoriale pornite astfel s-au văzut prinse în tăvălugul unei epidemii pe care niciun plan de afaceri nu ar fi inclus-o vreodată între potenţialele pericole. Un coşmar în care au plonjat unii prea devreme.
    „Pentru un antreprenor la început de drum, criza complet neaşteptată din aceste săptămâni a venit ca un examen de bacalaureat pentru un elev proaspăt intrat în clasa a noua”, spunea recent un tânăr antreprenor.
    Cei mai norocoşi s-au putut refugia în mediul online, acolo unde natura businessului permite un astfel de transfer. Ceilalţi au stors toate resursele de creativitate pentru a se reinventa.
    „Nu vom încerca să fentăm cumva ceea ce este moral de făcut. Când va trebui, vom sta cu toţii acasă”, spuneau fondatorii cafenelelor Cappuccino Story, înainte ca autorităţile să anunţe obligativitatea închiderii spaţiilor de acest tip.
    Business MAGAZIN a bătut – virtual – la uşa unora dintre antreprenorii care şi-au spus poveştile în cadrul proiectului Afaceri de la zero, derulat de Ziarul Financiar în parteneriat cu Banca Transilvania. Încearcă să se reinventeze, să se reprofileze, să supravieţuiască. Dar iau în calcul şi eşecul, mai ales că instabilitatea e singura certitudine. Unii îşi caută o nişă neatacată până acum, cu speranţa ca s-ar putea transforma într-o strategie pe termen lung. Toţi încearcă, se transformă.

    Tu ce ai face?

    Alexandra Mone şi Robert Anton (fondatori ARI-Studio, Piteşti) – sisteme IT pentru firmele din HoReCa
    Am crede că o afacere născută de la zero în industria IT nu are nicio piedică în aceste vremuri de criză. Însă ARI-Studio este un business strâns legat de domeniul HoReCa, aflat la pământ în acest moment. Alexandra Mone şi Robert Anton au dezvoltat trei sisteme software pentru gestiunea comenzilor şi a rezervărilor în restaurante şi hoteluri. După ce HoReCa s-a prăbuşit, comenzile au scăzut dramatic.
    „Încă avem câteva cereri de ofertă pentru locaţii noi care vor să deschidă după ce trece toată nebunia aceasta, dar clar numărul lor este mult mai mic decât ar fi fost normal în perioada aceasta. Lucrăm de acasă, în special cu clienţii vechi care necesită intervenţii de mentenanţă”, spune Alexandra Mone.
    CUM SUPRAVIEŢUIEŞTE AFACEREA? Alexandra Mone şi Robert Anton au ales să ofere gratuit modulul software dedicat firmelor care fac livrări, pentru a nu-şi închide activitatea. „Vom profita de această perioadă pentru a pune la punct diverse detalii din cadrul firmei, pentru a ne reorganiza puţin şi a pune la punct o strategie pentru momentul în care sectorul HoReCa se va repune în mişcare. Din fericire, avem un stoc de marfă care ne va permite să preluăm şi să livrăm comenzi imediat, însă în sectorul nostru există o problemă, deoarece majoritatea echipamentelor pe care le comercializăm sunt importate din China, iar durata de livrare a comenzilor a crescut foarte mult acum, dată fiind situaţia”, spune Alexandra Mone.

    Ionel Păsărică (cofondator Capra Noastră, Iaşi) – producţie de bere artizanală
    În urmă cu aproape patru ani, Ionel Păsărică, de profesie inginer, împreună cu alţi trei asociaţi aduceau în peisajul berii artizanale locale brandul Capra Noastră. Producţia are loc într-o microberărie din Iaşi. Când restaurantele, barurile, cafenelele s-au închis, Capra Noastră a resimţit din plin efectele.
    „Nimic nu mai contează din ceea ce ştim noi: marketing, social media, strategii, bugete. Astăzi trebuie să ne reinventăm noi, ca afaceri. Nu moare industria dacă stăm o lună în casă. Nici China nu a murit, ci a reînviat”, spune Ionel Păsărică.
    CUM SUPRAVIEŢUIEŞTE AFACEREA? Cei patru fondatori ai brandului Capra Noastră vor să facă livrări la domiciliu, „ca să mai descreţim frunţile cu licoarea noastră”, după cum spune Ionel Păsărică. Se promovează în mediul online şi încearcă astfel să resusciteze businessul, bazându-se pe principiul că „nu moare Capra când vor câinii”.

    Mădălin Pop (fondator Durbane Urbane, Braşov) – atelier de lădiţe din lemn
    Mădălin Pop din Braşov a început să producă în urmă cu aproape trei ani lădiţe din lemn în atelierul de tâmplărie al familiei sale. Sub brandul Durbane Urbane, el face lădiţe în scop atât practic, cât şi estetic. Businessul său a fost puternic afectat acum.
    „În această perioadă, ar fi trebuit să pregătim comenzi pentru cei care fac pachete de Paşte. Încasările au scăzut însă luna aceasta comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut cu 60%”, spune Mădălin Pop.
    CUM SUPRAVIEŢUIEŞTE AFACEREA? „Vreau să duc proiectul la următorul nivel, prin oferirea de piese de mobilier din lădiţe – rafturi, paturi, noptiere, măsuţe. De aceea, în perioada aceasta pregătim o cameră de vopsire şi una în care să putem arde lădiţe, pentru a le da o tentă vintage. Am putea susţine asta câteva săptămâni, poate luni, însă nu cred că foarte multe”, spune Mădălin Pop.
    Va termina comenzile şi proiectele deja începute, iar planurile ulterioare le va face în funcţie de evoluţia epidemiei.
    „Ca să putem încuraja vânzările, în perioada aceasta, am introdus o campanie prin care oferim 20% discount pentru orice comandă. Lumea este destul de sceptică în privinţa oricărei achiziţii şi, de aceea, voi mai aştepta puţin până când lucrurile se vor mai relaxa ori oamenii vor avea chef să-şi redecoreze puţin casele.”

    Cristina Niţu (fondatoare Fala Português, Bucureşti) – cursuri de limbă portugheză
    Cristina Niţu, absolventă de Limbi Străine în Bucureşti şi la Lisabona, a început în 2017 să organizeze cursuri de limbă portugheză. Cursurile se desfăşurau în clădirea Institutului Cervantes de pe bulevardul Regina Elisabeta din Bucureşti. De câteva săptămâni însă, activitatea s-a mutat în mediul online.
    „Provocarea a constat în mutarea în online a cursurilor offline, de grup, ajunse abia la jumătate. Tehnologia permite, la ora actuală, desfăşurarea orelor în mod aproape identic cu ce se întâmpla în sala de curs, cu excepţia exerciţiilor care implicau şi mişcare, aşa că şocul nu a fost prea mare”, povesteşte Cristina Niţu.
    Ritmul achiziţiilor de cursuri de portugheză este totuşi foarte slab în acest moment, ca urmare a instabilităţii economice.
    CUM SUPRAVIEŢUIEŞTE AFACEREA? Cristina Niţu a optat pentru flexibilitatea în a extinde termenul de plată a cursului. În plus, „avem în plan organizarea unei sesiuni de cursuri şi pe timp de vară, în contextul în care, cel mai probabil, perioada de primăvară va aduce un număr foarte redus de cursanţi”, spune Cristina Niţu.
    De asemenea, ea va organiza cursurile independent de numărul de cursanţi, deşi efortul va fi mai mare.

    Cristina Dobrescu (fondatoare Livrez dragoste, Bucureşti) – livrări de cadouri şi scrisori caligrafiate
    Cristina Dobrescu a început să scrie scrisori caligrafic în urmă cu mai bine de cinci ani, pentru a reînvia un obicei la care oamenii au renunţat odată cu expansiunea tehnologiei. Culmea, tehnologia este cea care o salvează acum.
    „În perioada aceasta, am mutat atelierul la noi acasă, pentru a fi în siguranţă. Atât timp cât firmele de curierat vor lucra şi noi vom putea trimite scrisorile, cadourile comandate, nu ne vom opri din scris şi din livrat”, spune Cristina Dobrescu. Însă comenzile nu mai sunt la fel de numeroase ca înainte de perioada de izolare, iar ea a început să caute idei noi, pentru diversificare.
    CUM SUPRAVIEŢUIEŞTE AFACEREA? „Primul gând care mi-a venit a fost să adaug cadouri şi pentru nou-născuţi. Este o perioadă incertă, însă poveştile primite mi-au dat de înţeles că este un business care aduce bucurie în viaţa oamenilor şi el va continua şi după perioada aceasta”, mai spune Cristina Dobrescu.
    Ca să facă această perioadă să treacă mai uşor, ea a creat şi un mesaj de mulţumire pentru medicii care salvează vieţi poate acum mai mult ca niciodată.

    Ciprian Răglean (cofondator Pania, Bucureşti) – laborator de pâine
    Ciprian Răglean, un antreprenor care a lucrat vreme de 20 de ani în domeniul telecomunicaţiilor şi al marketingului, a pariat anul trecut pe o afacere în producţia de pâine. Alături de Ciprian Răglean, în business mai există alţi doi asociaţi – Răzvan Ionescu şi Răzvan Mihai Ionescu – de asemenea cu experienţă în telecom. Împreună, au fondat Pania, o firmă care produce şi livrează pâine şi produse de patiserie la domiciliul sau la biroul clienţilor, dar şi către HoReCa.
    „Am simţit din plin şocul închiderii bruşte a restaurantelor şi cafenelelor. Practic, ne-a scăzut cifra de afaceri de la o săptămână la alta cu 35-40%. Tot ceea ce livram către restaurante/ cantine şi cafenele a încetat brusc. Şi, pentru că o problemă nu vine niciodată singură, restaurantele şi cafenelele au încetat orice plată către noi. Avem astfel neîncasate sume de zeci de mii de lei”, spune Ciprian Răglean.
    CUM SUPRAVIEŢUIEŞTE AFACEREA? „Pentru a face faţă scăderii bruşte a cifrei de afaceri şi pierderii partenerilor B2B, am intensificat vânzările online, am extins zonele cu livrare gratuită, facem publicitate pe Facebook şi comunicare directă către baza de clienţi.” În plus, Ciprian Răglean şi partenerii lui vor să deschidă noi parteneriate cu magazine alimentare şi băcănii de cartier, la mare căutare în această perioadă.
    „De asemenea, în aprilie vrem să lansăm şi o nouă gamă de produse disponibile online – produse de băcănie, precum caşcaval şi muşchiuleţ afumat, ca să putem creşte valoarea coşului”, mai spune Ciprian Răglean.
    E mult de lucru, dar se bazează şi pe sprijinul guvernului pentru a accesa credite cu dobândă zero, plătibile din ianuarie anul viitor.
    „Asta ne-ar ajuta să nu intrăm în blocaj financiar şi să nu dăm oameni afară. Apoi ar trebui eliminată plata taxelor pentru următoarele trei luni. Sunt doar câteva sugestii din ceea ce s-ar putea face”, adaugă Ciprian Răglean.

    Carmen Zaiu
    (fondatoare Panseea, Bucureşti) – laborator de produse cosmetice
    Carmen Zaiu, cu mai mulţi ani de experienţă în domeniul financiar, a început să facă primele produse cosmetice pentru folosul propriu după ce a descoperit că suferă de unele alergii şi probleme de piele, iar produsele din comerţ nu îi făceau bine. Aşa a ajuns să producă acasă loţiuni şi unguente din uleiuri vegetale presate la rece şi unturi naturale nepurificate. În scurtă vreme, şi-a transformat garajul în laborator şi pasiunea în afacere.
    „Dacă ar fi fost să definim, acum două luni, cea mai mare temere a noastră în termeni de dezastre care aşteaptă să se întâmple, ne-am fi gândit în primul rând la schimbări climatice, dezastre ecologice, nu neapărat o pandemie. Panseea este afectată masiv de situaţia actuală, toate târgurile la care urma să participăm au fost anulate, multe proiecte sunt în stand by şi comenzile online au scăzut”, spun Carmen Zaiu şi fratele ei, Emil Zorilă, de asemenea implicat în afacere.
    Există totuşi o compensare. Dacă unele produse nu mai sunt la fel de căutate ca înainte, cum ar fi laptele demachiant, altele sunt tot mai solicitate, precum crema reparatoare de mâini şi de călcâie.
    CUM SUPRAVIEŢUIEŞTE AFACEREA? Planul pe termen mediu este accelerarea strategiei de a lansa produse cu ingrediente 100% locale, mai ales în condiţiile în care „a consuma local” a ajuns să aibă un sens mai profund decât oricând. „În această perioadă, vrem să oferim clientelor, prin intermediul social media, alternative DIY (do it yourself – engl.) pe care le pot pune singure în aplicare pentru îngrijirea feţei şi a părului, atât timp cât stăm acasă. Lucrăm acum la conţinut nou, adaptat situaţiei prezente”, spune Carmen Zaiu.

    Mihaela Rotaru (fondatoare Rottaru, Bucureşti) – şcoală de machiaj şi cosmetică
    Mihaela Rotaru, cu o experienţă de zece ani în industria frumuseţii, a ales să investească într-o şcoală de formare profesională, unde predă cursuri de machiaj, de cosmetică, masaj şi stilistică vestimentară. De la începutul lunii martie a avut o scădere dramatică a numărului de cursanţi noi care solicitau înscrierea la cursuri.
    „Activitatea noastră presupune interacţiune cu oameni în spaţii închise şi contact fizic de la distanţe foarte mici, ceea ce a făcut imposibilă continuarea desfăşurării activităţii în condiţii de siguranţă. Suspendarea activităţii ne va afecta, iar primele măsuri pe care le-am luat au fost reducerea cheltuielilor la minimum. Aici mă refer la costurile legate de plata chiriei spaţiului şi cheltuielile legate de marketing şi PR. Salariile angajaţilor nu au fost afectate”, spune Mihaela Rotaru.
    CUM SUPRAVIEŢUIEŞTE AFACEREA? Antreprenoarea ia în calcul desfăşurarea cursurilor online pentru teorie, însă partea practică presupune lucrul cu produse şi aparatură profesională, pe care nu orice cursant le are acasă.
    „Primim cereri de ofertă pentru cursuri care să se desfăşoare în lunile august-septembrie. Şcolile de formare profesională ar putea avea un rol foarte important pe piaţa forţei de muncă şi implicit în redresarea economiei, venind în întâmpinarea oamenilor care vor avea nevoie să se recalifice şi să-şi reconsidere activitatea profesională în urma impactului lăsat de această situaţie”, mai spune Mihaela Rotaru.

    Victor Patrichi (fondator Târgul Cărţii, Bucureşti) – anticariate
    Pornind de la principiul că achiziţia unei cărţi second-hand este benefică, deoarece presupune reutilizarea unei ediţii deja tipărite, în loc să încurajeze tăierea unor copaci pentru a crea un lucru nou, Victor Patrichi a investit, în 2012, aproximativ 50.000 de euro, mai întâi pentru a dezvolta site-ul Târgul Cărţii, apoi pentru a instala rafturile din magazinele fizice. Acum reţeaua numără două depozite şi trei anticariate – unul pe Strada Doamnei (între Piaţa Universităţii şi Piaţa Unirii), unul pe bdul Magheru (în apropiere de Piaţa Romană) şi unul pe bdul I. C. Brătianu (în apropiere de Piaţa Universităţii), sub numele Bookoteca, acesta din urmă fiind un anticariat de carte exclusiv în limba engleză.
    „Vânzările din magazine au scăzut cu aproximativ 60-70% (din cauza pandemiei – n. red.) faţă de cum ar fi fost normal, iar în online vânzările au avut o creştere sensibilă de câteva procente. La modul general, vorbim despre o scădere de 25-30%. Suntem la limita profitabilităţii”, spune Victor Patrichi.
    CUM SUPRAVIEŢUIEŞTE AFACEREA? Eforturile sunt pentru menţinerea echipei cu toţi membrii, deşi o parte dintre angajaţi au intrat în şomaj tehnic. „Lucrăm la un proiect online la care sperăm să ni se alăture şi alţi parteneri. Sperăm să-l lansăm săptămâna aceasta. Deoarece activităţile sociale au fost sistate pentru moment, oamenii sunt destul de receptivi la activităţile desfăşurate în mediul online”, mai spune Victor Patrichi.

    Paul Călin
    (cofondator Wild Thing, Bucureşti) – organizare de excursii în România şi în străinătate
    Paul Călin, Silviu Dragomir şi Monica Călin au început să organizeze expediţii în ţară şi în străinătate pentru clienţi persoane fizice în urmă cu şase ani, iar de aproximativ un an lucrează şi cu firme ai căror angajaţi decid să plece împreună în călătorii. Turismul nu este însă o opţiune în aceste vremuri de pandemie.
    „Am rămas fără obiectul muncii, din păcate. Cursurile online, realitatea virtuală sau călătoriile 360 de grade prin intermediul filmelor super-cool de pe YouTube nu pot înlocui o experienţă outdoor (în aer liber – trad.). Şi poate e mai bine aşa”, spune Paul Călin.
    CUM SUPRAVIEŢUIEŞTE AFACEREA? „Acum am timp să fac acele lucruri de care mă plângeam că nu am timp să le fac: o planificare bugetară, închegarea unor idei de proiecte şi produse noi”, spune Paul Călin.
    Admite însă că, dacă blocajul se prelungeşte până jumătatea anului, se va vedea pus în situaţia de a găsi alte colaborări sau de a porni un alt business. Spiritul antreprenorial supravieţuieşte aşadar.

    Educaţie în era 3.0
    Trei proiecte pornite de la zero în domeniul educaţiei în Capitală – Eematico (cursuri de bricolaj, inginerie, medicină pentru copii), Şcoala IT (cursuri de robotică şi programare) şi Manieres (ateliere de bune maniere pentru copii) – s-au văzut într-o singură zi în situaţia de a nu mai avea niciun venit, de a-şi restrânge activitatea, dar şi de a căuta soluţii de supravieţuire.
    Aşa că s-au orientat cu toţii către soluţiile online pentru părinţi şi copii şi speră că, dezvoltând această nişă, îşi pot reinventa afacerile. Folosindu-se de Skype, de Facebook, de orice aplicaţie care le permite să ajungă la cei mici izolaţi în casă, antreprenorii vor să rămână în atenţia copiilor şi a părinţilor, deşi sunt conştienţi că măsurile luate acum nu vor putea compensa o parte considerabilă din activitatea curentă.

    (de Dana Ciriperu)

    Când telemunca nu e o soluţie

    Alex Bugariu (Limonădăria Nea Tică), Cristian Dorobănţescu (Perfektum), Raluca şi Paul Baran-Candrea (Anagram) au căutat şi ei metode de reinventare, mai ales că businessurile lor, în domeniul băuturilor, nu permit ca telemunca să fie o alternativă reală.
    „Pe timp de criză, sunt două categorii de oameni: unii plâng, alţii vând batiste. Orice criză are şi o parte bună. Cine are ochi să o vadă va trece peste ea”, spune Alex Bugariu, fondatorul Limonădăriei Nea Tică din Caransebeş, un local unde vinde limonade şi alte sucuri din fructe.
    Dincolo de businessul cu limonade şi sucuri, antreprenorul povestea în februarie, la emisiunea ZF Afaceri de la zero, că are în plan să dezvolte o reţetă de socată pe care s-o îmbutelieze şi să o vândă în marile reţele de magazine şi în HoReCa. Perioada aceasta de repaos este un prilej pentru a lucra la acest proiect.

    Perfektum, un brand de bere creat de patru foşti corporatişti, se confruntă cu aceeaşi problemă, a reducerii cererii, în condiţiile în care barurile şi restaurantele s-au închis în mare parte. După cinci ani de când a început afacerea, Cristian Dorobănţescu, unul dintre fondatori, spune că se simte din nou ca într-un start-up şi că a reînceput să trimită mesaje ca să anunţe că face livrări la domiciliu.

    Tot în producţia de bere, şi familia Baran-Candrea, care a fondat brandul Anagram, caută soluţii şi a început să livreze comenzile direct la consumatori.
    „Continuăm să facem bere, iar în perioada imediat următoare ne vom axa pe vânzări directe. Primim comenzi prin mesaje private pe contul nostru de Facebook şi livrăm în cel mai scurt timp posibil”, spun Raluca şi Paul Baran-Candrea, fondatorii Anagram Brewery.

  • Care sunt ţările ce vor deveni super-puterile lumii după ultimele crize economice. Cum schimbă Brexitul şi coronavirusul topul ţărilor care controlează economia mondială

    În 30 de ani de acum încolo, cele mai mari economii ale lumii vor fi cele emergente în prezent, acestea depăşindu-i pe giganţii actuali ai lumii, potrivit unui articol publicat de bbc.com.

    Brexitul, coronavirusul,restricţiile legate de schimburile comerciale între ţări au un impact asupra economiei în prezent, dar în ciuda schimbărilor imediate, economia lumii este proiectată să crească într-un ritm rapid în următoarele câteva decenii, scriu jurnaliştii de la BBC. De fapt, până în 2050, este proiectat ca piaţa globală să îşi dubleze mărimea, chiar şi dacă Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) previzionează că populaţia lumii va creşte cu doar 26%.

    Chiar dacă este greu de zis care va fi viitorul economic al lumii, majoritatea economiştilor sunt de acord în privinţa unui singur lucru: în prezent, pieţele aflate în dezvoltare vor fi super-puterile lumii.

    Potrivit raportului Lumea în 2050 realizat de compania de consultanţă şi audit PWC, de acum încolo, şase dintre şapte cele mai mari economii ale lumii vor fi şapte dintre economiile emergente în prezent, depăşind Statele Unite (care vor coborî de pe locul 2, pe 3), Japonia (care va coborî de pe locul 4, pe 8) şi Germania (care coboară şi aceasta de pe locul 5, pe 9).

    Chiar şi economii mai mici precum a celor din Vietnam, Filipine şi Nigeriei vor trece prin salturi uriaşe în următoarele trei decenii, potrivit aceluiaşi studiu.

     

  • Patru dintre cele mai mari 12 economii ale lumii, 27% din PIB global, se luptă cu COVID 19

    Patru dintre cele mai mari 12 economii ale lumii, reprezentând aproximativ 27% din PIB global, se luptă cu virusul COVID 19, iar o cincime, Germania, este în pragul recesiunii.

    Apariţia a sute de cazuri de coronavirus în două economii majore din afara Chinei a alungat spreanţele de recuperare economică rapidă după epidemia de coronavvirus care a rupt deja lanţurile de aprovizionare la nivel mondial şi a afectat profiturile companiilor.

    Numărul de persoane infectate din Coreea de Sud, producător important de maşini, electronice şi utilaje, a ajuns la peste 890. Italia, care a început weekendul cu doar cîteva cazuri, are acum peste 270 şi şapte decese confirmate. Funcţionarii au închis clădirile publice, şcolile şi evenimentele sportive în unele părţi din nordul industrial al ţării.

    Întrucât şi Japonia a raportat deja sute de infecţii, patru dintre cele mai importante 12 economii ale lumii, reprezentând aproximativ 27% din PIB global, se luptă acum cu virusul, în timp ce o cincime, Germania, este în pragul recesiunii.

    Evoluţiile din afara Chinei semnalează o nouă fază de evoluţie, cu un risc mai mare pentru companii şi pentru lucrătorii lor, dar şi pentru creşterea economică globală.

    În cadrul scenariului optimist, cu fabricile din China repornite rapid, creşterea globală în acest an ar fi doar cu 0,1 puncte procentuale mai slabă decât se aştepta, a declarat Kristalina Georgieva, directorul general al Fondului Monetar Internaţional în weekend. Şeful FMI a avertizat, totuşi, că există şi scenarii mai grave”.

    Pieţele bursiere, care până acum au rezistat ameninţărilor coronavirusului, reflectă în prezent temerile privind afectarea întro mult mai mare măsură a economiei globale.

    Creşterea accentuată a bolii în Italia şi Coreea de Sud, a opta şi a douăsprezecea economie din lume, a generat reacţii puternice din partea investitorilor. Indicii bursieri din Coreea de Sud au închis luni cu un minus de aproape 3,9%, cea mai proastă zi din octombrie 2018. În Italia, principalul indice al pieţei a scăzut cu peste 5%. Dow Jones a pierdut 1.031 de puncte, sau 3,6%, în cea mai grea zi din ultimii doi ani.

    Cererea redusă de bunuri şi servicii şi închiderea fabricilor din China erau deja aşteptate să slăbească creşterea economică chineză în primul trimestru, să afecteze comerţul şi să încetinească creşterea globală. Dar răspândirea virusului creşte riscul de deteriorare substanţială a economiilor care creşteau într-un ritm mult mai lent decât China – sau, ca în cazul Germaniei, Italiei şi Japoniei, deja cu risc de recesiune.

    “Când virusul se limita la China şi alte ţări din apropiere, era privit ca o problemă economică pentru Asia”, a declarat Kevin Giddis, strategul la Raymond James. “Răspândirea virusului în Italia îl transformă într-o problemă europeană şi, probabil, într-o problemă globală care ar putea frânge lanţul de aprovizionare în lunile sau anii următori.”

    Economia Italiei s-a contractat cu 0,3% în ultimele trei luni ale anului 2019, comparativ cu trimestrul precedent, iar unii economişti se aşteptau ca ţara să cadă în recesiune la începutul acestui an, înainte de apariţia coronavirusului.

    Boala a apărut în nordul industrializat, în Lombardia, a cărei capitală este Milano. În zona se află Torino, care este reşedinţa Fiat Chrysler, iar alţi producători auto, inclusiv Ferrari, sunt situate la sud-est. Milano este, de asemenea, centrul multor producători de articole de lux.

    Coronavirusul creşte, de asemenea, riscul de recesiune în alte ţări. Economia Japoniei, care a raportat 840 de îmbolnăviri inclusiv 691 de la nava de croazieră Diamond Princess, s-a redus cu 1,6% în al patrulea trimestru al anului 2019, iar un alt trimestru de contracţie va trimite a treia cea mai mare economie din lume în recesiune.

    Germania, cea mai mare economie din Europa şi numărul patru din lume, s-a oprit chiar înainte de apariţia epidemiei de coronavirus. Companiile germane se bazează pe China pentru a cumpăra maşini şi alte produse, iar economiştii de la banca Berenberg au declarat luni că se aşteaptă ca economia să se contracte în primul trimestru al anului 2020. Datele oficiale publicate marţi au confirmat că PIB nu a crescut în ultimele trei luni ale anului 2019.

    Şi Coreea de Sud se află într-o poziţie vulnerabilă.

    Exporturile către China, cea mai mare piaţă a acesteia, au fost pozitive în decembrie, pentru prima dată în 14 luni. Dar firma de cercetare Oxford Economics se aşteaptă ca exporturile şi producţia industrială să sufere din cauza epidemiei. Compania a avertizat că producătorii de electronice, automobile şi echipamente electrice din Coreea de Sud ar putea avea dificultăţi în obţinerea pieselor de care au nevoie din China. Hyundai a fost deja nevoit să oprească producţia la fabricile din Coreea de Sud din cauza lipsei de piese.

    Şi pentru că oamenii vor rămâne acasă, pentru a evita să se îmbolnăvească, şi cererea ar putea avea de suferit în Coreea de Sud.

    O mulţime de companii, inclusiv Apple, au avertizat că virusul le va împiedica să îşi respecte obiectivele de vânzări sau de profit pentru primele trei luni ale anului.

    International Air Transport Association a avertizat săptămâna trecută că virusul ar putea genera pierderi peentru transportatorii mondiali de aproape 30 de miliarde de dolari. Cererea globală ar scădea cu 4,7%, primul declin de la criza financiară.

    Băncile centrale majore şi-au folosit o mare parte din muniţia disponibilă pentru a lupta împotriva crizei economice începând cu 2008, iar nivelul datoriilor globale nu a fost niciodată mai ridicat, iar aceşti factori ar putea limita răspunsul factorilor de decizie din întreaga lume.

    Diane Swonk, economistul principal la Grant Thornton, a declarat luni că există un consens tot mai mare în rândul economiştilor că Rezerva Federală a SUA va trebui să reducă ratele dobânzilor, poate chiar de luna viitoare, ca răspuns la coronavirus. „Este posibil să nu fie încă o pandemie în sănătate, dar este o pandemie în economie”, a spus Swonk.

  • Patru dintre cele mai mari 12 economii ale lumii, 27% din PIB global, se luptă cu COVID 19

    Patru dintre cele mai mari 12 economii ale lumii, reprezentând aproximativ 27% din PIB global, se luptă cu virusul COVID 19, iar o cincime, Germania, este în pragul recesiunii.

    Apariţia a sute de cazuri de coronavirus în două economii majore din afara Chinei a alungat spreanţele de recuperare economică rapidă după epidemia de coronavvirus care a rupt deja lanţurile de aprovizionare la nivel mondial şi a afectat profiturile companiilor.

    Numărul de persoane infectate din Coreea de Sud, producător important de maşini, electronice şi utilaje, a ajuns la peste 890. Italia, care a început weekendul cu doar cîteva cazuri, are acum peste 270 şi şapte decese confirmate. Funcţionarii au închis clădirile publice, şcolile şi evenimentele sportive în unele părţi din nordul industrial al ţării.

    Întrucât şi Japonia a raportat deja sute de infecţii, patru dintre cele mai importante 12 economii ale lumii, reprezentând aproximativ 27% din PIB global, se luptă acum cu virusul, în timp ce o cincime, Germania, este în pragul recesiunii.

    Evoluţiile din afara Chinei semnalează o nouă fază de evoluţie, cu un risc mai mare pentru companii şi pentru lucrătorii lor, dar şi pentru creşterea economică globală.

    În cadrul scenariului optimist, cu fabricile din China repornite rapid, creşterea globală în acest an ar fi doar cu 0,1 puncte procentuale mai slabă decât se aştepta, a declarat Kristalina Georgieva, directorul general al Fondului Monetar Internaţional în weekend. Şeful FMI a avertizat, totuşi, că există şi scenarii mai grave”.

    Pieţele bursiere, care până acum au rezistat ameninţărilor coronavirusului, reflectă în prezent temerile privind afectarea întro mult mai mare măsură a economiei globale.

    Creşterea accentuată a bolii în Italia şi Coreea de Sud, a opta şi a douăsprezecea economie din lume, a generat reacţii puternice din partea investitorilor. Indicii bursieri din Coreea de Sud au închis luni cu un minus de aproape 3,9%, cea mai proastă zi din octombrie 2018. În Italia, principalul indice al pieţei a scăzut cu peste 5%. Dow Jones a pierdut 1.031 de puncte, sau 3,6%, în cea mai grea zi din ultimii doi ani.

    Cererea redusă de bunuri şi servicii şi închiderea fabricilor din China erau deja aşteptate să slăbească creşterea economică chineză în primul trimestru, să afecteze comerţul şi să încetinească creşterea globală. Dar răspândirea virusului creşte riscul de deteriorare substanţială a economiilor care creşteau într-un ritm mult mai lent decât China – sau, ca în cazul Germaniei, Italiei şi Japoniei, deja cu risc de recesiune.

    “Când virusul se limita la China şi alte ţări din apropiere, era privit ca o problemă economică pentru Asia”, a declarat Kevin Giddis, strategul la Raymond James. “Răspândirea virusului în Italia îl transformă într-o problemă europeană şi, probabil, într-o problemă globală care ar putea frânge lanţul de aprovizionare în lunile sau anii următori.”

    Economia Italiei s-a contractat cu 0,3% în ultimele trei luni ale anului 2019, comparativ cu trimestrul precedent, iar unii economişti se aşteptau ca ţara să cadă în recesiune la începutul acestui an, înainte de apariţia coronavirusului.

    Boala a apărut în nordul industrializat, în Lombardia, a cărei capitală este Milano. În zona se află Torino, care este reşedinţa Fiat Chrysler, iar alţi producători auto, inclusiv Ferrari, sunt situate la sud-est. Milano este, de asemenea, centrul multor producători de articole de lux.

    Coronavirusul creşte, de asemenea, riscul de recesiune în alte ţări. Economia Japoniei, care a raportat 840 de îmbolnăviri inclusiv 691 de la nava de croazieră Diamond Princess, s-a redus cu 1,6% în al patrulea trimestru al anului 2019, iar un alt trimestru de contracţie va trimite a treia cea mai mare economie din lume în recesiune.

    Germania, cea mai mare economie din Europa şi numărul patru din lume, s-a oprit chiar înainte de apariţia epidemiei de coronavirus. Companiile germane se bazează pe China pentru a cumpăra maşini şi alte produse, iar economiştii de la banca Berenberg au declarat luni că se aşteaptă ca economia să se contracte în primul trimestru al anului 2020. Datele oficiale publicate marţi au confirmat că PIB nu a crescut în ultimele trei luni ale anului 2019.

    Şi Coreea de Sud se află într-o poziţie vulnerabilă.

    Exporturile către China, cea mai mare piaţă a acesteia, au fost pozitive în decembrie, pentru prima dată în 14 luni. Dar firma de cercetare Oxford Economics se aşteaptă ca exporturile şi producţia industrială să sufere din cauza epidemiei. Compania a avertizat că producătorii de electronice, automobile şi echipamente electrice din Coreea de Sud ar putea avea dificultăţi în obţinerea pieselor de care au nevoie din China. Hyundai a fost deja nevoit să oprească producţia la fabricile din Coreea de Sud din cauza lipsei de piese.

    Şi pentru că oamenii vor rămâne acasă, pentru a evita să se îmbolnăvească, şi cererea ar putea avea de suferit în Coreea de Sud.

    O mulţime de companii, inclusiv Apple, au avertizat că virusul le va împiedica să îşi respecte obiectivele de vânzări sau de profit pentru primele trei luni ale anului.

    International Air Transport Association a avertizat săptămâna trecută că virusul ar putea genera pierderi peentru transportatorii mondiali de aproape 30 de miliarde de dolari. Cererea globală ar scădea cu 4,7%, primul declin de la criza financiară.

    Băncile centrale majore şi-au folosit o mare parte din muniţia disponibilă pentru a lupta împotriva crizei economice începând cu 2008, iar nivelul datoriilor globale nu a fost niciodată mai ridicat, iar aceşti factori ar putea limita răspunsul factorilor de decizie din întreaga lume.

    Diane Swonk, economistul principal la Grant Thornton, a declarat luni că există un consens tot mai mare în rândul economiştilor că Rezerva Federală a SUA va trebui să reducă ratele dobânzilor, poate chiar de luna viitoare, ca răspuns la coronavirus. „Este posibil să nu fie încă o pandemie în sănătate, dar este o pandemie în economie”, a spus Swonk.

  • Pariul de 2 miliarde de euro

    Gigantul american Blackstone, care admistrează active de peste 550 de miliarde de dolari (aproape de două ori cât PIB-ul României), CEE Equity Partners din China, Greenbridge din Suedia şi fondurile de private equity cu acoperire regională Abris şi Innova Capital sunt doar o parte dintre investitorii financiari care au fost implicaţi în 2019 în cele mai mari tranzacţii de pe piaţa din România. Atât numărul lor, cât şi numărul de tranzacţii în care au fost implicate fondurile de investiţii au crescut în ultimii ani, într-o perioadă în care economia s-a aflat pe un trend ascendent, iar consumul privat a galopat cu rate de creştere ce au sărit uneori de 10%.

    „În România, activitatea fondurilor de private equity a continuat să crească pe partea de cumpărare, cu un total de 22 de tranzacţii în 2019 (faţă de 11 în 2018), a căror valoare estimată a fost de aproximativ 2 miliarde de euro. Ne aşteptăm ca aceşti investitori să rămână activi în 2020, însă e posibil ca valoarea totală a tranzacţiilor să fie mai mică, dat fiind că în 2019 a existat o situaţie atipică, şi anume au fost încheiate două tranzacţii mari”, a spus Ioana Filipescu Stamboli, partener corporate finance la Deloitte România. Datele includ astfel şi cea mai recentă rundă de finanţare a UiPath, unicornul românesc din IT, în valoare de 500 de milioane de euro, care influenţează semnificativ valoarea totală. Această rundă de finanţare a dus valoarea companiei la peste 6 mld. euro (7 mld. dolari).

    „Din punctul de vedere al numărului de tranzacţii, investitorii de private equity au realizat 20% din total, de asemenea cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu”, mai spune Ioana Filipescu Stamboli. Piaţa de fuziuni şi achiziţii în general şi activitatea fondurilor de investiţii în mod particular sunt influenţate de bunul mers al economiei. Mai exact, o criză economică sau de altă natură îi poate ţine pe investitori la distanţă, pe când un apetit ridicat de consum şi o economie care duduie îi poate convinge să-şi întoarcă privirea către o ţară, cum este cazul României. Când economia creşte, şi businessul merge în aceeaşi direcţie, astfel că este un moment avantajos să vinzi, pentru că obţii o evaluare mai bună. Pentru cumpărător, avantajul poate fi faptul că are acces mai facil la capital.

    „Numărul fondurilor prezente în România a crescut de la an la an, în 2019 intrând trei noi fonduri de investiţii pe piaţă locală, respectiv Greenbridge Partners, Morphosis Capital şi Highlander Partners LP”, spune Florin Vasilică, partener şi liderul departamentului de asistenţă în tranzacţii în cadrul EY România.

    El explică faptul că Highlander a deschis birou în România în 2018, însă doar anul trecut a şi realizat investiţii pe piaţa locală. Mai exact, a cumpărat centrele medicale Ares şi compania de produse naturale Sano Vita.

    De asemenea, fondul de private equity Morphosis Capital, fondat de o echipă de patru români cu experienţă pe pieţele străine, a preluat un pachet minoritar în cadrul companiei româneşti DocProcess, specializată în automatizarea proceselor operaţionale, iar Greenbridge Partners a achiziţionat un pachet de 75% din Rus Savitar – Casa Rusu.
    „De notat este că şi Mid Europa Partners, care avea deja investiţii în România, şi-a deschis birou local”, mai spune el.


    Nume noi la orizont
    Pe sectorul de imobiliare, Morgan Stanley Real Estate Investing, divizia de investiţii imobiliare a grupului Morgan Stanley, cu active sub administrare în valoare de circa 40 de miliarde
    de lire sterline, a făcut prima investiţie prin achiziţia America House. De asemenea, White Star Real Estate a investit în Liberty Technology Park în Cluj, explică executivul de la EY.
    „Urmărind trendul anilor trecuţi, coroborat cu vechimea portofoliilor fondurilor deja existente şi apetitul investitorilor străini de a intra pe piaţă locală, există şanse mari de a apărea nume noi în 2020.”
    Din păcate, prin comparaţie cu Polonia, cea mai puternică economie din regiune, România nu poate genera prea multe tranzacţii cu valoare suficient de ridicată, care să atragă jucătorii foarte mari, crede Ştefan Damian, deputy managing partner al casei de avocatură Ţuca Zbârcea & Asociaţii.
    „În România vedem mai curând tranzacţii în care activele deţinute de către fonduri îşi schimbă proprietarii, tot către alte fonduri, de multe ori prezente deja în piaţă, în schimb afaceri locale, deţinute de antreprenori români, care să genereze sume mari la vânzare, sunt puţine.”


    Totuşi, Ştefan Damian spune că în 2019 a observat o intensificare a activităţii fondurilor, amintind investitori precum Innova Capital, Abris Capital, Highlander Partners, Mid Europa Partners, Revetas sau CEE Private Equity, care de cele mai multe ori au acţionat în calitate de cumpărători mai degrabă decât vânzători, cu doar câteva excepţii notabile de exituri care au avut loc anul trecut.
    „Ca semn al maturizării pieţei, este îmbucurător faptul că, mai nou, apar şi fonduri de investiţii locale, fondate de antreprenori români şi/sau foşti bancheri.”
    Totuşi, trebuie menţionat că, istoric vorbind, au existat fonduri importante care au activat şi încă mai activează pe piaţa locală, cum ar fi Axxess Capital, Advent, Enterprise Investors sau Oresa Ventures, care şi-au început activitatea încă din anii ’90. În ultima perioadă au venit însă şi nume gigant precum Blackstone sau Morgan Stanley. „Prezenţa lor dă un semnal excelent, înseamnă că piaţa locală este capabilă să genereze câteva tranzacţii reprezentative pentru aceste fonduri, că numele mari şi-au făcut verificările privind atractivitatea, dar şi stabilitatea pieţei şi că îndeplinim toate criteriile pentru ca asemenea fonduri importante să activeze pe plan local. Mai mult, sperăm că aceste nume vor atrage după ele altele cu greutate similară”, adaugă Ştefan Damian.

    Vine mega-tranzacţia?
    Anul 2020 este aşteptat a aduce pe piaţa locală cel puţin o tranzacţie de peste 1 mld. euro, prima de asemenea amploare după 2008. De altfel, istoric, România a avut doar trei mutări de acest calibru şi toate au avut la cumpărare investitori strategici.

    În acest an se negociază două tranzacţii gigant, ambele în energie: este vorba de vânzarea operaţiunilor CEZ şi cele ale Enel în România. Din datele Business Magazin, în ambele negocieri sunt implicate şi fonduri de investiţii, respectiv grupul australian Macquarie şi DWS – fondul de investiţii al Deutsche Bank. Ambele sunt interesate de preluarea celor două.
    „Ne aşteptam că în 2019 să fie cel puţin o megatranzacţie în România, ceea ce nu s-a întâmplat. Prin urmare sperăm şi contăm că în 2020 să avem una sau chiar mai multe. Ne gândim aici la tranzacţii de M&A în sectorul energetic care se pot ridica la peste 1 miliard de euro fiecare, respectiv grupul ceh CEZ şi cel italian Enel, care au anunţat anul trecut procese pentru vânzarea de active”, spune Ileana Glodeanu, partener al casei de avocatură WolfTheiss. Alte sectoare care ar putea genera tranzacţii de top în acest an sunt producţia, agricultura şi telecomunicaţiile, unde există câteva companii mari scoase la vânzare, adaugă ea.
    „La acestea se adaugă şi tranzacţia din sectorul farmaceutic cu Regina Maria, care s-ar ridica la cel puţin 300 de milioane euro în cazul în care s-ar încheia. De asemenea, vedem câteva bănci la vânzare (în acest moment cea mai mare fiind GarantiBank) sau portofolii ale acestora.”
    În ceea ce priveşte reţeaua de servicii medicale private Regina Maria, proprietarul businessului, fondul de investiţii Mid Europa Partners, a anunţat recent că nu are intenţia să mai vândă, deşi a negociat cedarea businessului.
    „Realmente, nu am avut în vedere ieşirea de la Regina Maria înainte de 2019, când am primit mai multe solicitări de informaţii de la investitori strategici şi de la fonduri de investiţii. Regina Maria are o poveste de expansiune excelentă şi o rată de creştere extraordinară, anticipând o maturitate a investiţiei care a generat un interes neaşteptat din partea potenţialilor investitori. Cu toate acestea, împreună cu echipa de management a companiei, am decis să consolidăm poziţia (…), să continuăm să construim valoare şi să păstrăm compania în portofoliu (…)“, spune Matthew Strassberg, co-managing partner la Mid Europa Partners. În România fondul a venit iniţial în anii 2000, iar mai apoi a devenit activ în urmă cu circa cinci ani, când a preluat operatorul de servicii medicale private Regina Maria într-o tranzacţie de peste 100 mil. euro, conform datelor de la acea vreme. Apoi, la final de 2016, investitorul financiar anunţa o altă preluare, pe cea a retailerului Profi în schimbul sumei de 533 mil. euro. Cea mai recentă mutare este preluarea operatorului de curierat Urgent Cargus pentru circa 120 mil. euro, conform datelor din piaţă. Fondul caută astfel ţinte mari, fiind dispus să plătească peste 100 mil. euro per tranzacţie. „Am investit peste 1,5 mld. euro în România (sumele plătite la achiziţii, dar şi investiţiile ulterioare – n.red.) şi continuăm. În următorii cinci ani menţinem sau accelerăm frecvenţa investiţiilor.“ Executivul afirmă că nu are în plan să vândă nicio companie din portofoliu.


    Împreună la bine şi la greu
    Tot pe achiziţii pariază şi fondul de investiţii Abris Capital, care a revenit la cumpărare încă de anul trecut. În 2019, fondul a făcut două mutări, şi anume a cumpărat un pachet majoritar de acţiuni în cadrul firmei IT GTS – Global Technical Group şi firma Dentotal Group. Acestea s-au adăugat celorlalte două firme din portofoliu – producătorul de hârtie Pehart Tec şi grupul Green Group.

    „Abris Capital are în permanenţă în analiză 2-3 companii, care pot fi în diverse stadii ale tranzacţiei“, spune Adrian Stănculescu, partener în cadrul Abris Capital şi lider al biroului din România.
    Abris investeşte pe termen lung, mai exact ciclul investiţional are o durată de viaţă de zece ani, timp în care fondul îşi propune să dubleze sau să tripleze valoarea unei companii. „Nu ne schimbăm strategia de business în funcţie de contextul local. Nu ne retragem de pe piaţă, rămânem cu companiile în care intrăm şi în perioadele bune, şi în cele mai puţin bune; în orice sistem economic există perioade ascendente şi descendente.“
    Un alt exemplu în acest sens este cel al Enterprise Investors, unul dintre cele mai vechi nume care au pariat pe România la începutul anilor ’90. Mai mult, fondul a rămas activ până astăzi.
    „România a fost prima ţară în afara Poloniei în care am investit. Era anul 1999. Am făcut parte dintr-un consorţiu de investitori financiari care a achiziţionat un pachet minoritar în Mobil Rom (acum Orange), pachet pe care l-am vândut către France Telecom în 2005. Am considerat că România era o oportunitate excelentă pentru investiţii importante, iar timpul a dovedit că am avut dreptate“, spune Şerban Roman, vice-president al Enterprise Investors.
    Iar planurile lui, ca ale celor mai mult investitori financiari, nu se opresc aici. Pariul este pe România.