BusinessMagazin

Tag: Economie şi istorie

  • Povestea omului care a învăţat singur programare timp de mai mulţi ani şi care şi-a construit propria afacere de miliarde de euro la zero. Face 5 miliarde doar cu un singur joc

    După ce şi-a petrecut întreaga adolescenţă învăţând singur programare, eforturile lui Tim Sweeney nu au rămas fără ecou. Compania sa, Epic Games, a dezvoltat unele dintre cele mai cunoscute jocuri video din lume, dintre care numai celebrul Fortnite aduce venituri de peste 5 miliarde de euro, având 350 de milioane de utilizatori pe întreaga planetă.

    Timothy Dean Sweeney s-a născut în 1970, în Statele Unite, şi a crescut în Maryland, alături de cei trei fraţi. Încă de la o vârstă fragedă a început să fie interesat de mecanică şi electrică, şi chiar a demontat o maşină de tuns iarba, construindu-şi în schimb propriul kart, iar mai târziu a dezvoltat o nouă pasiune pentru jocurile mecanice, foarte populare la acea vreme.

    La vârsta de 11 ani, Sweeney şi-a vizitat fratele mai mare în California, unde acesta deschisese un start-up. Timp de o săptămână, a avut acces la un PC IBM, aşa că a folosit timpul petrecut acolo pentru a învăţa bazele programării.

    După cum a povestit mai târziu, între vârsta de 11 şi 15 ani a petrecut peste 10.000 de ore învăţând singur programare şi lansând diverse jocuri pe care nu le-a arătat însă nimănui. Tot de la fratele său a învăţat şi diverse noţiuni de antreprenoriat, aşa că, în perioada adolescenţei, a început să strângă bani tunzând peluzele vecinilor bogaţi.

    Ulterior, el s-a înscris la Universitatea din Maryland, unde a studiat inginerie mecanică, dar a rămas în acelaşi timp fascinat de computere. Cu ajutorul unui PC primit de la tatăl său, antreprenorul a lansat un business de consultanţă, Potomac Computer Systems, însă pentru că nu a avut succes, a închis afacerea.

    Mai târziu, a venit cu ideea de a crea jocuri, pe care le programa nopţile şi în weekenduri. Primul joc, lansat în 1991, a fost ZZT, iar „testerii” au fost însuşi prietenii, colegii şi vecinii lui Sweeney. Pentru a-l comercializa, el a relansat prima companie, schimbându-i ulterior numele în Mega Games.

    Pentru că la dezvoltarea unui nou joc, Jill of the Jungle, a întâmpinat dificultăţi, antreprenorul a format o echipă de patru persoane, alături de care a reuşit să îl finalizeze. El a cooptat în companie şi un nou partener de afaceri, Mark Rein. Implicat în business, Sweeney nu
    şi-a mai terminat studiile, lucrând în schimb la o nouă companie, Unreal Engine, care în 1999 şi-a schimbat numele în Epic Games.

    În prezent, antreprenorul locuieşte în Cary, în Carolina de Nord, şi are o avere estimată de Forbes şi Bloomberg  la 7,6, respectiv 9,6 miliarde de dolari. El deţine şi mai multe brevete în zona de computer software. Se implică activ şi în proiecte caritabile, în special în zona de conservare a mediului. De-a lungul anilor a primit numeroase premii şi recunoaşteri, fiind inclus, printre altele, în Academy of Interactive Arts & Sciences (AIAS) Hall of Fame. A primit, de asemenea, din partea mai multor publicaţii, precum Forbes şi MCV (revistă britanică axată pe industria de jocuri video), titlul de „Persoana anului”.

    Epic Games are peste 2.000 de angajaţi şi a fost evaluată în luna aprilie a acestui an la 32 de miliarde de dolari. Din portofoliul companiei fac parte jocuri precum Fortnite şi Unreal Engine.

  • Povestea omului care a creat unul dintre cele mai iubite şi cunoscute produse din lume la vârsta la care mulţi se gandesc la pensie. Milioane de oameni le folosesc zi de zi chiar şi în România

    A pornit pe calea antreprenoriatului la a doua tinereţe, însă a reuşit să aibă un succes răsunător. Care este povestea lui Marquis Mills Converse şi a brandului de încălţăminte care îi poartă numele?

    Marquis Mills Converse s-a născut pe 23 octombrie 1861, în Lyme, New Hampshire, SUA, în familia lui Peter Mills Converse şi a lui Sarah Speare. Despre viaţa sa anterioară lansării unuia dintre cele mai cunoscute branduri de încălţăminte din lume nu se ştiu multe. La vârsta de 47 de ani, în timp ce lucra ca manager la o firmă producătoare de încălţăminte, el a deschis, în februarie 1908, Converse Rubber Shoe Company, în Malden, Massachusetts. Compania producea încălţăminte de zi cu zi, cu talpă de cauciuc. O bornă importantă din istoria Converse a fost atinsă în 1915, când businessul a început să producă încălţăminte pentru atletism, la doi ani distanţă lansând pe piaţă şi Converse All-Star, o linie de pantofi de baschet care avea să devină brandul iconic al companiei.

    În 1923, cu prilejul unei vizite pe care cunoscutul baschetbalist Charles H. „Chuck” Taylor a făcut-o într-unul dintre magazinele Converse pentru a găsi un model de încălţăminte mai comod, antreprenorul a profitat de ocazie şi i-a oferit oportunitatea de a deveni ambasador al brandului, punând astfel bazele unui lung parteneriat. Odată cu intrarea Statelor Unite în Al Doilea Război Mondial în 1941, compania a început să producă echipament pentru armată, reluând producţia de încălţăminte sportivă abia după încheierea războiului. În anii ’70, Converse a achiziţionat unul dintre cei mai mari competitori la acea vreme, PF Flyers, de la B. F. Goodrich.

    Acest lucru l-a ajutat să preia monopolul pieţei americane de încălţăminte, pe care l-a pierdut însă după ce competitori mai „tineri”, precum Puma, Adidas şi Nike, au câştigat interesul publicului. Iar când Reebok a introdus un nou design şi o nouă tehnologie în lumea sportului, Converse a pierdut şi statutul de partener oficial al Asociaţiei Naţionale de Baschet (NBA). Fondatorul a fost căsătorit cu Frieda Converse şi a avut trei copii, Frieda, Harold şi John Kendrick. A murit în anul 1931. În iulie 2003, Nike a plătit 309 milioane de dolari pentru Converse. În prezent, Nike, în portofoliul căreia se află brandul, are un număr de 75.400 de angajaţi

  • Aroganţă de miliardar. El spunea ca vrea să îşi ducă companie pe marte, să fie primul triliardar al lumii şi chiar preşedintele întregii planete

    Nu a reuşit să îşi extindă compania pe Marte, cum a visat, şi nici să ajungă „preşedinte al lumii”. Ce a reuşit însă Adam Neumann a fost să construiască un business cu venituri de peste 2,5 miliarde de dolari şi mii de angajaţi: WeWork.

    De loc din Tel Aviv, Israel, Neumann s-a mutat în Statele Unite la şapte ani, după divorţul părinţilor săi. S-a întors la patru ani distanţă în ţara natală, unde s-a înscris, după terminarea liceului, la Academia Navală. A fost ofiţer în marina israeliană timp de cinci ani, la finalul cărora a fost disponibilizat cu rangul de căpitan. Înapoi în Statele Unite, a urmat o şcoală de business din cadrul unui colegiu newyorkez. S-a lansat în afaceri cu o companie cu haine pentru copii, Krawlers.

    Pe viitorul partener de business, Miguel McKelvey, alături de care avea să se lanseze în imobiliare, l-a cunoscut printr-o cunoştinţă comună, în 2008. Iniţial, cei doi au deschis GreenDesk, un spaţiu de coworking ecofriendly. După doi ani au pus bazele afacerii cu spaţii de coworking WeWork, cu o investiţie iniţială de 15 milioane de dolari. 

    Din cauza comportamentului excentric şi fiindcă se implicase într-o serie de scandaluri, în 2019 i s-a cerut să renunţe la postul de CEO al companiei pe care o înfiinţase, cu puţin înainte de oferta publică iniţială. Pe 24 septembrie 2019 antreprenorul s-a retras din business, predându-le ştafeta lui Artie Minson şi Sebastian Gunningham.

    De-a lungul timpului s-a implicat şi în alte businessuri, de la start-up-uri tech la companii care comercializează canabis. Antreprenorul e căsătorit cu Rebekah Neumann, verişoara actriţei Gwynet Paltrow, alături de care are şase copii, din care două perechi de gemeni. Printre planurile fanteziste ale lui Neumann se numărau extinderea companiei pe Marte şi dobândirea statutului de primul triliardar al lumii. El îşi dorea, de asemenea, să devină preşedinte al lumii, prim-ministru al Israelului, dar şi să trăiscă veşnic.

    Momenan a aniversat 42 de ani. În prezent investeşte în proprietăţi imobiliare din SUA, evaluate la un total de circa 1 miliard de dolari. De la înfiinţare şi până la sfârşitul anului trecut, WeWork operase peste 4 milioane de metri pătraţi de birouri. Compania a înregistrat, în 2021, venituri de 2,5 miliarde de dolari, având o echipă de 6.000 de angajaţi în 38 de pieţe.

    „Cum poţi schimba lumea? Aducând oamenii împreună. Unde e simplu să aduci oamenii împreună? În mediul de lucru.”

     

  • Povestea miliardarului ciudat. El voia sa îşi ducă pe marte companie, să fie primul triliardar al lumii şi chiar preşedintele întregii planete

    Nu a reuşit să îşi extindă compania pe Marte, cum a visat, şi nici să ajungă „preşedinte al lumii”. Ce a reuşit însă Adam Neumann a fost să construiască un business cu venituri de peste 2,5 miliarde de dolari şi mii de angajaţi: WeWork.

    De loc din Tel Aviv, Israel, Neumann s-a mutat în Statele Unite la şapte ani, după divorţul părinţilor săi. S-a întors la patru ani distanţă în ţara natală, unde s-a înscris, după terminarea liceului, la Academia Navală. A fost ofiţer în marina israeliană timp de cinci ani, la finalul cărora a fost disponibilizat cu rangul de căpitan. Înapoi în Statele Unite, a urmat o şcoală de business din cadrul unui colegiu newyorkez. S-a lansat în afaceri cu o companie cu haine pentru copii, Krawlers.

    Pe viitorul partener de business, Miguel McKelvey, alături de care avea să se lanseze în imobiliare, l-a cunoscut printr-o cunoştinţă comună, în 2008. Iniţial, cei doi au deschis GreenDesk, un spaţiu de coworking ecofriendly. După doi ani au pus bazele afacerii cu spaţii de coworking WeWork, cu o investiţie iniţială de 15 milioane de dolari. 

    Din cauza comportamentului excentric şi fiindcă se implicase într-o serie de scandaluri, în 2019 i s-a cerut să renunţe la postul de CEO al companiei pe care o înfiinţase, cu puţin înainte de oferta publică iniţială. Pe 24 septembrie 2019 antreprenorul s-a retras din business, predându-le ştafeta lui Artie Minson şi Sebastian Gunningham.

    De-a lungul timpului s-a implicat şi în alte businessuri, de la start-up-uri tech la companii care comercializează canabis. Antreprenorul e căsătorit cu Rebekah Neumann, verişoara actriţei Gwynet Paltrow, alături de care are şase copii, din care două perechi de gemeni. Printre planurile fanteziste ale lui Neumann se numărau extinderea companiei pe Marte şi dobândirea statutului de primul triliardar al lumii. El îşi dorea, de asemenea, să devină preşedinte al lumii, prim-ministru al Israelului, dar şi să trăiscă veşnic.

    Momenan a aniversat 42 de ani. În prezent investeşte în proprietăţi imobiliare din SUA, evaluate la un total de circa 1 miliard de dolari. De la înfiinţare şi până la sfârşitul anului trecut, WeWork operase peste 4 milioane de metri pătraţi de birouri. Compania a înregistrat, în 2021, venituri de 2,5 miliarde de dolari, având o echipă de 6.000 de angajaţi în 38 de pieţe.

    „Cum poţi schimba lumea? Aducând oamenii împreună. Unde e simplu să aduci oamenii împreună? În mediul de lucru.”

     

  • De la o companie care importa haine din Turcia şi China, la unul dintre cei mai mari retaileri europeni de fashion. Care este povestea grupului LPP şi cine a stat în spatele succesului său

    În doar trei decenii, Marek Piechocki a reuşit să transforme un mic business cu haine de import în unul dintre cei mai mari retaileri europeni de fashion, ajuns şi în România. Ce provocări a întâlnit pe drum?

    Marek Piechocki s-a născut pe 5 februarie 1961 în Polonia. El a urmat cursurile Facultăţii de Inginerie Civilă din cadrul Universităţii Politehnica din Gdańsk, iar între anii 1988 şi 1990 a lucrat într-o companie de inginerie electrică. A schimbat apoi acest job cu un post de asistent manager de vânzări. În acelaşi an a pornit, alături de Jerzy Lubianiec, un vechi prieten şi coleg de facultate, un business propriu, Mistral, prin intermediul căruia importau în principal tricouri ieftine din Turcia şi China. La cinci ani distanţă a luat naştere, pe bazele acestei prime afaceri, compania LPP, pe care antreprenorul încă o conduce  din poziţia de director executiv, numele fiind o abreviere de la Lubianiec, Piechocki and Partners. În anul 2001 businessul s-a listat la Bursa de la Varşovia. Antreprenorul deţine, de asemenea, un centru logistic de 30.000 de metri pătraţi în oraşul Pruszcz Gdański, unde se află şi centrul de distribuţie al LPP. El este, în paralel, director al companiei farmaceutice Tora Sp. În 1997, LPP s-a extins în afara Europei, deschizând un prim birou la Shanghai, iar un an mai târziu a lansat primul brand, Reserved, urmat de alte patru branduri proprii.

    În prezent, businessul are o reţea de peste 1.800 de magazine răspândite în 25 de ţări de pe trei continente, deţinând în jur de 1,4 milioane de metri pătraţi de spaţiu de retail. În anul financiar 2020/2021, compania a înregistrat venituri de 1,7 miliarde de euro, 28% fiind acoperite de vânzările online. În plan internaţional, businessul funcţionează cu o echipă de aproape 22.000 de angajaţi şi vinde, anual, în jur de 265 de milioane de articole vestimentare şi accesorii. În România compania a intrat în 2007, şi a înregistrat în 2020 o cifră de afaceri de 511 milioane de lei, având în prezent o reţea locală de circa 100 de unităţi. Piechocki a absolvit, totodată, IESE Business School din Barcelona.

    Deşi acumulase o avere de peste un miliard de dolari, în 2018 antreprenorul a decis să transfere mare parte din aceasta către o fundaţie caritabilă pe care o deţine. El e cunoscut totodată pentru stilul simplu de viaţă, preferând, de pildă, să meargă la birou pe bicicletă. De-a lungul timpului, în paralel cu pandemia de COVID-19, pe care antreprenorul a numit-o „un război căruia vrem să îi supravieţuim”, fondatorul a întâmpinat şi alte dificultăţi, una dintre ele fiind un incendiu major, petrecut într-o fabrică din Bangladesh, în urma căruia întreaga colecţie a companiei a ars. În urma acestui incident, el a decis să concentreze puternic resursele afacerii şi pe zona de retail.

  • În urmă cu doar 12 ani, un om de afaceri e pariat pe o industrie care nici nu exista. Unde a ajuns acum businessul lui

    În urmă cu doar 12 ani, Ethan Brown a pariat pe o industrie aflată acum în plin avânt: produsele din carne alternativă. Aşa a apărut Beyond Meat, prezentă astăzi în 80 de ţări.

    Ethan Walden Brown s-a născut în 1971 şi a crescut în apropiere de Washington, petrecând o parte din copilărie într-o fermă din Maryland. El a urmat cursurile Connecticut College, obţinând ulterior o diplomă de master din partea Şcolii de Politici Publice din cadrul Universităţii din Maryland, fondată de tatăl său, Peter. A absolvit totodată şi un MBA la Universitatea din Columbia.

    O vreme, Brown a servit ca vicepreşedinte al consiliului pentru Asociaţia Naţională a Hidrogenului. În 2009, antreprenorul a avut ocazia să viziteze un centru de cercetare din cadrul Universităţii din Missouri, care făcea o serie de experimente pentru a descoperi noi utilităţi ale păstăilor de soia – o bogată resursă agricolă profesorii respectivului stat. Aici i-a întâlnit pe Fu-hung Hsieh şi pe Harold Huff, care lucrau la o tehnologie cu ajutorul căreia să poată replica textura cărnii folosind proteinele din plante. Antreprenorul a decis să achiziţioneze licenţa de procesare şi, în acelaşi an, a pus bazele Beyond Meat.

    El este, de asemenea, director al The PLANeT Partnership, joint venture-ul dintre Beyond Meat şi PepsiCo.

    În 2014, Brown a fost inclus în topul 1.000 Cei mai creativi oameni din business, realizat de Fast Company. La patru ani distanţă, a fost premiat de Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu pentru munca de a reduce dependenţa consumatorilor de produse de origine animală, la categoria „ştiinţă şi inovaţie”. A primit, de asemenea, un loc în clasamentul Bloomberg, 50 Most Influential.

    Antreprenorul locuieşte în Carolina de Sud şi e căsătorit cu Tracy Brown, alături de care are doi copii. În prezent, el este vegan şi un înfocat apărător al mediului.

    Produsele companiei sunt fabricate în mai multe unităţi din Statele Unite, Asia (China) şi Europa (Ţările de Jos). Beyond Meat deţine, de asemenea, un centru de cercetare şi dezvoltare în California, deschis în urmă cu trei ani. Printre brandurile cu care compania colaborează se numără McDonald’s, KFC, Taco Bell, Pizza Hut, PepsiCo şi Dunkin’ Donuts. Pe 2 mai 2019, producătorul s-a listat la Bursa Nasdaq, sub simbolul BYND.

    În 2020, businessul cu o echipă de 470 de angajaţi a înregistrat o cifră de afaceri de 406 de milioane de dolari. În prezent, produsele companiei se găsesc în aproape 120.000 de magazine de retail şi unităţi HoReCa din 80 de ţări, inclusiv România.

  • Povestea lui Julius Meinl, antreprenorul care a schimbat pentru totdeauna industria cafelei

    Metoda revoluţionară de prăjire a cafelei descoperită de antreprenorul Julius Meinl a schimbat pentru totdeauna această industrie, punând totodată şi bazele unei poveşti de business de succes, ajunsă astăzi la o istorie de peste un secol şi jumătate.

    Iulius Meinl s-a născut pe 10 aprilie 1824 în Kraslice, Cehia, în familia unui brutar profesionist, Franz Anton Meinl, şi a soţiei acestuia, Anna. După ce a lucrat, pentru o vreme, ca ucenic în magazinul de vopseluri din Praga al unchiului său, a hotărât să pornească propria afacere. În 1862 el a deschis un magazin de delicatese în cartierul Köllnerhofgasse din Viena. Aici vindea, printre altele, cacao, ceai, condimente, orez, zahăr, dar şi cafea proaspătă.

    Ulterior, antreprenorul s-a specializat în comercializarea cafelei, producând propriile amestecuri de boabe verzi, pe care cumpărătorii le puteau prăji acasă, pe aragaz. În 1877 Meinl a dezvoltat o metodă pentru prăjirea industrială a cafelei. Procesul consta în prăjirea cafelei fără ca boabele să intre în contact cu gazele emise de combustibil, permiţând păstrarea intactă a aromei, fără mirosuri adiacente.

    Această inovaţie a permis, pentru prima dată, vânzarea cafelei direct prăjite, punând totodată bazele dezvoltării corporative viitoare. În 1891 antreprenorul a deschis şi prima fabrică de prăjire a cafelei, iar primul sediu al afacerii a fost inaugurat trei ani mai târziu.

    Ulterior, managementul companiei s-a mutat chiar în casa fondatorului, proiectată de arhitectul Max Kroph. În luna februarie a anului 1913 antreprenorul a hotărât să cedeze frâiele businessului fiului său, Julius Meinl II, care a extins lanţul de cafenele în întregul Imperiu Austro-Ungar. Compania a ajuns, astfel, cel mai important producător de cafea prăjită din regiune, fiind, totodată, şi cel mai mare importator de cafea şi ceai al unei zone economice cu peste 50 de milioane de locuitori, potrivit informaţiilor disponibile pe site-ul oficial al brandului.

    Pe 24 decembrie 1914, în urma unei boli scurte, fondatorul a murit, la vârsta de 91 de ani. El a avut un fiu şi o fiică, Anna Floderer. Logoul companiei a fost creat, în 1924, de către designerul austriac Joseph Binder. Cea mai importantă unitate a afacerii a fost deschisă în 1950, aflându-se în funcţiune şi astăzi, la peste 70 de ani distanţă. În 2019, ultimul an pentru care există date disponibile, Julius Meinl a înregistrat venituri de 186 de milioane de euro. Brandul este prezent astăzi în peste 70 de ţări.

  • Fraţii care au lansat o afacere cu 600 de dolari împrumutaţi de la mama lor. Businessul lor este cunoscut acum în toată lumea

    Antreprenorii de pretutindeni au demonstat că succesul se măsoară în multe feluri. În cazul fraţilor Dan şi Frank Carney, putem spune că se măsoară la felie. Şi asta pentru că cei doi sunt fondatorii lanţului de restaurante Pizza Hut, unul dintre cele mai mari businessuri de profil din lume, cu un portofoliu de aproape 19.000 de unităţi.

     

    Dan şi Frank Carney s-au născut într-o familie numeroasă din Wichita, Kansas, SUA, primul în anul 1931 şi celălalt în 1938. Pe 15 iunie 1958, cu suma de 600 de dolari, bani împrumutaţi de la mama lor, cei doi au deschis o mică firmă de catering, prin care livrau pizza studenţilor din oraş. Ideea businessului le fusese sugerată de un agent imobiliar şi s-a dovedit un succes. Deşi nu aveau cunoştinţe în domeniu, au învăţat „din mers”, aşa că, la doar un an după lansare, deschideau deja prima franciză, în Topeka, un oraş aflat la două ore distanţă de centrul afacerii lor. Extinderea în Aggieville, din acelaşi stat, avea să aducă o inovaţie importantă: serviciul de livrare. Până în 1977, Pizza Hut ajunsese la 4.000 de unităţi, stârnind interesul companiilor mai mari. În 1977, cei doi antreprenori au vândut businessul gigantului PepsiCo, într-o tranzacţie de peste 300 de milioane de dolari. Frank Carney a rămas în funcţia de preşedinte şi membru al Consiliului de Administraţie până în 1980.

    În afara sferei de business, el a urmat şi cursurile Wichita State University, unde a studiat inginerie. După vânzarea Pizza Hut, antreprenorul a devenit francizor al companiei Papa John’s Pizza, business pe care l-a preluat în 1994. În doar şapte ani, a ajuns să deţină 133 de restaurante deschise sub acest brand, în oraşul natal şi alte localităţi din Kansas, Arizona, Missouri, California, Texas şi Hawaii. Faptul că a ales să îşi continuie afacerile de partea concurenţei nu avea cum să rămână fără ecou, aşa că cei de la Papa John’s au creat o reclamă la adresa Pizza Hut, înfăţişându-l pe Frank, la o întâlnire cu acţionarii Pizza Hut, purtând un tricou pe care scria: „Sorry, guys. I found a better pizza.” (Îmi pare rău, băieţi, dar am găsit o pizza mai bună). De-a lungul timpului, el a făcut parte din Consiliul de Administraţie al Intrust Financial Corp., Intrust Bank, N.A. şi a fost preşedinte al Asociaţiei Internaţionale de Francize (IFA) şi al Camerei de Comerţ din Wichita. A primit, pentru activitatea din industrie, o serie de recunoaşteri, iar în 1991 a fost inclus în IFA Hall of Fame. Diagnosticat încă din 2009 cu Alzheimer, antreprenorul a murit anul trecut, pe 2 decembrie, în urma unei pneumonii.

    Foarte ataşat de comunitatea din Wichita, Dan Carney a fost preşedinte al consiliului în cadrul organizaţiei caritabile Cerebral Palsy Research Foundation of Kansas, implicându-se şi în alte fundaţii similare. În 1977 el a devenit prima persoană inclusă în Pizza Hut Hall of Fame. În timpul liber, antreprenorului îi place să joace polo.  

    Fraţii Carney au apărut în seria „The Food That Built America” (Mâncarea care a construit America), produsă de History Channel.

    Pizza Hut a ajuns, anul trecut, la peste 18.700 de locaţii, devenind cel mai mare lanţ de pizzerii ca număr de unităţi din lume, şi funcţionează cu o echipă de circa 350.000 de angajaţi. În prezent, compania face parte din portofoliul grupului Yum! Brands, Inc. Din anul 1994 bandul e prezent şi în România, fiind administrat în sistem de franciză de Sphera Franchise Group, alături de restaurantele KFC, Pizza Hut şi Taco Bell.

  • Povestea lui Arthur Andersen, din a cărui companie, fondată în urmă cu peste un secol, s-a născut gigantul Accenture

    Cu o ambiţie de fier, Arthur Andersen a trecut peste toate greutăţile întâmpinate încă din adolescenţă şi a construit o companie aflată, cândva, în topul celor mai mari firme din lume, în industria sa. Rezultatul îl putem vedea şi astăzi, Accenture, compania născută din businessul fondat de Andersen, fiind o afacere cu venituri de aproape 45 de miliarde de dolari.

    Arthur Edward Andersen s-a născut pe 30 mai 1885 în Plano, Illinois, în familia lui Johan Wilhelm şi a Mariei Kathinka Andersen, care imigraseră cu patru ani înainte din Norvegia în Statele Unite.

    La vârsta de 16 ani, tânărul Andersen a fost nevoit să înveţe să îşi poarte singur de grijă, după ce părinţii săi au murit. În timpul zilei lucra full time ca livrator, iar seara mergea la cursuri. După un timp, a devenit fascinat de activitatea contabililor publici independenţi. În 1908 a absolvit Kellogg School din cadrul Northwestern University, cu o diplomă de licenţă în business, devenind totodată şi cel mai tânăr contabil public independent din stat.

    În 1913 a cumpărat, alături de Clarence DeLany, The Audit Company of Illinois, pentru a forma Andersen, DeLany & Co., care a devenit Arthur Andersen & Co. în 1918.

    Fondatorul a lucrat, de-a lungul timpului, şi ca lector (între anii 1909 şi 1912), profesor asistent (1912-1915) şi profesor (1915-1922) la Northwestern University, dar şi ca şef al departamentului de contabilitate. Andersen a fost, de asemenea, trezorier al Asociaţiei Istorice Norvegiano-Americane (1936-1942) şi director al State Bank & Trust Co. (Evanston, Illinois).

    Antreprenorul a murit pe 10 ianuarie 1947, iar la data morţii sale compania pe care o fondase devenise una dintre cele mai mari firme de contabilitate din lume.

    Leonard Spacek a fost cel care a preluat conducerea businessului. În 1953, Andersen a fost inclus în Accounting Hall of Fame.

    Între anii 1970 şi 1980, divizia de consultanţă a firmei a devenit din ce în ce mai importantă, crescând cu o rată mult mai accelerată decât divizia de contabilitate, audit şi fiscalitate. Această creştere disproporţionată şi convingerea partenerilor din divizia de consultanţă că nu primesc o parte echitabilă din profiturile firmei au creat neînţelegeri tot mai aprinse între cele două divizii.

    În 1989, Arthur Andersen şi Andersen Consulting au devenit unităţi separate ale Andersen Worldwide Société Coopérative. Cele două afaceri au parcurs cea mai mare parte a anilor ’90 într-o dispută amară. În august 2000, Andersen Consulting a devenit firmă independentă şi, sub interdicţia de a mai folosi numele Andersen, a început să opereze ca Accenture.

    Doi ani mai târziu, Arthur Andersen, care îşi schimbase numele în Andersen, a fost implicată în scandalul Enron (fiind acuzată că a distrus rezultatele auditului). Repercursiunile răsfrânte în reputaţia businessului au distrus compania, majoritatea firmelor din SUA prin care funcţiona fiind vândute către KPMG, Deloitte & Touche, Ernst & Young şi Grant Thornton LLP. Lista „The Big Five”, din care Andersen făcuse parte, a rămas cunoscută ca „The Big Four”, incluzând doar PwC, Deloitte, EY şi KPMG.

    În 2005, deşi a primit avizul de a relua operaţiunile, compania era deja, potrivit CNN, „aproape defunctă”, cu un număr de 200 de angajaţi, de la 28.000, cu trei ani înainte. A continuat să opereze însă sub numele de Andersen Tax.

    Astăzi, Accenture este un business cu venituri de peste 44 de miliarde de dolari. În piaţa locală, compania a înregistrat, în 2020, o cifră de afaceri netă de 497,6 de milioane de lei, potrivit datelor publice disponibile.

  • Povestea lui Salvatore Ferragamo, designerul care şi-a descoperit pasiunea pentru modă la doar 9 ani şi a mers mai departe cu afacerea sa chiar şi după ce a dat faliment

    La nouă ani, Salvatore Ferragamo ştia deja că vrea să facă modă. Pasiunea sa a fost mai presus de situaţia financiară, iar ambiţia de a continua să creeze chiar şi după ce a dat faliment l-a ajutat să ajungă un nume respectat în industrie, creaţiile sale fiind purtate de la prime doamne la cele mai cunoscute staruri ale cinematografiei.

    Salvatore Ferragamo s-a născut pe 5 iunie 1898, într-o familie modestă din Bonito, Italia. A fost al 14-lea copil al lui Antonio şi al Mariantoniei Ferragamo. A creat prima pereche de pantofi la doar nouă ani, ulterior mergând la Napoli să studieze arta creării pantofilor timp de un an. Şi-a deschis, apoi, propriul magazin în subsolul casei părinţilor săi, însă în 1915 s-a hotărât să emigreze în Boston, Massachusetts, unde unul dintre fraţii săi lucra într-o fabrică de cizme pentru cowboy.

    În scurt timp, Ferragamo şi-a convins fratele să se mute în California, ajungâng din Santa Barbara la Hollywood. Aici avea să cunoască succesul, deşi iniţial a pornit de jos, făcând reparaţii înainte de a începe să creeze designul pantofilor purtaţi de starurile din lumea filmului la propriul magazin, Hollywood Boot Shop, deschis în 1923. Pentru a se asigura că pantofii săi sunt nu doar frumoşi, ci şi comozi, a mers la University of Southern California pentru a studia anatomia. A rămas în Statele Unite până în 1927, când a decis să se întoarcă în Italia, s-a stabilit în Florenţa. Aici a început să producă pantofi pentru femeile cunoscute ale vremii, precum Eva Perón, prima doamnă şi o figură importantă din istoria Argentinei sau Marilyn Monroe. Creatorul a deschis primul magazin pe Via Mannelli (Florenţa), experimentând designul, în timp ce depunea cereri de patentare a inovaţiilor sale din domeniul modei. În 1933, din cauza managementului nepotrivit şi a presiunii economice aduse de Marea Depresie, a fost nevoit să declare falimentul. După încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial afacerile sale au înflorit din nou, iar creatorul a reuşit să adune 700 de artizani care fabricau manual 350 de perechi de pantofi pe zi.

    Ferragamo a murit în 1960, la vârsta de 62 de ani, lăsând moştenire un brand important în lumea modei, condus de soţia sa, Wanda, şi cei şase copii: Fiamma, Giovanna, Fulvia, Ferruccio, Massimo şi Leonardo. Ulterior, compania care îi poartă numele şi-a extins aria de producţie cu genţi, ochelari, ceasuri, parfumuri şi alte haine şi accesorii de lux.

    Un muzeu deschis în Palazzo Spini Feroni (Florenţa), pe care creatorul îl cumpărase în 1933, a fost dedicat vieţii şi activităţii sale începând cu 1995.

    În martie 2013 a fost lansată, la Florenţa, fundaţia Ferragamo, cu scopul de a sprijini tineri designeri de fashion.

    Salvatore Ferragamo S.p.A (società per azioni – societate pe acţiuni) are în prezent un număr de 4.000 de angajaţi şi a înregistrat, în 2020, venituri de 916 milioane de euro. De-a lungul timpului, printre clienţii casei de modă s-au numărat personalităţi din lumea filmului, politică şi nu numai, precum Audrey Hepburn, Sophia Loren, Greta Garbo, Diana, Prinţesă de Wales şi Margaret Thatcher.